Cauza T‑158/19
Patrick Breyer
împotriva
Agenției Executive Europene pentru Cercetare
Hotărârea Tribunalului (Camera a zecea) din 15 decembrie 2021
„Acces la documente – Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 – Program cadru pentru cercetare și inovare «Orizont 2020» (2014-2020) – Regulamentul (UE) nr. 1290/2013 – Documente referitoare la proiectul de cercetare «iBorderCtrl: Intelligent Portable Border Control System» – Excepția privind protecția intereselor comerciale ale unui terț – Refuz parțial de acces – Interes public superior”
1. Instituțiile Uniunii Europene – Dreptul de acces public la documente – Regulamentul nr. 1049/2001 – Obligații ale instituției în cauză în materie de soluționare a unei cereri de acces – Obligația de a efectua o examinare completă a cererilor de acces încă de la cererea inițială – Conținut
(Regulamentul nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 7 și 8)
(a se vedea punctele 30-36)
2. Instituțiile Uniunii Europene – Dreptul de acces public la documente – Regulamentul nr. 1049/2001 – Excepții de la dreptul de acces la documente – Examinare a riscului de a se aduce atingere interesului protejat prin una dintre aceste excepții – Obligația instituției de a recurge la o prezumție generală de confidențialitate – Inexistență
[Regulamentul nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 4 alin. (2)]
(a se vedea punctul 63)
3. Instituțiile Uniunii Europene – Dreptul de acces public la documente – Regulamentul nr. 1049/2001 – Aplicare coerentă în raport cu Regulamentul nr. 1290/2013 referitor la Programul‑cadru pentru cercetare și inovare Orizont 2020 – Excepții de la dreptul de acces la documente – Protecția intereselor comerciale ale unei persoane determinate – Conciliere cu protecția confidențialității documentelor
[Regulamentul nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 4 alin. (2) prima liniuță și Regulamentul nr. 1290/2013, art. 3]
(a se vedea punctele 66-71)
4. Instituțiile Uniunii Europene – Dreptul de acces public la documente – Regulamentul nr. 1049/2001 – Excepții de la dreptul de acces la documente – Protecția intereselor comerciale ale unei persoane determinate – Întindere – Informații cuprinse în documente referitoare la un proiect de cercetare, care nu fac obiectul excepției în discuție – Obligație de a acorda un acces parțial la respectivele documente
[Regulamentul nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 4 alin. (2) prima liniuță și art. 6]
(a se vedea punctele 83-87, 117-122, 124, 131, 142, 147, 154, 166 și 167)
5. Acțiune în anulare – Persoane fizice sau juridice – Interesul de a exercita acțiunea – Acțiune îndreptată împotriva unei decizii a unei agenții a Uniunii prin care se acordă doar un acces parțial la documentele solicitate – Obținerea de către reclamant a unui acces la versiunea integrală a unui document ocultat parțial prin propriile mijloace – Menținerea interesului de a exercita acțiunea – Lipsa de impact asupra legalității deciziei atacate și asupra controlului jurisdicțional
[art. 263 al patrulea paragraf TFUE; Regulamentul nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului]
(a se vedea punctele 158-160)
6. Instituțiile Uniunii Europene – Dreptul de acces public la documente – Regulamentul nr. 1049/2001 – Excepții de la dreptul de acces la documente – Protecția intereselor comerciale ale unei persoane determinate – Interes public superior care justifică divulgarea conținutului unor documente – Sarcina probei – Interes public pentru difuzarea rezultatelor proiectelor care beneficiază de finanțare prin fonduri ale Uniunii asigurată prin dispoziții legislative și convenționale
[Regulamentul nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 4 alin. (2) prima liniuță și Regulamentul nr. 1290/2013]
(a se vedea punctele 187, 188, 192 și 197-203)
7. Procedură jurisdicțională – Cheltuieli de judecată – Cheltuieli nejustificate sau șicanatoare – Obținerea de către reclamant a unui acces la versiunea integrală a unui document ocultat parțial prin propriile mijloace – Luarea în considerare a acestui comportament la repartizarea cheltuielilor de judecată
[Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 135 alin. (2)]
(a se vedea punctul 209)
Rezumat
În anul 2016, Agenția Executivă Europeană pentru Cercetare (REA) a încheiat cu un consorțiu un acord de grant privind un proiect de cercetare în temeiul Programului‑cadru al Uniunii Europene pentru Cercetare și Inovare „Orizont 2020”, care viza să contribuie la gestionarea frontierelor externe ale Uniunii. Reclamantul, o persoană fizică, a solicitat, în temeiul Regulamentului nr. 1049/2001(1), accesul la mai multe documente referitoare la diferitele etape ale dezvoltării acestui proiect care fuseseră transmise REA de membrii consorțiului menționat. REA a acordat doar un acces parțial la documentele solicitate, justificând refuzul integral al accesului prin aplicarea excepțiilor prevăzute de Regulamentul nr. 1049/2001 și în special a excepției referitoare la protecția intereselor comerciale ale membrilor consorțiului în cauză(2).
