Acțiune introdusă la 30 aprilie 2014 – Sabic Polyolefine/Comisia
(Cauza T-279/14)
Limba de procedură: germana
Părțile
Reclamantă: Sabic Polyolefine GmbH (Gelsenkirchen, Germania) (reprezentanţi: C. Arhold, N. Wimmer, F. Wesche, L. Petersen şi T. Woltering, avocaţi)
Pârâtă: Comisia Europeană
Concluziile
Reclamanta solicită Tribunalului:
anularea deciziei Comisiei Europene din 18 decembrie 2013 de iniţiere a procedurii oficiale de investigare în ceea ce priveşte Autorul de stat SA.33995 (2013/C) (ex 2013/NN) — Sprijin pentru energia electrică produsă din surse regenerabile și reducerea suprataxei pe energia din surse regenerabile pentru utilizatorii mari consumatori de energie,
obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
În susținerea acțiunii, reclamanta invocă patru motive.
Primul motiv întemeiat pe încălcarea articolului 107 alineatul (1) şi a articolului 108 TFEU din cauza clasificării eronate a regimului special de compensare.
Reclamanta susţine că decizia de iniţiere a procedurii încalcă articolul 107 alineatul (1) TFUE şi articolul 108 TFUE, precum şi articolul 13 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE1 deoarece suprataxa EEG prevăzută de Gesetz für den Vorrang erneuerbarer Energien (Legea privind acordarea de prioritate surselor regenerabile de energie, denumită în continuare „EEG”) nu constituia o alocare a unor resurse de stat şi reducerea suprataxei EEG pentru marii consumatori de energie nu reprezenta o renunţare la resurse de stat.
Reclamanta susţin în această privinţă că Comisia şi-a întemeiat analiza pe parametri de delimitare noi, incompatibili cu principiile stabilite de jurisprudenţa anterioară. În special, Comisia a renunţat total la criteriul puterii de dispoziţie concrete de care se bucură autorităţile de stat, care este necesar, potrivit unei jurisprudenţe constante, pentru a se putea face o clasificare în sensul de resurse de stat şi a considerat suficient că legiuitorul naţional ar influenţa fluxurile de plăţi între particulari şi că autorităţile de reglementare ar monitoriza respectarea de către particulari a prevederilor normative.
În plus, Comisia este legată de decizia sa prin care nu a clasificat EEG din 2000 drept un ajutor în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE deoarece nu a existat un transfer de resurse de stat şi prin urmare a săvârşit o eroare de drept atunci când a considerat EEG din 2012 ca fiind o schemă de ajutor nouă şi implementată în mod nelegal.În plus, Comisia nu a analizat în mod adecvat şi, prin urmare, nu a putut constata că excepţiile pentru întreprinderile mari consumatoare de energie sunt justificate potrivit obiectivului, naturii şi structurii intrinseci ale EEG din 2012 şi nu constituie deci un avantaj selectiv.Al doilea motiv întemeiat pe încălcarea articolului 108 alineatul (1) TFUE şi a articolelor 18 şi 19 din Regulamentul nr. 659/1999 ca urmare a omisiunii de a propune măsuri adecvate.Reclamanta invocă în această privinţă că, la an
alizarea EEG din 2012, Comisia ar trebui, în orice caz, să fi aplicat procedura pentru ajutoarele existente potrivit articolului 108 alineatul (1) TFUE şi articolelor 17-19 din Regulamentul nr. 659/1999 şi ar fi trebuit, înainte de a iniţia procedura oficială de investigare, să pro
pună Germaniei măsuri adecvate, în loc să expună deţinătorii de cote de piaţă la riscuri economice considerabile din cauza clasificării EEG din 2012 ca fiind un ajutor nou care nu a f
ost notificat.Al treilea motiv întemeiat pe încălcarea dreptului de a fi ascultat.Reclamanta mai susţine că, în orice caz, Comisia ar fi trebuit să o asculte înainte de adoptarea unei decizii cu astfel de efecte juridice grave.Al patrulea motiv întemeiat pe motivarea insuficientă.În final, reclamanta invocă faptul că decizia de iniţiere nu este motivată suficient în punctele esenţiale.
________________________1 Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul C