Cauza T‑268/21
(Publicare în extras)
Ryanair DAC
împotriva
Comisiei Europene
Hotărârea Tribunalului (Camera a zecea) din 24 mai 2023
„Ajutoare de stat – Piața italiană a transportului aerian – Schemă de compensare a companiilor aeriene titulare ale unei licențe emise de autoritățile italiene – Decizie de a nu ridica obiecții – Ajutor destinat reparării pagubelor provocate de un eveniment extraordinar – Obligația de motivare ”
1. Acțiune în anulare – Persoane fizice sau juridice – Acte care le privesc direct și individual – Decizie a Comisiei prin care se constată compatibilitatea unui ajutor de stat cu piața internă fără deschiderea procedurii oficiale de investigare – Acțiune formulată de părțile în cauză în sensul articolului 108 alineatul (2) TFUE – Acțiune prin care se vizează protecția drepturilor procedurale ale persoanelor interesate – Admisibilitate
[art. 108 alin. (2) și (3) și art. 263 al patrulea paragraf TFUE; Regulamentul 2015/1589 al Consiliului, art. 1 lit. (h)]
(a se vedea punctele 10-15)
2. Acte ale instituțiilor – Motivare – Obligație – Conținut – Decizie a Comisiei în materia ajutoarelor de stat – Decizie de a nu deschide procedura oficială de investigare – Expunere succintă a motivelor care au determinat Comisia să concluzioneze că nu există dificultăți serioase de apreciere a compatibilității ajutorului vizat cu piața internă – Inexistență – Motivare insuficientă
(art. 296 al doilea paragraf TFUE)
(a se vedea punctele 20-38)
Rezumat
Tribunalul anulează decizia Comisiei de aprobare a unei măsuri de ajutor constând în subvenții plătite de Italia unor companii aeriene italiene în contextul pandemiei de COVID-19
Comisia nu și‑a motivat concluzia potrivit căreia măsura în cauză nu era contrară altor dispoziții de drept al Uniunii decât cele privind ajutoarele de stat
În luna octombrie a anului 2020, Republica Italiană a notificat Comisiei Europene o măsură de ajutor constând în subvenții plătite anumitor companii aeriene titulare ale unei licențe italiene prin intermediul unui fond de compensare de 130 milioane de euro (denumită în continuare „măsura în cauză”). Această măsură avea ca scop remedierea pagubelor suferite de companiile aeriene eligibile ca urmare a restricțiilor de călătorie și a altor măsuri de izolare luate în cadrul pandemiei de COVID-19.
Potrivit uneia dintre condițiile de eligibilitate prevăzute de măsura în cauză, pentru a putea beneficia de aceasta, companiile aeriene trebuiau să acorde angajaților lor a căror bază de repartizare era în Italia, precum și angajaților unor întreprinderi terțe care participau la activitatea acestora, o remunerație egală sau superioară remunerației minime stabilite prin convenția colectivă națională aplicabilă sectorului transportului aerian, încheiată de organizațiile patronale și sindicale considerate ca fiind cele mai reprezentative la nivel național (denumită în continuare „cerința remunerației minime”).
Fără a iniția procedura oficială de investigare prevăzută la articolul 108 alineatul (2) TFUE, Comisia a decis să nu ridice obiecții cu privire la măsura în cauză, pentru motivul că aceasta era compatibilă cu piața internă(1).
Sesizat cu o acțiune în anulare introdusă de compania aeriană Ryanair, Tribunalul anulează această decizie pentru încălcarea obligației de motivare, astfel cum este prevăzută la articolul 296 TFUE.
Aprecierea Tribunalului
Potrivit unei jurisprudențe constante, o decizie de a nu deschide procedura oficială de investigare în ceea ce privește un ajutor notificat trebuie să cuprindă motivele pentru care Comisia consideră că nu se află în prezența unor dificultăți serioase de apreciere a compatibilității ajutorului în cauză cu piața internă. Dacă o motivare succintă este suficientă cu privire la acest aspect, aceasta trebuie să menționeze în mod clar și neechivoc motivele pentru care Comisia a considerat că nu se află în prezența unor astfel de dificultăți.
Or, Tribunalul apreciază că această situație nu se regăsește în speță.
Pe de o parte, acesta arată că, în decizia atacată, Comisia a afirmat în același timp că cerința remunerației minime era indisociabil legată de măsura în cauză și că această cerință nu era inerentă obiectivului măsurii menționate, fără a menționa însă în mod clar și neechivoc raționamentul care a condus‑o la această dublă afirmație.
Pe de altă parte, Tribunalul constată că concluzia deciziei atacate, potrivit căreia cerința remunerației minime nu era contrară „altor dispoziții ale dreptului Uniunii” decât articolele 107 și 108 TFUE, era de asemenea afectată de nemotivare.
Cu privire la acest aspect, Tribunalul observă că singura dispoziție a dreptului Uniunii, alta decât articolele 107 și 108 TFUE, în raport cu care Comisia a examinat această cerință este articolul 8 din Regulamentul Roma I(2), care prevede norme speciale privind conflictul de legi referitoare la contractul individual de muncă. Cu toate acestea, Comisia nu a explicat în decizia atacată motivele care permit să se considere că acest articol era singura dispoziție pertinentă, alta decât articolele 107 și 108 TFUE, în raport cu care trebuia să examineze compatibilitatea cu dreptul Uniunii a cerinței remunerației minime. Prin urmare, Comisia nu a prezentat în mod clar și transparent motivele pentru care a considerat că cerința menționată nu constituia o încălcare a „altor dispoziții ale dreptului Uniunii”.
Această lipsă a motivării este ilustrată de faptul că, la examinarea cerinței remunerației minime, Comisia a ținut seama de o plângere a Asociației italiene a companiilor low‑cost prin care se contesta compatibilitatea cu libera prestare a serviciilor în sensul articolului 56 TFUE a unei reglementări italiene care cuprinde o cerință de remunerare minimă asemănătoare celei înscrise în măsura în cauză. Ținând seama de acest context, Comisia ar fi trebuit a fortiori să se pronunțe cu privire la pertinența articolului 56 TFUE în vederea examinării compatibilității măsurii în cauză cu piața internă.
Având în vedere cele ce precedă, Tribunalul concluzionează că Comisia a încălcat obligația de motivare pe care i‑o impune articolul 296 TFUE și anulează, în consecință, decizia atacată.