Cauza T‑345/12 R

Akzo Nobel NV și alții

împotriva

Comisiei Europene

„Procedură privind măsurile provizorii – Concurență – Publicarea unei decizii de constatare a unei încălcări a articolului 81 CE – Respingerea cererii de aplicare a regimului de confidențialitate informațiilor transmise Comisiei în cadrul punerii în aplicare a Comunicării privind cooperarea – Cerere de măsuri provizorii – Urgență – Fumus boni iuris – Evaluare comparativă a intereselor”

Sumar – Ordonanța președintelui Tribunalului din 16 noiembrie 2012

1.      Procedură privind măsurile provizorii – Competența judecătorului delegat cu luarea măsurilor provizorii – Limite – Cerere având ca obiect interzicerea în avans a adoptării de către Comisie a unei decizii de acordare a accesului la un document – Cerere care nu intră în competența judecătorului delegat cu luarea măsurilor provizorii – Inadmisibilitate

(art. 278 TFUE și 279 TFUE; Regulamentul nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului)

2.      Procedură privind măsurile provizorii – Suspendarea executării – Măsuri provizorii – Condiții de acordare – Fumus boni iuris – Urgență – Prejudiciu grav și ireparabil – Caracter cumulativ – Evaluare comparativă a tuturor intereselor în cauză – Ordine de examinare și mod de verificare – Putere de apreciere a judecătorului delegat cu luarea măsurilor provizorii

[art. 256 alin. (1) TFUE, art. 278 TFUE și 279 TFUE; Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 104 alin. (2)]

3.      Procedură privind măsurile provizorii – Suspendarea executării – Condiții de acordare – Evaluare comparativă a tuturor intereselor în cauză – Suspendarea executării unei decizii a Comisiei privind aplicarea regimului de confidențialitate în privința unor informații care figurează în una dintre deciziile sale – Necesitate de a menține efectul util al deciziei Tribunalului în acțiunea principală

(art. 278 TFUE)

4.      Drepturi fundamentale – Respectarea vieții private – Noțiunea de viață privată – Aplicarea în privința întreprinderilor – Întindere

(Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 7)

5.      Procedură privind măsurile provizorii – Suspendarea executării – Măsuri provizorii – Condiții de acordare – Urgență – Prejudiciu grav și ireparabil – Risc de a aduce atingere gravă și ireparabilă drepturilor fundamentale

(art. 278 TFUE și 279 TFUE)

6.      Procedură privind măsurile provizorii – Suspendarea executării – Condiții de acordare – Fumus boni iuris – Examinare prima facie a motivelor invocate în susținerea acțiunii principale – Acțiune împotriva unei decizii a Comisiei prin care se respinge aplicarea regimului de confidențialitate în privința unor informații care figurează într‑una dintre deciziile sale prin care se constată o încălcare a articolului 81 CE – Motive care privesc confidențialitatea informațiilor comunicate în temeiul Comunicării privind cooperarea – Motive aparent bine întemeiate

(art. 278 TFUE și 339 TFUE; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 7)

1.      Competențele judecătorului delegat cu luarea măsurilor provizorii sunt limitate la exercitarea unui control jurisdicțional al actelor administrative pe care Comisia le‑a adoptat deja, însă nu se extind la aprecierea unor aspecte asupra cărora această instituție nu s‑a pronunțat încă. Astfel, o asemenea competență ar presupune o anticipare a dezbaterii fondului și o confuzie între procedura administrativă și procedura judiciară, incompatibilă cu sistemul repartizării competențelor între Comisie și instanța Uniunii Europene. Prin urmare, judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii nu poate împiedica Comisia să își exercite atribuțiile administrative, chiar înainte ca aceasta să fi adoptat actul definitiv a cărui executare reclamantul urmărește să o evite, decât în împrejurări excepționale.

Astfel, este inadmisibilă o cerere de măsuri provizorii care urmărește, pe de o parte, să obțină suspendarea executării unei viitoare decizii a Comisiei prin care se respinge o cerere referitoare la menținerea aplicării regimului de confidențialitate în privința unei decizii a Comisiei privind o procedură de aplicare a articolului 81 CE, în măsura în care aceasta ar autoriza, în temeiul Regulamentului nr. 1049/2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei, accesul la textul integral al deciziei menționate, și, pe de altă parte, să oblige Comisia să nu autorizeze un astfel de acces.

