CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL
DOMNUL GIOVANNI PITRUZZELLA
prezentate la 8 iulie 2021(1)
Cauzele conexate C‑884/19 P și C‑888/19 P
Comisia Europeană
împotriva
Xinyi PV Products (Anhui) Holdings Ltd (C‑884/19 P)
și
GMB Glasmanufaktur Brandenburg GmbH
împotriva
Xinyi PV Products (Anhui) Holdings Ltd,
Comisiei Europene (C‑888/19 P)
„Recurs – Trimitere spre rejudecare – Dumping – Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 470/2014 – Importuri de sticlă solară originară din China – Articolul 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 – Noțiunea de «denaturare importantă determinată de vechiul sistem de economie planificată» – Regimuri fiscale preferențiale”
1. În cazul în care, într‑o procedură antidumping, un producător‑exportator dintr‑o țară care nu are economie de piață, membră a Organizației Mondiale a Comerțului (OMC), solicită să i se acorde beneficiul statutului de întreprindere care își desfășoară activitatea în condițiile unei economii de piață (denumit în continuare „SEP”), ce conținut trebuie atribuit condiției ca acesta să demonstreze că situația sa financiară nu face obiectul niciunei denaturări importante, rezultate din sistemul economic anterior, care nu era economie de piață? Mai precis, în ce mod ar trebui Comisia să trateze măsuri precum regimurile fiscale privilegiate care dau naștere unor denaturări ale situației financiare a întreprinderii, care nu sunt însă legate în mod special de fabricarea și de vânzarea produsului similar?
2. Aceasta este, în esență, întrebarea fundamentală care se pune în prezentele cauze conexate, care privesc două recursuri prin care Comisia Europeană și, respectiv, GMB Glasmanufaktur Brandenburg GmbH (denumită în continuare: „GMB”) solicită anularea Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene din 24 septembrie 2019, Xinyi PV Products (Anhui) Holdings/Comisia, denumită în continuare „hotărârea atacată”)(2). Prin hotărârea atacată, adoptată după trimiterea spre rejudecare ca urmare a Hotărârii Curții din 28 februarie 2018, Comisia/Xinyi PV Products (Anhui) Holdings (C‑301/16 P, EU:C:2018:132, denumită în continuare „Hotărârea Comisia/Xinyi”), Tribunalul a anulat din nou Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 470/2014 al Comisiei din 13 mai 2014 de instituire a unei taxe antidumping definitive și de percepere definitivă a taxei provizorii instituite la importurile de sticlă solară originară din Republica Populară Chineză (denumit în continuare „regulamentul în litigiu”)(3).
I. Cadrul normativ
3. La momentul situației de fapt aflate la originea litigiului, dispozițiile care reglementau adoptarea unor măsuri antidumping de către Uniunea Europeană erau cuprinse în Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene(4) (denumit în continuare „regulamentul de bază”).
4. Articolul 2 alineatul (7) din regulamentul de bază, intitulat „Stabilirea existenței dumpingului”, prevedea:
„(a) În cazul importurilor care provin din țări care nu au economie de piață, valoarea normală se stabilește pe baza prețului sau a valorii calculate într‑o țară terță care are economie de piață, pe baza prețului de export dintr‑o astfel de țară către alte țări, inclusiv către Comunitate, sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, în orice alt mod rezonabil, inclusiv pe baza prețului plătit efectiv sau care urmează să fie plătit în Comunitate pentru produsul similar, ajustat în mod corespunzător, în cazul în care este necesar, pentru ca acesta să includă o marjă de profit rezonabilă.
[…]
(b) În cazul anchetelor antidumping privind importurile din Republica Populară Chineză, […], precum și din orice țară care nu are economie de piață și care este membră a [OMC] la data deschiderii anchetei, valoarea normală se stabilește în conformitate cu alineatele (1)-(6), în cazul în care se stabilește, pe baza unor cereri documentate corespunzător prezentate de unul sau mai mulți producători care fac obiectul anchetei și în conformitate cu criteriile și procedurile prevăzute la litera (c), că în cazul acestui producător sau al acestor producători prevalează condițiile economiei de piață în ceea ce privește fabricarea și vânzarea produsului similar respectiv. În cazul în care nu se prezintă o astfel de situație, se aplică dispozițiile de la litera (a).
