HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a treia)
4 iulie 2017(*)
„Contracte de achiziții publice de servicii – Procedură de cerere de ofertă – Prestarea de servicii externe pentru dezvoltarea unor sisteme de informare pentru Agenția Uniunii Europene pentru Căile Ferate – Clasarea ofertei unui ofertant – Respingerea ofertei unui ofertant – Obligația de motivare – Ofertă anormal de mică”
În cauza T‑392/15,
European Dynamics Luxembourg SA, cu sediul în Luxemburg (Luxemburg),
Evropaïki Dynamiki – Proigmena Systimata Tilepikoinonion Pliroforikis kai Tilematikis AE, cu sediul în Atena (Grecia),
European Dynamics Belgium SA, cu sediul în Bruxelles (Belgia),
reprezentate inițial de I. Ampazis, de M. Sfyri, de C.‑N. Dede și de D. Papadopoulou, ulterior de M. Sfyri, de C.‑N. Dede și de D. Papadopoulou, avocați,
reclamante,
împotriva
Agenției Uniunii Europene pentru Căile Ferate, reprezentată inițial de J. Doppelbauer, ulterior de G. Stärkle și de Z. Pyloridou, în calitate de agenți, asistați de V. Christianos, avocat,
pârâtă,
având ca obiect o cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se solicită anularea deciziei Agenției Uniunii Europene pentru Căile Ferate de clasare a ofertelor depuse de reclamante pentru loturile 1 și 2 din contractul ERA/2015/01/OP „ESP EISD 5 – Contract de servicii externe pentru dezvoltarea unor sisteme de informare pentru [aceasta]”,
TRIBUNALUL (Camera a treia),
compus din domnii S. Frimodt Nielsen, președinte, și V. Kreuschitz (raportor) și doamna N. Półtorak, judecători,
grefier: domnul E. Coulon,
pronunță prezenta
Hotărâre
Istoricul cauzei
1 La 28 mai 2013 a fost publicat în suplimentul la Jurnalul Oficial al Uniunii Europene anunțul de participare ERA/2013/16/RSU/OP „ESP EISD 4” (denumit în continuare „contractul ESP EISD 4”) (JO 2013/S 101‑172115). Contractul menționat avea ca obiect o procedură deschisă în vederea prestării de servicii externe pentru dezvoltarea unor sisteme de informare pentru Agenția Europeană a Căilor Ferate (ERA), devenită Agenția Uniunii Europene pentru Căile Ferate (denumită în continuare „Agenția”). Acesta era compus din trei loturi și avea drept criteriu de atribuire cel mai bun raport calitate‑preț. Pentru fiecare dintre loturile contractului, Agenția urma să încheie un contract‑cadru cu cei trei candidați ale căror oferte erau primele clasate și urma să încheie contracte cu fiecare dintre aceștia pe durata de executare a contractului‑cadru.
2 La 16 septembrie 2013, reclamantele, European Dynamics Luxembourg SA, Evropaïki Dynamiki – Proigmena Systimata Tilepikoinonion Pliroforikis kai Tilematikis AE și European Dynamics Belgium SA, au depus câte o ofertă pentru fiecare dintre cele trei loturi ale contractului ESP EISD 4.
3 La 12 septembrie 2014, Agenția a notificat reclamantelor faptul că, pentru fiecare dintre cele trei loturi ale contractului ESP EISD 4, oferta lor fusese clasată pe prima poziție și că le‑ar oferi un contract‑cadru pentru fiecare dintre aceste loturi.
4 La 14 octombrie 2014, Agenția a notificat reclamantelor decizia sa de anulare a contractului ESP EISD 4, pentru motivul că din acesta lipsea o formulă matematică de natură să permită evaluarea financiară a ofertelor. La 29 octombrie 2014, această decizie a fost publicată în suplimentul la Jurnalul Oficial.
5 La 14 octombrie 2014, reclamantele au contestat motivele deciziei Agenției de anulare a atribuirii contractului ESP EISD 4. La 13 noiembrie 2014, Agenția a răspuns la această contestație precizând că decizia menționată fusese adoptată întrucât caietul de sarcini al contractului în discuție nu specifica ponderarea, exprimată în procentaj, a nivelurilor de expertiză. Ea a arătat de asemenea că ar urma să fie publicat un nou anunț de participare și că acesta ar clarifica formula reținută pentru evaluarea din punct de vedere financiar a ofertelor.
6 La 13 noiembrie 2014, reclamantele au contestat din nou motivul de anulare a contractului ESP EISD 4. La 10 decembrie 2014, Agenția a răspuns la această contestație și, la 15 decembrie 2014, a transmis reclamantelor o versiune publică a raportului de evaluare referitor la contractul menționat.
7 La 28 ianuarie 2015, a fost publicat în suplimentul la Jurnalul Oficial al Uniunii Europene anunțul de participare ERA/2015/01/OP „ESP EISD 5 – Contract de servicii externe pentru dezvoltarea unor sisteme de informare pentru [Agenție]” (denumit în continuare „contractul ESP EISD 5”) (JO 2015/S 019‑029728). Contractul menționat avea ca obiect o procedură deschisă în vederea prestării de servicii externe pentru dezvoltarea unor sisteme de informare pentru Agenție. Acesta era compus din trei loturi și avea ca metodă de atribuire cel mai bun raport calitate‑preț. Pentru fiecare dintre loturile acestui contract, Agenția urma să încheie un contract‑cadru cu cei trei candidați ale căror oferte erau primele clasate. Data‑limită pentru depunerea ofertelor în cadrul cererii de ofertă era stabilită pentru 6 martie 2015, iar reclamantele, organizate într‑un consorțiu, au depus ofertele în acest termen.
8 La 8 mai 2015, Agenția a comunicat reclamantelor decizia sa (denumită în continuare „prima decizie atacată”) de clasare pe poziția a doua a ofertei lor pentru lotul 1 al contractului ESP EISD 5, intitulat „Dezvoltarea unor sisteme de informare la sediu pe baza timpului și a resurselor alocate (inclusiv studii și asistență)” (denumit în continuare „lotul 1”).
9 La 11 mai 2015, reclamantele au prezentat Agenției o cerere de informații suplimentare privind atribuirea lotului 1 ofertanților ale căror oferte fuseseră clasate pe prima și pe a treia poziție.
10 La 20 mai 2015, Agenția a răspuns la această cerere. În răspunsul său, a dat informații cu privire la oferta care a fost clasată pe prima poziție și la cea a reclamantelor. Ea a arătat că comitetul de evaluare clasase oferta consorțiului Nextera1 pe prima poziție, cu 56 de puncte din 60 în urma evaluării tehnice și cu 38,78 puncte din 40 în urma evaluării financiare. În ceea ce privește oferta reclamantelor, aceasta a fost clasată pe a doua poziție, cu 57 de puncte din 60 în urma evaluării tehnice și cu 35,46 puncte din 40 în urma evaluării financiare.
11 La 8 iulie 2015, reclamantele au solicitat și au primit o copie a raportului de evaluare privind lotul 1.
12 La 1 iulie 2015, Agenția a comunicat reclamantelor decizia sa (denumită în continuare „a doua decizie atacată”) de clasare pe poziția a șaptea a ofertei lor pentru lotul 2 al contractului ESP EISD 5, intitulat „Dezvoltarea unor sisteme de informare în afara sediului (inclusiv studii și asistență)” (denumit în continuare „lotul 2”), și, prin urmare, de respingere a acesteia.
13 La 2 iulie 2015, reclamantele au solicitat informații suplimentare cu privire la atribuirea lotului 2 celor trei ofertanți ale căror oferte au fost selectate.
14 La 7 iulie 2015, Agenția a răspuns la această cerere prin transmiterea unui extras din raportul comitetului de evaluare, care conținea printre altele informațiile referitoare la ofertele care au fost selectate pentru lotul 2. Mai precis, oferta Intrasoft fusese clasată pe prima poziție, cu 51 de puncte din 60 în urma evaluării tehnice și cu 39,04 puncte din 40 în urma evaluării financiare. Oferta Atos Belgium fusese clasată pe a doua poziție, cu 48,5 puncte din 60 în urma evaluării tehnice și cu 40 de puncte din 40 în urma evaluării financiare. Oferta consorțiul Nextera2 fusese clasată pe a treia poziție, cu 52,5 puncte din 60 în urma evaluării tehnice și cu 32,53 puncte din 40 în urma evaluării financiare. În ceea ce privește oferta reclamantelor, aceasta a obținut 52 de puncte din 60 în urma evaluării tehnice și 26,23 puncte din 40 în urma evaluării financiare.
15 La 8 iulie 2015, reclamantele au trimis Agenției o scrisoare în care susțineau că aceasta săvârșise mai multe nereguli care afectau deciziile atacate. Ele au considerat printre altele că ofertanții ale căror oferte fuseseră selectate pentru loturile 1 și 2 își reduseseră în mod nelegal prețurile pentru a câștiga un avantaj competitiv. Acestea au arătat de asemenea că nu înțelegeau cum Agenția putea accepta astfel de prețuri, care erau reduse în mod artificial, și că regretau că Agenția a decis să accepte aceste prețuri fără nicio anchetă sau explicație.
