HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a doua)
20 iunie 2024(*)
„Trimitere preliminară – Protecția securității și a sănătății lucrătorilor – Organizarea timpului de lucru – Directiva 2003/88/CE – Articolul 9 alineatul (1) litera (a) – Obligația controlului medical al lucrătorilor de noapte – Încălcarea acestei obligații de către angajator – Drept la reparație – Necesitatea stabilirii existenței unui prejudiciu specific”
În cauza C‑367/23,
având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Cour de cassation (Franța), prin decizia din 7 iunie 2023, primită de Curte la 9 iunie 2023, în procedura
EA
împotriva
Artemis security SAS,
CURTEA (Camera a doua),
compusă din doamna A. Prechal (raportoare), președintă de cameră, domnii F. Biltgen, N. Wahl, J. Passer și doamna M. L. Arastey Sahún, judecători,
avocat general: doamna T. Ćapeta,
grefier: domnul A. Calot Escobar,
având în vedere procedura scrisă,
luând în considerare observațiile prezentate:
– pentru EA, de L. Boré și G. Mégret, avocats;
– pentru Artemis security SAS, de J.‑J. Gatineau, avocat;
– pentru guvernul francez, de M. de Lisi, B. Fodda și M. Raux, în calitate de agenți;
– pentru guvernul italian, de G. Palmieri, în calitate de agent, asistată de M. F. Severi, avvocato dello Stato;
– pentru Comisia Europeană, de F. Clotuche‑Duvieusart și D. Recchia, în calitate de agenți,
având în vedere decizia de judecare a cauzei fără concluzii, luată după ascultarea avocatei generale,
pronunță prezenta
Hotărâre
1 Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 9 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru (JO 2003, L 299, p. 9, Ediție specială, 05/vol. 7, p. 3).
2 Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între EA, pe de o parte, și Artemis security SAS (denumită în continuare „Artemis”), pe de altă parte, în legătură cu o cerere a EA având ca obiect obținerea unei despăgubiri ca urmare a încălcării de către Artemis a unor obligații care revin angajatorului în materie de control medical al lucrătorilor de noapte.
Cadrul juridic
Dreptul Uniunii
3 Potrivit considerentelor (5) și (7)-(10) ale Directivei 2003/88:
„(5) Toți lucrătorii trebuie să dispună de perioade de repaus suficiente; […] lucrătorilor din Comunitate trebuie să li se acorde perioade minime de repaus – zilnic, săptămânal și anual – și perioade de pauză adecvate; este, de asemenea, necesar în acest context să se stabilească o limită maximă pentru durata săptămânii de lucru.
[…]
(7) Studiile au demonstrat faptul că organismul uman este mai sensibil noaptea la perturbațiile de mediu și la anumite forme solicitante de organizare a muncii și că perioadele lungi de muncă de noapte pot afecta sănătatea lucrătorilor și pot periclita securitatea la locul de muncă.
(8) Este necesar să se limiteze durata muncii de noapte, inclusiv orele suplimentare, și să se prevadă că, în cazul în care recurg în mod regulat la lucrători de noapte, angajatorii [trebuie] să informeze în acest sens autoritățile competente, la cererea acestora.
(9) Este important ca lucrătorii de noapte să beneficieze de un control medical gratuit înaintea numirii într‑un post de lucru și la intervale regulate ulterior și ca, în măsura în care acest lucru este posibil, aceștia să fie transferați la o muncă de zi pentru care sunt apți, dacă au probleme de sănătate.
(10) Situația lucrătorilor de noapte și din schimburi necesită ca nivelul lor de protecție în materie de securitate și sănătate să fie adaptat naturii muncii lor și ca serviciile și mijloacele de protecție și prevenire să fie organizate și să funcționeze în mod eficient.”
4 Articolul 6 din această directivă, intitulat „Timpul de lucru maxim săptămânal”, prevede:
„Statele membre iau măsurile necesare pentru ca, în funcție de necesitățile de protecție a sănătății și securității lucrătorilor:
[…]
(b) timpul mediu de lucru pentru fiecare perioadă de șapte zile, inclusiv orele suplimentare, să nu depășească 48 de ore.”
