Recurs introdus la 21 februarie 2014 de Catherine Teughels împotriva Hotărârii din 11 decembrie 2013 a Tribunalului Funcției Publice în cauza F-117/11, Teughels/Comisia

(Cauza T-131/14 P)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: Catherine Teughels (Eppegem, Belgia) (reprezentant: L. Vogel, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile

Recurenta solicită Tribunalului:

anularea hotărârii atacate, date la 11 decembrie 2013 de Tribunalul Funcției Publice a Uniunii Europene în ședință plenară, notificată prin fax la 11 decembrie 2013, prin care s-a respins acțiunea introdusă de recurentă la 8 noiembrie 2011;

evocând fondul acțiunii formulate de recurentă în fața Tribunalului Funcției Publice, constatarea temeiniciei acesteia și, în consecință, anularea deciziilor care fac obiectul său;

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, în temeiul articolului 87 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, respectiv a cheltuielilor indispensabile efectuate în legătură cu procedura, în special a cheltuielilor de domiciliere, de deplasare și de ședere, precum și a onorariilor avocaților, în temeiul articolului 91 litera (b) din Regulamentul de procedură.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurenta invocă două motive.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 11 alineatul (2) din anexa VIII la Statutul funcționarilor Uniunii Europene și a articolului 26 alineatele (1) și (4) din anexa XIII la statutul menționat, pe neluarea în considerare a drepturilor câștigate și pe încălcarea principiilor securității juridice și neretroactivității, precum și pe nemotivare. Recurenta susține că:

Tribunalul Funcției Publice (denumit în continuare „TFP”) a acordat efect retroactiv dispozițiilor generale de punere în aplicare referitoare la articolele 11 și 12 din anexa VIII la Statut privind transferul drepturilor de pensie, adoptate în 2011, decizând că, pentru stabilirea numărului de ani de plată care corespund, potrivit regimului comunitar de pensii, echivalentului actuarial al drepturilor de pensie ale recurentei în regimul belgian de pensii, AIPN putea să aplice în mod valabil dispozițiile generale de punere în aplicare din 2011 întrucât, la momentul intrării în vigoare a acestor dispoziții, recurenta nu s-ar fi aflat într-o situație „pe deplin constituită” sub imperiul dispozițiilor generale de punere în aplicare din 2004, deoarece nu acceptase propunerea care i se făcuse anterior, iar aceasta chiar în condițiile în care cererea de transfer al drepturilor de pensie fusese introdusă în noiembrie 2009, astfel încât drepturile recurentei s-ar fi cristalizat în mod definitiv la această dată și trebuiau, prin urmare, să fie definite în temeiul dispozițiilor generale de punere în aplicare din 2004;TFP nu și-a motivat din punct de vedere juridic analiza și nu a explicat pentru ce motiv dispozițiile statutare invocate de recurentă în cererea introductivă din primă instanță și principiile pe care aceste dispoziții le consacră nu trebuiau aplicate în speță.Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiilor securității juridice și „patere legem quam ipse fecisti”, pe neluarea în considerare a drepturilor câștigate, pe nemotivare, precum și pe încălcarea autorității și a forței obligatorii decurgând din orice act administrativ individual, mai precis, din decizia luată în privința recurentei la 29 iunie 2010. Recurenta susține că:TFP a considerat în mod eronat că situația recurentei nu era pe deplin constituită sub imperiul dispozițiilor generale de pun

ere în aplicare din 2004 la momentul intrării în vigoare a dispozițiilor generale de punere în aplicare din 2011, întrucât recurenta „nici nu acceptase, nici nu refuzase în mod oficial” propunerea de calcul care îi fusese prezentată la 29 iunie 2010, deși aceas

tă propunere de calcul constituia o veritabilă decizie administrativă, care afectează în mod definitiv drepturile recurentei;administrația nu mai putea restrânge în mod unilateral drepturile care rezultau din propunerea de calcul, care era obligatorie din punct de vedere juridic pentru ea;TFP a încălcat principiul potrivit căruia caracterul definitiv și obligatoriu al unei deci

zii unilaterale a Comisiei nu depinde de acordul destinatarului acesteia.