Procedura și concluziile părților
16 Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 17 iulie 2015, reclamantele au introdus prezenta acțiune împotriva deciziilor atacate.
17 La 23 iulie 2015, reclamantele au informat Agenția că nu primiseră niciun răspuns la scrisoarea lor din 8 iulie 2015, au amintit că apreciau că ofertele selectate erau anormal de mici și au arătat că introduseseră o acțiune împotriva deciziilor atacate.
18 La 24 iulie 2015, Agenția a răspuns la scrisoarea reclamantelor din 8 iulie 2015, contestând criticile formulate de acestea.
19 La 27 iulie 2015, reclamantele au contestat argumentele Agenției prezentate în scrisoarea sa din 24 iulie 2015.
20 La 29 iulie 2015, cererea introductivă a reclamantelor a fost notificată Agenției de grefa Tribunalului.
21 Prin act separat depus la grefa Tribunalului la 15 octombrie 2015, Agenția a ridicat o excepție de inadmisibilitate în temeiul articolului 130 din Regulamentul de procedură al Tribunalului, pentru motivul că acțiunea reclamantelor împotriva celei de a doua decizii atacate ar fi inadmisibilă.
22 În aceeași zi, Agenția a depus la grefa Tribunalului memoriul în apărare.
23 Prin act separat depus la grefa Tribunalului la 26 noiembrie 2015, Agenția a prezentat noi argumente și a formulat o nouă propunere de probe.
24 La 22 februarie 2016, reclamantele au depus la grefa Tribunalului memoriul în replică, în care și‑au formulat observațiile cu privire la memoriul în apărare, la excepția de inadmisibilitate, precum și la noile argumente și la noile probe prezentate de Agenție.
25 La 21 aprilie 2016, Agenția a depus la grefa Tribunalului duplica.
26 Reclamantele solicită Tribunalului:
– respingerea excepției de inadmisibilitate;
– anularea deciziilor atacate;
– respingerea motivelor noi și a elementelor de probă noi depuse de Agenție în memoriul său din 26 noiembrie 2015;
– obligarea Agenției la plata cheltuielilor lor de judecată.
27 Agenția solicită Tribunalului:
– declararea acțiunii ca inadmisibilă în măsura în care se referă la a doua decizie atacată;
– în cazul în care acțiunea ar fi considerată admisibilă în întregime, respingerea acțiunii ca neîntemeiată în întregime;
– retragerea anexei C 4 din dosarul prezentat Tribunalului și neluarea în considerare a argumentelor reclamantelor întemeiate pe această anexă;
– obligarea reclamantelor la plata cheltuielilor de judecată.
28 Prin Ordonanța Tribunalului (Camera a patra) din 21 iulie 2016, excepția de inadmisibilitate a fost unită cu fondul și s‑a dispus soluționarea cererii privind cheltuielile de judecată odată cu fondul.
29 Întrucât compunerea camerelor Tribunalului a fost modificată, în temeiul articolului 27 alineatul (5) din Regulamentul de procedură, judecătorul raportor a fost repartizat la Camera a treia, căreia, în consecință, i‑a fost atribuită prezenta cauză.
30 Pe baza raportului judecătorului raportor, Tribunalul (Camera a treia) a decis, în lipsa unei cereri a părților de organizare a unei ședințe de judecată și în temeiul articolului 106 alineatul (3) din Regulamentul de procedură, să se pronunțe fără parcurgerea fazei orale a procedurii. Astfel, Tribunalul a apreciat că înscrisurile din dosar erau suficient de lămuritoare pentru a se pronunța fără continuarea procedurii.
În drept
Cu privire la admisibilitate
Cu privire la admisibilitatea acțiunii împotriva celei de a doua decizii atacate
31 Agenția apreciază că prezenta acțiune este inadmisibilă în măsura în care este îndreptată împotriva celei de a doua decizii atacate, pentru motivul că reclamantele nu mai aveau niciun interes să solicite anularea acestei decizii întrucât ar fi fost afectată de un viciu de motivare. Ea susține că, în scrisoarea sa din 24 iulie 2015, a furnizat reclamantelor clarificări cu privire la motivele pentru care apreciase că ofertele selectate nu păreau anormal de mici. Aceste clarificări ar fi fost furnizate după 17 iulie 2015, data introducerii acțiunii reclamantelor, însă înainte de 11 septembrie 2015, data la care ar expira termenul de introducere a acțiunii împotriva celei de a doua decizii atacate. Prin urmare, potrivit Agenției, între 24 iulie și 11 septembrie 2015, reclamantele ar fi putut introduce o acțiune în fața Tribunalului cunoscând această motivare și și‑ar fi putut exercita dreptul la apărare. Ea apreciază că, întrucât au ales să nu utilizeze această posibilitate, reclamantele au făcut ca acțiunea să fie lipsită de efect util și și‑au pierdut interesul de a exercita acțiunea.
32 În plus, potrivit Agenției, reclamantele nu au dovedit că, la momentul introducerii acțiunii, anularea celei de a doua decizii atacate le‑ar fi putut aduce un beneficiu prin obiectul și prin rezultatul acesteia. În susținerea acestui argument, ea observă, pe de o parte, că reclamantele nu erau obligate să introducă o acțiune împotriva celei de a doua decizii atacate la 17 iulie 2015, întrucât acest termen de introducere a acțiunii împotriva deciziei respective nu expira imediat după această dată, și, pe de altă parte, că nu exista o lipsă „totală” de motivare a acestei decizii care le împiedica să își exercite drepturile.
33 Reclamantele contestă că nu ar mai avea interesul de a exercita acțiunea împotriva celei de a doua decizii atacate. Ele apreciază că, la data depunerii cererii acțiunii lor, motivele deciziilor atacate nu abordau problema caracterului anormal de mic al ofertelor selectate și că ele aveau dreptul de a exercita o acțiune împotriva deciziilor menționate fără a aștepta ultimul moment înainte de expirarea termenului de introducere a acțiunii. În orice caz, consideră că scrisoarea Agenției din 24 iulie 2015 nu furnizează nicio informație cu privire la verificarea ofertelor selectate pentru a se stabili că acestea nu erau anormal de mici.
34 Tribunalul amintește că interesul de a exercita acțiunea constituie condiția esențială și primordială a oricărei acțiuni în justiție (Hotărârea din 17 septembrie 2015, Mory și alții/Comisia, C‑33/14 P, EU:C:2015:609, punctul 58, și Hotărârea din 10 aprilie 2013, GRP Security/Curtea de Conturi, T‑87/11, nepublicată, EU:T:2013:161, punctul 44). În raport cu obiectul acțiunii, el trebuie să existe la momentul introducerii acesteia, sub sancțiunea inadmisibilității (Hotărârea din 7 iunie 2007, Wunenburger/Comisia, C‑362/05 P, EU:C:2007:322, punctul 42).
35 O acțiune în anulare introdusă de o persoană fizică sau juridică nu este admisibilă decât în măsura în care această persoană are un interes să obțină anularea actului atacat. Un astfel de interes presupune ca anularea actului atacat să poată avea, în sine, consecințe juridice și ca acțiunea să poată astfel aduce, prin rezultatul său, un beneficiu părții care a introdus‑o (Ordonanța din 5 martie 2009, Comisia/Provincia di Imperia, C‑183/08 P, nepublicată, EU:C:2009:136, punctul 19, Hotărârea din 17 septembrie 2015, Mory și alții/Comisia, C‑33/14 P, EU:C:2015:609, punctul 55, Ordonanța din 30 aprilie 2007, EnBW Energie Baden‑Württemberg/Comisia, T‑387/04, EU:T:2007:117, punctul 96, și Hotărârea din 22 mai 2012, Evropaïki Dynamiki/Comisia, T‑17/09, EU:T:2012:243, punctul 117).
36 Un astfel de interes trebuie să continue să existe până la momentul pronunțării hotărârii judecătorești, sub sancțiunea nepronunțării asupra fondului (a se vedea Hotărârea din 7 iunie 2007, Wunenburger/Comisia, C‑362/05 P, EU:C:2007:322, punctul 42 și jurisprudența citată, și Hotărârea din 17 septembrie 2015, Mory și alții/Comisia, C‑33/14 P, EU:C:2015:609, punctul 57 și jurisprudența citată). Această cerință garantează astfel, la nivel procedural, că, în interesul unei bune administrări a justiției, Tribunalul nu este sesizat cu cereri de aviz sau cu întrebări pur teoretice (a se vedea în acest sens Hotărârea din 19 iunie 2009, Socratec/Comisia, T‑269/03, nepublicată, EU:T:2009:211, punctul 36).