5 Articolul 8 din directiva menționată, intitulat „Durata muncii de noapte”, prevede:
„Statele membre iau măsurile necesare pentru ca:
(a) timpul normal de lucru al lucrătorilor de noapte să nu depășească în medie opt ore pe parcursul unei perioade de 24 de ore;
(b) lucrătorii de noapte a căror muncă implică riscuri speciale sau tensiuni fizice sau mintale deosebite să nu muncească mai mult de opt ore pe parcursul unei perioade de 24 de ore în care efectuează muncă de noapte.
În sensul literei (b), lucrul care implică riscuri speciale sau tensiuni fizice sau mintale deosebite este definit de legislațiile și practicile naționale sau prin convenții colective sau acorduri încheiate între partenerii sociali, luând în considerare efectele și riscurile inerente muncii de noapte.”
6 Articolul 9 din aceeași directivă, intitulat „Controlul medical și transferul lucrătorilor de noapte la munca de zi”, prevede la alineatul (1):
„Statele membre iau măsurile necesare pentru ca:
(a) lucrătorii de noapte să beneficieze de un control medical gratuit înaintea numirii și la intervale regulate ulterior;
(b) lucrătorii de noapte care au probleme de sănătate recunoscute ca fiind în legătură cu munca de noapte să fie transferați, ori de câte ori este posibil, la muncă de zi pentru care sunt calificați.”
Dreptul francez
7 Articolul L. 3122-11 din Codul muncii prevede:
„Orice lucrător de noapte beneficiază de o monitorizare individuală regulată a stării sale de sănătate în condițiile stabilite la articolul L. 4624-1.”
8 Articolul L. 4624-1 din acest cod prevede:
„Orice lucrător beneficiază, în cadrul supravegherii stării de sănătate a lucrătorilor […], de o monitorizare individuală a stării sale de sănătate asigurate de medicul de medicina muncii și, sub autoritatea acestuia, de medicul colaborator […], de internul în medicina muncii și de asistentul medical.
[…]
Orice lucrător de noapte beneficiază de o monitorizare individuală regulată a stării sale de sănătate. Periodicitatea acestei monitorizări este stabilită de medicul de medicina muncii în funcție de particularitățile postului ocupat și de caracteristicile lucrătorului, potrivit unor modalități stabilite prin decret al Conseil d’État (Consiliul de Stat).”
9 Articolul R. 3122-11 din codul menționat prevede:
„Monitorizarea stării de sănătate a lucrătorilor de noapte are ca obiect printre altele să permită medicului de medicina muncii să aprecieze eventualele consecințe ale muncii de noapte asupra sănătății și securității acestora, în special ca urmare a modificărilor ritmului cronobiologic, și să înțeleagă potențialele repercusiuni ale acesteia asupra vieții lor sociale.”
10 Potrivit articolului R. 4624-11 din Codul muncii:
„Vizita de informare și de prevenire de care beneficiază lucrătorul este individuală. Aceasta are ca obiect în special:
1° să adreseze salariatului întrebări cu privire la starea sa de sănătate;
2° să îl informeze cu privire la eventualele riscuri la care îl expune postul său de muncă;
3° să îl sensibilizeze cu privire la mijloacele de prevenire care trebuie puse în aplicare;
4° să identifice dacă starea sa de sănătate sau riscurile la care este expus necesită o orientare către medicul de medicina muncii;
5° să îl informeze cu privire la modalitățile de monitorizare a stării sale de sănătate de către serviciu și cu privire la posibilitatea de care dispune, în orice moment, de a beneficia de o vizită la cererea sa a medicului de medicina muncii.”
11 Articolul R. 4624-18 din acest cod prevede:
„Orice lucrător de noapte […] beneficiază de o vizită de informare și de prevenție efectuată de un profesionist din domeniul sănătății menționat la primul paragraf al articolului L. 4624-1 înaintea numirii lui în post.”
12 Articolul R. 3124-15 din codul menționat prevede:
„Încălcarea dispozițiilor referitoare la munca de noapte prevăzute la articolele L. 3122-1-L. 3122-24 […], precum și a celor din decretele adoptate pentru aplicarea acestora se pedepsește cu amenda prevăzută pentru contravențiile din clasa a cincea, aplicată de atâtea ori câți salariați sunt afectați de încălcare.
Recidiva se pedepsește în conformitate cu articolele 132-11 și 132-15 din Codul penal.”
13 Articolul R. 4745-3 din același cod prevede:
„Nerespectarea dispozițiilor referitoare la activitățile medicului de medicina muncii, prevăzute la articolul L. 4624-1, și a celor din decretele adoptate pentru aplicarea acestora se pedepsește cu amenda prevăzută pentru contravențiile din clasa a cincea.”
