Recurs introdus la 27 aprilie 2023 de Jushi Egypt for Fiberglass Industry SAE împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera întâi extinsă) din 1 martie 2023 în cauza T-540/20, Jushi Egypt for Fiberglass Industry/Comisia

(Cauza C-272/23 P)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Jushi Egypt for Fiberglass Industry SAE (reprezentanți: B. Servais și V. Crochet, avocați)

Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană și Association des producteurs de fibres de verre européens (APFE)

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

anularea hotărârii atacate;

admiterea primului, a celui de al treilea și a celui de al cincilea motiv ale acțiunii în anulare formulate de Jushi Egypt for Fiberglass Industry S.A.E și

obligarea intimatei și a oricărui intervenient la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor efectuate în primă instanță.

Motivele și principalele argumente

În hotărârea atacată, Tribunalul a respins acțiunea în anulare formulată de recurentă împotriva Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2020/870 al Comisiei din 24 iunie 2020 de instituire a unei taxe compensatorii definitive și de percepere definitivă a taxei compensatorii provizorii instituite asupra importurilor de produse din fibră de sticlă cu filament continuu originare din Egipt, precum și de percepere a taxei compensatorii definitive instituite asupra importurilor înregistrate de produse din fibră de sticlă cu filament continuu originare din Egipt¹ .

În susținerea prezentului recurs, recurenta invocă patru motive, și anume faptul că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când:

a concluzionat că Comisia nu a încălcat articolul 2 literele (a) și (b) și articolul 3 alineatul (1) litera (a) din regulamentul de bază¹ atunci când a imputat contribuțiile financiare ale autorităților publice și ale organismelor publice legate de autoritățile publice ale Republicii Populare Chineze autorităților publice ale țării de origine sau de export, și anume guvernului Republicii Arabe Egipt;

a constatat că Comisia nu a încălcat articolul 4 alineatele (2) și (3) din regulamentul de bază atunci când a considerat că contribuțiile financiare imputate autorităților publice ale Egiptului sunt specifice;

a concluzionat că Comisia nu a încălcat articolul 3 alineatul (1) litera (a) punctul (ii), articolul 3 alineatul (2) și articolul 5 din regulamentul de bază atunci când a calculat valoarea avantajului conferit recurentei în temeiul sistemului de rambursare a taxelor și

a considerat că Comisia nu a încălcat articolul 3 alineatul (2) și articolul 4 alineatul (2) litera (c) din regulamentul de bază atunci când a stabilit că tratamentul fiscal al pierderilor din diferențele de curs valutar a conferit un avantaj recurentei și a constituit o subvenție specifică.

În ceea ce privește primul motiv de recurs, recurenta susține în esență că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a concluzionat că regulamentul de bază nu exclude posibilitatea ca, chiar dacă contribuția financiară nu provine direct de la autoritățile publice ale țării de origine sau de export, această contribuție financiară să le poată fi imputată, în temeiul articolului 2 litera (b) și al articolului 3 alineatul (1) din regulamentul de bază.

În ceea ce privește al doilea motiv de recurs, recurenta susține în esență că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a concluzionat că autoritățile publice ale Egiptului au statutul de autoritate care a acordat finanțarea preferențială care a fost acordată de autoritățile publice chineze. Dimpotrivă, Tribunalul ar fi trebuit să concluzioneze că Comisia a încălcat articolul 4 alineatele (2) și (3) din regulamentul de bază, întrucât entitățile chineze care au furnizat contribuțiile financiare au fost autoritatea care acordă subvenția.

În ceea ce privește al treilea motiv de recurs, recurenta susține în esență că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a concluzionat că singura situație comparabilă pentru a stabili dacă recurenta a primit un avantaj este cea a unei întreprinderi stabilite, precum recurenta, în Zona economică a Canalului Suez (SCZone), care vinde produse care conțin materiale care au beneficiat de scutire de taxe vamale unei întreprinderi stabilite în afara SCZone.

În ceea ce privește al patrulea motiv de recurs, recurenta susține în esență că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a concluzionat că Comisia nu a considerat că tratamentul fiscal în sine constituia o subvenție care poate face obiectul unei măsuri compensatorii și că reclamanta în primă instanță nu a prezentat elemente de probă care ar putea lipsi de plauzibilitate aprecierile de fapt efectuate de Comisie în regulamentul de punere în aplicare atacat, în ceea ce privește faptul că tratamentul fiscal a adus beneficii tuturor întreprinderilor cu datorii în valută.

____________

¹ JO 2020, L 201, p. 10.

¹ Regulamentul (UE) 2016/1037 al Parlamentului European și al Consiliului din 8 iunie 2016 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unor subvenții din partea țărilor care nu sunt membre ale Uniunii Europene (JO 2016, L 176, p. 55).