37 În speță, a doua decizie atacată cauza prejudicii reclamantelor la momentul introducerii acțiunii, întrucât prin decizia menționată Agenția le respingea oferta pentru lotul 2 și atribuia acest lot altor trei ofertanți. O anulare a acestei decizii ar avea ca rezultat determinarea Agenției, în principiu, să aprecieze din nou oferta reclamantelor, ceea ce le poate aduce acestora un beneficiu, din moment ce nu poate fi exclus, în principiu, ca, în urma unei noi aprecieri, lotul 2 să poată fi atribuit reclamantelor. Pe de altă parte, o anulare a acestei decizii ar putea determina Agenția ca pe viitor să aducă modificările care se impun procedurilor de cerere de ofertă (a se vedea în acest sens Hotărârea din 23 mai 2014, European Dynamics Luxembourg/BCE, T‑553/11, nepublicată, EU:T:2014:275, punctul 95 și jurisprudența citată). Prin urmare, reclamantele aveau un interes de a exercita acțiunea împotriva celei de a doua decizii atacate la momentul introducerii acțiunii, iar aceasta din urmă era, așadar, admisibilă.
38 După cum reiese din jurisprudența citată la punctul 36 de mai sus, interesul de a exercita acțiunea trebuie să continue să existe pe toată durata procesului, iar pierderea acestui interes pe parcursul procesului nu determină inadmisibilitatea acțiunii, ci o nepronunțare asupra fondului. Potrivit articolului 130 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, o parte poate solicita Tribunalului să constate că nu mai este necesar să se pronunțe asupra fondului. În plus, articolul 131 alineatul (2) din regulamentul menționat permite Tribunalului să constate din oficiu, prin ordonanță motivată, că nu mai este necesar să se pronunțe asupra fondului, în cazul lipsei răspunsului unui reclamant la solicitările Tribunalului.
39 În măsura în care excepția de inadmisibilitate ridicată de Agenție poate fi privită ca o cerere de nepronunțare asupra fondului, trebuie să se constate că Agenția susține în mod eronat că reclamantele și‑au pierdut interesul de a exercita acțiunea pentru motivul că, la 24 iulie 2015 – cu alte cuvinte, după 17 iulie 2015, data introducerii acțiunii care se referea în mod exclusiv la un viciu de motivare, dar înainte de 11 septembrie 2015, data expirării termenului de introducere a acțiunii –, primiseră o motivare completă din partea Agenției cu privire la lipsa caracterului anormal de mic al ofertelor selectate, însă nu contestaseră temeinicia acestora înainte de expirarea termenului de introducere a acțiunii.
40 Astfel, independent de aspectul dacă Agenția putea furniza în mod valabil motive ale celei de a doua decizii atacate după introducerea de către reclamante a acțiunii împotriva deciziei menționate, mai este necesar ca motivarea furnizată de Agenție la 24 iulie 2015 să fie efectiv conformă cu articolul 296 al doilea paragraf TFUE. Or, fiind sesizat cu o acțiune în anulare împotriva unei decizii a Agenției, Tribunalul – iar nu Agenția – are competența de a decide cu privire la caracterul suficient al motivării cuprinse în decizia menționată.
41 În plus, întrucât Agenția condiționează interesul de a exercita acțiunea al reclamantelor de temeinicia criticilor lor, trebuie amintit că, pentru ca o parte să aibă un interes de a exercita acțiunea, este necesar, dar suficient ca, prin rezultatul său, acțiunea în anulare introdusă la instanța Uniunii Europene să poată aduce un beneficiu părții care a introdus‑o (Hotărârea din 17 septembrie 2015, Mory și alții/Comisia, C‑33/14 P, EU:C:2015:609, punctul 76). Interesul de a exercita acțiunea al reclamantelor nu depinde, așadar, de temeinicia criticii lor. În speță, presupunând că a doua decizie ar fi afectată de un viciu de motivare, acest viciu poate determina anularea deciziei menționate, ceea ce, pentru motivele arătate la punctul 37 de mai sus, poate aduce un beneficiu reclamantelor.
42 În sfârșit, Agenția susține în mod eronat că reclamantele nu au contestat motivele cuprinse în scrisoarea sa din 24 iulie 2015. Astfel, în memoriul în replică, reclamantele contestă în mod expres caracterul adecvat al motivării cuprinse în scrisoarea menționată. Împrejurarea că această contestare nu a avut loc în termenul de introducere a acțiunii este irelevantă pentru aprecierea interesului de a exercita acțiunea al reclamantelor, din moment ce acest interes nu se apreciază nici în raport cu expirarea termenului menționat, nici în raport cu temeinicia criticilor formulate.
43 Pentru toate motivele care precedă, trebuie să fie respinse argumentele Agenției întemeiate pe pretinsa lipsă a interesului de a exercita acțiunea al reclamantelor.
Cu privire la admisibilitatea memoriului suplimentar al agenției din 26 noiembrie 2015
44 La 26 noiembrie 2015, Agenția a depus un memoriu prin care se arăta că, la 30 octombrie 2015, adoptase decizia de atribuire a lotului 3 al contractului ESP EISD 5. Ea apreciază că acest fapt nou demonstrează că reclamantele susțin în mod eronat că întreprinderile care au participat la cererea de ofertă pentru contractul ESP EISD 4 cunoșteau cu precizie ofertele lor de preț în procedura menționată. Potrivit Agenției, acest memoriu este admisibil întrucât conține „motive noi” și probe noi. Reclamantele nu contestă admisibilitatea acestui memoriu, ci temeinicia argumentelor prezentate în acesta.
45 Articolul 84 alineatul (1) și articolul 85 alineatele (2) și (3) din Regulamentul de procedură permit, pe de o parte, invocarea de motive noi pe parcursul procesului, cu condiția ca acestea să se bazeze pe elemente de drept sau de fapt care au apărut în cursul procedurii, și, pe de altă parte, depunerea de probe tardive, cu condiția ca acestea să fie justificate. În speță, decizia de atribuire a lotului 3 al contractului ESP EISD 5 a fost adoptată la 30 octombrie 2015. Ea constituie un element apărut în cursul procedurii. Memoriul din 26 noiembrie 2015 și depunerea probelor în discuție trebuie, așadar, să fie declarate admisibile (a se vedea prin analogie Hotărârea din 29 octombrie 2015, Vanbreda Risk & Benefits/Comisia, T‑199/14, EU:T:2015:820, punctele 58-62).
Cu privire la admisibilitatea anexei C 4
46 Agenția apreciază că anexa C 4 la memoriul în replică, care conține o copie a raportului comitetului de evaluare al Agenției Europene pentru Medicamente (EMA) aferent contractului de achiziții publice în discuție în Hotărârea din 15 octombrie 2013, European Dynamics Belgium și alții/EMA (T‑638/11, nepublicată, EU:T:2013:530), este inadmisibilă în temeiul Ordonanței din 15 octombrie 2009, Hangzhou Duralamp Electronics/Consiliul (T‑459/07, EU:T:2009:403), și al punctului 25 din Dispozițiile practice de punere în aplicare a Regulamentului de procedură al Tribunalului (JO 2015, L 152, p. 1). Potrivit Agenției, reclamantele dețin acest document întrucât au fost părți în cauza în care a fost pronunțată hotărârea menționată. Ele nu ar fi dovedit însă că au solicitat și au obținut permisiunea EMA pentru a depune acest act de procedură în prezenta cauză. Agenția solicită ca, în temeiul articolului 130 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, anexa C 4 să fie retrasă din dosarul prezentei cauze și să nu se țină seama de argumentele prezentate de reclamante la punctul 36 din memoriul în replică în legătură cu anexa respectivă.
47 Reclamantele nu și‑au exprimat poziția cu privire la admisibilitatea anexei C 4 întrucât Agenția a invocat inadmisibilitatea acesteia în duplică.
48 În această privință, trebuie amintit că punctul 25 din Dispozițiile practice de punere în aplicare a Regulamentului de procedură prevede că un act de procedură și anexele sale depuse într‑o cauză, atașate la dosarul acesteia din urmă, nu se pot folosi în vederea soluționării unei alte cauze. Această dispoziție guvernează, așadar, soluționarea unei cauze în fața Tribunalului și de către acesta în exercitarea competenței sale de organizare a procedurii. Anexa C 4 a fost depusă de reclamante ca probă propusă, iar nu ca document prin care se urmărește soluționarea dosarului lor, în urma unei cereri în acest sens din partea Tribunalului. Prin urmare, invocarea punctului 25 din Dispozițiile practice de punere în aplicare a Regulamentului de procedură este inoperantă pentru aprecierea admisibilității anexei C 4.
49 Pe de altă parte, în ceea ce privește invocarea de către Agenție a Ordonanței din 15 octombrie 2009, Hangzhou Duralamp Electronics/Consiliul (T‑459/07, EU:T:2009:403), în susținerea argumentului său potrivit căruia anexa C 4 ar fi inadmisibilă, trebuie amintit că principiul care prevalează în dreptul Uniunii în materie de probe este cel al liberei administrări a probelor (Hotărârea din 25 ianuarie 2007, Dalmine/Comisia, C‑407/04 P, EU:C:2007:53, punctul 63, și Hotărârea din 12 iunie 2015, Health Food Manufacturers’ Association și alții/Comisia, T‑296/12, EU:T:2015:375, punctul 42).