Litigiul principal și întrebările preliminare
14 La 1 aprilie 2017, EA a fost angajat de Artemis în calitate de agent de serviciu de protecție împotriva incendiilor și de asistență a persoanelor.
15 Prin cererea introductivă din 25 aprilie 2019, EA a sesizat conseil de prud’hommes de Compiègne (Tribunalul pentru Litigii de Muncă din Compiègne, Franța) pentru a obține rezilierea judiciară a contractului său de muncă și obligarea Artemis la plata de daune interese. În susținerea acestor cereri, EA s‑a prevalat, pe de o parte, de împrejurarea că contractul său de muncă ar fi fost modificat în mod unilateral de Artemis ca urmare a transferului său de pe un post de muncă de zi pe un post de muncă de noapte și, pe de altă parte, de împrejurarea că nu ar fi beneficiat de monitorizarea medicală sporită aplicabilă în cazul muncii de noapte.
16 La 1 iulie 2019, EA a fost concediat.
17 Prin hotărârea din 4 decembrie 2019, conseil de prud’hommes de Compiègne (Tribunalul pentru Litigii de Muncă din Compiègne, Franța) a respins printre altele cererea de daune interese formulată de EA. Sesizată cu un apel formulat împotriva acestei hotărâri, cour d’appel d’Amiens (Curtea de Apel din Amiens, Franța), prin hotărârea din 2 septembrie 2021, a confirmat hotărârea menționată cu privire la acest punct din dispozitiv, pentru motivul că EA nu stabilise caracterul real și consistența prejudiciului pe care susținea că l‑a suferit din cauza lipsei unei monitorizări medicale sporite necesare în cazul muncii de noapte.
18 În susținerea recursului pe care l‑a formulat împotriva acestei hotărâri la Cour de cassation (Curtea de Casație, Franța), EA susține că simpla constatare a nerespectării dispozițiilor de protecție în materie de monitorizare medicală sporită în caz de muncă de noapte conferă un drept la reparație lucrătorului în cauză și că, prin respingerea cererii sale de despăgubire, cour d’appel d’Amiens (Curtea de Apel din Amiens, Franța) a încălcat printre altele articolul L. 3122-11 din Codul muncii coroborat cu articolul 9 din Directiva 2003/88.
19 Cour de cassation, care este instanța de trimitere, arată că, potrivit unei jurisprudențe constante, existența unui prejudiciu și evaluarea acestuia țin, în principiu, de puterea suverană de apreciere a instanțelor de fond. Cu toate acestea, Curtea a statuat recent, luând în considerare concluziile care rezultă, în opinia sa, din Hotărârea din 14 octombrie 2010, Fuß (C‑243/09, EU:C:2010:609), că simpla constatare a depășirii mediei timpului de lucru maxim săptămânal, prevăzută la articolul 6 litera (b) din Directiva 2003/88, conferea lucrătorului un drept la repararea prejudiciului, având în vedere, pe de o parte, efectul direct al acestei dispoziții a dreptului Uniunii și, pe de altă parte, împrejurarea că o astfel de depășire aduce ipso facto atingere sănătății lucrătorului.
20 Or, această instanță ridică problema dacă o abordare similară trebuie să prevaleze în cazul încălcării articolului 9 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2003/88. În această privință, instanța menționată arată printre altele că termenii acestei dispoziții, interpretați în lumina considerentelor (9) și (10) ale acestei directive, par mai puțin preciși decât cei ai articolului 6 litera (b) din directiva menționată.
21 În aceste condiții, Cour de cassation (Curtea de Casație, Franța) consideră, în primul rând, că este necesar să se solicite Curții să se pronunțe cu privire la aspectul dacă articolului 9 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2003/88 trebuie să i se recunoască un efect direct. Astfel, potrivit instanței de trimitere, în cazul unui răspuns afirmativ al Curții, aceasta ar putea, ținând seama de lipsa efectului direct orizontal al directivelor, să se confrunte cu imposibilitatea de a interpreta articolele L. 3122-11, L. 4624-1 și R 4624-18 din Codul muncii în conformitate cu Directiva 2003/88, având în vedere caracterul contra legem pe care l‑ar putea avea o asemenea interpretare.
