Cerere de decizie preliminară introdusă de Giudice di pace di Bologna (Italia) la 14 martie 2023 – Governo Italiano/UX
(Cauza C-163/23, Palognali1 )
Limba de procedură: italiana
Instanța de trimitere
Giudice di pace di Bologna
Părțile din procedura principală
Oponent: Governo Italiano
Partea adversă: UX
Întrebările preliminare
Jurisprudența instanțelor supreme de drept comun și de contencios administrativ citată în motivele prezentei decizii de trimitere, în special Ordonanța nr. 13973/2022 din 3 mai 2022 pronunțată de Suprema Corte di Cassazione (Curtea de Casație, Italia), care neagă magistratului onorific numit pe durată determinată, precum judecătoarea de pace din procedura principală, orice drept, legat de statutul de lucrător salariat, la condiții de muncă comparabile cu cele ale unui magistrat profesionist numit pe durată nedeterminată, încalcă în mod grav dreptul Uniunii, împiedicând exercitarea unei căi de atac efective pentru obținerea protecției jurisdicționale a acestui drept în fața unei instanțe naționale independente, în cazul și în măsura în care Curtea constată că această jurisprudență a instanței ordinare de ultim grad de jurisdicție a încălcat articolul 31 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene [...], articolul 7 din Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru1 [...], clauzele 2 și 4 din Acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP la 18 martie 1999, anexat la Directiva 1999/70/CE a Consiliului din 28 iunie 19992 [...], astfel cum au fost interpretate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în Hotărârea din 16 iulie 2020, Governo della Repubblica italiana (Statutul judecătorilor de pace italieni), C-658/18, [UX] EU:C:2020:572 și în Hotărârea din 7 aprilie 2022, [PG], C-236/20, EU:C:2022:263 [...], precum și articolul 47 primul și al doilea paragraf din cartă?
Articolul 31 alineatul (2) din cartă, articolul 7 din Directiva 2003/88/CE, clauzele 2 și 4 din Acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată aprobat prin Directiva 1999/70/CE, astfel cum au fost interpretate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în Hotărârile UX și PG, precum și articolul 47 primul și al doilea paragraf din cartă se opun unei reglementări naționale precum articolul 29 alineatul 5 din [Decretul legislativ] nr. 116/2017, introdus prin articolul 1 alineatul 629 din Legea nr. 234/2021, în măsura în care dispoziția națională prevede renunțarea automată ex lege la orice pretenție care decurge din dreptul Uniunii și, în procedura principală, renunțarea la dreptul la concediu plătit al judecătoarei de pace reclamante, în cazul în care judecătoarea de pace reclamantă depune o cerere de participare la procedura de concurs pentru permanentizarea în funcție până la împlinirea vârstei de 70 de ani, în cadrul unui raport de muncă salariată cu Ministerul Justiției în condițiile de remunerare care se aplică unui funcționar administrativ cu funcții jurisdicționale, precum și în cazul în care promovează procedura de concurs?
Este în concordanță cu indicațiile furnizate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în Hotărârile UX și PG alegerea pe care instanța de trimitere intenționează să o efectueze, odată ce toate verificările stabilite de jurisprudența Curții de Justiție menționată mai sus în sarcina instanței naționale cu privire la caracterul comparabil al condițiilor de muncă ale judecătoarei de pace reclamante cu cele ale magistratului de drept comun numit pe durată nedeterminată care se află într-o poziție echivalentă în ceea ce privește dreptul reclamantei la despăgubiri pentru neplata indemnizației de concediu confirmă o astfel de comparabilitate, și anume de a aplica drept criteriu pentru calculul despăgubirii datorate reclamantei remunerația prevăzută pentru un judecător de drept comun de tribunal cu calificarea HH03, ținând seama de procedurile de recrutare diferite care se aplică magistratului onorific în raport cu judecătorul profesionist numit pe durată nedeterminată, rezervând numai acestuia din urmă (magistratul de drept comun) dreptul la o evoluție economică și profesională pe baza calificărilor superioare, iar nu numai pe baza simplei vechimi în funcție, pe clase și trepte de salarizare?
În sfârșit, se adresează întrebarea dacă articolul 47 din cartă și condițiile de independență a judecătorilor enunțate de Curte la punctele 45-49 din Hotărârea UX se opun unei reglementări naționale, precum articolul 21 din [Decretul legislativ] nr. 116/2017, care prevede posibila aplicare a măsurii de revocare din funcție a judecătorului care adresează prezenta cerere de decizie preliminară, care este lăsată în întregime la aprecierea Consiliului Superior al Magistraturii, fără nicio gradare a sancțiunilor disciplinare, inclusiv în cazul în care acest judecător național intenționează să aplice jurisprudența Curții de Justiție în procedura principală încălcând legislația națională aplicabilă în speță și jurisprudența instanțelor supreme de drept comun și de contencios administrativ citată mai sus?
____________
1 Numele prezentei cauze este un nume fictiv. El nu corespunde numelui real al niciuneia dintre părțile la procedură.
1 JO 2003, L 299, p. 9, Ediție specială, 05/vol. 7, p. 3.
1 Directiva 1999/70/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 privind acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP (JO 1999, L 175, p. 43, Ediție specială, 05/vol. 5, p. 129).