50 Pentru Tribunal, principiul liberei administrări a probelor presupune că singurul criteriu pertinent pentru a aprecia probele prezentate rezidă în credibilitatea acestora (Hotărârea din 25 ianuarie 2007, Dalmine/Comisia, C‑407/04 P, EU:C:2007:53, punctul 63, și Hotărârea din 19 decembrie 2013, Siemens și alții/Comisia, C‑239/11 P, C‑489/11 P și C‑498/11 P, nepublicată, EU:C:2013:866, punctul 128).
51 Principiul liberei administrări a probelor are drept corolar libertatea de probațiune (a se vedea în acest sens Hotărârea din 14 decembrie 2005, General Electric/Comisia, T‑210/01, EU:T:2005:456, punctul 297), care conferă părților posibilitatea de a prezenta în fața instanței Uniunii orice element de probă obținut în mod legal pe care îl consideră pertinent în susținerea pozițiilor lor. Această libertate de probațiune contribuie la garantarea în favoarea părților a unui drept la o cale de atac efectivă, consacrat la articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
52 Principiile liberei administrări a probelor și libertății de probațiune trebuie să se concilieze însă cu principiile fundamentale ale dreptului Uniunii, cum sunt principiile dreptului la un proces echitabil și egalității armelor.
53 Astfel, libera administrare a probelor trebuie să se concilieze cu dreptul fiecărei părți de a‑și apăra interesele independent de orice influență externă, în special din partea publicului, și de a fi protejată împotriva utilizării inadecvate a actelor sale de procedură (a se vedea în acest sens Hotărârea din 17 iunie 1998, Svenska Journalistförbundet/Consiliul, T‑174/95, EU:T:1998:127, punctele 135 și 136).
54 Prin urmare, îi revine Tribunalului sarcina de a aprecia caracterul adecvat al utilizării de către o parte a unui act de procedură care provine dintr‑o altă cauză.
55 Din principiul libertății de probațiune decurge că o parte în fața Tribunalului are, în principiu, dreptul de a invoca drept probă acte depuse în cursul unei alte proceduri judiciare la care a fost ea însăși parte. Dacă partea menționată a avut acces la actele respective în mod legal, iar acestea nu sunt confidențiale, buna administrare a justiției nu se opune, în principiu, prezentării lor în fața Tribunalului. Astfel, Curtea a statuat că o parte la o procedură în fața sa nu putea solicita retragerea unui act de procedură dacă acest act de procedură fusese deja prezentat de partea respectivă într‑o altă procedură între aceleași părți (a se vedea în acest sens Ordonanța din 15 mai 1991, Weddel/Comisia, C‑54/90, nepublicată, punctele 1-5).
56 În plus, acordul părții de la care provine actul de procedură nu poate constitui condiția prealabilă a admisibilității unui act care provine dintr‑o altă cauză în fața Tribunalului. Astfel, deși acordul părții de la care provine actul poate fi un element pertinent pentru aprecierea caracterului adecvat al utilizării sale, impunerea obligației ca acest acord să fie obținut înaintea prezentării sale în fața Tribunalului, sub sancțiunea inadmisibilității, îi conferă părții de la care provine puterea de a‑l exclude, lipsind Tribunalul de posibilitatea de a se pronunța cu privire la caracterul adecvat al utilizării sale și, prin urmare, de a‑și îndeplini obligația de a oferi fiecărei părți o posibilitate rezonabilă de a‑și susține cauza, inclusiv probele, în condiții care nu o plasează într‑o situație de dezavantaj net în raport cu adversarul acesteia, care stă la baza principiului egalității armelor (a se vedea în acest sens Hotărârea din 6 noiembrie 2012, Otis și alții, C‑199/11, EU:C:2012:684, punctul 71). Prin urmare, Tribunalului îi revine sarcina, în fiecare caz, de a evalua comparativ, pe de o parte, libertatea de probațiune și, pe de altă parte, protecția împotriva utilizării inadecvate a actelor de procedură ale părților la proceduri judiciare.
57 În speță, anexa C 4 depusă de reclamante conține o copie a raportului comitetului de evaluare al EMA, adoptat în contextul procedurii de atribuire a unui contract având numărul de referință EMA‑2011‑05‑DV, din care au fost cenzurate numele anumitor subcontractanți și numele membrilor comitetului de evaluare.
58 Reclamantele au avut acces la raportul comitetului de evaluare în discuție întrucât au depus o ofertă pentru obținerea contractului de achiziții publice având numărul de referință EMA‑2011‑05‑DV. În urma deciziei EMA de atribuire a acestui contract unui alt ofertant și de respingere a ofertei lor, reclamantele au formulat o acțiune în fața Tribunalului, în care a fost pronunțată Hotărârea din 15 octombrie 2013, European Dynamics Belgium și alții/EMA (T‑638/11, nepublicată, EU:T:2013:530).
59 Din Hotărârea din 15 octombrie 2013, European Dynamics Belgium și alții/EMA (T‑638/11, nepublicată, EU:T:2013:530), reiese că raportul comitetului de evaluare în discuție a constituit un act de procedură depus la dosarul acestei cauze. Tribunalul face trimitere la acesta în special la punctele 31, 34 și 37 din hotărârea menționată.
60 Pe de altă parte, în Hotărârea din 15 octombrie 2013, European Dynamics Belgium și alții/EMA (T‑638/11, nepublicată, EU:T:2013:530), Tribunalul a arătat că raportul comitetului de evaluare în discuție a fost comunicat reclamantelor de către EMA înainte ca acestea să formuleze o acțiune împotriva deciziilor EMA de atribuire a acestui contract unui alt ofertant și de respingere a ofertei lor. Astfel, după cum reiese din cuprinsul punctului 11 din hotărârea menționată, prin scrisoarea din 20 octombrie 2011, EMA a transmis reclamantelor o copie a raportului menționat, din care au fost cenzurate numele membrilor comitetului de evaluare și numele celor trei ofertanți ale căror oferte fuseseră selectate. Acest raport făcea parte din motivarea deciziei adoptate de EMA de atribuire a contractului unui alt ofertant decât reclamantele. Pe baza aceluiași raport, reclamantele au putut aprecia dacă era necesar să atace în justiție decizia de atribuire adoptată de EMA, ceea ce au făcut la 12 decembrie 2011, prin introducerea unei acțiuni în fața Tribunalului.
61 Astfel, reclamantele dețin raportul comitetului de evaluare în discuție datorită faptului că au depus o ofertă în urma unei cereri de ofertă privind un contract de achiziții publice organizate de EMA și că, în calitate de ofertanți necâștigători, au solicitat prezentarea motivelor respingerii ofertei lor. Prin urmare, reclamantele au obținut acest raport în mod legal.
62 Faptul că raportul comitetului de evaluare în discuție a constituit ulterior un act de procedură în cauza în care a fost pronunțată Hotărârea din 15 octombrie 2013, European Dynamics Belgium și alții/EMA (T‑638/11, nepublicată, EU:T:2013:530), și că reclamantele nu au obținut acordul EMA pentru a‑l utiliza în prezenta cauză nu permite calificarea utilizării sale ca inadecvată. Astfel, pe lângă faptul că reclamantele au obținut acest raport în mod legal, trebuie să se constate să datele și aprecierile EMA conținute în raportul menționat nu pot fi considerate confidențiale față de Agenție. Pe de altă parte, având în vedere conținutul acestui document și libertatea de probațiune a reclamantelor, EMA nu putea refuza în mod întemeiat divulgarea sa Agenției în cadrul prezentei proceduri. Rezultă că acordul EMA pentru utilizarea acestui document în prezenta cauză nu era necesar. În consecință, respingerea ca inadmisibilă a prezentării anexei C 4 ar fi contrară bunei administrări a justiției, întrucât o asemenea respingere ar limita fără un motiv întemeiat libertatea de probațiune a reclamantelor.
63 Pentru motivele care precedă, anexa C 4 trebuie să fie declarată admisibilă.
Cu privire la admisibilitatea argumentelor reclamantelor cuprinse în răspunsurile lor referitoare la organizarea unei ședințe
64 Prin scrisoarea din 7 iunie 2016, reclamantele au arătat că nu solicitau organizarea unei ședințe, dar se declarau disponibile pentru a participa la aceasta dacă Tribunalul ar fi decis să organizeze o ședință. Ele și‑au justificat alegerea de a nu solicita organizarea unei ședințe atrăgând atenția Tribunalului asupra anumitor puncte din duplică.
65 Prin scrisoarea din 7 iunie 2016, Agenția a arătat că lăsa la aprecierea Tribunalului organizarea unei eventuale ședințe. Pe de altă parte, prin scrisoarea din 28 iunie 2016, ea a apreciat că reclamantele prezentaseră motive noi în observațiile lor din 7 iunie 2016 privind organizarea unei ședințe. Cu titlu principal, ea a solicitat ca scrisoarea menționată să fie trimisă reclamantelor, precizând că era inacceptabilă, și ca Tribunalul să nu țină seama de motivele cuprinse în aceasta. Cu titlu subsidiar, ea a solicitat să poată răspunde la aceste motive fie în scris, fie în ședință, dacă Tribunalul ar fi decis să organizeze o ședință.
