Recurs introdus la 18 iulie 2007 de Luigi Marcuccio împotriva ordonanţei pronunţate la 11 mai 2007 de Tribunalul Funcţiei Publice în cauza F-2/06, Luigi Marcuccio/Comisia Comunităţilor Europene

(cauza T-278/07 P)

Limba de procedură: italiana

Părţile

Recurent: Luigi Marcuccio (Tricase, Italia) (reprezentant: G. Cipressa, avvocato)

Cealaltă parte în proces: Comisia Comunităţilor Europene

Concluziile recurentului

în orice caz, anularea în tot a ordonanţei atacate;

în principal, admiterea concluziilor formulate de reclamant în primă instanţă;

obligarea pârâtei la plata către reclamant a tuturor cheltuielilor de judecată și a onorariilor suportate de către acesta în recurs;

în subsidiar, trimiterea cauzei Tribunalului Funcţiei Publice pentru ca acesta să se pronunţe pe fond.

Motivele şi principalele argumente

Prezentul recurs se îndreaptă împotriva ordonanţei Tribunalului Funcţiei Publice pronunţate în data de 11 mai 2007, în cauza F-2/06, Marcuccio/Comisia, prin care acţiunea introdusă de reclamant a fost respinsă ca inadmisibilă.

În susţinerea pretenţiilor sale, recurentul arată:

-     că Tribunalul Funcţiei Publice a denaturat și a interpretat greșit faptele și afirmaţiile recurentului din înscrisurile depuse în primă instanţă. În această privinţă, se subliniază în special faptul că existenţa materială a deciziei litigioase din cauza în primă instanţă se deduce fără nicio îndoială și din textul notei Comisiei din data de 29 iulie 2005, care prevede posibilitatea de a se redeschide în orice moment un dosar care a fost arhivat. Referirea la această posibilitate nu ar lăsa nicio îndoială cu privire nu numai la faptul că decizia litigioasă din cauza în primă instanţă fusese efectiv emisă, ci și la faptul că aceasta fusese într-adevăr executată;

-    că săvârșește o eroare de drept judecătorul care, în urma unei încercări de soluţionare amiabilă, pronunţă o ordonanţă de inadmisibilitate vădită a unei acţiuni, a fortiori pentru un motiv de ordine publică cum este inexistenţa unui act cauzator de prejudiciu în cazul unei acţiuni în anulare, aceasta cu atât mai mult în lipsa unei motivări specifice și pertinente cu privire la acest aspect;

-    dreptul la apărare al recurentului a fost lezat în mod iremediabil în măsura în care, recurentul nefiind informat cu privire la continuarea acţiunii, nu a putut face nimic pentru a-și apăra mai bine propriile argumente. Cu privire la acest punct, se afirmă că nota Tribunalului Funcţiei Publice prin care se comunica recurentului încercarea de soluţionare amiabilă nu a fost însă urmată de nicio altă comunicare, nici în formă scrisă, nici în vreo altă formă, cu privire la continuarea acţiunii sau, cel puţin, cu privire la rezultatul încercării de soluţionare amiabilă., Pe lângă aceasta, Tribunalul Funcţiei Publice a pronunţat ordonanţa atacată la mai mult de șase luni după încercarea de soluţionare amiabilă. Mai mult, în ordonanţă nu se face menţiune despre această încercare;

-    în sfârșit, recurentul invocă lipsa de motivare a ordonanţei atacate, precum și aplicarea greșită a noţiunii de decizie cauzatoare de prejudiciu.

____________