22 În al doilea rând, instanța de trimitere consideră necesar să obțină din partea Curții clarificări cu privire la aspectul dacă simpla nerespectare de către angajator a măsurilor naționale destinate să asigure controlul medical al lucrătorilor de noapte prevăzut la articolul 9 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2003/88 dă naștere, ca atare, unui drept la repararea prejudiciului, fără a fi necesar să se demonstreze existența unui prejudiciu specific care a rezultat din această nerespectare în privința lucrătorului în cauză.
23 În aceste condiții, Cour de cassation (Curtea de Casație) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:
„1) Articolul 9 alineatul (1) litera (a) din Directiva [2003/88] îndeplinește condițiile pentru a produce un efect direct și pentru a fi invocat de un lucrător într‑un litigiu care îl privește?
2) Articolul 9 alineatul (1) litera (a) din Directiva [2003/88] trebuie interpretat în sensul că se opune unor reglementări sau practici naționale potrivit cărora, în cazul nerespectării dispozițiilor adoptate în vederea punerii în aplicare a măsurilor necesare pentru controlul medical gratuit al lucrătorului, dreptul la reparație al acestuia din urmă este condiționat de dovada prejudiciului care ar fi rezultat din această încălcare?”
Cu privire la întrebările preliminare
Cu privire la a doua întrebare
24 Prin intermediul celei de a doua întrebări, care trebuie analizată în primul rând, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 9 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2003/88 trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale în temeiul căreia, în cazul încălcării de către angajator a dispozițiilor naționale care pun în aplicare această dispoziție a dreptului Uniunii și care prevăd că lucrătorii de noapte beneficiază de un control medical gratuit înaintea numirii și la intervale regulate ulterior, dreptul lucrătorului de noapte în cauză de a obține o reparație ca urmare a acestei încălcări este supus condiției ca acesta să facă dovada prejudiciului care a rezultat din aceasta în ceea ce îl privește.
25 În această privință, trebuie amintit că, conform unei jurisprudențe constante, în lipsa unor norme ale Uniunii în materie, revine ordinii juridice interne a fiecărui stat membru atribuția de a stabili, în temeiul principiului autonomiei procedurale, modalitățile procedurale ale acțiunilor în justiție destinate să asigure apărarea drepturilor justițiabililor, cu condiția însă ca acestea să nu fie, în situațiile care intră sub incidența dreptului Uniunii, mai puțin favorabile decât cele aplicabile unor situații similare supuse dreptului intern (principiul echivalenței) și să nu facă imposibilă în practică sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite de dreptul Uniunii (principiul efectivității) [a se vedea în acest sens Hotărârea din 4 mai 2023, Österreichische Post (Prejudiciu moral legat de prelucrarea datelor cu caracter personal), C‑300/21, EU:C:2023:370, punctul 53 și jurisprudența citată].
26 Or, astfel cum a arătat deja Curtea, Directiva 2003/88 nu cuprinde nicio dispoziție în ceea ce privește sancțiunile aplicabile în cazul încălcării cerințelor minime pe care le prevede și nicio normă specială în ceea ce privește repararea eventualului prejudiciu suferit de lucrători ca urmare a unei astfel de încălcări (Hotărârea din 25 noiembrie 2010, Fuß, C‑429/09, EU:C:2010:717, punctul 44).
27 Prin urmare, în lipsa unor dispoziții ale dreptului Uniunii care să aibă ca obiect definirea normelor privind eventuala reparație pe care o poate pretinde un lucrător numit într-un post de muncă de noapte în cazul încălcării de către angajatorul său a normelor naționale aferente controlului medical prevăzut în cazul unei astfel de numiri prin care se urmărește punerea în aplicare a articolului 9 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2003/88, revine ordinii juridice a fiecărui stat membru sarcina de a stabili modalitățile acțiunilor destinate să asigure protecția drepturilor conferite justițiabililor de această dispoziție și, în special, condițiile în care un astfel de lucrător poate obține, din partea acestui angajator, o reparație ca urmare a încălcării menționate, sub rezerva respectării principiilor echivalenței și efectivității [a se vedea în acest sens Hotărârea din 4 mai 2023, Österreichische Post (Prejudiciu moral legat de prelucrarea datelor cu caracter personal), C‑300/21, EU:C:2023:370, punctul 54 și jurisprudența citată].
