HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a doua)
15 septembrie 2015(*)
„Agricultură – Organizarea comună a piețelor – Sectorul fructelor și legumelor – Ajutor financiar național acordat organizațiilor de producători – Decizie de punere în aplicare a Comisiei privind rambursarea de către Uniune a ajutorului financiar național acordat de Ungaria organizațiilor sale de producători – Articolul 103e din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 – Articolul 97 din Regulamentul (CE) nr. 1580/2007”
În cauza T‑346/12,
Ungaria, reprezentată inițial de M. Fehér și de K. Szíjjártó, ulterior de M. Fehér, în calitate de agenți,
reclamantă,
împotriva
Comisiei Europene, reprezentată de B. Béres, de N. Donnelly și de B. Schima, în calitate de agenți,
pârâtă,
având ca obiect o cerere de anulare a deciziei C(2012) 3324 final a Comisiei din 25 mai 2012 privind ajutorul financiar național acordat organizațiilor de producători;
TRIBUNALUL (Camera a doua),
compus din doamna M. E. Martins Ribeiro, președinte, și domnii S. Gervasoni și L. Madise (raportor), judecători,
grefier: doamna K. Andová, administrator,
având în vedere procedura scrisă și în urma ședinței din 11 noiembrie 2014,
pronunță prezenta
Hotărâre
Cadrul juridic
Regulamentul unic OCP
1 Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului din 22 octombrie 2007 de instituire a unei organizări comune a piețelor agricole și privind dispoziții specifice referitoare la anumite produse agricole („Regulamentul unic OCP”) (JO L 299, p. 1, rectificare în JO 2009, L 37, p. 14) stabilește principiile generale care guvernează ajutorul financiar național, atât la nivelul acordării acestuia, cât și la nivelul rambursării sale de către Comisia Europeană.
2 Articolul 103b din Regulamentul unic OCP abilitează organizațiile de producători să constituie fonduri operaționale finanțate astfel:
„(1) Organizațiile de producători din sectorul fructelor și al legumelor pot crea un fond operațional. Fondul este finanțat prin:
(a) contribuțiile financiare ale membrilor sau ale organizației de producători;
(b) ajutor financiar [al Uniunii] care poate fi acordat organizațiilor de producători.
[…]”
3 Articolul 103d din Regulamentul unic OCP reglementează „ajutorul financiar [al Uniunii]” și prevede:
„(1) Ajutorul financiar [din partea Uniunii] este egal cu valoarea contribuțiilor financiare menționate la articolul 103b alineatul (1) litera (a) plătite efectiv, dar limitate la 50 % din valoarea reală a cheltuielilor suportate.
(2) Ajutorul financiar [al Uniunii] este limitat la 4,1 % din valoarea producției comercializate de fiecare organizație de producători.
Cu toate acestea, respectivul procent poate fi majorat la 4,6 % din valoarea producției comercializate, cu condiția ca suma ce depășește 4,1 % din valoarea producției comercializate să fie utilizată numai pentru măsurile de prevenire și gestionare a crizelor.
[…]”
4 Articolul 103e din Regulamentul unic OCP reglementează „ajutorul financiar național”, unicul vizat de litigiu.
5 Anterior modificării sale prin articolul 4 punctul 29 din Regulamentul (CE) nr. 72/2009 al Consiliului din 19 ianuarie 2009 privind modificările aduse politicii agricole comune prin modificarea Regulamentelor (CE) nr. 247/2006, (CE) nr. 320/2006, (CE) nr. 1405/2006, a Regulamentului unic OCP, (CE) nr. 3/2008 și (CE) nr. 479/2008 și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 1883/78, (CEE) nr. 1254/89, (CEE) nr. 2247/89, (CEE) nr. 2055/93, (CE) nr. 1868/94, (CE) nr. 2596/97, (CE) nr. 1182/2005 și (CE) nr. 315/2007 (JO 2009, L 30, p. 1, rectificare în JO 2009, L 230, p. 6, și în JO 2010, L 220, p. 76), articolul 103e din Regulamentul unic OCP prevedea, în versiunea modificată prin Regulamentul (CE) nr. 361/2008 al Consiliului din 14 aprilie 2008 (JO L 121, p. 1):
„(1) În regiuni ale statelor membre în care gradul de organizare a producătorilor din sectorul fructelor și din cel al legumelor este deosebit de scăzut, statele membre pot fi autorizate de către Comisie, pe baza unei cereri bine justificate, să acorde organizațiilor de producători ajutor financiar național, reprezentând cel mult 80 % din contribuțiile financiare menționate la articolul 103b alineatul (1) litera (a). Acest ajutor se adaugă la fondul operațional. În regiuni ale statelor membre în care organizațiile de producători comercializează mai puțin de 15 % din valoarea producției de fructe și legume și a căror producție de fructe și legume reprezintă cel puțin 15 % din producția agricolă totală, asistența menționată la primul paragraf poate fi rambursată de [Uniune] la cererea statului membru respectiv.
(2) Prin derogare de la articolul 180 din prezentul regulament, articolele 87, 88 și 89 din tratat nu se aplică asistenței financiare naționale autorizate în conformitate cu alineatul (1).”
6 Regulamentul 72/2009 a transferat alineatul (2) de mai sus, privind aplicabilitatea articolelor 87 CE, 88 CE și 89 CE, într‑un nou articol 180, care are următorul cuprins:
„Articolele 87, 88 și 89 din tratat se aplică în cazul producției și comercializării produselor prevăzute la articolul 1 alineatul (1) literele (a)-(k) și (m)-(u) și la articolul 1 alineatul (3) din prezentul regulament.
Cu toate acestea, articolele 87, 88 și 89 din tratat nu se aplică plăților efectuate în temeiul articolelor 44, 45, 46, 47, 48, 102, 102a, 103, 103a, 103b, 103e, 103ga, 104, 105 și 182 din prezentul regulament de statele membre în conformitate cu prezentul regulament.”
7 Considerentul (20) al Regulamentului nr. 72/2009 justifică această alegere după cum urmează:
„În vederea siguranței juridice și a simplității, ar trebui clarificate și armonizate prevederile referitoare la neaplicarea articolelor 87, 88 și 89 din tratat în ceea ce privește plățile efectuate de statele membre în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 […]. În acest context, prevederile regulamentelor respective care altfel ar intra sau ar putea intra, în anumite condiții, sub incidența noțiunii de ajutor de stat în sensul articolului 87 alineatul (1) din tratat ar trebui excluse de la aplicarea normelor privind ajutorul de stat. Prevederile în cauză conțin condiții specifice de acordare a ajutorului pentru a se evita distorsionarea concurenței.”
8 Articolul 103g din Regulamentul unic OCP stabilește dispozițiile privind aprobarea programelor operaționale:
„(1) Proiectele de programe operaționale sunt prezentate autorităților naționale competente care le aprobă, le resping sau solicită modificări în conformitate cu dispozițiile prezentei subsecțiuni.
(2) Organizațiile de producători comunică statului membru valoarea estimată a fondului operațional pentru fiecare an și prezintă motivele formulate pe baza devizelor pentru programele operaționale, a cheltuielilor pentru anul în curs și, posibil, pentru anii anteriori și, după caz, a estimărilor privind volumul producției pentru anul următor.
(3) Statul membru comunică organizației de producători sau asociației de organizații de producători valoarea estimată a ajutorului financiar [al Uniunii], în conformitate cu plafoanele stabilite la articolul 103d.
[…]”
9 Articolul 103h din Regulamentul unic OCM prevede:
„Comisia stabilește normele de punere în aplicare a prezentei secțiuni, în special:
[…]
(b) procentul și normele privind rambursarea măsurilor menționate la articolul 103e alineatul (1);
[…]”
Regulamentul nr. 1580/2007
10 Regulamentul (CE) nr. 1580/2007 al Comisiei din 21 decembrie 2007 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentelor (CE) nr. 2200/96, (CE) nr. 2201/96 și (CE) nr. 1182/2007 ale Consiliului în sectorul fructelor și legumelor (JO L 350, p. 1) stabilește normele de aplicare a Regulamentului unic OCP în sectorul fructelor și al legumelor și prevede în special modalitățile de rambursare parțială de către Comisie a ajutorului financiar național.