66 Tribunalul observă că argumentele prezentate de reclamante în scrisoarea lor din 7 iunie 2016 constituie motivele lipsei cererii lor de a se organiza o ședință. Aceste motive nu conțin argumente noi în raport cu cele care au fost deja prezentate de reclamante în cererea introductivă și în memoriul în replică. Agenția nu precizează în mod corespunzător pe ce bază afirmă că reclamantele au prezentat motive autonome ca reacție la argumentele sale cuprinse în duplică.
67 În consecință, nu este necesară admiterea cererii Agenției de a se considera inadmisibilă scrisoarea reclamantelor din 7 iunie 2016 și nici a cererii de a i se acorda posibilitatea de a răspunde la aceasta. În plus, din moment ce argumentele prezentate de reclamante în scrisoarea lor din 7 iunie 2016 constituie doar motive care justifică lipsa cererii lor de a se organiza o ședință, Tribunalul nu va ține seama de aceste motive cu ocazia aprecierii motivului unic invocat de reclamante, întemeiat pe încălcarea de către Agenție a obligației sale de motivare.
Cu privire la fond
Introducere
68 În susținerea acțiunii, reclamantele invocă un motiv unic, întemeiat pe încălcarea de către Agenție a obligației sale de motivare. Ele apreciază în esență că deciziile atacate, completate de procesul‑verbal al comitetului de evaluare sunt afectate de un viciu de motivare în ceea ce privește aspectul dacă ofertele selectate pentru fiecare dintre loturile în discuție prezentau un „caracter excesiv de mic”.
69 În susținerea motivului unic, reclamantele afirmă că contractele ESP EISD 4 și ESP EISD 5 aveau același obiect și o descriere similară a diferitor loturi și că ofertanții din cadrul cererii de ofertă privind contractul ESP EISD 5 cunoșteau cu precizie prețurile pe care ele le propuseseră în cadrul cererii de ofertă privind contractul ESP EISD 4. Aplicarea în sens invers a formulei matematice de evaluare financiară a ofertelor, prevăzută în cererea de ofertă privind contractul ESP EISD 4, combinată cu o serie de ipoteze rezonabile observate pe piață ar permite ofertanților să deducă prețurile utilizate de concurenții lor. Ofertanții ale căror oferte au fost selectate pentru loturile 1 și 2 ale contractului ESP EISD 5 și‑ar fi redus prețurile în mod anormal în raport cu cele pe care le propuseseră în secțiunile corespunzătoare ale cererii de ofertă privind contractul ESP EISD 4. Ofertanții respectivi ar fi procedat în acest fel pentru a contrabalansa lipsa calității ofertelor lor tehnice și pentru a determina clasarea ofertelor lor pe cea mai bună poziție pentru loturile menționate. Reclamantele invocă în acest sens anumite oferte ale ofertanților în discuție. Potrivit reclamantelor, Agenția trebuia, așadar, să precizeze motivul pentru care ofertele selectate nu erau anormal de mici, iar o asemenea motivare presupunea expunerea raționamentului în temeiul căruia, pe de o parte, aceasta a concluzionat că, datorită caracteristicilor lor în principal financiare, astfel de oferte respectau printre altele legislația țării în care serviciile trebuiau să fie prestate, în materia remunerării personalului, a contribuției la sistemul de securitate socială și a respectării normelor de securitate și de sănătate la locul de muncă, și, pe de altă parte, aceasta a verificat că prețurile propuse includeau toate costurile pe care le presupuneau aspectele tehnice ale ofertelor selectate. Or, niciun document furnizat de Agenție nu ar fi făcut referire la problema ofertelor anormal de mici. Prin urmare, Agenția și‑ar fi încălcat obligația de motivare și deciziile atacate ar trebui să fie anulate.
70 Agenția neagă că și‑a încălcat obligația de motivare. Ea apreciază că informațiile comunicate reclamantelor respectau criteriile stabilite de jurisprudență în materia obligației de motivare. Reclamantele nu ar fi demonstrat nici motivul pentru care examinarea ofertelor anormal de mici constituia în speță un element obligatoriu al motivării deciziilor atacate, nici motivul pentru care ofertele financiare ale ofertanților selectați păreau anormal de mici.
71 Având în vedere aceste argumente, trebuie, în primul rând, să se amintească întinderea obligației de motivare care îi revine Agenției ca autoritate contractantă, în al doilea rând, să se precizeze conținutul normelor care guvernează ofertele anormal de mici și, în al treilea rând, să se verifice dacă Agenția și‑a respectat în speță obligația de motivare.
Cu privire la întinderea obligației de motivare a Agenției ca autoritate contractantă
72 Potrivit articolului 41 alineatul (2) litera (c) din Carta drepturilor fundamentale, administrația are obligația de a‑și motiva deciziile. Această obligație de motivare presupune, potrivit unei jurisprudențe consacrate, că, în conformitate cu articolul 296 al doilea paragraf TFUE, autorului unui act trebuie să menționeze în mod clar și neechivoc raționamentul care susține actul menționat, astfel încât, pe de o parte, să se dea posibilitatea persoanelor interesate să ia cunoștință de justificările măsurii luate pentru a‑și valorifica drepturile și, pe de altă parte, să permită instanței să își exercite controlul (Hotărârea din 25 februarie 2003, Strabag Benelux/Consiliul, T‑183/00, EU:T:2003:36, punctul 55, Hotărârea din 24 aprilie 2013, Evropaïki Dynamiki/Comisia, T‑32/08, nepublicată, EU:T:2013:213, punctul 37, și Hotărârea din 28 iunie 2016, AF Steelcase/EUIPO, T‑652/14, nepublicată, EU:T:2016:370, punctul 43).
73 Obligația de motivare se definește astfel prin funcția sa, și anume cea de a permite persoanelor interesate să își valorifice drepturile și instanței să își exercite controlul Ea contribuie la garantarea protecției jurisdicționale efective (a se vedea Hotărârea din 20 septembrie 2011, Evropaïki Dynamiki/BEI, T‑461/08, EU:T:2011:494, punctul 122 și jurisprudența citată).
74 Prin urmare, chestiunea dacă obligația de motivare a fost respectată trebuie în principiu să fie apreciată în funcție de informațiile de care dispuneau reclamantele cel târziu la momentul introducerii acțiunii (a se vedea în acest sens Hotărârea din 25 februarie 2003, Renco/Consiliul, T‑4/01, EU:T:2003:37, punctul 96, Hotărârea din 19 aprilie 2012, Evropaïki Dynamiki/Comisia, T‑49/09, nepublicată, EU:T:2012:186, punctul 36, Hotărârea din 21 februarie 2013, Evropaïki Dynamiki/Comisia, T‑9/10, nepublicată, EU:T:2013:88, punctele 27 și 28, și Hotărârea din 23 mai 2014, European Dynamics Luxembourg/BCE, T‑553/11, nepublicată, EU:T:2014:275, punctul 167 și jurisprudența citată). Motivarea nu poate fi formulată pentru prima dată și a posteriori în fața instanței. Numai unele împrejurări excepționale pot justifica luarea în considerare de către instanță a unor elemente furnizate pe parcursul procesului (a se vedea în acest sens Hotărârea din 20 mai 2009, VIP Car Solutions/Parlamentul, T‑89/07, EU:T:2009:163, punctul 76 și jurisprudența citată).
75 Pe de altă parte, trebuie amintit că cerința motivării trebuie apreciată în funcție de împrejurările cauzei, în special de conținutul actului, de natura motivelor invocate și de interesul de a primi explicații pe care îl pot avea destinatarii sau alte persoane vizate în mod direct și individual de actul respectiv. Nu este obligatoriu ca motivarea să specifice toate elementele de fapt și de drept pertinente, având în vedere că problema dacă motivarea unui act respectă condițiile impuse la articolul 296 al doilea paragraf TFUE trebuie să fie apreciată nu numai prin prisma modului de redactare, ci și în raport cu contextul său, precum și cu ansamblul normelor juridice care reglementează materia respectivă (a se vedea Hotărârea din 23 mai 2014, European Dynamics Luxembourg/BCE, T‑553/11, nepublicată, EU:T:2014:275, punctul 153 și jurisprudența citată).