28 În ceea ce privește principiul echivalenței, Curtea nu dispune, în prezenta procedură, de niciun element de natură să dea naștere unor îndoieli cu privire la conformitatea cu acest principiu a reglementării în discuție în litigiul principal în măsura în care aceasta din urmă condiționează dreptul lucrătorului de noapte la o eventuală reparație de obligația acestuia din urmă de a stabili caracterul real al prejudiciului suferit ca urmare a unei încălcări a dispozițiilor naționale care au pus în aplicare articolul 9 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2003/88.
29 În ceea ce privește principiul efectivității, va reveni, în cele din urmă, instanței de trimitere, singura competentă să aprecieze situația de fapt din cauză, sarcina de a stabili dacă modalitățile prevăzute în dreptul intern pentru recunoașterea eventuală a unui astfel de drept la repararea prejudiciului și, în special, norma națională aferentă probei prejudiciului suferit menționată la punctul anterior nu fac imposibilă în practică sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite de articolul 9 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2003/88 [a se vedea în acest sens Hotărârea din 4 mai 2023, Österreichische Post (Prejudiciu moral legat de prelucrarea datelor cu caracter personal), C‑300/21, EU:C:2023:370, punctul 56].
30 Astfel, trebuie să se amintească faptul că articolul 267 TFUE nu abilitează Curtea să aplice normele dreptului Uniunii la o speță determinată, ci numai să se pronunțe cu privire la interpretarea tratatelor și a actelor adoptate de instituțiile Uniunii Europene. Cu toate acestea, conform unei jurisprudențe constante, în cadrul cooperării judiciare create prin articolul 267 TFUE, Curtea, plecând de la elementele dosarului, poate furniza instanței naționale elementele de interpretare a dreptului Uniunii care ar putea să îi fie utile în aprecierea efectelor uneia sau ale alteia dintre dispozițiile acestuia (a se vedea în acest sens Hotărârea din 11 mai 2023, Inspecția Judiciară, C‑817/21, EU:C:2023:391, punctul 58 și jurisprudența citată).
31 În speță, trebuie arătat mai întâi că, în cazul încălcării de către un angajator a obligațiilor de control medical al lucrătorilor de noapte prevăzute la articolul 9 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2003/88, care, astfel cum reiese din dispozițiile Codului muncii reproduse la punctele 7-10 din prezenta hotărâre, au fost transpuse în dreptul intern, lucrătorul vizat trebuie să poată pretinde angajatorului menționat să îndeplinească obligațiile menționate, adresându‑se, dacă este cazul, autorității naționale competente în materie de control al respectării obligațiilor menționate sau, dacă este necesar, urmărind executarea corectă a acestora în fața instanțelor competente în conformitate cu cerințele care decurg din articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Exercitarea dreptului la protecție jurisdicțională efectivă garantat de această din urmă dispoziție oricărei persoane ale cărei drepturi garantate de dreptul Uniunii au fost încălcate este astfel de natură să contribuie la asigurarea efectivității dreptului la control medical de care beneficiază un lucrător de noapte în temeiul articolului 9 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2003/88.
32 În continuare, contribuie de asemenea la asigurarea unei astfel de efectivități faptul că un lucrător de noapte poate, în cazul încălcării de către angajator a obligațiilor prevăzute la articolul 9 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2003/88, să obțină o reparație adecvată, în sensul că aceasta trebuie să permită compensarea integrală a prejudiciului efectiv suferit ca urmare a încălcărilor menționate [a se vedea în acest sens Hotărârea din 13 iulie 2006, Manfredi și alții, C‑295/04-C‑298/04, EU:C:2006:461, punctul 95, precum și Hotărârea din 14 septembrie 2023, TGSS (Refuzul suplimentului de maternitate), C‑113/22, EU:C:2023:665, punctul 50 și jurisprudența citată].
33 Astfel, dreptul lucrătorului de a solicita repararea unui prejudiciu consolidează în special caracterul operațional al normelor de protecție prevăzute la acest articol 9 alineatul (1) litera (a) și este de natură să descurajeze repetarea comportamentelor ilegale [a se vedea prin analogie Hotărârea din 4 mai 2023, Österreichische Post (Prejudiciu moral legat de prelucrarea datelor cu caracter personal), C‑300/21, EU:C:2023:370, punctul 40]. Plata către persoana lezată a unor daune interese care acoperă integral prejudiciul suferit, potrivit modalităților stabilite de statele membre, este în măsură să garanteze că un astfel de prejudiciu este reparat efectiv sau despăgubit în mod disuasiv și proporțional [a se vedea în acest sens Hotărârea din 14 septembrie 2023, TGSS (Refuzul suplimentului de maternitate), C‑113/22, EU:C:2023:665, punctul 51 și jurisprudența citată].
