HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE
(Camera a doua)
29 septembrie 2009
Cauza F‑114/07
Rainer Wenning
împotriva
Oficiului European de Poliție (Europol)
„Funcție publică — Personalul Europol — Prelungirea unui contract de agent contractual al Europol — Articolul 6 din Statutul personalului Europol — Raport de evaluare”
Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolului 40 alineatul (3) din Convenția întocmită pe baza articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană privind instituirea Oficiului European de Poliție (Convenția Europol) și a articolului 93 alineatul (1) din Statutul personalului Europol, prin care domnul Wenning solicită, în esență, anularea deciziei Europol din 21 decembrie 2006 de a nu prelungi contractul său, anularea raportului de evaluare întocmit pentru perioada ianuarie‑septembrie 2006, precum și obligarea Europol la plata unei despăgubiri pentru repararea prejudiciului material și moral pe care pretinde că l‑a suferit
Decizia: Respinge acțiunea. Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.
Sumarul hotărârii
1. Funcționari — Agenți ai Europol — Raport de evaluare — Întocmire — Linii directoare pentru evaluarea personalului Europol
(Statutul personalului Europol, art. 6 și 28)
2. Funcționari — Agenți ai Europol — Raport de evaluare — Întocmire — Lipsa unui termen imperativ
(Statutul personalului Europol, art. 6 și 28)
3. Funcționari — Evaluare — Raport de evaluare
4. Funcționari — Evaluare — Raport de evaluare — Întocmire
5. Funcționari — Evaluare — Raport de evaluare — Modificarea unor aprecieri în raport cu evaluarea anterioară
6. Funcționari — Evaluare — Raport de evaluare — Control jurisdicțional
(Statutul personalului Europol, art. 6 și 28)
7. Funcționari — Evaluare — Raport de evaluare — Coerență necesară între între comentariile descriptive și aprecierea în cifre
8. Funcționari — Agenți ai Europol — Recrutare — Neprelungirea unui contract pe durată determinată
[Statutul personalului Europol, art. 6 și art. 94 alin. (1) litera (a)]
1. Încălcările normelor de procedură, precum normele impuse de Liniile directoare privind procesul pentru dezvoltarea unor cariere și pentru evaluarea personalului adoptate de Europol, constituie neregularități esențiale de natură să vicieze validitatea unui raport de evaluare a unui agent, cu condiția ca acesta să demonstreze că raportul menționat ar fi putut avea un conținut diferit în lipsa acestor încălcări.
(a se vedea punctele 97 și 102)
Trimitere la:
Tribunalul de Primă Instanță: 9 martie 1999, Hubert/Comisia, T‑212/97, RecFP, p. I‑A‑41 și II‑185, punctul 53
Tribunalul Funcției Publice: 15 decembrie 2008, Skareby/Comisia, F‑34/07, RepFP, p. I‑A‑1‑0000 și II‑A‑1‑0000, punctul 40, hotărâre care face obiectul unui recurs pendinte la Tribunalul de Primă Instanță, T‑91/09 P
2. În ceea ce privește întocmirea raportului de evaluare a unui agent Europol, nici Statutul personalului Europol, nici Liniile directoare privind procesul pentru dezvoltarea carierelor și pentru evaluarea personalului nu impun o dată precisă pentru întocmirea rapoartelor de evaluare. Articolul 28 din statut prevede numai că raportul de evaluare este întocmit cel puțin o dată pe an. Deși administrația are obligația de a veghea la întocmirea periodică a rapoartelor de evaluare la datele impuse de Statutul personalului și la întocmirea lor legală, atât pentru motive ce țin de buna administrare, cât și pentru salvgardarea intereselor funcționarilor, administrația dispune de un termen rezonabil pentru întocmirea raportului de evaluare, neexistând dispoziții care condiționează derularea procedurii de evaluare de termene precise. În plus, nicio dispoziție din Statutul personalului menționat mai sus sau din Liniile directoare amintite nu interzice să se prevadă că un obiectiv trebuie atins înainte de sfârșitul perioadei de evaluare. Dimpotrivă, Liniile directoare amintite, potrivit cărora obiectivele ar trebui însoțite de un termen, nu impun ca acest termen să corespundă sfârșitului perioadei de evaluare.