11 Articolul 56 din Regulamentul nr. 1580/2007 prevede comunicarea de către organizațiile de producători către statul membru vizat a cuantumului estimat al fondului operațional:
„Organizațiile de producători comunică statelor membre până cel târziu la 15 septembrie cuantumul estimat al contribuției [Uniunii] și contribuția membrilor și a organizației de producători la fondurile operaționale pentru anul următor, împreună cu programele operaționale sau cererile pentru aprobarea modificărilor lor.
Statele membre pot stabili o dată după data de 15 septembrie.
Calcularea cuantumului estimat al fondurilor operaționale se bazează pe programele operaționale și pe valoarea producției comercializate. Aceasta este defalcată între cheltuieli pentru măsurile de prevenire și de gestionare a situațiilor de criză și celelalte măsuri.”
12 Articolul 64 din Regulamentul nr. 1580/2007 reglementează prezentarea programelor operaționale și prevede:
„[O]rganizațiile de producători prezintă programele operaționale spre aprobare autorității competente din statul membru în care se află sediul lor până cel târziu la data de 15 septembrie a anului care precede implementarea programelor operaționale. Totuși, statele membre pot amâna acest termen limită.”
13 Articolul 65 din Regulamentul nr. 1580/2007 reglementează aprobarea de către autoritățile naționale a programelor operaționale:
„(1) După caz, autoritatea națională competentă:
(a) aprobă cuantumurile fondurilor și programele care îndeplinesc cerințele Regulamentului (CE) nr. 1182/2007, precum și cerințele prezentului capitol;
(b) aprobă programele, sub rezerva acceptării de către organizația de producători a anumitor modificări; sau
(c) respinge programele sau o parte din programe.
(2) Autoritatea națională competentă ia o decizie în legătură cu programele și fondurile până cel târziu la data de 15 decembrie a anului prezentării acestora.
Statele membre informează organizațiile de producători în legătură cu această decizie până cel târziu la data de 15 decembrie.
Cu toate acestea, din motive justificate în mod adecvat, autoritatea națională competentă poate lua o decizie cu privire la programele operaționale și la fonduri până cel târziu la data de 20 ianuarie a anului următor depunerii cererii. Decizia de aprobare poate prevedea eligibilitatea cheltuielilor începând cu data de 1 ianuarie a anului următor depunerii cererii.”
14 Articolul 1 punctul 8 din Regulamentul (CE) nr. 1327/2008 al Comisiei din 19 decembrie 2008 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1580/2007 (JO L 345, p. 24) introduce totuși anumite dispoziții speciale în ceea ce privește anul 2009. Aceste dispoziții au următorul cuprins:
„La articolul 152 se adaugă următoarele alineate:
«(9) Prin derogare de la articolul 65 alineatul (2) al treilea paragraf din prezentul regulament, statele membre pot, din motive justificate în mod adecvat, să ia o decizie cu privire la programele și fondurile operaționale pentru 2009 până cel târziu la 1 martie 2009. Decizia de aprobare poate prevedea eligibilitatea cheltuielilor începând cu 1 ianuarie 2009.»
[…]”
15 Articolul 99 din Regulamentul nr. 1580/2007 reglementează comunicarea datelor solicitate de la statele membre în raport cu programele operaționale. Alineatul (2) al acestei dispoziții prevede în special că „[s]tatele membre comunică Comisiei, până la data de 31 ianuarie, valoarea totală a fondului operațional aprobat în anul respectiv pentru toate programele operaționale”, că „[a]ceastă comunicare trebuie să clarifice atât valoarea totală a fondului operațional, cât și valoarea totală a finanțării fondului operațional de către [Uniune]” și că „[a]ceste cifre vor fi apoi defalcate pe sume pentru prevenirea și gestionarea situațiilor de criză și celelalte măsuri”.
16 Articolul 67 din Regulamentul nr. 1580/2007 reglementează modificarea programelor operaționale pentru anul în curs:
„(1) Statele membre pot autoriza modificarea programelor operaționale pentru anul în curs în condiții determinate [de ele însele].
(2) În timpul anului în curs, autoritatea națională competentă poate autoriza organizațiile de producători:
(a) să implementeze numai parțial programele lor operaționale;
(b) să modifice conținutul programului operațional, precum și să prelungească, dacă este cazul, durata acestuia, până la o durată totală de cinci ani;
(c) să mărească cuantumul fondurilor operaționale cu maximum 25 % și să îl reducă cu un procent ce va fi stabilit de statele membre, din cuantumul aprobat inițial, cu condiția ca obiectivele generale ale programului să fie menținute. Statele membre pot mări acest procent în cazul fuziunilor organizațiilor de producători, astfel cum se prevede la articolul 31 alineatul (1) și în cazul aplicării articolului 94a.
(3) Statele membre stabilesc condițiile în care pot fi modificate programele operaționale pentru anul în curs fără autorizare prealabilă din partea autorității naționale competente. Pentru a fi eligibile în vederea ajutorului, modificările trebuie să fie comunicate imediat de către organizația de producători autorității competente.”
17 Capitolul IV din titlul III din Regulamentul nr. 1580/2007 cuprinde între altele prevederi specifice privind ajutorul financiar național, enumerate în continuare.
18 Articolul 93 din Regulamentul nr. 1580/2007 aduce precizări privind condiția stabilită la articolul 103e din Regulamentul unic OCP și referitoare la caracterul „deosebit de scăzut” al gradului de organizare a producătorilor dintr‑o anumită regiune care justifică acordarea unui ajutor financiar național:
„În sensul [articolului 103e din Regulamentul unic OCP], gradul de organizare a producătorilor într‑o regiune a unui stat membru se consideră deosebit de scăzut dacă organizațiile de producători, asociațiile organizațiilor de producători și grupurile de producători au comercializat mai puțin de 20 % din valoarea medie a producției de fructe și legume în ultimii trei ani pentru care există informații.”
19 Articolul 94 din Regulamentul nr. 1580/2007, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 590/2008 al Comisiei din 23 iunie 2008 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1580/2007 și de derogare de la respectivul regulament (JO L 163, p. 24), reglementează condițiile privind autorizarea de către Comisie a plății ajutorului financiar național:
„(1) Statele membre transmit o cerere către Comisie pentru autorizarea acordării ajutorului financiar național, în conformitate cu articolul 11 alineatul (1) primul paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1182/2007, pentru programele operaționale care urmează să fie implementate într‑un anumit an calendaristic, până la data de 31 ianuarie a acelui an.
Cererea este însoțită de dovada că gradul de organizare a producătorilor în regiunea în cauză este deosebit de scăzut, conform definiției din articolul 93, precum și de informații detaliate privind organizația de producători în cauză, valoarea ajutorului în cauză și procentul contribuțiilor financiare efectuate în conformitate cu [articolul 103b alineatul (1) litera (a) din Regulamentul unic OCP].
(2) Comisia aprobă sau respinge cererea în termen de trei luni de la data transmiterii acesteia. În absența unui răspuns din partea Comisiei în această perioadă, raportul se consideră ca fiind aprobat.”
20 Articolul 94a din Regulamentul nr. 1580/2007, astfel cum a fost inserat prin Regulamentul nr. 590/2008, prevede:
„O organizație de producători care dorește să depună o cerere de ajutor financiar național își modifică, dacă este necesar, programul său operațional în conformitate cu articolul 67.”
21 Articolul 96 din Regulamentul nr. 1580/2007 definește procentul maxim al rambursării ajutorului financiar național de către Uniunea Europeană.
„Procentul rambursării ajutorului financiar național de către [Uniune] este de 60 % din ajutorul financiar național acordat organizațiilor de producători.”
22 Articolul 97 din Regulamentul nr. 1580/2007, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 590/2008, reglementează procedura de rambursare a ajutorului financiar național și prevede:
„(1) Statele membre formulează o cerere pentru rambursarea de către [Uniune] a ajutorului financiar național aprobat, care a fost plătit efectiv organizațiilor de producători, până la data de 1 ianuarie a celui de al doilea an care urmează anului de implementare a programului.
