Acțiune introdusă la 20 octombrie 2010 - Manufacturing Support & Procurement Kala Naft/Consiliul

(Cauza T-509/10)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Manufacturing Support & Procurement Kala Naft Co., Tehran (Teheran, Iran) (reprezentanți: F. Esclatine și S. Perrotet, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile reclamantei

Anularea Deciziei Consiliului din 26 iulie 2010;

de asemenea, anularea Regulamentului de punere în aplicare nr. 668/2010 al Consiliului din 26 iulie 2010;

obligarea Consiliului la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Reclamanta, o societate comercială care își desfășoară activitatea în domeniul industriei petroliere, solicită anularea Deciziei 2010/413/PESC a Consiliului¹ și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 668/2010 al Consiliului din 26 iulie 2010 de punere în aplicare a articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 423/2007² privind măsuri restrictive împotriva Iranului în scopul de a împiedica proliferarea nucleară, în măsura în care denumirea reclamantei a fost înscrisă pe lista persoanelor, a organismelor și a entităților ale căror fonduri și resurse economice sunt înghețate în temeiul acestei dispoziții.

În susținerea acțiunii sale, reclamanta invocă opt motive întemeiate:

-    pe o încălcare a obligației de motivare, Consiliul întemeindu-se pe elemente vagi, imprecise și care nu pot fi verificate;

-    pe o încălcare a drepturilor fundamentale ale reclamantei, în măsura în care i) reclamanta ar fi obligată, pentru a se apăra, să aducă o probă negativă în sensul că nu a contribuit la programul nuclear iranian, ii) reclamanta ar fi beneficiat de un termen foarte scurt pentru a-și prezenta cererea de reexaminare și iii) reclamanta ar fi fost lipsită de dreptul la o protecție jurisdicțională efectivă și de dreptul la proprietate, întrucât nu a avut acces la informațiile conținute în dosarul său;

-    pe o lipsă de competență, Consiliul nefiind competent decât pentru a adopta măsuri de însoțire a Rezoluției 1929(2010) a Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite; or, aceasta nu ar prevedea nicio măsură referitoare la industria petrolieră;

-    pe un abuz de putere întrucât decizia atacată ar paraliza toate operațiunile realizate de reclamantă pe teritoriul Uniunii Europene, inclusiv achizițiile de echipamente neesențiale, depășind astfel ceea ce se prevede la articolul 4 din decizia atacată;

-    pe o eroare de drept, comercializarea bunurilor cu dublă utilizare neputând justifica o măsură de înghețare a fondurilor luată împotriva unei entități atunci când aceasta nu contribuie în mod efectiv la programul nuclear iranian;

-    pe o inexactitate materială a faptelor în măsura în care reclamanta nu ar fi dobândit niciun bun susceptibil să intereseze programul nuclear iranian;

-    pe o eroare vădită de apreciere deoarece restricțiile aduse dreptului de proprietate al reclamantei și dreptului acesteia de a desfășura o activitate economică nu sunt justificate prin niciun motiv de interes general și sunt disproporționate în raport cu obiectivul urmărit;

-    pe lipsa unui temei legal al regulamentului atacat, ca o consecință a anulării deciziei atacate.

____________

¹ - Decizia 2010/413/PESC a Consiliului din 26 iulie 2010 privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Poziției comune 2007/140/PESC (JO L 195, p. 39).

² - Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 668/2010 al Consiliului din 26 iulie 2010 de punere în aplicare a articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 423/2007 privind măsuri restrictive împotriva Iranului (JO L 195, p. 25).