(a se vedea punctele 98 și 99)
Trimitere la:
Tribunalul de Primă Instanță: 10 mai 2005, Piro/Comisia, T‑193/03, RecFP, p. I‑A‑121 și II‑547, punctele 76-78
3. În cadrul întocmirii unui raport de evaluare, evaluatorul face evaluarea colaborând strâns cu validatorul, acesta din urmă având posibilitatea, în urma întrevederii solicitate de funcționarul evaluat, fie să modifice, fie să confirme raportul de evaluare.
(a se vedea punctul 100)
Trimitere la:
Tribunalul de Primă Instanță: 12 iulie 2005, De Bry/Comisia, T‑157/04, RecFP, p. I‑A‑199 și II‑901, punctul 44
4. Însuși scopul procedurii de evaluare este de a aprecia prestațiile și competențele funcționarului interesat la finalul fiecărui termen predeterminat. Întrucât considerațiile evaluatorului său privind perioada de referință sunt stabilite în urma unei proceduri contradictorii, funcționarul interesat nu poate invoca, a posteriori, lipsa unor critici intermediare formulate în cursul perioadei de referință. Prin urmare, nu se poate solicita ca judecățile de valoare emise de superiorii ierarhici în cadrul consultării organizate în cadrul procedurii de evaluare pentru o perioadă determinată să fie dezbătute în prealabil între funcționarul evaluat și superiorii săi ierarhici sau să facă obiectul unui avertisment prealabil scris în cursul perioadei de referință, din moment ce fac obiectul unei veritabile dezbateri contradictorii în cadrul procedurii de evaluare.
(a se vedea punctul 104)
Trimitere la:
Curte: 9 noiembrie 2006, Comisia/De Bry, C‑344/05 P, Rec., p. I‑10915, punctele 37-45
Tribunalul de Primă Instanță: 13 decembrie 2005, Cwik/Comisia, T‑155/03, T‑157/03 și T‑331/03, RecFP p. I‑A‑411 și II‑1865, punctul 142
5. În cadrul întocmirii raportului de evaluare, obligația de a justifica orice variație în raport cu evaluarea anterioară vizează să permită funcționarului să cunoască motivele modificării aprecierilor analitice, să verifice realitatea faptelor invocate și, prin urmare, să formuleze, în temeiul dreptului său de a fi ascultat, observații asupra acestei motivări, raportul de evaluare fiind afectat de un viciu de formă esențial în cazul în care lipsa motivării a adus atingere dreptului funcționarului de a fi ascultat.
(a se vedea punctul 108)
Trimitere la:
Tribunalul de Primă Instanță: 16 iulie 1992, Della Pietra/Comisia, T‑1/91, Rec., p. II‑2145, punctul 30; Hubert/Comisia, citată anterior, punctul 79; 25 octombrie 2005, Micha/Comisia, T‑50/04, RecFP, p. I‑A‑339 și II‑1499, punctul 36
6. Evaluatorilor le este recunoscută o foarte largă putere de apreciere în privința constatărilor legate de munca persoanelor pe care trebuie să le evalueze. Prin urmare, controlul jurisdicțional exercitat de instanța comunitară asupra conținutului rapoartelor de evaluare se limitează la controlul regularității procedurii, al exactității materiale a faptelor, precum și al absenței unor erori vădite de apreciere sau a abuzului de putere. Astfel, nu este de competența instanței comunitare să verifice temeinicia aprecierii făcute de administrație asupra aptitudinilor profesionale ale funcționarului, în situația în care cuprinde judecăți complexe de valoare care, prin însăși natura lor, nu pot face obiectul unei verificări obiective.