76 Normele care guvernează achizițiile publice ale Uniunii Europene – cuprinse în special în Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii (JO 2012, L 298, p. 1), în versiunea aplicabilă în speță (denumit în continuare „Regulamentul financiar”), și în Regulamentul delegat (UE) nr. 1268/2012 al Comisiei din 29 octombrie 2012 privind normele de aplicare a [Regulamentului financiar] (JO 2012, L 362, p. 1), în versiunea aplicabilă în speță (denumit în continuare „Regulamentul de punere în aplicare”), și care se aplică Agenției [a se vedea articolele 22 și 40 din Regulamentul (CE) nr. 881/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind înființarea unei Agenții Europene a Căilor Ferate (JO 2004, L 164, p. 1, Ediție specială, 07/vol. 14, p. 49) coroborate cu articolul 85 din Regulamentul delegat (UE) nr. 1271/2013 al Comisiei din 30 septembrie 2013 privind regulamentul financiar cadru pentru organismele menționate la articolul 208 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (JO 2013, L 328, p. 42), aplicabile în speță] – precizează obligația de motivare a autorității contractante.
77 Astfel, articolul 113 alineatul (2) din Regulamentul financiar prevede că autoritatea contractantă comunică, pe de o parte, tuturor ofertanților ale căror oferte au fost respinse motivele pe care s‑a întemeiat această decizie și, pe de altă parte, tuturor ofertanților care îndeplinesc criteriile de excludere și de selecție și care au depus o cerere scrisă caracteristicile și avantajele relative ale ofertei selectate, precum și numele ofertantului căruia îi este atribuit contractul. Pe de altă parte, în temeiul articolului 161 alineatul (2) din Regulamentul de punere în aplicare, autoritatea contractantă comunică aceste din urmă informații în termen de 15 zile de la primirea unei cereri scrise. Articolul 161 alineatul (3) din acest din urmă regulament reiterează printre altele faptul că ofertanții necâștigători pot obține, în urma unei cereri scrise, informații suplimentare cu privire la motivele respingerii și la meritele relative ale ofertei acceptate și numele ofertantului câștigător.
78 Articolul 113 alineatul (2) din Regulamentul financiar și articolul 161 alineatul (2) din Regulamentul de punere în aplicare prevăd, așadar, în ceea ce îi privește pe ofertanții necâștigători, o motivare în două etape. Autoritatea contractantă comunică mai întâi tuturor ofertanților necâștigători faptul că oferta lor a fost respinsă și motivele acestei respingeri. Aceste motive pot fi sumare, ținând seama de posibilitatea ofertantului necâștigător, prevăzută de dispoziția menționată, de a cere o motivare mai precisă. În continuare, în temeiul acelorași dispoziții, dacă un ofertant necâștigător care îndeplinește criteriile de excludere și de selectare face o cerere în scris în acest sens, autoritatea contractantă comunică, cât mai curând posibil și, în orice caz, în termen de 15 zile de la primirea cererii respective, caracteristicile și avantajele relative ale ofertei selectate, precum și numele ofertantului câștigător.
79 Tribunalul a apreciat că această divulgare a motivelor în două etape nu era contrară finalității obligației de motivare, care constă în a permite, pe de o parte, persoanelor interesate să ia cunoștință de temeiurile măsurii luate pentru a‑și valorifica drepturile și, pe de altă parte, instanței să își exercite controlul (a se vedea în acest sens Hotărârea din 25 februarie 2003, Renco/Consiliul, T‑4/01, EU:T:2003:37, punctul 93, Hotărârea din 15 octombrie 2013, European Dynamics Belgium și alții/EMA, T‑638/11, nepublicată, EU:T:2013:530, punctul 24, și Hotărârea din 17 septembrie 2015, Ricoh Belgium/Consiliul, T‑691/13, nepublicată, EU:T:2015:641, punctul 38).
80 În sfârșit, trebuie amintit că obligația de motivare prevăzută la articolul 296 TFUE constituie o normă fundamentală de procedură care trebuie diferențiată de problema temeiniciei motivării, aceasta din urmă ținând de legalitatea pe fond a actului în litigiu (Hotărârea din 23 mai 2014, European Dynamics Luxembourg/BCE, T‑553/11, nepublicată, EU:T:2014:275, punctul 154, și Hotărârea din 28 iunie 2016, AF Steelcase/EUIPO, T‑652/14, nepublicată, EU:T:2016:370, punctul 47).
81 Dat fiind că obligația de motivare a unui act depinde de contextul factual și juridic în care a fost adoptat, trebuie să se țină seama de elementele, prezentate în cele ce urmează, ale cadrului normativ aplicabil în speță și care guvernează ofertele anormal de mici.
Cu privire la conținutul normelor care guvernează ofertele anormal de mici
82 Articolul 151 alineatele (1) și (2) din Regulamentul de punere în aplicare prevede:
„(1) Dacă, pentru un anumit contract, ofertele par să aibă prețuri anormal de mici, înainte de a respinge ofertele în cauză numai din acest motiv, autoritatea contractantă solicită în scris detalii privind elementele constitutive ale ofertei pe care le consideră relevante și verifică aceste elemente constitutive, după audierea corespunzătoare a părților, ținând cont de explicațiile primite. Aceste detalii se referă în special la respectarea dispozițiilor privind protecția muncii și condițiile de muncă aflate în vigoare în locul unde urmează să se execute lucrarea, să se presteze serviciul sau să se furnizeze bunurile.
Autoritatea contractantă poate, în special, să ia în considerare explicații referitoare la următoarele:
(a) economia procesului de producție, a prestării de servicii sau a metodei de construcție;
(b) soluțiile tehnice alese sau condițiile extrem de favorabile de care dispune ofertantul;
(c) originalitatea ofertei.
(2) În cazul în care constată că prețul unei oferte este anormal de mic ca urmare a unui ajutor acordat de stat, autoritatea contractantă poate respinge oferta exclusiv pentru acest motiv numai dacă ofertantul nu este în măsură să dovedească, într‑un termen rezonabil stabilit de autoritatea contractantă, că ajutorul respectiv a fost acordat cu titlu definitiv și în conformitate cu procedurile și deciziile specificate în normele Uniunii privind ajutoarele de stat.”
83 Noțiunea „ofertă anormal de mică” nu este definită nici în dispozițiile Regulamentului financiar, nici în cele ale Regulamentului de punere în aplicare. Cu toate acestea, potrivit jurisprudenței, caracterul anormal de scăzut al unei oferte trebuie să fie apreciat în raport cu compoziția ofertei și în raport cu prestația în cauză (Hotărârea din 28 ianuarie 2016, Agriconsulting Europe/Comisia, T‑570/13, EU:T:2016:40, punctul 55).
84 În temeiul articolului 158 alineatul (4) din Regulamentul de punere în aplicare, în cazul ofertelor anormal de mici, comitetul de evaluare solicită informații pertinente privind compoziția ofertei.
85 În ceea ce privește această din urmă dispoziție, Tribunalul a statuat că obligația autorității contractante de verificare a caracterului serios al unei oferte rezultă din existența prealabilă a îndoielilor referitoare la fiabilitatea acesteia, obiectivul principal al acestui articol fiind de a nu permite respingerea unui ofertant din cadrul procedurii fără să i se fi acordat posibilitatea să justifice conținutul ofertei sale care ar părea anormal de mică. Prin urmare, numai atunci când există asemenea îndoieli, comitetul de evaluare este obligat să solicite informații pertinente privind compoziția ofertei înainte să o respingă, dacă este cazul. În schimb, în ipoteza în care o ofertă nu pare anormal de mică potrivit articolului 158 alineatul (4) din Regulamentul de punere în aplicare, articolul menționat nu se aplică [a se vedea în acest sens Hotărârea din 6 iulie 2005, TQ3 Travel Solutions Belgium/Comisia, T‑148/04, EU:T:2005:274, punctele 49 și 50, Hotărârea din 11 mai 2010, PC‑Ware Information Technologies/Comisia, T‑121/08, EU:T:2010:183, punctul 72, Hotărârea din 5 noiembrie 2014, Computer Resources International (Luxembourg)/Comisia, T‑422/11, EU:T:2014:927, punctul 57, și Hotărârea din 15 septembrie 2016, European Dynamics Luxembourg și Evropaïki Dynamiki/Comisia, T‑698/14, nepublicată, EU:T:2016:476, punctul 59).
86 Astfel de îndoieli pot exista printre altele atunci când pare incert, pe de o parte, că o ofertă respectă legislația țării în care serviciile ar trebui să fie prestate, în materie de remunerare a personalului, de contribuție la sistemul de securitate socială, de respectare a normelor de securitate și de sănătate la locul de muncă, de vânzare în pierdere, și, pe de altă parte, că prețul propus include toate costurile pe care le presupun aspectele tehnice ale ofertei (Hotărârea din 8 octombrie 2015, Secolux/Comisia, T‑90/14, nepublicată, EU:T:2015:772, punctul 62).
87 Din cele ce precedă reiese că aprecierea de către autoritatea contractantă a existenței unor oferte anormal de mici are loc în două etape.