Cererea este însoțită de dovada îndeplinirii condițiilor stabilite la articolul 11 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1182/2007 în trei din cei patru ani premergători, precum și de informații detaliate privind organizațiile de producători în cauză, valoarea ajutorului plătit efectiv și o descriere a fondului operațional cu indicarea cuantumului total, a contribuțiilor din partea [Uniunii], a statelor membre (ajutor financiar național) și a organizațiilor de producători și a membrilor.
(2) Comisia ia o decizie privind aprobarea sau respingerea cererii.
(3) Dacă a fost aprobată rambursarea ajutorului de către [Uniune], cheltuielile eligibile trebuie declarate Comisiei în conformitate cu procedura stabilită la articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 883/2006.”
Regulamentul de punere în aplicare nr. 543/2011
23 La 7 iunie 2011, Comisia a adoptat Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 al Comisiei din 7 iunie 2011 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului unic OCP în ceea ce privește sectorul fructelor și legumelor și sectorul fructelor și legumelor prelucrate (JO L 157, p. 1).
24 Acest regulament abrogă Regulamentul nr. 1580/2007. La fel ca Regulamentul nr. 1580/2007, acesta stabilește normele de aplicare a Regulamentului unic OCP în sectorul fructelor și legumelor.
25 Regulamentul de punere în aplicare nr. 543/2011, ca și Regulamentul nr. 1580/2007, stabilește că temeiul rambursării de către Uniune este „asistența aprobată și plătită efectiv” [articolul 95 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 543/2011 și articolul 97 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1580/2007]. Articolul 95 alineatul (2) din regulamentul menționat precizează că „cererea [de rambursare] se respinge dacă statul membru solicitant nu a respectat normele privind autorizarea și rambursarea asistenței financiare”.
Istoricul cauzei
26 La 15 septembrie 2008, organizațiile de producători care doreau să beneficieze de asistența financiară maghiară au prezentat cereri de aprobare a programelor lor operaționale la Vidékfejletési Minisztérium (Ministerul Dezvoltării Rurale maghiar, denumit în continuare „VM”).
27 La 15 noiembrie 2008, ele au notificat estimările realizate privind fondurile operaționale destinate finanțării programelor operaționale. Aceste programe, precum și aceste estimări au fost aprobate la nivel național între jumătatea lunii ianuarie și începutul lunii martie 2009.
28 Prin scrisoarea din 30 ianuarie 2009, VM a adresat Comisiei, în conformitate cu articolul 94 din Regulamentul nr. 1580/2007, o cerere de autorizare a plății ajutorului financiar național către 29 de organizații de producători care au instituit programe operaționale, aprobate în 2009. Potrivit VM, cuantumul maxim estimat al ajutorului financiar național urma să se ridice în total la 3 487 518 euro.
29 Prin scrisoarea din 11 martie 2009, VM a făcut o serie de corecții privind scrisoarea sa anterioară din 30 ianuarie 2009. VM a arătat că la 30 ianuarie 2009 a avut la dispoziție numai estimări privind fondurile operaționale, pe când în prezent deținea datele aprobate definitiv pe baza aprobării date în intervalul respectiv programelor și fondurilor operaționale. VM a realizat în scrisoarea respectivă modificări privind regiunile beneficiare ale ajutorului, iar regiunile Est și Vest au fost desemnate drept noi beneficiare ale ajutorului financiar național. VM a indicat că avea intenția de a plăti ajutorul financiar național către 27 de organizații de producători din regiunea Est și către 3 organizații de producători din regiunea Vest. A reiterat, la fel ca în scrisoarea anterioară, că cuantumul maxim estimat al asistenței financiare naționale care urma să fie plătită nu urma să depășească în total suma de 3 487 518 euro. VM a realizat defalcarea acestor date în anexa la scrisoare, prezentând, pe de o parte, cuantumul aprobat al contribuțiilor financiare ale membrilor organizației de producători și, pe de altă parte, cuantumul aprobat al fondului operațional. A explicat aceste valori arătând în scrisoare: „Prezentăm în anexă datele detaliate ale fondurilor operaționale. Am aprobat cuantumurile prevăzute spre finanțare dintr‑o posibilă asistență națională în cadrul contribuției financiare a organizațiilor de producători.”
30 În urma acestei scrisori din 11 martie 2009, Comisia a contactat telefonic autoritățile maghiare pentru a obține date mai precise cu privire la cuantumul comunicat al ajutorului financiar național, solicitând o defalcare a asistenței pe organizații de producători.
31 Prin e‑mailul din 12 martie 2009, VM a furnizat aceste date (denumite în continuare „cuantumurile notificate ale asistenței”). VM a arătat că nu era vorba decât despre estimări în ceea ce privește ajutorul financiar național care urma să fie acordat, întemeiate pe ipoteza că 3,5 milioane de euro urmau să fie disponibili în bugetul de stat pentru finanțarea acestor măsuri. VM a precizat în această privință că nu se luase nicio decizie în acest stadiu cu privire la sumele din bugetul de stat disponibile pentru ajutorul financiar național.
32 Prin scrisoarea din 3 aprilie 2009 (denumită în continuare „scrisoarea de autorizare”), Comisia a informat VM că, în regiunile vizate (regiunea Vest și regiunea Est), gradul de organizare a producătorilor trebuia calificat drept deosebit de redus, că ajutorul de stat urmărit nu depășea 80 % din contribuția membrilor sau a organizației de producători menționată în cererea de autorizare a asistenței financiare naționale și că Comisia nu formulează alte observații întrucât cererea de autorizare a plății ajutorului financiar național către organizațiile de producători era justificată în mod corespunzător.
33 Prin scrisoarea din 7 decembrie 2010, VM a formulat o cerere către Comisie prin care solicita rambursarea parțială de către Uniune a ajutorului financiar național plătit efectiv în regiunea Est în 2009. În cererea formulată, VM arăta că a plătit în 2009 ajutor financiar național în valoare de 891 847 925 forinți maghiari (HUF) (respectiv 3,2 milioane de euro) către producătorii din regiunea Est și solicita rambursarea de către Uniune a 60 % din această sumă (respectiv 535 108 755 HUF sau 1,9 milioane de euro).
34 Prin scrisoarea din 27 iunie 2011, Comisia a solicitat VM să îi comunice date suplimentare anexând la scrisoarea sa șase tabele care trebuiau completate în special cu datele defalcate pe organizațiile de producători și care precizau diferențele dintre cuantumurile ajutorului financiar național comunicate Comisiei în cererea de autorizare și cuantumurile ajutorului financiar național plătite efectiv.
35 La 30 iunie 2011, VM a comunicat prin e‑mail datele solicitate.
36 Prin e‑mailul din 21 noiembrie 2011, Comisia a solicitat VM să precizeze cauza decalajului dintre, pe de o parte, cuantumul ajutorului financiar național vizat în cererea de autorizare din 2009 și, pe de altă parte, cuantumul ajutorului financiar național plătit efectiv, primul fiind mai redus decât cuantumul plătit efectiv pentru unele organizații de producători.
37 Prin e‑mailul din 29 noiembrie 2011, VM a răspuns cu privire la acest aspect arătând că diferența dintre cuantumurile ajutorului financiar național comunicate și cuantumurile ajutorului financiar național plătite efectiv rezulta din faptul că datele prezentate în cererea de autorizare erau întemeiate pe estimări furnizate de organizațiile de producători în noiembrie 2008. VM a subliniat că organizațiile de producători aveau posibilitatea de a face modificări în cursul anului cu privire la programele lor operaționale, în special în cazurile în care veniturile efective depășeau estimările. În această privință, VM a explicat că, în cea mai mare parte a cazurilor, nivelul contribuției membrilor la fondurile operaționale era un procent definit din venituri și că astfel contribuțiile efective ale membrilor puteau fi diferite de contribuțiile estimate, comunicate de organizațiile de producători către VM în anul anterior. VM arăta astfel că aprobarea și plata ajutorului financiar național aveau loc ținându‑se cont de această contribuție efectivă până la limita de 80 %, care se impunea totuși în toate cazurile.