(c) Cererea prezentată în temeiul literei (b) trebuie […] să conțină probe suficiente că producătorul își desfășoară activitatea în condițiile unei economii de piață, și anume că:
– deciziile întreprinderilor referitoare la prețuri, costuri și intrări, de exemplu materii prime, costurile tehnologiei și ale mâinii de lucru, producție, vânzări și investiții, se adoptă ținându‑se seama de semnalele pieței care reflectă cererea și oferta și fără o intervenție semnificativă din partea statului în această privință, iar costurile principalelor intrări reflectă în mod real valorile pieței;
– întreprinderile utilizează o singură serie de registre contabile de bază, care fac obiectul unui audit independent în conformitate cu standardele internaționale și care sunt utilizate în toate scopurile;
– costurile de producție și situația financiară ale întreprinderilor nu fac obiectul niciunei denaturări importante, determinate de vechiul sistem de economie planificată, mai ales în ceea ce privește amortizarea activelor, alte reduceri de valoare, barter sau plăți sub formă de compensare de datorii.
– întreprinderile respective fac obiectul unor legi privind falimentul și proprietatea care garantează siguranța juridică și stabilitatea operațiilor întreprinderilor și
– operațiile de schimb valutar sunt efectuate la cursul de schimb al pieței.
[…]”
II. Istoricul litigiului și regulamentul în litigiu
5. Istoricul cauzei a fost prezentat în detaliu la punctele 1-14 din hotărârea atacată, la care facem trimitere pentru mai multe detalii. În cadrul prezentei proceduri ne limităm să reamintim că, la 28 februarie 2013, Comisia a inițiat o procedură antidumping privind importurile de anumite produse din sticlă solară originară din Republica Populară Chineză.
6. La 21 mai 2013, Xinyi PV Products (Anhui) Holdings Ltd (denumită în continuare „Xinyi”), o societate stabilită în China, care fabrică și exportă în Uniunea Europeană sticlă solară, a prezentat Comisiei o cerere pentru obținerea SEP, în conformitate cu articolul 2 alineatul (7) litera (b) din regulamentul de bază, pentru ca valoarea normală să fie calculată, în ceea ce o privește, în conformitate cu articolul 2 alineatele (1)-(6) din regulamentul respectiv, iar nu conform metodei denumite „a țării similare”, prevăzută de dispozițiile articolului 2 alineatul (7) litera (a) din regulamentul menționat anterior.
7. Prin scrisorile din 22 august 2013 și din 13 septembrie 2013, Comisia a informat Xinyi că, în pofida observațiilor pe care le‑a prezentat, nu va admite cererea respectivă întrucât considera că aceasta nu îndeplinește criteriul prevăzut la articolul 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță din regulamentul de bază.
8. Din dosar rezultă că Comisia a respins cererea societății Xinyi pentru motivul că aceasta din urmă nu a reușit să demonstreze că costurile sale de producție și situația sa financiară nu fac obiectul niciunei denaturări importante determinate de vechiul sistem de economie planificată, în conformitate cu articolul 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță din regulamentul de bază. Mai precis, potrivit Comisiei, Xinyi a beneficiat de diferite avantaje fiscale sub forma impozitului pe venit. Pe de o parte, a beneficiat de programul „2 Free 3 Half”, care le‑a permis societăților cu capital străin să beneficieze doi ani de o scutire fiscală totală (0 %), iar în următorii trei ani, de o cotă de impozitare de 12,5 %, în loc de cota normală de impozitare de 25 %. Pe de altă parte, societatea a beneficiat de regimul fiscal al întreprinderilor de înaltă tehnologie, conform căruia societatea este supusă unei cote de impozitare reduse de 15 %, în locul cotei de impozitare de 25 %.
9. La 13 mai 2014, Comisia a adoptat regulamentul în litigiu, confirmând faptul că cererile privind acordarea statutului de SEP, în special cea depusă de Xinyi, trebuiau respinse, și a impus o taxă antidumping definitivă de 36,1 % asupra importurilor de anumite produse din sticlă solară fabricate de Xinyi. În considerentul (33) al regulamentului în litigiu, Comisia a respins în special argumentul prin care Xinyi arăta că avantajele care decurg din regimurile fiscale preferențiale și din subvenții nu reprezentau o parte semnificativă din cifra sa de afaceri. În acest considerent, Comisia a arătat în mod specific că „acest argument, precum și alte argumente, fuseseră deja abordate în scrisoarea trimisă de Comisie exportatorului, datată 13 septembrie 2013, în care Comisia a informat partea cu privire la evaluarea privind [acordarea statutului de SEP]. S‑a subliniat în special că beneficiul absolut obținut în [perioada anchetei] este, prin însăși natura lui, irelevant pentru evaluarea «importanței» denaturării”.
