Cauzele T‑639/15 - T‑666/15 și T‑94/16
Maria Psara și alții
împotriva
Parlamentului European
„Acces la documente – Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 – Parlamentul European – Cheltuieli realizate de membrii Parlamentului din indemnizațiile lor – Refuzul accesului – Documente inexistente – Date cu caracter personal – Regulamentul (CE) nr. 45/2001 – Necesitatea transferului de date – Examinare concretă și individuală – Acces parțial – Sarcină administrativă excesivă – Obligația de motivare”
Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a cincea extinsă) din 25 septembrie 2018
1. Instituțiile Uniunii Europene – Dreptul de acces public la documente – Regulamentul nr. 1049/2001 – Refuzul accesului la un document pentru motivul inexistenței sale sau al nedeținerii acestuia de către instituția respectivă – Cerere de acces care vizează înscrisuri referitoare la cheltuielile realizate de membrii Parlamentului European din indemnizațiile lor pentru cheltuieli generale – Documente pe care Parlamentul nu le deține
(Regulamentul nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului; Decizia Biroului Parlamentului European din 19 mai și din 9 iulie 2008, art. 25 și art. 26)
2. Instituțiile Uniunii Europene – Dreptul de acces public la documente – Regulamentul nr. 1049/2001 – Limitări ale principiului accesului la documente – Existența documentelor care fac obiectul cererii acces – Prezumție de inexistență întemeiată pe afirmația în acest sens făcută de instituția în cauză – Prezumție simplă refragabilă pe baza unor indicii pertinente și concordante
(Regulamentul nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului)
3. Instituțiile Uniunii Europene – Protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal – Regulamentul nr. 45/2001 – Noțiunea de date cu caracter personal – Înscrisuri referitoare la indemnizații și cheltuieli plătite membrilor Parlamentului European – Includere – Asocierea datelor cu caracter personal cu alte date cu caracter public – Lipsa incidenței
[Regulamentul nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 2 lit. (a)]
4. Instituțiile Uniunii Europene – Dreptul de acces public la documente – Regulamentul nr. 1049/2001 – Excepții de la dreptul de acces la documente – Protecția vieții private și a integrității individului – Domeniu de aplicare/Întindere/Conținut – Obligație de apreciere în conformitate cu legislația Uniunii privind protecția datelor cu caracter personal – Aplicabilitate integrală a dispozițiilor Regulamentului nr. 45/2001 în cazul oricărei cereri de acces la documente care conțin date cu caracter personal
[Regulamentul nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului și Regulamentul nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 4 alin. (1) lit. (b)]
5. Instituțiile Uniunii Europene – Protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal – Regulamentul nr. 45/2001 – Cerere de acces la date cu caracter personal – Obligația de a demonstra necesitatea transferului datelor respective –Întindere – Verificare de către instituția vizată – Criterii de apreciere – Invocare de către solicitant a unor obiective formulate la modul general și care țin de transparență – Respingere
[Regulamentul nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 8 lit. (b), și Regulamentul nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 4 alin. (1) lit. (b)]
6. Instituțiile Uniunii Europene – Dreptul de acces public la documente – Regulamentul nr. 1049/2001 – Excepții de la dreptul de acces la documente – Refuzul accesului – Obligația instituției de a efectua o examinare concretă și individuală a documentelor – Posibilitatea de a se întemeia pe prezumții generale care se aplică anumitor categorii de documente – Limite
(Regulamentul nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 4)
7. Instituțiile Uniunii Europene – Dreptul de acces public la documente – Regulamentul nr. 1049/2001 – Excepții de la dreptul de acces la documente – Obligația de a acorda un acces parțial la datele care nu intră sub incidența excepțiilor – Excludere a obligației în caz de sarcină administrativă excesivă – Ocultare a datelor cu caracter personal în peste 4 000 000 de documente – Refuzul accesului parțial – Admisibilitate
[Regulamentul nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 4 alin. (6)]
8. Instituțiile Uniunii Europene – Dreptul de acces public la documente – Regulamentul nr. 1049/2001 – Excepții de la dreptul de acces la documente – Refuzul accesului – Obligația de motivare – Conținut – Necesitatea de a răspunde la toate argumentele invocate în cererea de confirmare a accesului – Lipsă
(Regulamentul nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 4)
1. Dreptul de acces al publicului consacrat de Regulamentul nr. 1049/2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei se referă numai la documentele instituțiilor de care acestea dispun efectiv, întrucât acest drept nu se poate extinde la documentele care nu se află în posesia instituțiilor sau care nu există.
În ceea ce privește o cerere de acces la înscrisuri care detaliază în ce mod și în ce moment membrii Parlamentului din fiecare stat membru și‑au cheltuit, în diferite perioade, indemnizațiile pentru cheltuieli generale, rezultă din articolele 25 și 26 din Decizia Biroului Parlamentului European privind normele de aplicare a Statutului deputaților în Parlamentul European că aceștia din urmă primesc, cu o frecvență lunară, o indemnizație forfetară, într‑un cuantum de altfel cunoscut de public, ca urmare a unei cereri introduse la începutul mandatului. Or, având în vedere caracterul forfetar al indemnizațiilor pentru cheltuieli generale, Parlamentul European nu dispune de niciun înscris care să detalieze, din punct de vedere material sau temporal, utilizarea de către membrii săi a respectivelor indemnizații. În consecință, Parlamentul European nu dispune de datele în cauză și, prin urmare, nu este în măsură să divulge documentele solicitate cu acest titlu.