34 În schimb, trebuie amintit că dreptul Uniunii nu se opune ca instanțele naționale să se asigure că protecția drepturilor garantate de ordinea juridică a Uniunii nu determină o îmbogățire fără justă cauză a avânzilor‑cauză (a se vedea în acest sens Hotărârea din 13 iulie 2006, Manfredi și alții, C‑295/04-C‑298/04, EU:C:2006:461, punctul 94, precum și jurisprudența citată).
35 Astfel, ținând seama de funcția compensatorie a dreptului la reparație în speță prevăzut de dreptul național aplicabil, este necesar să se considere că o reparare integrală a prejudiciului efectiv suferit este suficientă în scopurile descrise la punctul 33 din prezenta hotărâre, fără a fi necesar să se impună angajatorului plata unor daune interese punitive [a se vedea în acest sens Hotărârea din 17 decembrie 2015, Arjona Camacho, C‑407/14, EU:C:2015:831, punctul 37, și Hotărârea din 4 mai 2023, Österreichische Post (Prejudiciu moral legat de prelucrarea datelor cu caracter personal), C‑300/21, EU:C:2023:370, punctul 58].
36 În această ultimă privință, trebuie, în sfârșit, să se arate că, astfel cum reiese din cuprinsul punctelor 12 și 13 din prezenta hotărâre și astfel cum au subliniat guvernele francez și italian, precum și Comisia Europeană, dreptul național aplicabil cuprinde norme specifice ce permit aplicarea unor amenzi în cazul încălcării de către angajator a dispozițiilor naționale care au asigurat transpunerea articolului 9 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2003/88. Aceste norme specifice contribuie, la rândul lor, la asigurarea efectivității dreptului la control medical de care beneficiază un lucrător de noapte în temeiul dispoziției menționate. Astfel de norme, care au în esență un scop punitiv, nu sunt condiționate, în ceea ce le privește, de existența unui prejudiciu. Astfel, deși asemenea norme punitive și cele care guvernează răspunderea contractuală sau cvasidelictuală, precum cele în discuție în litigiul principal, sunt complementare, întrucât ambele incită la respectarea dispoziției menționate a dreptului Uniunii, ele au totuși funcții distincte [a se vedea în acest sens Hotărârea din 4 mai 2023, Österreichische Post (Prejudiciu moral legat de prelucrarea datelor cu caracter personal), C‑300/21, EU:C:2023:370, punctul 40].
37 Având în vedere tot ceea ce precedă și sub rezerva verificării de către instanța de trimitere, nu rezultă că o reglementare națională precum cea în discuție în litigiul principal este de natură să poată aduce atingere efectivității drepturilor care decurg din articolul 9 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2003/88.
38 Desigur, astfel cum amintește instanța de trimitere, la punctul 54 din Hotărârea din 14 octombrie 2010, Fuß (C‑243/09, EU:C:2010:609), Curtea a apreciat că, având în vedere obiectivul urmărit de Directiva 2003/88, de garantare a securității și a sănătății lucrătorilor prin luarea unui repaus suficient, legiuitorul Uniunii a considerat că depășirea mediei timpului de lucru maxim săptămânal, prevăzută la articolul 6 litera (b) din această directivă, prin lipsirea lucrătorului de un astfel de repaus îi cauzează acestuia un prejudiciu numai prin acest fapt, deoarece astfel se aduce atingere securității și sănătății sale. La punctul 59 din Hotărârea din 25 noiembrie 2010, Fuß (C‑429/09, EU:C:2010:717), Curtea s‑a referit de asemenea, în această privință, la prejudiciul suferit de lucrător, care rezultă din pierderea timpului de repaus de care ar fi trebuit să beneficieze dacă timpul de lucru maxim săptămânal prevăzut de această dispoziție ar fi fost respectat.
39 Asemenea considerații nu pot fi însă transpuse obligațiilor de monitorizare medicală prevăzute la articolul 9 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2003/88.