(a se vedea punctele 17 și 18)

2.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 19-22)

3.      Evaluarea comparativă a diferitor interese prezente în cauză constă pentru judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii în a stabili dacă interesul părții care solicită dispunerea măsurilor provizorii prevalează sau nu prevalează asupra interesului pe care îl prezintă aplicarea imediată a actului în litigiu, examinând în special dacă eventuala anulare a acestui act de către instanța de fond ar permite inversarea situației provocate de executarea imediată a acestuia și, invers, dacă suspendarea executării respectivului act ar fi de natură să împiedice deplina eficacitate a acestuia în cazul în care acțiunea principală ar fi respinsă.

Astfel, scopul procedurii privind măsurile provizorii se limitează la a garanta deplina eficacitate a viitoarei decizii pe fond, astfel încât decizia sa trebuie să aibă un caracter provizoriu în sensul că aceasta nu poate nici să prejudece sensul viitoarei decizii pe fond, nici să îi confere un caracter iluzoriu, lipsind‑o de efect util.

Rezultă în mod necesar că interesul susținut de o parte în procedura măsurilor provizorii nu merită să i se confere protecție în măsura în care această parte solicită judecătorului delegat cu luarea măsurilor provizorii să adopte o decizie care, departe de a avea un caracter pur provizoriu, ar avea ca efect prejudecarea sensului viitoarei decizii cu privire la fond și i‑ar conferi acesteia un caracter iluzoriu, lipsind‑o de efect util.

Fiind vorba despre o cauză în care Tribunalul va trebui să se pronunțe, în cadrul litigiului principal, cu privire la aspectul dacă decizia atacată – prin care Comisia a respins cererea reclamantului de a nu publica informații confidențiale – trebuie să fie anulată, este evident că, pentru a menține efectul util al unei hotărâri prin care se anulează decizia atacată, reclamantele trebuie să fie în măsură să evite o publicare ilegală a informațiilor în litigiu de către Comisie.

Aceste considerații nu sunt infirmate de împrejurarea că nici chiar o publicare efectivă a informațiilor în litigiu nu ar avea probabil ca efect lipsirea reclamantelor de un interes de a exercita acțiunea în ceea ce privește anularea deciziei atacate.

În consecință, interesul reclamantului trebuie să prevaleze față de interesul Comisiei în respingerea cererii de măsuri provizorii, cu atât mai mult cu cât dispunerea măsurilor provizorii solicitate nu ar însemna decât menținerea, pentru o perioadă limitată, a statu quo‑ului care există de mai mulți ani.

(a se vedea punctele 24-29)

4.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 32)

5.      Având în vedere condiția privind urgența și sub rezerva examinării condiției privind fumus boni iuris, măsurile provizorii solicitate trebuie acordate atunci când drepturile fundamentale ale reclamantului pot fi afectate în mod grav și iremediabil printr‑o respingere a cererii de acordare a măsurilor provizorii.

(a se vedea punctul 33)

6.      Într‑o procedură privind măsurile provizorii, condiția privind fumus boni iuris este îndeplinită atunci când cel puțin unul dintre motivele invocate de partea care solicită măsurile provizorii în susținerea acțiunii principale pare, la prima vedere, pertinent și, în orice caz, bine întemeiat, în sensul că evidențiază existența unor probleme juridice complexe a căror soluție nu se impune de la bun început și care necesită, prin urmare, o examinare aprofundată, care nu poate fi efectuată de judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii, ci trebuie să facă obiectul procedurii principale, sau atunci când dezbaterea dintre părți evidențiază existența unei controverse juridice importante a cărei soluție nu se impune de la bun început.

În cadrul unei cereri de suspendare a executării unei decizii a Comisiei prin care se respinge cererea reclamantului privind nepublicarea de către aceasta a unor informații confidențiale care figurează în una dintre deciziile sale, există, la prima vedere, un fumus boni iuris fiind vorba despre o cauză care ridică probleme de drept complexe care, la prima vedere, nu pot fi considerate ca lipsite de relevanță, dar a căror soluționare necesită o examinare aprofundată în cadrul procedurii principale.

Astfel, argumentația solicitantului ridică problema juridică, nestabilită încă de jusrisprudență, care este aceea de a ști dacă decizia atacată încalcă dreptul reclamantelor la secretul profesional al reclamantului, garantat de articolul 339 TFUE, de articolul 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și de articolul 7 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, întrucât publicarea prevăzută de Comisie cuprinde informații pe care reclamantul i le‑a comunicat în temeiul Comunicării privind cooperarea și care, în consecință, având în vedere originea și esența lor, constituie informații confidențiale care trebuie să fie protejate împotriva unei publicări.

(a se vedea punctele 34, 46 și 56)