38 Prin scrisoarea din 9 martie 2012, Comisia a arătat că intenționează să efectueze rambursarea parțială a cuantumului plătit în temeiul asistenței financiare naționale, pentru fiecare organizație de producători, până la nivelul cuantumurilor notificate de Ungaria în cererea sa de autorizare pe care ea a admis‑o prin scrisoarea din 3 aprilie 2009. Comisia a precizat că ajutorul financiar național acordat suplimentar față de aceste cuantumuri nu era acoperit de excepția de la aplicarea normelor privind ajutoarele de stat stabilită la articolul 180 din Regulamentul unic OCP. Comisia a concluzionat de aici că sumele plătite organizațiilor de producători în plus față de sumele notificate și autorizate de Comisie pentru fiecare organizație de producători ar putea fi considerate drept ajutor ilegal, a căror compatibilitate cu piața internă ar trebui analizată în lumina articolelor 107 TFUE și 108 TFUE. Comisia a amintit în această privință că poate dispune recuperarea ajutorului ilegal.
39 Prin scrisoarea din 16 aprilie 2012, MV a arătat că nu este de acord cu decizia Comisiei de a stabili nivelul asistenței rambursabile pe baza cuantumurilor ajutorului financiar național comunicate în cererea de autorizare. VM s‑a referit la faptul că organizațiile de producători aveau posibilitatea de a aduce modificări programului operațional pentru anul în curs, precum și cuantumurilor contribuțiilor membrilor. Prin urmare, cuantumul efectiv al contribuțiilor financiare putea fi diferit de cel pe care statul membru l‑a comunicat Comisiei în cererea de autorizare în temeiul estimărilor organizațiilor de producători. VM a amintit că Regulamentul unic OCP nu lega autorizarea ajutorului financiar național de cuantumul asistenței notificat în temeiul datelor comunicate de organizațiile de producători, ci de plafonul de 80 % din contribuția financiară a membrilor sau a organizațiilor de producători. Or, această limită nu a fost depășită având în vedere conținutul scrisorii de autorizare, aceasta autorizând acordarea ajutorului financiar național, iar nu un cuantum precis al ajutorului financiar național (cuantum al asistenței care de altfel nu figura în decizia menționată). VM a solicitat Comisiei să revină asupra poziției sale, pe de o parte, prin admiterea cererii sale de rambursare în parte a ajutorului plătit efectiv în plus față de ajutorul notificat și, pe de altă parte, prin dispensarea acesteia de examinarea compatibilității asistenței acordate din perspectiva normelor aplicabile în materie de ajutoare de stat.
40 La 20 aprilie 2012, o consultare a experților a fost organizată de Comisie la Bruxelles (Belgia).
41 La 25 mai 2012, Comisia, în conformitate cu avizul comitetului de gestiune a organizării comune a piețelor agricole, a adoptat Decizia C(2012) 3324 privind ajutorul financiar național acordat organizațiilor de producători (denumită în continuare „decizia atacată”).
42 Comisia a indicat, reținând în special articolul 103e din Regulamentul unic OCP în referirile deciziei atacate:
– în considerentul (13): că, „[c]onform articolului 95 alineatul (2) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 543/2011, cererea se respinge dacă statul membru solicitant nu a respectat normele privind autorizarea și rambursarea asistenței financiare naționale”;
– în considerentul (14): că „[c]uantumurile asistenței financiare naționale plătite de Ungaria anumitor organizații de producători pentru programele operaționale implementate în 2009 au fost superioare cuantumurilor indicate în cererea de autorizare și aprobate de Comisie”, că „[a]ceste cuantumuri, în ceea ce privește partea care depășește cuantumurile aprobate de Comisie, nu sunt eligibile pentru rambursare” și că „[î]n schimb, în ceea ce privește cuantumurile plătite organizațiilor de producători până la nivelul declarat în cererea de autorizare, cererea de rambursare este considerată admisibilă”;
– în considerentul (15): „[s]e impune în consecință rambursarea în parte a asistenței financiare naționale acordate de Ungaria organizațiilor sale de producători până la pragul de 60 % din cuantumurile comunicate în cererea de autorizare pentru fiecare program operațional implementat în 2009.”
43 La articolul 1 din decizia atacată, Comisia a formulat următoarea concluzie:
„Uniunea rambursează asistența financiară națională plătită efectiv de Ungaria către organizațiile sale de producători pentru programele operaționale implementate în 2009 până la pragul de 1 190 927 EUR, în conformitate cu articolul 103e alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr.1234/2007.”
44 Decizia a fost primită la 29 mai 2012 de Reprezentanța Permanentă a Ungariei la Uniunea Europeană.
Procedura și concluziile părților
45 Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 1 august 2012, Ungaria a introdus prezenta acțiune.
46 Ungaria solicită Tribunalului:
– anularea deciziei atacate;
– obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.
47 Comisia solicită Tribunalului:
– respingerea acțiunii;
– obligarea Ungariei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept
48 Ungaria invocă în esență două motive, primul, întemeiat pe o aplicare ultra vires a articolului 103e din Regulamentul unic OCP și a articolului 97 din Regulamentul nr. 1580/2007 și al doilea, întemeiat pe o eroare de apreciere în aplicarea articolului 97 din Regulamentul nr. 1580/2007.
Cu privire la primul motiv, întemeiat pe o aplicare ultra vires a articolului 103e din Regulamentul unic OCP și a articolului 97 din Regulamentul nr. 1580/2007
49 Primul motiv invocat de Ungaria privește două aspecte.
50 În cadrul primului aspect, Ungaria susține că, în lipsa unui temei legal care să o autorizeze în acest sens, Comisia nu putea să fixeze un plafon al rambursării ajutorului financiar național care să corespundă cuantumurilor ajutorului financiar național notificate pentru fiecare organizație de producători.
51 În cadrul celui de al doilea aspect, Ungaria adaugă că, prin limitarea rambursării la cuantumurile notificate ale asistenței, Comisia a încălcat dispozițiile care permit să se ia în considerare, în vederea rambursării de către Uniune, evoluția ajutorului financiar național în cursul exercițiului.
Cu privire la primul aspect al primului motiv, întemeiat pe lipsa temeiului legal care să permită Comisiei limitarea rambursării de către Uniune a cuantumurilor asistenței notificate
52 Ungaria susține, cu titlu principal, că decizia Comisiei de a lega cuantumul rambursării sale de cuantumurile notificate ale asistenței nu are niciun temei legal.
53 În primul rând, Ungaria invocă articolul 103e din Regulamentul unic OCP. În această privință, pe de o parte, Ungaria arată că acest text s‑ar limita să prevadă drept unic plafon al cuantumului ajutorului financiar național pe care aceasta nu îl poate depăși 80 % din contribuțiile financiare plătite de membrii sau de organizația de producători însăși către fondul operațional. Așadar, acest articol nu ar prevedea un plafon legat de cuantumurile notificate ale asistenței în limita de 80 % cu ocazia procedurii de autorizare a ajutorului.
54 Pe de altă parte, Ungaria precizează că, în conformitate cu articolul 103e din Regulamentul unic OCP, autorizația Comisiei privind acordarea ajutorului financiar național trebuie să se limiteze la a examina îndeplinirea condițiilor stabilite la articolul 103e din Regulamentul unic OCP, în special faptul că, în primul rând, în regiunea vizată, nivelul de organizare a producătorilor este deosebit de redus și că, în al doilea rând, ajutorul financiar național a cărui acordare se urmărește nu depășește 80 % din contribuțiile financiare ale membrilor sau ale organizațiilor de producători înseși către fondul operațional. Dacă aceste condiții sunt îndeplinite, Comisia trebuie să autorizeze acordarea ajutorului financiar național. Această autorizare nu implică stabilirea unui cuantum sau a unor cuantumuri precise, ci numai acordarea asistenței.
55 În al doilea rând, Ungaria adaugă că această interpretare ar fi confirmată de articolul 94 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1580/2007, potrivit căruia Comisia nu ar avea decât posibilitatea de a alege să „aprob[e] sau [să] resping[ă] cererea” de autorizare de plată a ajutorului financiar național, fără ca acest articol să îi permită să fixeze o limită superioară în termeni de cuantum. Ungaria observă în această privință că, potrivit alineatului (1) al aceluiași articol, statele membre solicită autorizarea de a acorda ajutorul financiar național, iar nu o autorizare privind un cuantum efectiv al ajutorului.
56 În al treilea rând, Ungaria concluzionează în sensul că rambursarea de către Uniune nu poate viza cuantumurile notificate ale asistenței. Ar reveni Comisiei, odată ajutorul financiar național acordat, sarcina de a rambursa sumele „plătite efectiv” în sensul articolului 97 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1580/2007, în limita a 60 % din ajutorul financiar național.
57 În al patrulea rând, Ungaria adaugă, cu titlu incident, în stadiul replicii, că articolul 94 din versiunea maghiară a Regulamentului nr. 1580/2007, în vigoare în momentul cererii de rambursare, impunea comunicarea procentului ajutorului financiar național (în raport cu plafonul de 80 %), dar nu și a cuantumului acesteia, ceea ce ar confirma că rambursarea de către Uniune ar fi legată de respectarea plafonului de 80 %, iar nu de cuantumul declarat al asistenței preconizate.
58 În temeiul unei jurisprudențe constante, în vederea interpretării unei dispoziții a dreptului Uniunii, trebuie să se țină seama nu numai de formularea acesteia, ci și de contextul său, precum și de obiectivele urmărite de reglementarea din care face parte această dispoziție (a se vedea Hotărârea din 7 iunie 2005, VEMW și alții, C‑17/03, Rec., EU:C:2005:362, punctul 41 și jurisprudența citată, și Hotărârea din 26 octombrie 2010, Germania/Comisia, T‑236/07, Rep., EU:T:2010:451, punctul 44 și jurisprudența citată). Este necesar, astfel, să se țină seama de finalitatea normelor Uniunii pentru a li se da o interpretare care să asigure deplinul efect util al acestora (Hotărârea din 13 iulie 2004, Comisia/Consiliul, C‑27/04, Rec., EU:C:2004:436, punctul 74).
59 În consecință, în scopul de a se răspunde la argumentul Ungariei potrivit căruia decizia atacată nu s‑ar întemeia pe nicio bază legală, trebuie, în conformitate cu jurisprudența citată la punctul 58, să se examineze, pe de o parte, dacă termenii articolului 103e din Regulamentul unic OCP și cei ai articolelor 94 și 97 din Regulamentul nr. 1580/2007 puteau conferi Comisiei dreptul de a plafona rambursarea cuantumurilor notificate ale asistenței și, pe de altă parte, dacă interpretarea dată de Ungaria textelor sus‑vizate este compatibilă cu finalitățile lor și cu obiectivele pe care le urmăresc.
60 Articolul 103e din Regulamentul unic OCP acordă o marjă de apreciere Comisiei în ce privește autorizarea statelor membre să plătească ajutorul financiar național organizațiilor de producători eligibile. În această privință, prevede că „statele membre pot fi autorizate de către Comisie, pe baza unei cereri bine justificate, să acorde organizațiilor de producători ajutor financiar național”.
61 Această marjă de apreciere în acordarea ajutorului, subliniată de utilizarea verbului „a putea”, există în stadiul rambursării de către Uniune, care face obiectul prezentei cauze. Articolul 103e din Regulamentul unic OCP prevede astfel că „asistența […] poate fi rambursată de [Uniune] la cererea statului membru respectiv”.
62 În ceea ce privește modalitățile de rambursare de către Uniune, în conformitate cu articolul 103h din Regulamentul unic OCP, Consiliul Uniunii Europene a abilitat Comisia să adopte „normele privind rambursarea”.
63 În ceea ce privește sectorul fructelor și al legumelor, Comisia a stabilit aceste modalități în cadrul Regulamentului nr. 1580/2007, prevăzând la articolul 97 alineatul (1) că „[s]tatele membre formulează o cerere pentru rambursarea, de către [Uniune] a ajutorului financiar național aprobat, care a fost plătit efectiv […]”.
64 Conținutul „ajutorului aprobat” vizat la articolul 97 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1580/2007 este stabilit la articolul 94 alineatul (1) al doilea paragraf din același regulament, care reglementează „autorizația pentru plata ajutorului financiar național”. Acest articol prevede că „cererea este însoțită de […] informații […] privind […] valoarea ajutorului”.
65 Astfel, reiese din modul de redactare a articolului 94 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 1580/2007 și în special din utilizarea termenului „valoare” că „ajutorul aprobat” include în mod necesar cuantumul ajutorului național declarat.
66 În această privință, contrar susținerilor Ungariei, aprobarea ajutorului financiar național are drept obiect cuantumurile notificate pentru fiecare organizație de producători beneficiară a ajutorului financiar național, iar nu cuantumul total al ajutorului financiar național (toate organizațiile de producători împreună). Astfel, potrivit articolului 103e din Regulamentul unic OCP, asistența nu trebuie să depășească 80 % din contribuțiile financiare ale organizației de producători vizate, ceea ce presupune, conform articolului 94 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1580/2007, ca verificarea cuantumului asistenței și a respectării pragului de 80 % să aibă loc pentru fiecare organizație de producători în parte și că, în consecință, autorizarea Comisiei vizează asistența astfel cum a fost defalcată pe organizații de producători.
67 Reiese din cele de mai sus că Comisia a avut un temei legal pentru plafonarea rambursării de către Uniune la cuantumurile notificate ale asistenței în cadrul procedurii de autorizare de la articolul 94 din Regulamentul nr. 1580/2007, atât pe baza articolului 103e din Regulamentul unic OCP, cât și pe baza articolului 97 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1580/2007.
68 Argumentația formulată de Ungaria nu poate infirma această concluzie care reiese dintr‑o interpretare literală a textelor.
69 În primul rând, articolul 103e din Regulamentul unic OCP nu poate fi interpretat în sensul că, în esență, Comisia ar fi obligată să ramburseze orice asistență inferioară pragului de 80 % din contribuțiile membrilor sau ale organizației de producători înseși, indiferent de cuantumul asistenței respective, atât timp cât gradul de organizare a producătorilor în regiunea în cauză ar fi „deosebit de redus”.
70 Interpretarea propusă de Ungaria și prin care se urmărește să se considere că un stat membru poate, în temeiul articolului 103e din Regulamentul unic OCP, să plătească ex post un cuantum superior celui notificat ex ante și să obțină ulterior rambursarea cuantumului care nu fusese notificat ar lipsi de efect util (a se vedea prin analogie Hotărârea din 4 octombrie 2001, Italia/Comisia, C‑403/99, Rec., EU:C:2001:507, punctul 28) și ar face inoperantă procedura de autorizare a ajutorului financiar național (a se vedea prin analogie Hotărârea din 10 aprilie 2014, Maatschap T. van Oosterom en A. van Oosterom‑Boelhouwer, C‑485/12, Rep., EU:C:2014:250, punctul 61). În această privință, astfel cum arată Comisia, trebuie să se constate că, dacă legiuitorul european ar fi intenționat să dispenseze statele membre de o procedură oficială de autorizare a asistenței, care implică în mod obligatoriu o apreciere a cuantumurilor notificate, ar fi putut să recurgă la o procedură similară celei prevăzute la articolul 182 alineatul (6) din Regulamentul unic OCP, care autorizează, sub rezerva îndeplinirii unor condiții prealabile, statele membre să acorde ajutoare de stat producătorilor nemembri ai unei organizații recunoscute.
71 În plus, o astfel de interpretare nu ar fi coerentă cu finalitatea examinării ajutorului financiar național din perspectiva dreptului ajutoarelor de stat, în măsura în care aceasta ar implica posibilitatea obligării Comisiei să ramburseze sume care, dat fiind că au fost plătite în plus față de sumele notificate, nu au putut să fie aprobate și, în consecință, nici acoperite de autorizația acordată în temeiul articolului 103e din Regulamentul unic OCP și al articolului 97 din Regulamentul nr. 1580/2007. Or, trebuie amintit că ajutorul financiar național prevăzut la articolul 103e din Regulamentul unic OCP este vizat la articolul 180 din Regulamentul unic OCP drept derogare de la prevederile tratatului referitoare la ajutoarele de stat, care este permisă, în contextul considerentului (20) al Regulamentului nr. 72/2009, numai în măsura în care „prevederile în cauză conțin condiții specifice de acordare a ajutorului pentru a se evita distorsionarea concurenței”, ceea ce justifică o interpretare strictă a posibilității de acordare a asistenței menționate (a se vedea prin analogie Hotărârea din 27 februarie 1985, Italia/Comisia, 56/83, Rec., EU:C:1985:85, punctul 31 și jurisprudența citată).
72 În consecință, interpretarea susținută de Ungaria potrivit căreia Comisia ar fi obligată să ramburseze orice asistență inferioară plafonului de 80 % independent de cuantumul acesteia, fără a‑și putea exercita marja de apreciere de care dispune în temeiul articolului 103e din Regulamentul unic OCP în cadrul fazei de autorizare, ar priva de asemenea de efect util articolul 180 din Regulamentul unic OCP, interpretat în lumina considerentului (20) al Regulamentului nr. 72/2009, și obiectivele pe care acesta le urmărește în materie de politică în domeniul concurenței și în special de control al ajutoarelor de stat.
73 În al doilea rând, în măsura în care Ungaria invocă, în stadiul replicii, redactarea articolului 94 din Regulamentul nr. 1580/2007 în versiunea maghiară de la momentul cererii sale de autorizare a asistenței financiare naționale în vederea susținerii interpretării sale potrivit căreia rambursarea de către Uniune ar fi legată de respectarea plafonului de 80 %, iar nu de cuantumul declarat al asistenței preconizate, trebuie amintit că, potrivit jurisprudenței constante a Curții, amintită de Comisie în înscrisurile sale, în caz de neconcordanță între diferitele versiuni lingvistice ale unui text de drept al Uniunii, dispoziția în cauză trebuie să fie interpretată în raport cu economia generală și cu finalitatea reglementării din care face parte (a se vedea Hotărârea din 19 aprilie 2007, Profisa, C‑63/06, Rep., EU:C:2007:233, punctul 14 și jurisprudența citată, și Hotărârea din 15 decembrie 2011, Møller, C‑585/10, Rep., EU:C:2011:847, punctul 26 și jurisprudența citată).
74 Reiese de asemenea din jurisprudență că necesitatea interpretării uniforme a textelor Uniunii exclude posibilitatea ca textul unei dispoziții să fie privit în mod izolat, impunând, în caz de îndoială, ca acesta să fie interpretat și aplicat în lumina versiunilor existente în celelalte limbi oficiale [a se vedea Hotărârea din 17 octombrie 1996, Lubella, C‑64/95, Rec., EU:C:1996:388, punctul 17 și jurisprudența citată, și Hotărârea din 31 ianuarie 2008, Federación de Cooperativas Agrarias de la Comunidad Valenciana/OCVV – Nador Cott Protection (Nadorcott), T‑95/06, Rep., EU:T:2008:25, punctul 33 și jurisprudența citată].
75 Or, în speță, Ungaria nu pretinde că versiunile în celelalte limbi oficiale nu menționează obligația de comunicare a cuantumurilor ajutorului avut în vedere, situație care de altfel nu se regăsește în speță.
76 În această privință, se impune să se constate, astfel cum amintește Comisia, că Ungaria, în întreaga sa corespondență cu Comisia, în stadiul autorizării asistenței financiare naționale, a comunicat cuantumul asistenței avut în vedere.
77 Cuantumul ajutorului financiar național avut în vedere a fost comunicat inițial în mod global prin scrisoarea din 30 ianuarie 2009, apoi prin scrisoarea din 11 martie 2009, iar apoi a fost comunicat defalcat pe organizații de producători, la 12 martie 2009, la cererea expresă a Comisiei.
78 Prin urmare, Ungaria nu poate susține în mod rezonabil că articolul 94 din Regulamentul nr. 1580/2007, în redactarea sa în limba maghiară de la momentul cererii de autorizare a ajutorului financiar național, nu se putea interpreta în sensul că impune comunicarea cuantumului ajutorului financiar național.
79 Indiferent de situație, trebuie subliniat că termenul „összeg” [„cuantum” în maghiară], a fost inserat în versiunea maghiară a Regulamentului nr. 1580/2007 ulterior scrisorii de autorizare, cu ocazia publicării Regulamentului (CE) nr. 441/2009 al Comisiei din 27 mai 2009 de modificare a Regulamentului nr. 1580/2007 (JO L 129, p. 10), la 28 mai 2009.
80 Ținând seama de cele de mai sus, Comisia a considerat în mod justificat că dispune de un temei legal pentru a condiționa cuantumul rambursării de către Uniune de cuantumurile asistenței notificate în cadrul procedurii de autorizare a ajutorului financiar național.
81 În cele din urmă, trebuie să se constate că în înscrisurile sale Comisia face trimitere la Regulamentul nr. 1580/2007, iar nu la Regulamentul de punere în aplicare nr. 543/2011, deși vizează acest din urmă regulament în decizia atacată.
82 Regulamentul de punere în aplicare nr. 543/2011 stabilește norme de fond în materie de rambursare, în special la articolul 95, care nu se pot aplica retroactiv situației juridice existente la momentul cererii de rambursare (a se vedea prin analogie Hotărârea din 12 noiembrie 1981, Meridionale Industria Salumi și alții, 212/80−217/80, Rec., EU:C:1981:270, punctul 9).
83 Trebuie să se constate de asemenea că Regulamentul de punere în aplicare nr. 543/2011 nu prevede aplicarea sa retroactivă în cazul cererilor de rambursare formulate sub imperiul vechiului regulament (a se vedea prin analogie Hotărârea din 29 ianuarie 1985, Gesamthochschule Duisburg, 234/83, Rec., EU:C:1985:30, punctul 20, Hotărârea din 15 iulie 1993, GruSa Fleisch, C‑34/92, Rec., EU:C:1993:317, punctul 22, și Hotărârea din 24 septembrie 2002, Falck și Acciaierie di Bolzano/Comisia, C‑74/00 P și C‑75/00 P, Rec., EU:C:2002:524, punctul 119).
84 În aceste condiții, părțile s‑au referit în mod justificat în înscrisurile lor la Regulamentul nr. 1580/2007.
85 În această privință, trebuie să se considere că, în măsura în care cele două regulamente urmăresc obiective identice și stabilesc reguli identice privind baza de rambursare de către Uniune (a se vedea punctul 25 de mai sus), faptul că în decizia atacată Comisia a vizat Regulamentul de punere în aplicare nr. 543/2011 în locul Regulamentului nr. 1580/2007 este irelevant în ceea ce privește legalitatea acesteia, rezultatul rămânând neschimbat indiferent de regulamentul luat în considerare (a se vedea prin analogie Hotărârea din 5 iunie 1996, Günzler Aluminium/Comisia, T‑75/95, Rec., EU:T:1996:74, punctul 55, și Hotărârea din 27 februarie 1997, FFSA și alții/Comisia, T‑106/95, Rec., EU:T:1997:23, punctul 199).
86 Așadar, primul aspect al primului motiv, întemeiat pe lipsa de temei legal al condiționării de către Comisie a rambursării de cuantumurile notificate în cursul procedurii de autorizare trebuie înlăturat.
Cu privire la al doilea aspect al primului motiv, întemeiat pe încălcarea dispozițiilor care permit luarea în considerare a evoluției cuantumului asistenței naționale în cursul exercițiului
– Cu privire la încălcarea articolelor 67 și 94a din Regulamentul nr. 1580/2007
87 Ungaria susține că articolele 67 și 94a din Regulamentul nr. 1580/2007 oferă posibilitatea organizațiilor de producători de a modifica cuantumul fondului operațional în cursul anului. Astfel, potrivit Ungariei, Comisia nu poate fixa o limită definitivă a rambursării pe care o efectuează în legătură cu cuantumurile notificate în cadrul procedurii de autorizare fără încălcarea articolelor 67 și 94a din Regulamentul nr. 1580/2007.
88 În ceea ce privește mai întâi articolul 67 din Regulamentul nr. 1580/2007, care oferă organizațiilor de producători între altele posibilitatea să „mărească cuantumul fondurilor operaționale cu maximum 25 % […] din cuantumul aprobat inițial”, se impune constatarea că această dispoziție nu este aplicabilă ajutorului financiar național vizat la articolul 103e din Regulamentul unic OCP.
89 Astfel, după cum arată Comisia, articolul 103e din Regulamentul unic OCP prevede că ajutorului financiar național „se adaugă la fondul operațional”, ceea ce înseamnă că o creștere ulterioară a fondului operațional, precum cea vizată la articolul 67 din Regulamentul nr. 1580/2007 nu are vocația de a determina o creștere corelativă a ajutorului financiar național.
90 Această distincție între cele două sisteme de asistență se reflectă și în structura Regulamentului nr. 1580/2007.
91 Astfel, titlul III din Regulamentul nr. 1580/2007 cuprinde între altele, pe de o parte, un capitol II, intitulat „Fonduri operaționale și programe operaționale”, în care figurează articolul 67 și care include dispoziții privind asistența financiară a Uniunii, și, pe de altă parte, un capitol IV, intitulat „Ajutor financiar național”, în care figurează articolele 96 și 97, privind rambursarea ajutorului financiar național.
92 În continuare, în ceea ce privește articolul 94a din Regulamentul nr. 1580/2007, invocat de Ungaria, care prevede că „[o] organizație de producători care dorește să depună o cerere de ajutor financiar național își modifică, dacă este necesar, programul său operațional în conformitate cu articolul 67”, trebuie să se constate că nici această prevedere nu este aplicabilă în speță.
93 Astfel, rezultă din modul de redactare a articolului 94a din Regulamentul nr. 1580/2007 că acesta nu vizează prezenta ipoteză, a unui cuantum al ajutorului financiar național aprobat de Comisie și majorat ulterior, ci conținutul unui program operațional care ar fi modificat anterior aprobării de către autoritatea națională.
94 Prin urmare, este necesar să se înlăture argumentul Ungariei prin care se urmărește constatarea unei încălcări a articolelor 67 și 94a din Regulamentul nr. 1580/2007.
– Cu privire la încălcarea articolului 103d din Regulamentul unic OCP și a articolelor 53 și 99 din Regulamentul nr. 1580/2007
95 Ungaria susține că dispozițiile privind rambursarea ajutorului financiar național ar trebui interpretate în lumina dispozițiilor privind asistența financiară a Uniunii (în special articolul 103d din Regulamentul unic OCP și articolul 99 din Regulamentul nr. 1580/2007), care permit o adaptare a asistenței în funcție de valoarea producției comercializate.
96 Cu toate acestea, pe de o parte, articolul 103d din Regulamentul unic OCP nu prevede o procedură de autorizare de către Comisie a asistenței financiare a Uniunii, spre deosebire de articolul 103e din Regulamentul unic OCP.
97 Pe de altă parte, articolul 103d din Regulamentul unic OCP prevede că asistența financiară a Uniunii este egală cu cuantumul contribuțiilor financiare „plătite efectiv”, iar articolul 97 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1580/2007 stabilește că temeiul rambursării de către Uniune este ajutorul financiar național „aprobat, care a fost plătit efectiv”.
98 În consecință, argumentul Ungariei trebuie respins.
99 Prin urmare, ținând seama de cele de precedă, trebuie să se constate că articolele sus‑menționate, indiferent dacă țin de asistența financiară național sau de asistența financiară a Uniunii, nu se opuneau autorizării de către Comisie a rambursării solicitate de Ungaria doar în limita sumelor notificate și plătite efectiv organizațiilor de producători.
100 Cel de al doilea aspect al primului motiv, întemeiat pe încălcarea dispozițiilor care permit luarea în considerare a evoluției cuantumului asistenței în cursul exercițiului, trebuie înlăturat, precum și, în consecință, primul motiv în întregime.
Cu privire la al doilea motiv, întemeiat pe o eroare de apreciere în aplicarea articolului 97 din Regulamentul nr. 1580/2007
101 Ungaria susține că, presupunând chiar că Comisia își putea limita rambursarea acordată la cuantumurile notificate ale asistenței, în temeiul articolului 97 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1580/2007, ea nu ar fi putut face aceasta decât realizând o aprobare prealabilă a acestor cuantumuri, în scrisoarea de autorizare, ceea ce nu s‑a întâmplat în speță.
102 În susținerea acestui motiv, în primul rând, Ungaria arată că niciun cuantum al asistenței nu a fost vizat expres de Comisie în scrisoarea de autorizare, contrar practicii observate în deciziile sale ulterioare, pentru campaniile 2010 și 2011, în care Comisia a vizat cuantumul global al asistenței acordate.
103 În al doilea rând, Ungaria susține că scrisoarea de autorizare nu a luat forma unei decizii de aprobare implicite, în sensul articolului 94 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1580/2007, care este singura ce ar fi permis, prin reciprocitate, o aprobare implicită a cuantumurilor notificate ale asistenței.
104 În al treilea rând, Ungaria susține că Comisia nu putea aproba cuantumurile asistenței pe baza datelor prezentate drept simple estimări.
105 În al patrulea rând, Ungaria consideră că, în cazul în care Comisia ar putea stabili un plafon al rambursării ajutorului financiar național pornind de la cuantumuri ale asistenței care nu sunt vizate în decizia de autorizare, aceasta „ar crea preocupări din perspectiva principiului securității juridice”.
106 Trebuie amintit că, în considerentul (14) al deciziei atacate, Comisia a considerat că „[c]uantumurile asistenței financiare naționale plătite de Ungaria anumitor organizații de producători pentru programele operaționale implementate în 2009 au fost superioare cuantumurilor indicate în cererea de autorizare și aprobate de Comisie”. Aceasta a concluzionat de aici că „[a]ceste cuantumuri, în ceea ce privește partea care depășește cuantumurile aprobate de Comisie, nu sunt eligibile pentru rambursare”, spre deosebire de cuantumurile plătite organizațiilor de producători până la concurența nivelului declarat în cererea de autorizare. Pe baza articolului 103e din Regulamentul unic OCP, Comisia a decis limitarea rambursării acordate la aceste din urmă cuantumuri.
107 Prin urmare, reiese din decizia atacată că Comisia a limitat cuantumurile eligibile pentru rambursare la cuantumurile notificate cu ocazia procedurii de autorizare întrucât a considerat că sumele plătite în plus față de cuantumurile notificate ale asistenței nu constituie cuantumuri „aprobate” în sensul articolului 97 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1580/2007.
108 Așadar, în speță este necesar să se determine dacă Comisia a limitat în mod justificat cuantumurile eligibile pentru rambursare atunci când a considerat că cuantumurile plătite în plus față de cuantumurile notificate ale asistenței nu au fost „aprobate” în scrisoarea de autorizare în conformitate cu articolul 97 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1580/2007, fiind necontestat în special faptul că cuantumurile notificate ale asistenței nu erau vizate expres în scrisoarea menționată și că aceasta nu făcea trimitere, cel puțin nu expres, la o „aprobare” a acestora.
109 În această privință, în primul rând se impune să se constate că nicio dispoziție din Regulamentul unic privind OCP sau din Regulamentul nr. 1580/2007 nu obligă Comisia să vizeze în mod specific cuantumul notificat al asistenței în decizia sa de autorizare. În plus, reiese din cuprinsul articolului 103h din Regulamentul unic OCP că Comisia are competența deplină de a stabili „normele privind rambursarea”. Așadar, nicio dispoziție nu o obliga expres, în lipsa unei prevederi în acest sens, să menționeze cuantumurile notificate ale asistenței în scrisoarea de autorizare.
110 În al doilea rând, astfel cum s‑a precizat în punctele 94-97 de mai sus, reiese din articolul 97 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1580/2007 că rambursarea de către Uniune a ajutorului financiar național are drept bază „ajutorul[…] financiar național aprobat care a fost plătit efectiv”. Or, ajutorul financiar național „aprobat” include în mod necesar cuantumul său defalcat pe organizații de producători, comunicat în vederea autorizării asistenței, în temeiul articolului 94 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 1580/2007. În consecință, lipsa unei trimiteri exprese la cuantumurile notificate ale asistenței în decizia de autorizare nu poate determina inexistența unei limite a cuantumurilor asistenței a cărei plată este permisă în limita pragului de 80 %, în măsura în care autorizația de plată a asistenței se întemeiază, potrivit articolului 94 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 1580/2007, pe luarea în considerare a cuantumurilor menționate.
111 În al treilea rând, trebuie să se sublinieze că Comisia nu a aprobat asistența notificată decât după ce a solicitat și a obținut, în e‑mailul din 12 martie 2009, cuantumul ajutorului financiar național defalcat pe organizații de producători (a se vedea prin analogie Hotărârea din 16 decembrie 2010, Kahla Thüringen Porzellan/Comisia, C‑537/08 P, Rep., EU:C:2010:769, punctul 45). Cuantumul ajutorului financiar național defalcat pe organizații de producători pe care s‑a întemeiat Comisia pentru a stabili rambursarea acordată a fost deci aprobat de aceasta în cadrul procedurii de autorizare, ținând seama de notificarea realizată de Ungaria (a se vedea prin analogie Ordonanța din 22 martie 2012, Italia/Comisia, C‑200/11 P, EU:C:2012:165, punctul 27 și jurisprudența citată).
112 În al patrulea rând, scrisoarea de autorizare menționează expres „valoarea ajutorului în cauză”, printre elementele de la articolul 94 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 1580/2007 luate în considerare drept temei al acesteia, și arată că ajutorul este „bine justificat”. Prin urmare, în mod rezonabil, Ungaria nu avea cum să ignore că cuantumurile notificate ale asistenței au făcut obiectul unei aprobări a Comisiei în sensul articolului 97 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1580/2007 și că vor fi utilizate drept temei al rambursării de către aceasta.
113 În aceste condiții și din motivele expuse mai sus, legate în special de economia articolului 97 din Regulamentul nr. 1580/2007, de conținutul notificării Ungariei și de conținutul scrisorii de autorizare, nu se poate reproșa Comisiei că ar fi săvârșit o eroare de apreciere de natură să determine anularea deciziei atacate. Astfel, din motivele menționate la punctele 1099-112 de mai sus, scrisoarea de autorizare trebuie considerată că a aprobat cuantumurile notificate ale asistenței, respectiv cuantumul defalcat pe organizații de producători, solicitat de Comisie și primit prin e‑mailul din 12 martie 2009, iar nu cuantumurile plătite în plus.
114 Această concluzie nu poate fi infirmată de argumentele invocate de Ungaria.
115 În primul rând, este irelevant faptul că în deciziile sale de autorizare ulterioare Comisia și‑a modificat practica, precizând cuantumul global notificat al ajutorului financiar național. Trebuie să se observe în această privință că cuantumul luat în considerare în temeiul sumelor rambursabile era cuantumul ajutorului financiar național astfel cum a fost defalcat pe organizații de producători beneficiari (a se vedea punctul 97 de mai sus).
116 În al doilea rând, drept răspuns la argumentul Ungariei potrivit căruia scrisoarea de autorizare nu a luat forma unei decizii de aprobare implicite, în sensul articolului 94 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1580/2007, care este singura ce ar fi permis, prin reciprocitate, o aprobare implicită a cuantumurilor notificate ale asistenței, este suficient să se constate că, dacă tăcerea Comisiei poate atrage aprobarea implicită a cuantumurilor asistenței în sensul articolului 94 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1580/2007, situația este a fortiori aceeași în cazul unei scrisori de autorizare în care se face trimitere în mod expres la „valoarea ajutorului în cauză” și la caracterul „bine justificat” al cererii. De altfel, trebuie să se observe că articolul 94 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1580/2007 invocat de Ungaria prevede că „Comisia aprobă sau respinge cererea”, ceea ce arată că aprobarea asistenței privește în mod necesar și deci implicit conținutul cererii, care include în mod obligatoriu „valoarea ajutorului” solicitată și vizată la alineatul (1) al aceluiași articol.
117 În al treilea rând, în ceea ce privește caracterul estimativ al cuantumurilor prezentate de Ungaria, care nu ar fi putut permite Comisiei să efectueze o aprobare a acestor cuantumuri, reiese că comunicarea estimărilor se găsește în însăși natura procedurii de autorizare, întrucât ajutorul financiar național este în funcție de contribuția membrilor la fondul operațional. Or, această contribuție depinde de producția lor agricolă, care nu este cunoscută decât la finalul exercițiului. În consecință, caracterul estimativ al cuantumurilor notificate nu este de natură să împiedice Comisia să refuze rambursarea cuantumurilor plătite în plus față de cuantumurile notificate, cu atât mai mult cu cât aceste estimări trebuie justificate în mod corespunzător în sensul articolului 103e din Regulamentul unic OCP. Comunicarea unor cuantumuri cu caracter estimativ nu interzice, așadar, Comisiei să trateze aceste cuantumuri drept temei al autorizării asistenței notificate și drept element constitutiv al consimțământului său la autorizarea menționată.
118 În al patrulea rând, argumentul Ungariei potrivit căruia, în cazul în care Comisia ar putea stabili un plafon al rambursării ajutorului financiar național pornind de la cuantumuri ale asistenței care nu sunt vizate în scrisoarea de autorizare, aceasta „ar crea preocupări din perspectiva principiului securității juridice”, nu este susținut prin niciun element de fapt sau de drept.
119 Ungaria nu precizează în special identitatea victimei încălcării invocate a principiului securității juridice (statul membru sau organizațiile de producători beneficiare ale asistenței).
120 În lipsa unei precizări în această privință, trebuie să se considere că încălcarea invocată ar privi în primul rând Ungaria, parte în prezentul litigiu.
121 Or, astfel cum subliniază Comisia, întrucât cuantumurile luate în considerare în scrisoarea de autorizare de către Comisie au fost comunicate de autoritățile maghiare înseși, principiul securității juridice nu a putut fi afectat nicidecum de faptul că aceste cuantumuri au constituit temeiul autorizării asistenței financiare naționale și apoi baza rambursării. Astfel, în mod rezonabil, Ungaria nu avea cum să ignore că cuantumurile defalcate pe organizații de producători și comunicate la cererea expresă a Comisiei vor constitui temeiul autorizării (a se vedea punctul 112 de mai sus).
122 În consecință, lipsa unei trimiteri exprese în scrisoarea de autorizare la cuantumurile maxime notificate de Ungaria nu putea fi interpretată drept o renunțare de către Comisie la autorizarea și la rambursarea ajutorului financiar național privind cuantumurile notificate ale asistenței.
123 În aceste condiții, al doilea motiv, întemeiat pe o eroare de apreciere în aplicarea articolului 97 din Regulamentul nr. 1580/2007, trebuie înlăturat.
124 Întrucât niciunul dintre cele două motive invocate nu este fondat, acțiunea trebuie respinsă în totalitate.
Cu privire la cheltuielile de judecată
125 Potrivit articolului 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât Ungaria a căzut în pretenții, se impune ca, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, să fie obligată să suporte și cheltuielile de judecată efectuate de Comisie, conform concluziilor acesteia din urmă.
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera a doua)
declară și hotărăște:
1) Respinge acțiunea.
2) Ungaria suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Europeană.
Martins Ribeiro | Gervasoni | Madise |
Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 15 septembrie 2015.
Semnături
Cuprins
Cadrul juridic
Regulamentul unic OCP
Regulamentul nr. 1580/2007
Regulamentul de punere în aplicare nr. 543/2011
Istoricul cauzei
Procedura și concluziile părților
În drept
Cu privire la primul motiv, întemeiat pe o aplicare ultra vires a articolului 103e din Regulamentul unic OCP și a articolului 97 din Regulamentul nr. 1580/2007
Cu privire la primul aspect al primului motiv, întemeiat pe lipsa temeiului legal care să permită Comisiei limitarea rambursării de către Uniune a cuantumurilor asistenței notificate
Cu privire la al doilea aspect al primului motiv, întemeiat pe încălcarea dispozițiilor care permit luarea în considerare a evoluției cuantumului asistenței naționale în cursul exercițiului
– Cu privire la încălcarea articolelor 67 și 94a din Regulamentul nr. 1580/2007
– Cu privire la încălcarea articolului 103d din Regulamentul unic OCP și a articolelor 53 și 99 din Regulamentul nr. 1580/2007
Cu privire la al doilea motiv, întemeiat pe o eroare de apreciere în aplicarea articolului 97 din Regulamentul nr. 1580/2007
Cu privire la cheltuielile de judecată