40 Astfel, în timp ce considerentul (5) al Directivei 2003/88 enunță că toți lucrătorii „trebuie să dispună de perioade de repaus suficiente”, iar considerentele (7) și (8) ale acestei directive subliniază printre altele că „[s]tudiile au demonstrat […] că perioadele lungi de muncă de noapte pot afecta sănătatea lucrătorilor” și că „[e]ste necesar să se limiteze durata muncii de noapte”, considerentul (9) al directivei menționate menționează, la rândul său, aspectul că „este important” ca lucrătorii de noapte să beneficieze de un „control medical gratuit” înaintea numirii într‑un post de lucru și la intervale regulate ulterior și, „dacă au probleme de sănătate”, să fie transferați, „în măsura în care acest lucru este posibil”, la o muncă de zi pentru care sunt apți.
41 Astfel cum a arătat Comisia în mod întemeiat, finalitatea măsurilor de control medical, instituite la articolul 9 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2003/88, constă astfel, având în vedere caracterul mai exigent al muncii de noapte și riscurile specifice pentru sănătate legate de aceasta, în a se asigura că un lucrător este și rămâne apt să efectueze o astfel de muncă, în a diagnostica în timp util o eventuală boală, în a asigura tratamentul acesteia, precum și în a împiedica dezvoltarea acesteia, în special prin favorizarea transferului lucrătorului la o muncă de zi.
42 Prin urmare, spre deosebire de cerințele care decurg, în ceea ce privește durata muncii, din articolul 6 litera (b) și din articolul 8 din Directiva 2003/88, a căror nerespectare cauzează, ca urmare a acestui simplu fapt, un prejudiciu lucrătorului în cauză, din moment ce se aduce astfel atingere sănătății sale prin privarea de timp de repaus de care ar fi trebuit să beneficieze sau prin impunerea unor ore de muncă de noapte excesive, lipsa vizitei medicale care ar trebui să preceadă numirea într‑un post cu muncă de noapte și a monitorizării medicale regulate consecutive acestei numiri, prevăzute la articolul 9 alineatul (1) litera (a) din această directivă, nu cauzează în mod inevitabil o atingere adusă sănătății lucrătorului în cauză și nici, prin urmare, un prejudiciu reparabil pentru acesta. Eventuala apariție a unui asemenea prejudiciu depinde, astfel, în special de starea de sănătate proprie fiecărui lucrător și de evoluția concretă a acesteia. În această privință, trebuie amintit de asemenea că, astfel cum a arătat deja Curtea, sarcinile efectuate în timpul nopții pot fi diferite în ceea ce privește dificultatea și stresul (Hotărârea din 24 februarie 2022, Glavna direktsia „Pozharna bezopasnost i zashtita na naselenieto”, C‑262/20, EU:C:2022:117, punctul 52).
43 Ținând seama de tot ceea ce precedă, trebuie să se răspundă la a doua întrebare că articolul 9 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2003/88 trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei reglementări naționale în temeiul căreia, în cazul încălcării de către angajator a dispozițiilor naționale care pun în aplicare această dispoziție a dreptului Uniunii și care prevăd că lucrătorii de noapte beneficiază de un control medical gratuit înaintea numirii și la intervale regulate ulterior, dreptul lucrătorului de noapte în cauză de a obține o reparație ca urmare a acestei încălcări este subordonat condiției ca acesta să facă dovada prejudiciului care a rezultat din aceasta în ceea ce îl privește.
Cu privire la prima întrebare
44 Ținând seama de răspunsul dat la a doua întrebare și în lipsa unei contradicții aparente între articolul 9 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2003/88 și reglementarea națională aplicabilă în cadrul litigiului principal, nu este necesar să se examineze prima întrebare.
Cu privire la cheltuielile de judecată
45 Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.
Pentru aceste motive, Curtea (Camera a doua) declară:
Articolul 9 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru
trebuie interpretat în sensul că
nu se opune unei reglementări naționale în temeiul căreia, în cazul încălcării de către angajator a dispozițiilor naționale care pun în aplicare această dispoziție a dreptului Uniunii și care prevăd că lucrătorii de noapte beneficiază de un control medical gratuit înaintea numirii și la intervale regulate ulterior, dreptul lucrătorului de noapte de a obține o reparație ca urmare a acestei încălcări este subordonat condiției ca acesta să facă dovada prejudiciului care a rezultat din aceasta în ceea ce îl privește.
Semnături