III. Procedurile în fața Tribunalului și a Curții și hotărârea atacată
10. Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 7 august 2014, Xinyi a solicitat anularea regulamentului în litigiu, invocând patru motive în susținerea acțiunii sale. În primul motiv, care era structurat în două părți, Xinyi a invocat o încălcare a articolului 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță din regulamentul de bază.
11. Prin Hotărârea din 16 martie 2016(5), Tribunalul a confirmat prima parte a primului motiv, în care Xinyi susținuse că Comisia a comis o eroare vădită de apreciere atunci când a considerat că avantajele fiscale de care beneficiase constituiau denaturări „determinate de vechiul sistem de economie planificată”, în conformitate cu articolul 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță din regulamentul de bază.
12. În urma unui recurs formulat de Comisie împotriva acestei hotărâri, Curtea, prin Hotărârea Comisia/Xinyi, a anulat hotărârea menționată anterior, apreciind că Tribunalul a săvârșit mai multe erori de drept în interpretarea condiției referitoare la existența unei denaturări „determinate de vechiul sistem de economie planificată”. Prin urmare, Curtea a trimis cauza la Tribunal și a dispus ca cererea privind cheltuielile de judecată să se soluționeze odată cu fondul.
13. În urma trimiterii spre rejudecare efectuată prin Hotărârea Comisia/Xinyi, Tribunalul a reluat procedura și, la 24 septembrie 2019, a pronunțat hotărârea atacată.
IV. Hotărârea atacată
14. În hotărârea atacată, Tribunalul a examinat al doilea aspect al primului motiv al acțiunii, prin care Xinyi susține că în mod eronat Comisia considerase că denaturările determinate de regimurile fiscale preferențiale în cauză erau semnificative în raport cu costurile sale de producție și cu situația sa financiară, în sensul articolului 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță din regulamentul de bază.
15. După ce a reamintit principiile jurisprudențiale privind funcționarea articolului 2 alineatul (7) din regulamentul de bază, Tribunalul a interpretat, în primul rând, la punctele 55-61 din hotărârea atacată, dispoziția cuprinsă la articolul 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță din regulamentul respectiv.
16. Acesta a considerat că din articolul 2 alineatul (7) litera (b) din același regulament rezultă că criteriile pe baza cărora este examinată temeinicia unei cereri de acordare a statutului de SEP, deci inclusiv criteriile prevăzute la litera (c) a treia liniuță a dispoziției respective, vizează stabilirea condițiilor predominante ale unei economii de piață „în ceea ce privește fabricarea și vânzarea produsului similar respectiv” și exprimă voința legiuitorului Uniunii de a verifica dacă producătorul‑exportator care formulează o astfel de cerere acționează, în ceea ce privește fabricarea și vânzarea produsului similar în cauză, în conformitate cu principiile care permit calcularea valorii normale.
17. Tribunalul a constatat că, în acest context, prevederile articolului 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță din regulamentul de bază se referă la costurile de producție și la situația financiară a întreprinderii în funcție de parametrii în legătură directă cu metodele de calculare a valorii normale stabilite la articolul 2 alineatele (1)-(6) din regulamentul de bază, și anume amortizarea activelor, alte reduceri de valoare, barter sau plăți sub formă de compensare de datorii. Tribunalul a considerat că, deși această listă era orientativă, după cum demonstrează folosirea locuțiunii adverbiale „mai ales”(6), utilizarea termenului respectiv nu ar fi permis Comisiei să respingă o cerere de acordare a statutului de SEP pe baza unor circumstanțe care, chiar dacă se referă la situația financiară a întreprinderii în sens larg, nu implică automat o denaturare „semnificativă” a unuia sau mai multor factori care determină elementele referitoare la fabricarea și la vânzarea produsului similar în cauză. În susținerea acestei considerații, Tribunalul a amintit, prin analogie, Hotărârea din 19 iulie 2012, Consiliul/Zhejiang Xinan Chemical Industrial Group (C‑337/09 P, EU:C:2012:471, denumită în continuare „Hotărârea Consiliul/Zhejiang Xinan”).