(a se vedea punctele 111 și 117)
Trimitere la:
Tribunalul de Primă Instanță: 9 decembrie 1999, Progoulis/Comisia, T‑53/99, RecFP p. I‑A‑255 și II‑1249, punctele 27 și 29; 12 iunie 2002, Mellone/Comisia, T‑187/01, RecFP, p. I‑A‑81 și II‑389, punctul 51; 25 octombrie 2005, Cwik/Comisia, T‑96/04, RecFP, p. I‑A‑343 și II‑1523, punctul 41
Tribunalul Funcției Publice: 1 februarie 2007, Rossi Ferreras/Comisia, F‑42/05, RepFP p. I‑A‑1‑0000 și II‑A‑1‑0000, punctul 33
7. Comentariile descriptive care figurează într‑un raport de evaluare au ca obiect să justifice aprecierile analitice efectuate în raport. Aceste comentarii servesc drept temelie la întocmirea evaluării și permit funcționarului să înțeleagă notele obținute. În consecință, având în vedere rolul lor predominant în întocmirea raportului de evaluare, comentariile trebuie să fie coerente cu notele acordate, într‑o asemenea măsură încât notarea să fie considerată drept o transcriere în cifre sau analitică a comentariilor. Ținând cont de puterea foarte largă de apreciere recunoscută evaluatorilor în judecățile de valoare privind munca persoanelor pe care trebuie să le evalueze, o eventuală incoerență în cadrul unui raport de evaluare nu poate totuși să justifice anularea raportului menționat decât dacă aceasta este vădită.
(a se vedea punctul 132)
Trimitere la:
Tribunalul de Primă Instanță: 13 decembrie 2005, Cwik/Comisia, citată anterior, punctul 80
8. În principiu, administrația nu este obligată să motiveze actul prin care aceasta decide să nu prelungească un contract de muncă, încheiat pe o perioadă determinată, la data expirării acestuia. Fiecare dintre părțile contractante trebuie să se aștepte, de la începutul raportului contractual, ca cealaltă parte să utilizeze dreptul său de a se prevala, la data expirării contractului, de termenii acestuia astfel cum au fost stabiliți, și anume în sensul că respectivul contract își va înceta efectele la data prevăzută. În lipsa unui drept de a obține prelungirea unui contract pe durată determinată, prin urmare, nu ar părea în mod normal necesar ca administrația să își motiveze insistența de a menține data de expirare a contractului stabilită inițial.
Cu toate acestea, Europol, prin decizia adoptată de directorul său la 8 decembrie 2006 privind punerea în aplicare a articolului 6 din Statutul personalului Europol, care conține dispoziții privind prelungirea contractelor în cadrul Europol, a elaborat un regim specific destinat să garanteze transparența procesului de prelungire a contractelor. Prin instituirea acestui regim specific, Europol a precizat criteriile pe care dorea să le aplice în cadrul exercitării puterii sale de apreciere în materia prelungirii sau a neprelungirii contractelor de muncă. Din aceasta rezultă o autolimitare a acestei puteri, dat fiind că este de competența Europol să respecte normele indicative pe care el însuși și le‑a impus.
În consecință, este dreptul unui agent Europol, titular al unui contract pe durată determinată, ca Europol să examineze cu atenție și în mod obiectiv dacă îndeplinește condițiile prevăzute pentru prelungirea contratului său. În cazul în care se refuză prelungirea, există un interes legitim de a obține comunicarea unei motivări care să reflecte o astfel de examinare atentă și obiectivă.
(a se vedea punctele 142-147)
Trimitere la:
Tribunalul de Primă Instanță: 1 martie 2005, Smit/Europol, T‑143/03, RecFP, p. I‑A‑39 și II‑171, punctele 26-28, 30 și 32; 1 martie 2005, Mausolf/Europol, T‑258/03, RecFP, p. I‑A‑45 și II‑189, punctele 21-23, 25 și 27