Language of document : ECLI:EU:T:2014:768

Cauza T‑425/11

Republica Elenă

împotriva

Comisiei Europene

„Ajutor de stat – Cazinouri grecești – Regim care prevede un impozit de 80 % asupra unor tarife de intrare cu cuantumuri diferite – Decizie prin care ajutorul este declarat incompatibil cu piața internă – Noțiunea de ajutor de stat – Avantaj”

Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a doua) din 11 septembrie 2014

1.      Acțiune în anulare – Acțiuni ale statelor membre – Acțiune îndreptată împotriva deciziei Comisiei prin care ajutorul este declarat incompatibil cu piața internă – Admisibilitate care nu este condiționată de demonstrarea unui interes de a exercita acțiunea

(art. 263 TFUE)

2.      Ajutoare acordate de state – Noțiune – Caracter juridic – Interpretare pe baza unor elemente obiective – Control jurisdicțional – Întindere

[art. 107 alin. (1) TFUE]

3.      Ajutoare acordate de state – Noțiune – Regim care prevede o cotă de impozitare fiscală asupra unor tarife de intrare cu cuantumuri diferite – Cuantumuri ale tarifelor de intrare stabilite de autoritățile publice – Avantaj pentru întreprinderile care aplică un tarif de intrare inferior – Lipsă

[art. 107 alin. (1) TFUE]

1.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 33 și 34)

2.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 37-43)

3.      În ceea ce privește o legislație națională care prevede, pe de o parte, o taxă uniformă pe prețul biletelor de intrare la cazinouri și, pe de altă parte, două prețuri legale diferite pentru biletele de intrare, întrucât impozitul de plătit statului de toate cazinourile este calculat prorata din ceea ce acestea au perceput efectiv cu acest titlu, faptul că respectivele cazinouri cărora li se aplică un tarif de intrare inferior plătesc statului sume mai mici decât cele plătite acestuia de cazinourile cărora li se aplică un tarif de intrare mai mare, însă direct proporționale, nu este suficient pentru dovedirea existenței unui avantaj în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE în ceea ce privește cazinourile care intră în prima categorie.

(a se vedea punctele 55, 57 și 68)