Cauza T‑185/06

L’Air liquide, société anonyme pour l’étude et l’exploitation des procédés Georges Claude

împotriva

Comisiei Europene

„Concurență — Înțelegeri — Peroxid de hidrogen și perborat de sodiu — Decizie de constatare a unei încălcări a articolului 81 CE — Imputabilitatea comportamentului ilicit — Obligația de motivare”

Sumarul hotărârii

1.      Concurență — Norme comunitare — Încălcări — Imputare

(art. 81 CE)

2.      Acte ale instituțiilor — Motivare — Obligație — Conținut — Decizie de aplicare a normelor de concurență — Decizie care privește mai mulți destinatari — Necesitatea unei motivări suficiente în special cu privire la entitatea care trebuie să poarte răspunderea pentru o încălcare

(art. 81 CE și 253 CE)

3.      Acte ale instituțiilor — Motivare — Obligație — Conținut — Decizie de aplicare a normelor de concurență — Înlăturarea unui viciu de motivare în cursul procedurii contencioase – Inadmisibilitate

(art. 81 CE și 253 CE)

1.      Comportamentul unei filiale poate fi imputat societății‑mamă în special atunci când, deși are personalitate juridică distinctă, această filială nu își stabilește în mod autonom comportamentul pe piață, ci aplică în esență instrucțiunile care îi sunt date de societatea‑mamă, având în vedere, mai ales, legăturile economice, organizatorice și juridice care unesc cele două entități juridice. Astfel, într‑o asemenea situație, societatea‑mamă și filiala sa fac parte din aceeași unitate economică și, prin urmare, formează o singură întreprindere, în sensul articolului 81 CE.

În cazul particular în care o societate‑mamă deține 100 % din capitalul filialei sale care a săvârșit o încălcare a normelor de concurență ale Uniunii, pe de o parte, această societate‑mamă poate exercita o influență decisivă asupra comportamentului acestei filiale și, pe de altă parte, există o prezumție relativă potrivit căreia societatea‑mamă respectivă exercită în mod efectiv o influență decisivă asupra comportamentului filialei sale.

În aceste condiții, este suficient să se dovedească de către Comisie că întregul capital al unei filiale este deținut de societatea sa mamă pentru a prezuma că aceasta din urmă exercită o influență decisivă asupra politicii comerciale a filialei menționate. Comisia va fi în măsură, prin urmare, să considere societatea‑mamă responsabilă pentru încălcarea în cauză, cu excepția cazului în care societatea‑mamă, căreia îi revine sarcina de a răsturna această prezumție, prezintă elemente de probă suficiente de natură să demonstreze că filiala sa se comportă în mod autonom pe piață.

Pentru a determina dacă o filială își stabilește în mod autonom comportamentul pe piață, trebuie să se ia în considerare ansamblul elementelor relevante referitoare la legăturile economice, organizatorice și juridice care unesc această filială de societatea‑mamă, legături care pot varia în funcție de fiecare caz în parte și, în consecință, nu pot face obiectul unei enumerări exhaustive.

(a se vedea punctele 21-25)

2.      În ceea ce privește motivarea unei decizii a Comisiei prin care se aplică articolul 81 CE, Comisia nu este obligată să adopte o poziție cu privire la toate argumentele invocate în fața sa de persoanele interesate, ci este suficient ca aceasta să expună situația de fapt și considerațiile juridice care prezintă o importanță esențială în economia deciziei. În special, aceasta nu este obligată să adopte o poziție cu privire la elementele care sunt vădit nerelevante, nesemnificative sau în mod clar secundare.

Atunci când o decizie de aplicare a articolului 81 CE privește o pluralitate de destinatari și ridică problema imputabilității încălcării, aceasta trebuie să cuprindă o motivare suficientă în raport cu fiecare dintre destinatari, în special cu aceia dintre destinatari care, potrivit deciziei respective, trebuie să poarte răspunderea pentru această încălcare. Astfel, în privința unei societăți‑mamă ținute responsabilă pentru comportamentul ilicit al filialei sale, o asemenea decizie trebuie să conțină o prezentare detaliată a motivelor de natură să justifice imputabilitatea încălcării în sarcina acestei societăți.

În acest context, în cazul în care, în răspunsul la comunicarea privind obiecțiunile, o întreprindere se prevalează de o serie de circumstanțe care caracterizează legăturile dintre ea și filiala sa în perioada încălcării, invocând, în special, faptul că activitatea acesteia din urmă era foarte specifică în raport cu alte activități ale grupului, lipsa suprapunerii la nivelul conducerii și al personalului societăților în cauză, o definiție largă a competențelor conducerii filialei, faptul că aceasta dispune de servicii proprii în ceea ce privește activitățile comerciale, precum și de autonomie în elaborarea proiectelor strategice, și în cazul în care elementele astfel prezentate nu se limitează la simple afirmații, ci cuprind o serie de elemente concrete, anexate la comunicarea privind obiecțiunile, Comisia este obligată să adopte o poziție cu privire la această argumentație, examinând dacă, în raport cu ansamblul elementelor pertinente referitoare la legăturile economice, organizatorice și juridice dintre societățile în cauză, societatea‑mamă a demonstrat că filiala sa se comporta pe piață în mod autonom, și, dacă este cazul, să expună motivele pentru care consideră că elementele prezentate de societatea‑mamă nu sunt suficiente pentru a răsturna prezumția în cauză. Obligația Comisiei de a‑și motiva decizia cu privire la acest aspect rezultă în mod clar din caracterul refragabil al prezumției referitoare la exercitarea unei influențe decisive de către o societate‑mamă asupra filialei sale al cărei capital îl deține în proporție de 100 %, prezumție pentru a cărei răsturnare se impune ca societatea‑mamă să aducă o probă referitoare la ansamblul legăturilor economice, organizaționale și juridice dintre ea însăși și filiala sa.

(a se vedea punctele 64, 65, 70 și 72-75)

3.      În principiu, motivarea unei decizii a Comisiei prin care se aplică articolul 81 CE trebuie să fie comunicată persoanei interesate în același timp ca și decizia cauzatoare de prejudiciu. Lipsa motivării nu poate fi remediată, așadar, prin faptul că persoana interesată ia cunoștință de motivele deciziei pe parcursul procesului. În consecință, lipsa de motivare în cauză nu poate fi compensată pe parcursul procesului.

(a se vedea punctele 81 și 82)