Cauza T‑122/17

Devin AD

împotriva

Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală

„Marcă a Uniunii Europene – Procedură de declarare a nulității – Marca Uniunii Europene verbală DEVIN - Motiv absolut de refuz – Caracter descriptiv – Nume geografic – Articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) 2017/1001]”

Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a opta) din 25 octombrie 2018

1.      Marcă a Uniunii Europene – Procedura căii de atac – Acțiune în fața instanței Uniunii – Posibilitatea Tribunalului de a reforma/modifica decizia atacată – Limite

[Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 64 alin. (1) a doua teză și art. 65 alin.(3)]

2.      Marcă a Uniunii Europene – Renunțare, decădere și nulitate – Cauze de nulitate absolută – Înregistrare care contravine articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 207/2009 – Noțiune

[Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 7 alin. (1) lit. (c) și art. 52 alin. (1) lit. (a)]

3.      Marcă a Uniunii Europene – Renunțare, decădere și nulitate – Cauze de nulitate absolută – Înregistrare care contravine articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 207/2009 – Apreciere a caracterului descriptiv al mărcii – Denumiri geografice

[Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 7 alin. (1) lit. (c) și art. 52 alin. (1) lit. (a)]

4.      Marcă a Uniunii Europene – Renunțare, decădere și nulitate – Cauze de nulitate absolută – Înregistrare care contravine articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 207/2009 – Apreciere a caracterului descriptiv al mărcii – Denumiri geografice – Criterii

[Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 7 alin. (1) lit. (c) și art. 52 alin. (1) lit. (a)]

5.      Marcă a Uniunii Europene – Renunțare, decădere și nulitate – Cauze de nulitate absolută – Înregistrare care contravine articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 207/2009 – Marca verbală DEVIN – Percepția termenului „devin” de către consumatorul mediu din Uniune – Disponibilitatea denumirii geografice Devin

[Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 7 alin. (1) lit. (c) și art. 52 alin. (1) lit. (a)]

6.      Marcă a Uniunii Europene – Efectele mărcii Uniunii Europene – Restrângeri – Articolul 12 litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 – Cerința disponibilității – Incidență

[Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 7 alin. (1) lit. (c) și art. 12 lit. (b)]

7.      Marcă a Uniunii Europene – Efectele mărcii Uniunii Europene – Drepturi conferite de marcă – Dreptul de a interzice utilizarea mărcii – Utilizare a unui semn identic sau similar fără un motiv întemeiat care generează un profit necuvenit din caracterul distinctiv sau din renumele mărcii sau care aduce atingere acestora – Noțiunea de motiv întemeiat – Întindere

[Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 9 alin. (2) lit. (c)]

1.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 11, 97-99)

2.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 17 și 18)

3.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 20-22)

4.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 23 și 24)

5.      Marca verbală DEVIN nu descrie o proveniență geografică pentru consumatorul mediu din țările vecine Bulgariei, mai precis Grecia și România, precum și pentru consumatorul mediu din toate celelalte state membre ale Uniunii, cu excepția Bulgariei.

Deși numele geografic Devin este cunoscut mediilor interesate din Bulgaria, în ceea ce privește mediile interesate din alte state membre ale Uniunii, numele geografic Devin este în mare măsură necunoscut sau cel puțin necunoscut ca desemnând un loc geografic.

Simplul fapt că orașul Devin este detectat de motoarele de căutare pe internet nu este suficient pentru a stabili că este vorba despre un loc cunoscut de o parte importantă a publicului relevant din Grecia și din România. Existența unui „profil turistic pe internet” în sine nu este suficientă pentru a demonstra cunoașterea unui oraș mic de către publicul relevant în străinătate.

Îndeosebi, consumatorul mediu de ape minerale și de băuturi din Uniune nu se bucură de o înaltă specializare în geografie sau în turism. Camera de recurs, concentrându‑se în mod greșit asupra turiștilor străini, în special greci și români, care vizitează Bulgaria sau orașul Devin, nu a luat în considerare întreg publicul relevant constituit din consumatorul mediu din Uniune, în special din Grecia și din România, ci s‑a limitat în mod eronat la o parte minimă sau infimă a publicului relevant, și anume la turiștii străini care vizitează Bulgaria sau orașul Devin, care oricum se dovedește a fi neglijabilă și nu poate fi considerată suficient de reprezentativă pentru acesta având în vedere jurisprudența. Astfel, camera de recurs a aplicat un test greșit care a condus‑o la o apreciere de fapt eronată a percepției termenului „devin” de către publicul relevant.

În ceea ce privește disponibilitatea numelui geografic Devin, trebuie apreciat că o utilizare descriptivă a numelui „Devin” este permisă în scopul de a promova orașul ca destinație turistică. Regulamentul nr. 207/2009 privind marca Uniunii Europene prevede, în chiar definiția dreptului exclusiv conferit de o marcă, măsuri de protecție destinate prezervării intereselor terților. Numele orașului Devin rămâne disponibil pentru terți nu doar pentru o utilizare descriptivă, cum este promovarea turismului în acest oraș, ci și ca semn distinctiv în cazul existenței unui „motiv întemeiat” și în lipsa unui risc de confuzie care exclude aplicarea articolelor 8 și 9 din Regulamentul nr. 207/2009. Interesul general de a păstra disponibilitatea unui nume geografic precum cel al orașului termal Devin poate astfel să fie protejat datorită permisiunii de a se recurge la utilizări descriptive ale unor astfel de nume și datorită măsurilor de protecție care limitează dreptul exclusiv al titularului mărcii contestate, fără a fi necesară anularea acestei mărci.

(a se vedea punctele 39, 41, 46-48, 79, 83, 89, 90, 93 și 95)

6.      Articolul 12 din Regulamentul nr. 207/2009 privind marca Uniunii Europene urmărește reconcilierea intereselor fundamentale ale protecției drepturilor mărcii cu cele ale liberei circulații a mărfurilor, precum și cu cele ale liberei prestări a serviciilor în cadrul pieței interne, astfel încât dreptul asupra mărcii să își poată îndeplini rolul de element esențial al sistemului concurențial nedenaturat pe care Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene urmărește să îl stabilească și să îl mențină. Mai precis, articolul 12 alineatul (1) litera (b) din regulamentul amintit urmărește să asigure posibilitatea utilizării indicațiilor cu caracter descriptiv de către toți operatorii economici. Această dispoziție constituie, așadar, o expresie a cerinței disponibilității. Cu toate acestea, cerința disponibilității nu poate în niciun caz să constituie o limitare autonomă a efectelor mărcii care se adaugă la cele expres prevăzute de articolul menționat. Astfel, chiar dacă articolul 12 alineatul (1) litera (b) nu conferă terților posibilitatea de a utiliza ca marcă un asemenea nume, el garantează însă că aceștia îl pot utiliza în mod descriptiv, și anume ca indicație referitoare la proveniența geografică, cu condiția ca utilizarea lui să fie făcută în conformitate cu uzanțele oneste în materie industrială sau comercială.

(a se vedea punctele 76-78)

7.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 87 și 88)