(a se vedea punctele 27 și 29-31)
2. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 33-35)
3. Constituie documente care conțin informații referitoare la persoane fizice identificate, în sensul articolului 2 litera (a) din Regulamentul nr. 45/2001 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date, înscrisurile deținute de Parlament referitoare la indemnizații pentru cheltuieli de deplasare și la diurnă, care identifică în mod necesar fiecare membru vizat al Parlamentului, cel puțin în scopul plății acestor indemnizații. Aceasta este și situația documentelor de care dispune Parlamentul, referitoare la cheltuielile de asistență parlamentară, care identifică în mod necesar fiecare membru vizat al Parlamentului și beneficiarii respectivi ai acestor indemnizații, de asemenea cel puțin în scopul plății indemnizațiilor menționate.
În această privință, nu se poate face distincție între datele în cauză după cum țin de sfera privată sau de sfera publică, având în vedere că noțiunile de date cu caracter personal, în sensul articolului 2 litera (a) din Regulamentul nr. 45/2001, și de date privind viața privată nu se confundă. Nici problema existenței riscului de a aduce atingere unor interese legitime ale membrilor Parlamentului nu poate afecta calificarea datelor în cauză drept date cu caracter personal. De asemenea, faptul că date referitoare la persoanele în cauză sunt strâns legate de date publice cu privire la aceste persoane, în special în măsura în care acestea sunt repertoriate pe site‑ul internet al Parlamentului, în ceea ce privește în special numele membrilor Parlamentului, nu implică în niciun mod faptul că datele respective și‑ar fi pierdut natura de date cu caracter personal, în sensul dispoziției menționate. Cu alte cuvinte, calificarea datelor în cauză drept date cu caracter personal nu poate fi exclusă pentru simplul fapt că aceste date sunt asociate cu alte date care sunt publice, independent de aspectul dacă divulgarea datelor menționate ar aduce atingere unor interese legitime ale persoanelor vizate.
(a se vedea punctele 46-48 și 50-53)
4. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 65 și 66)
5. Prin urmare, în contextul unor decizii prin care o instituție respinge o cerere de acces la o informație care cuprinde date cu caracter personal pentru motivul că aceasta intră sub incidența excepției prevăzute la articolul 4 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 1049/2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei, întemeiate pe protecția vieții private și a integrității individului, datele respective nu pot fi transferate decât în cazul în care destinatarul demonstrează necesitatea transferului și nu există niciun motiv să se presupună că acest transfer ar putea aduce atingere intereselor legitime ale persoanei vizate, în temeiul articolului 8 litera (b) din Regulamentul nr. 45/2001 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date, pe care instituțiile sunt ținute să le respecte atunci când sunt sesizate cu o cerere de acces la documente care cuprind date cu caracter personal.
Astfel, reiese din însăși formularea articolului 8 litera (b) din Regulamentul nr. 45/2001 că acesta condiționează transferul de date cu caracter personal de îndeplinirea a două condiții cumulative. În acest context, îi revine mai întâi persoanei care solicită un astfel de transfer sarcina să demonstreze necesitatea sa. Dacă se demonstrează acest lucru, atunci este de competența instituției vizate să verifice dacă nu există niciun motiv să se considere că transferul în cauză ar putea aduce atingere intereselor legitime ale persoanei vizate. Astfel, dispoziția menționată impune instituției sesizate să efectueze, într‑o primă etapă, o apreciere a caracterului necesar, deci proporțional al transferului datelor cu caracter personal în raport cu obiectivul urmărit de solicitant, îndeplinirea condiției necesității prevăzute la articolul 8 litera (b) din Regulamentul nr. 45/2001, care se interpretează în mod strict, presupunând ca solicitantul să demonstreze că transferul datelor cu caracter personal este măsura cea mai adecvată dintre cele care pot fi avute în vedere pentru atingerea obiectivului urmărit de el și că aceasta este proporțională cu obiectivul respectiv, ceea ce obligă solicitantul să prezinte justificări exprese și legitime în acest sens.
În această privință, în cazul în care, pentru a demonstra necesitatea transferului datelor în cauză, se invocă diferite obiective, precum asigurarea dreptului publicului la informare și la transparență, care sunt formulate în mod excesiv de larg și de general, nu se poate reproșa instituției în cauză că nu a dedus din asemenea obiective demonstrarea implicită a necesității transferului acestor date personale. O apreciere contrară ar obliga, ca principiu, instituția să deducă din considerații generale care țin de interesul publicului pentru divulgarea datelor personale demonstrarea implicită a necesității transferului acestor date. Pe de altă parte, voința de a instaura o dezbatere publică nu poate fi suficientă pentru a demonstra necesitatea transferului de date personale, în măsura în care un astfel de argument ține exclusiv de finalitatea cererii de acces la documente. Nu se poate recunoaște obiectivului transparenței nicio preeminență automată asupra dreptului la protecția datelor cu caracter personal.
(a se vedea punctele 69-76, 90 și 91)
6. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 102-105)
7. Nu se poate contesta în mod serios că ocultarea tuturor datelor cu caracter personal în peste 4 000 000 de documente ar implica o sarcină administrativă excesivă, de natură să justifice refuzul unui acces parțial la documentele în cauză, în temeiul articolului 4 alineatul (6) din Regulamentul nr. 1049/2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei.
(a se vedea punctele 127 și 129)
8. În ceea ce privește o decizie de refuz al accesului la documents, nu se poate reproșa în mod valabil instituției în cauză că a încălcat obligația de motivare pentru motivul că instituția menționată nu a răspuns, în această decizie, la toate argumentele pe care solicitantul le‑a invocat în cadrul cererii sale de confirmare a accesului. Astfel, obligația de motivare nu implică obligația instituției în cauză de a răspunde la fiecare dintre argumentele invocate în cursul procedurii care precedă adoptarea deciziei finale.
(a se vedea punctele 133 și 134)