Recurs introdus la 21 decembrie 2022 de Banca Centrală Europeană împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a patra extinsă) din 12 octombrie 2022 în cauza T-502/19, Francesca Corneli/BCE
(Cauza C-777/22 P)
Limba de procedură: italiana
Părțile
Recurentă: Banca Centrală Europeană (reprezentanți: C. Hernández Saseta, A. Pizzolla, agenți, M. Lamandini, avocat)
Celelalte părți din procedură: Francesca Corneli, Comisia Europeană
Concluziile recurentei
Recurenta solicită Curții:
anularea Hotărârii Tribunalului din 12 octombrie 2022 în cauza Francesca Corneli/BCE (T-502/19, nepublicată, EU:T:2022:627), în măsura în care a anulat deciziile BCE din 1 ianuarie 2019 și din 29 martie 2019 și, în acest scop:
declararea acțiunii introduse la Tribunal de doamna Francesca Corneli ca fiind inadmisibilă în sensul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE și, în consecință, respingerea acesteia în totalitate;
cu titlu subsidiar, declararea deciziilor BCE care fac obiectul prezentei proceduri ca fiind legale și, în acest scop, trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului pentru a se pronunța asupra motivelor acțiunii care nu au fost examinate în hotărârea atacată;
obligarea doamnei Francesca Corneli la plata cheltuielilor de judecată efectuate de BCE, aferente judecății în fața celor două instanțe.
Motivele și principalele argumente
În susținerea recursului, Banca Centrală Europeană invocă două motive.
Prin intermediul primului motiv, BCE susține că Tribunalul a săvârșit mai multe erori de drept, determinate în parte de denaturarea situației de fapt, în cadrul aprecierii calității procesuale active și a interesului de a exercita acțiunea ale doamnei Francesca Corneli, care nu îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 263 al patrulea paragraf TFUE. În special, BCE susține că Tribunalul:
i. a denaturat situația de fapt relevantă, reținând că deciziile anulate au afectat „drepturile” doamnei Francesca Corneli în calitate de acționară la Banca Carige care, în realitate, nu există sau nu sunt vizate de deciziile respective;
ii. a săvârșit o eroare de drept, atribuind deciziilor anulate un efect direct asupra situației juridice a doamnei Francesca Corneli, una dintre cei 35 000 de mici acționari ai Banca Carige la momentul introducerii acțiunii;
iii. a săvârșit o eroare de drept, reținând că doamna Francesca Corneli este vizată în mod individual de deciziile anulate întrucât acestea o privesc în calitate de acționară a Banca Carige care, în opinia Tribunalului, o identifică în mod exclusiv și, prin urmare, o vizează în mod individual;
iv. a săvârșit o eroare de drept, reținând că doamna Francesca Corneli are un interes în anularea deciziilor anulate care este distinct de cel al destinatarei acesteia, și anume Banca Carige, în măsura în care o asemenea concluzie nu este conformă cu orientările consacrate ale jurisprudenței referitoare la cazurile excepționale în care unui acționar îi poate fi recunoscut interesul de a exercita acțiunea.
Prin intermediul celui de al doilea motiv, BCE susține că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept în aprecierea temeiului juridic utilizat de BCE pentru adoptarea deciziilor anulate, întrucât „deteriorarea semnificativă a unei instituții de credit”, ca expresie a împrejurărilor grave descrise analitic în deciziile anulate, figurează printre condițiile pentru adoptarea unei măsuri de administrare extraordinară. În special, BCE susține că Tribunalul:
i. nu a ținut seama de interpretarea dată de instanțele naționale articolului 70 din Testul unic în materie bancară, săvârșind astfel o eroare de drept în interpretarea acestei norme și a conținutului trimiterii efectuate de aceasta la articolul 69-octiesdiecies alineatul 1 litera b) din Testul unic în materie bancară;
ii. a săvârșit o eroare de drept prin faptul că nu a luat în considerare dreptul național în ansamblul său, din care rezultă în mod clar voința legiuitorului italian de a transpune integral și corect Directiva 2014/59/UE1 ;
iii. a săvârșit o eroare de drept prin faptul că nu a luat în considerare interpretarea contextuală și teleologică a articolelor 69-octiesdiecies și 70 din Textul unic în materie bancară în lumina scopului măsurilor de intervenție timpurie, inclusiv a administrării extraordinare;
iv. a săvârșit o eroare de drept, reținând că interpretarea articolului 70 din Textul unic în materie bancară în lumina articolului 29 din Directiva 2015/59/UE constituie o interpretare contra legem a reglementării italiene.
____________
1 Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții și de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului și a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE și 2013/36/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 și (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European și ale Consiliului (JO 2014, L 173, p. 190).