Sesizat cu o acțiune împotriva deciziei REA(3) prin care s‑a acordat un acces parțial la documentele solicitate, Tribunalul anulează această decizie în măsura în care, pe de o parte, REA a omis să examineze în mod complet cererea de acces și, pe de altă parte, nu a acordat accesul la informațiile cuprinse în documentele în discuție care nu fac obiectul excepției în cauză.
Această cauză a permis Tribunalului să își dezvolte și să își completeze jurisprudența referitoare la accesul la documente în cadrul proiectului de cercetări finanțat de Uniune, precum și pe cea referitoare la obligația unei examinări complete a unei cereri de acces încă din stadiul cererii inițiale. În plus, aceasta a oferit Tribunalului ocazia de a răspunde la întrebări inedite privind în special incidența Regulamentului nr. 1290/2013(4) în cadrul unei cereri de acces la documente formulate în temeiul Regulamentului nr. 1049/2001 și la consecințele comportamentului reclamantului care constă în obținerea, prin propriile mijloace și înainte ca Tribunalul să se pronunțe asupra acțiunii, a accesului la părțile ocultate ale unui document la care îi fusese acordat doar un acces parțial.
Aprecierea Tribunalului
Mai întâi, Tribunalul constată că, în speță, REA și‑a încălcat obligația de a efectua o examinare completă a tuturor documentelor menționate în cererea de acces, această obligație aplicându‑se nu numai cu ocazia soluționării unei cereri de acces de confirmare, ci și cu ocazia soluționării unei cereri de acces inițiale. Concret, REA a omis să se pronunțe cu privire la cererea de acces inițială în măsura în care această cerere viza accesul la documentele referitoare la autorizarea proiectului în cauză și a adus astfel în mod vădit atingere obiectivelor urmărite de Regulamentul nr. 1049/2001.
În acest context, Tribunalul arată că, pe de o parte, în cererea sa de confirmare a accesului, reclamantul a indicat în mod explicit că aceasta venea în urma cererii sale de acces inițiale care, printre altele, viza documentele referitoare la autorizarea proiectului în cauză. Astfel, nicio împrejurare nu permitea REA să prezume că, în cadrul cererii sale de confirmare, reclamantul renunțase la ea. Pe de altă parte, în cererea sa de confirmare, reclamantul nu era obligat să conteste explicit omisiunea REA de a se pronunța, în decizia sa inițială, cu privire la o parte din cererea inițială a reclamantului. De fapt, această omisiune a avut drept consecință faptul că nu a fost declanșată a doua etapă a procedurii în privința documentelor vizate de această omisiune. În plus, chiar dacă, în cazul respingerii cererii de acces, o persoană poate formula o nouă cerere de acces, omisiunea de a se pronunța cu privire la o parte a unei cereri de acces nu poate fi asimilată unui refuz al accesului. Astfel, posibilitatea de a formula o nouă cerere nu poate servi pentru a remedia lipsa examinării complete de către instituția vizată a primei cereri de acces sau pentru a constitui un argument pentru a‑l priva pe solicitant de posibilitatea unei căi de atac.
În continuare, Tribunalul se pronunță cu privire la o aplicare coerentă a Regulamentelor nr. 1290/2013 și nr. 1049/2001 în speță. În această privință, el precizează că norma prevăzută de Regulamentul nr. 1290/2013, potrivit căreia documentele comunicate cu restricții de confidențialitate în cadrul unei acțiuni precum proiectul în cauză rămân confidențiale(5), trebuie luată în considerare în cadrul examinării cererii de acces a unui terț la aceste documente. Faptul că, în speță, părțile la convenție au calificat documentele transmise către REA ca fiind confidențiale constituie un indiciu că conținutul lor este sensibil din punctul de vedere al intereselor membrilor consorțiului. Cu toate acestea, calificarea documentelor drept confidențiale în cadrul unui proiect nu poate fi suficientă pentru a justifica aplicarea excepției referitoare la protecția intereselor comerciale prevăzută de Regulamentul nr. 1049/2001. Astfel, această calificare nu scutește REA de obligația sa ca, în cadrul examinării concrete și individuale a cererii de acces la aceste documente, să examineze dacă acestea fac parțial sau integral obiectul acestei excepții.
În continuare, în urma verificării unei examinări concrete și individuale a documentelor solicitate efectuate de REA, Tribunalul concluzionează că refuzul REA de a acorda accesul la anumite informații cuprinse în mai multe dintre aceste documente nu se justifica prin protecția intereselor comerciale ale membrilor consorțiului. Este vorba în special despre informații care abordează chestiuni generale ce pot apărea independent de concepția precisă a sistemului și a proiectului elaborat de membrii consorțiului și care nu vizează evaluările privind implicațiile juridice și etice concrete ale proiectului în cauză sau chiar soluțiile avute în vedere în dezvoltarea tehnologiilor sau a funcționalităților acestui proiect.
În ceea ce privește documentele solicitate sau părțile din aceste documente în privința cărora REA a concluzionat în mod corect că acestea intrau sub incidența excepției referitoare la protecția intereselor comerciale ale membrilor consorțiului, Tribunalul constată că reclamantul nu a demonstrat existența unui interes public superior care ar justifica divulgarea publică a informațiilor care fac obiectul acestei excepții(6).
În acest context, pronunțându‑se în special asupra unui interes public în difuzarea rezultatelor proiectelor care beneficiază de finanțare din fondurile Uniunii, Tribunalul observă că acest interes este asigurat prin punerea în aplicare a dispozițiilor legislative și convenționale privind difuzarea rezultatelor proiectelor finanțate în temeiul programului „Orizont 2020” și că necesitatea de a divulga informațiile care fac obiectul excepției în cauză nu a fost demonstrată de reclamant. În ceea ce privește dispozițiile legislative, Tribunalul precizează că Regulamentul nr. 1290/2013 prevede atât o obligație a participanților la o acțiune de a difuza rezultatele proiectului, sub rezerva anumitor restricții, cât și dreptul de acces al instituțiilor, al organelor, al oficiilor și al agențiilor Uniunii, precum și al statelor membre la informațiile privind rezultatele generate de acești participanți.
În sfârșit, Tribunalul arată că faptul că reclamantul a obținut, prin mijloace proprii, accesul la versiunea integrală a unui document care i‑a fost comunicat de REA în versiunea sa parțial ocultată și că a difuzat această versiune integrală pe internet nu repune în discuție interesul său de a obține anularea deciziei atacate, întrucât REA refuzase accesul la părțile ocultate ale unui astfel de document. Acest comportament nu are nicio incidență asupra legalității deciziei atacate cu privire la acest aspect și nici asupra controlului jurisdicțional al Tribunalului în această privință.
Cu toate acestea, Tribunalul precizează că, procedând astfel, reclamantul nu a respectat procedurile prevăzute de dreptul Uniunii privind accesul la documente și nici nu a așteptat soluționarea litigiului pentru a ști dacă putea sau nu să obțină acces în mod legal la versiunea integrală a documentului în cauză. În consecință, Tribunalul ține cont de acest comportament al reclamantului cu ocazia repartizării cheltuielilor de judecată, obligându‑l la plata cheltuielilor nejustificate pe care le‑a efectuat REA.