88 Într‑o primă etapă, autoritatea contractantă trebuie să aprecieze dacă ofertele depuse „par” anormal de mici [a se vedea articolul 151 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare]. Folosirea verbului „a părea” în Regulamentul de punere în aplicare presupune că autoritatea contractantă face o apreciere prima facie a caracterului anormal de mic al unei oferte. Prin urmare, Regulamentul de punere în aplicare nu impune autorității contractante să procedeze din oficiu la o analiză detaliată a compoziției fiecărei oferte pentru a stabili că aceasta nu constituie o ofertă anormal de mică. Astfel, într‑o primă etapă, autoritatea contractantă trebuie doar să stabilească dacă ofertele depuse conțin vreun indiciu de natură să trezească suspiciunea că ar putea fi anormal de mici. Aceasta este, de exemplu, situația atunci când prețul propus într‑o ofertă depusă este considerabil inferior celui din alte oferte depuse sau prețului obișnuit al pieței. Dacă ofertele depuse nu conțin un asemenea indiciu și, prin urmare, nu par anormal de mici, autoritatea contractantă poate continua evaluarea acestei oferte și procedura de atribuire a contractului.
89 În schimb, dacă există indicii de natură să trezească suspiciunea că o ofertă ar putea fi anormal de mică, autoritatea contractantă trebuie să procedeze, într‑o a doua etapă, la verificarea conținutului ofertei pentru a se asigura că aceasta nu este anormal de mică. Atunci când procedează la această verificare, autoritatea contractantă are obligația de a‑i da ofertantului care a prezentat oferta menționată posibilitatea să arate motivele pentru care apreciază că oferta sa nu este anormal de mică. În continuare, autoritatea contractantă trebuie să aprecieze explicațiile furnizate și să stabilească dacă oferta în discuție prezintă un caracter anormal de mic, caz în care este obligată să o respingă.
90 Întrucât cerința motivării trebuie să fie apreciată în special în raport cu normele juridice aplicabile (a se vedea punctul 75 de mai sus), existența acestei examinări în două etape influențează conținutul obligației de motivare a autorității contractante.
Analiza respectării în speță a obligației de motivare de către Agenție
91 Tribunalul a avut deja ocazia să se pronunțe cu privire la obligația de motivare care îi revine autorității contractante atunci când, în cadrul etapei de evaluare a ofertelor, a avut îndoieli în ceea ce privește caracterul anormal de mic al unei oferte depuse și a considerat, după ascultarea ofertantului în discuție și efectuarea unei analize mai aprofundate, fie că această ofertă nu era anormal de mică (a se vedea Hotărârea din 15 octombrie 2013, European Dynamics Belgium și alții/EMA, T‑638/11, nepublicată, EU:T:2013:530, punctele 64 și 65), fie că era anormal de mică [Hotărârea din 5 noiembrie 2014, Computer Resources International (Luxembourg)/Comisia, T‑422/11, EU:T:2014:927, punctele 39 și 40]. În special, s‑a considerat că, pentru a furniza o motivare suficientă pentru faptul că oferta selectată nu era anormal de mică, autoritatea contractantă trebuia să expună raționamentul în temeiul căruia, pe de o parte, concluzionase că, datorită caracteristicilor sale, în principal financiare, o asemenea ofertă respecta printre altele legislația țării în care serviciile trebuiau să fie prestate, în materia remunerării personalului, a contribuției la sistemul de securitate socială și a respectării normelor de securitate și de sănătate la locul de muncă, și, pe de altă parte, verificase că prețul propus includea toate costurile pe care le presupuneau aspectele tehnice ale ofertei selectate (Hotărârea din 15 octombrie 2013, European Dynamics Belgium și alții/EMA, T‑638/11, nepublicată, EU:T:2013:530, punctul 68).
92 În ceea ce privește conținutul obligației de motivare care îi revine autorității contractante atunci când consideră că o ofertă selectată nu pare anormal de mică, din normele care guvernează ofertele anormal de mici menționate la punctul 82 de mai sus și în special din împrejurarea că autoritatea contractantă trebuie, într‑o primă etapă, să facă numai o apreciere prima facie a caracterului anormal de mic al unei oferte reiese că obligația sa de motivare are un conținut restrâns. Astfel, constrângerea autorității contractante să expună în mod detaliat motivul pentru care o ofertă nu i se pare anormal de mică nu ar ține seama de distincția dintre cele două etape ale analizei prevăzute de articolul 151 din Regulamentul de punere în aplicare.
93 Mai precis, atunci când o autoritate contractantă selectează o ofertă, nu este obligată să indice în mod explicit, ca răspuns la orice cerere de motivare care îi este adresată în temeiul articolului 113 alineatul (2) din Regulamentul financiar, motivele pentru care oferta pe care a selectat‑o nu i s‑a părut anormal de mică. Astfel, dacă oferta menționată este selectată de autoritatea contractantă, rezultă în mod implicit, dar necesar că aceasta a considerat că nu existau indicii în sensul că oferta respectivă era anormal de mică. În schimb, asemenea motive trebuie să fie aduse la cunoștința ofertantului necâștigător care face o cerere expresă în acest sens.
94 În speță trebuie observat că, în cererile lor din 11 mai 2015, privind atribuirea lotului 1, și, respectiv, din 2 iulie 2015, privind atribuirea lotului 2, formulate în temeiul articolului 113 alineatul (2) din Regulamentul financiar, reclamantele nu au solicitat în mod expres autorității contractante să prezinte motivele pentru care oferta clasată pe prima poziție pentru lotul 1 și ofertele selectate pentru lotul 2 nu păreau anormal de mici.
95 Cu toate acestea, în ceea ce privește prima decizie atacată, din completarea motivării din 20 mai 2015 reiese că numărul de puncte acordat ofertei clasate pe prima poziție pentru lotul 1 (38,78 puncte) și ofertei reclamantelor pentru același lot (35,46 puncte) cu ocazia evaluării financiare a ofertelor le‑a fost comunicat de Agenție. Aceasta le‑a comunicat de asemenea că prețul propus în oferta clasată pe prima poziție pentru lotul 1 se ridica la 867 000 de euro, pe când cel propus de reclamante în oferta lor pentru același lot se ridica la 948 100 de euro.
96 În ceea ce privește a doua decizie atacată, din completarea motivării din 7 iulie 2015 reiese că, în ceea ce privește evaluarea financiară a ofertelor, reclamantele au avut cunoștință despre punctele atribuite ofertei lor pentru lotul 2, precum și despre punctele atribuite ofertelor selectate, mai precis, pentru oferta clasată pe prima poziție, 39,04 puncte, pentru oferta clasată pe a doua poziție, 40 de puncte și pentru oferta clasată pe a treia poziție, 32,53 puncte. În plus, caietul de sarcini preciza că, pentru lotul menționat, punctele din cadrul evaluării financiare a ofertelor se calculau prin aplicarea formulei următoare „prețul cel mai scăzut/prețul propus în oferta ofertantului * 40”. Pe baza acestor informații, reclamantele puteau calcula prețul propus în oferta clasată pe prima poziție și, în continuare, prețurile propuse în celelalte oferte selectate.
97 Astfel, înaintea introducerii acțiunii, reclamantele știau că Agenția considerase că ofertele selectate nu păreau anormal de mici, întrucât ofertele menționate fuseseră selectate. În plus, pe baza informațiilor furnizate în completările motivării din 20 mai 2015 și din 7 iulie 2015, reclamantele cunoșteau contextul în care fuseseră adoptate deciziile atacate, ceea ce le‑a permis să conteste temeinicia lor în această privință.
98 Această din urmă apreciere este confirmată de conținutul scrisorii reclamantelor din 8 iulie 2015. Astfel, ele au arătat următoarele:
„Ofertanții care au prezentat ofertele selectate pentru loturile 1 și 2 și‑au redus pur și simplu, în mod nelegal, prețurile pentru a obține un avantaj competitiv. Încă nu înțelegem cum [Agenția] putea accepta astfel de prețuri mici, care sunt reduse în mod artificial, și regretăm că [Agenția] a decis să procedeze în acest fel fără nicio anchetă sau explicație. Prețurile Intrasoft International pentru lotul 1 al contractului ESP EISD 4 erau cu 15,78 % mai mari decât prețurile noastre. În schimb, prețurile Intrasoft International pentru lotul 2 al contractului ESP EISD 5 sunt în acest moment cu 32,81 % mai mici decât ale noastre, iar cele pentru lotul 1 al contractul ESP EISD 5 sunt cu 5,88 % mai mici decât ale noastre […]. În plus, prețurile Ingegneria Informatica SPA pentru lotul 1 al contractului ESP EISD 4 erau cu 23,73 % mai mari decât prețurile noastre. În schimb, prețurile consorțiului Nextera1 pentru lotul 1 al contractului ESP EISD 5 sunt în acest moment cu 8,56 % mai mici decât prețurile noastre și, în plus, prețurile consorțiului Nextera2, condus de Ingegneria Informatica SPA […], pentru lotul 2 al contractul ESP EISD 5 sunt cu 19,37 % mai mici decât ale noastre.”
99 Acest fapt este de asemenea confirmat de punctele 20-22 din cererea introductivă. În cuprinsul acestor puncte, reclamantele au arătat următoarele:
„În ceea ce privește contractul ESP EISD 5, atunci când reclamantele au primit deciziile atacate și documentele suplimentare, au făcut următoarele observații:
a) cu privire la lotul 1, ele au observat că consorțiul [Nextera1], din care face parte societatea Engineering Ingegneria Informatica SPA, a obținut 38,78 puncte [cu ocazia] evaluării ofertei sale financiare, în timp ce [oferta reclamantelor] obținu[se] 35,46 puncte […]. În consecință, oferta consorțiului [Nextera1] era cu 8,56 % mai avantajoasă din punct de vedere economic decât cea a reclamantelor (în timp ce oferta consorțiului Encripta, la care participa de asemenea societatea Engineering Ingegneria Informatica SPA în lotul 1 al contractului ESP EISD 4, era cu 23,73 % mai scumpă). În consecință, oferta consorțiului la care participă societatea menționată era anormal de mică în cadrul contractului ESP EISD 5;
b) cu privire la lotul 2, ele au observat că societatea Intrasoft International SA obținuse 39,04 puncte [cu ocazia] evaluării ofertei sale financiare, în timp ce reclamantele [obținuseră] 26,23 puncte […]. În consecință, oferta financiară a Intrasoft International SA era, de această dată, cu 32,81 % mai mică decât cea a reclamantelor (în timp ce oferta depusă de aceeași societate pentru lotul 2 al contractului ESP EISD 4 era doar cu 3,45 % mai mică). Și în acest caz, oferta Intrasoft International în cadrul contractului ESP EISD 5 era anormal de mică.
[…] Fiind conștiente că oferta lor financiară era deja mică (dar la un nivel normal), reclamantele nu își explică această diferență mare în notarea ofertelor financiare, care a apărut pentru prima dată în contractul ESP EISD 5, decât în cazul în care consorțiile selectate au oferit prețuri anormal de mici. Această concluzie este confirmată și de faptul că, în cadrul contractului ESP EISD 4, care avea ca obiect aceleași servicii și o descriere similară a diferitor loturi, oferta financiară a reclamantelor (care erau clasate pe primul loc [pentru] fiecare dintre cele trei loturi) era fie mai avantajoasă din punct de vedere economic decât toate celelalte (lotul 1), fie ușor mai scumpă (loturile 2 și 3). În consecință, cuantumul acestor oferte poate constitui un criteriu sigur și clar pentru prețurile observate pe piață și pentru nivelul normal al prețurilor care ar trebui să fie propuse în cadrul [contractului] ESP EISD 5. În schimb, în cadrul contractului în litigiu, patru consorții (Nextera1, On Track, Intrasoft/Charles Oakes, Atos Integration) au propus prețuri mai mici pentru lotul 1 (Atos Integration a propus chiar prețuri mai mici cu 11,35 %) […], în timp ce, pentru lotul 2, [ofertele selectate] erau și mai mici, în mod anormal, decât cele ale reclamantelor (Atos Belgium SA cu 34,42 %, Intrasoft International SA cu 32,81 % și Nextera2 cu 19,36 %) […].
Elementele de mai sus arată că ofertele financiare ale consorțiilor selectate pentru cele două loturi ale contractului în litigiu prezentau caracteristicile unei oferte […] anormal de mici în raport cu prețurile existente pe piață.”
100 Aceste elemente demonstrează că reclamantele au putut contesta, pe baza informațiilor de care dispuneau la momentul introducerii acțiunii, temeinicia aprecierii Agenției potrivit căreia ofertele selectate nu conțineau niciun indiciu cu privire la caracterul lor anormal de mic și, prin urmare, nu păreau anormal de mici.
101 În plus, trebuie să se observe că unele împrejurări excepționale, în sensul jurisprudenței citate la punctul 74 de mai sus, permit în speță Tribunalului să țină seama de motivarea specifică furnizată de Agenție pe parcursul procesului.
102 Astfel, trebuie observat că reclamantele au adresat abia la 8 iulie 2015, pentru cele două loturi, o cerere specifică de motivare Agenției în ceea ce privește caracterul anormal al prețurilor ofertelor selectate (a se vedea punctul 15 de mai sus). Or, fără a aștepta răspunsul Agenției și fără a‑i lăsa acesteia un termen suficient în acest scop, chiar dacă termenul de introducere a acțiunii nu împiedica o asemenea posibilitate, la 17 iulie 2015, reclamantele au introdus prezenta acțiune, invocând exclusiv un viciu de motivare a deciziilor atacate din cauza, printre altele, a lipsei unui răspuns la cererea lor din 8 iulie 2015 (a se vedea punctul 16 de mai sus). La rândul său, Agenția a furnizat explicații cu privire la motivele pentru care ofertele selectate nu i se păruseră anormal de mici prin scrisoarea din 24 iulie 2015, după un termen care, ținând seama de împrejurările cauzei, trebuie să fie considerat rezonabil. Prin urmare, trebuie să se considere că toate aceste împrejurări descriu o situație excepțională, în sensul jurisprudenței menționate la punctul 74 de mai sus, care justifică luarea în considerare de către Tribunal a scrisorii din 24 iulie 2015 pentru a aprecia respectarea de către Agenție a obligației sale de motivare în ceea ce privește motivele pentru care nu a estimat că ofertele selectate erau anormal de mici.
103 În scrisoarea sa din 24 iulie 2015, Agenția a arătat, printre altele, următoarele:
„În ce privește afirmația potrivit căreia «ofertanții care au prezentat ofertele selectate pentru loturile 1 și 2 și‑au redus pur și simplu în mod nelegal prețurile pentru a obține un avantaj competitiv», vă informăm că:
– pentru lotul 1, prețurile ofertanților selectați se situează în aceeași gamă de prețuri. Dacă se compară prețul zilnic cel mai mic cu prețul cel mai ridicat propus în ofertele financiare ale ofertanților selectați, European Dynamics are profilul oneros cel mai scăzut, iar Nextera1 are profilul ieftin cel mai ridicat;
– pentru lotul 2, șase dintre cei doisprezece ofertanți admiși în etapa de atribuire au depus o ofertă financiară mai mică decât cea a European Dynamics. Contractul a fost atribuit în favoarea a trei dintre cele șase întreprinderi cu oferta financiară cea mai mică, iar ofertele financiare ale primilor doi ofertanți selectați erau foarte apropiate.
Pe baza acestor elemente, avem probe concludente pentru faptul că ofertele financiare nu erau anormal de mici.”
104 Indicațiile de acest fel, respectiv relativa apropiere, pentru fiecare dintre loturi, a prețurilor oferite de mai mulți ofertanți diferiți, permit astfel să se înțeleagă motivele pentru care autoritatea contractantă nu a apreciat în speță că ofertele selectate prezentau la prima vedere un caracter anormal de mic. În plus, trebuie să se constate că reclamantele au fost în măsură să conteste caracterul suficient al acestei motivări în memoriul în replică și că de altfel au profitat de această posibilitate.
105 Toate indicațiile aduse în acest mod la cunoștința reclamantelor îndeplinesc, așadar, cerințele care îi reveneau Agenției în materie, astfel cum sunt acestea precizate la punctele 100 și 101 de mai sus. Prin urmare, reclamantele invocă în mod eronat o încălcare în speță a obligației de motivare.
106 Faptul că în prezenta acțiune reclamantele nu au invocat un motiv prin care să conteste temeinicia aprecierii Agenției nu înseamnă că nu au fost în măsură să înțeleagă motivele care susțin această apreciere. În plus, trebuie amintit că, în contextul unui motiv întemeiat pe existența unui viciu de motivare, eventualele contestații privind temeinicia acestei motivări nu pot fi apreciate de Tribunal din moment ce, în temeiul jurisprudenței citate la punctul 80 de mai sus, trebuie să se facă distincție între problema respectării obligației de motivare prevăzute la articolul 296 TFUE și cea a temeiniciei motivării.
107 Pentru toate motivele care precedă, trebuie să se respingă motivul unic întemeiat pe încălcarea obligației de motivare a Agenției și, prin urmare, acțiunea în totalitate.
Cu privire la cheltuielile de judecată
108 Potrivit articolului 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată.
109 Întrucât reclamantele au căzut în pretenții, se impune obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată, conform concluziilor Agenției.
110 Această apreciere nu este repusă în discuție de cererea reclamantelor de obligare a Agenției la plata tuturor cheltuielilor de judecată chiar și în cazul respingerii acțiunii. Astfel, reclamantele invocă în susținerea acestei cereri presupusul viciu de motivare care afectează deciziile atacate, precum și atitudinea Agenției, fără nicio altă precizare. Aceste motive nu permit obligarea Agenției să suporte cheltuielile de judecată în speță.
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera a treia)
declară și hotărăște:
1) Respinge acțiunea.
2) Obligă European Dynamics Luxembourg SA, Evropaïki Dynamiki – Proigmena Systimata Tilepikoinonion Pliroforikis kai Tilematikis AE și European Dynamics Belgium SA la plata cheltuielilor de judecată.
Frimodt Nielsen | Kreuschitz | Półtorak |
Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 4 iulie 2017.
Semnături