18. Tribunalul a dedus de aici că, în cazul măsurilor care privesc situația financiară a întreprinderii în general, Comisia trebuie să aprecieze, în lumina elementelor prezentate în cursul procedurii administrative, dacă aceste măsuri dau naștere efectiv unei denaturări importante a acestei situații în raport cu fabricarea sau vânzarea produsului similar. Astfel, potrivit Tribunalului, pe de o parte, articolul 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță din regulamentul de bază se referă la denaturările reale, iar nu numai potențiale, ale costurilor de producție și ale situației financiare. Pe de altă parte, caracterul „important” al denaturării în cauză trebuie apreciat în raport cu obiectivul acestei dispoziții, care ar urmări să asigure faptul că elementele referitoare la costurile de producție și la situația financiară a întreprinderii nu sunt denaturate într‑o asemenea măsură încât eventuala aplicare a articolului 2 alineatele (1)-(6) din regulamentul de bază să poată conduce la rezultate artificiale, care să pună sub semnul întrebării obiectivele unei anchete antidumping.
19. În al doilea rând, pe baza acestei interpretări, la punctele 62-73 din hotărârea atacată, Tribunalul a aplicat în speță dispoziția în discuție. Mai precis, Tribunalul a considerat că, făcând referire, în scrisorile din 22 august 2013 și din 13 septembrie 2013, la „impactul general” al măsurii în cauză, constând în posibilitatea „atragerii de capital cu cote reduse de impozitare”, pentru a justifica respingerea cererii formulate de Xinyi de acordare a statutului de SEP, Comisia a invocat motive referitoare la situația financiară a întreprinderii dintr‑un punct de vedere eminamente abstract, fără nicio legătură cu elementele referitoare la fabricarea și la vânzarea produsului similar în cauză. Potrivit Tribunalului, pe de o parte, un regim de impozitare a societăților privește tratamentul fiscal al profiturilor obținute în cursul unui anumit exercițiu financiar și nu are nici scopul, nici efectul de a influența valoarea sau cota acestor profituri în sine sau alte elemente, acestea reprezentând componente ale valorii normale care urmează să fie calculate de Comisie în conformitate cu articolul 2 alineatele (1)-(6) din regulamentul de bază. Pe de altă parte, simpla posibilitate ca un regim fiscal preferențial să atragă investitorii către capitalul unei întreprinderi nu ar fi suficientă pentru a aprecia că situația financiară a acesteia din urmă face de fapt obiectul unei denaturări semnificative.
20. Tribunalul a reținut în continuare că cifra de afaceri a unei întreprinderi este un indicator relevant al puterii sale economice și financiare, pe baza căruia aceasta realizează profituri, și că, prin urmare, prin afirmația potrivit căreia denaturările în cauză reprezintă 1,14 % din cifra sa de afaceri, Xinyi a prezentat de fapt un element, în principiu fiabil și relevant, privind impactul general al măsurii fiscale examinate asupra situației sa financiare. În aceste condiții, potrivit Tribunalului, Comisiei îi revenea cel puțin sarcina de a clarifica legătura dintre alegerea de a investi în capitalul reclamantei, pe de o parte, motivată eventual de un regim fiscal avantajos, și denaturarea situației financiare a acesteia din urmă, pe de altă parte, nu în mod general și teoretic, ci în lumina obiectivului urmărit la articolul 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță din regulamentul de bază.
21. Pe baza acestor considerații, Tribunalul a concluzionat că motivele pe care s‑a bazat Comisia pentru respingerea cererii reclamantei de acordare a statutului de SEP erau afectate de o eroare vădită de apreciere și, așadar, a confirmat a doua parte a primului motiv al acțiunii, anulând regulamentul atacat.
V. Concluziile părților
22. Prin recursurile formulate(7), atât Comisia, cât și GMB solicită Curții să anuleze hotărârea atacată, să respingă ca nefondată a doua parte a primului motiv al acțiunii în primă instanță, să trimită cauza Tribunalului spre rejudecare, astfel încât acesta să se poată pronunța cu privire la restul motivelor acțiunii în primă instanță și să soluționeze odată cu fondul cererile privind cheltuielile de judecată aferente prezentei proceduri și procedurilor anterioare legate de aceasta.
23. În ambele cauze, Xinyi solicită Curții respingerea recursurilor și obligarea Comisiei și a GMB la plata cheltuielilor de judecată.
VI. Analiza recursurilor
24. În susținerea recursurilor lor, Comisia și GMB invocă fiecare trei motive de recurs, care coincid în privința mai multor aspecte. Comisia și GMB critică, fiecare în primul său motiv, interpretarea dată de Tribunal articolului 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță din regulamentul de bază. În al doilea motiv al fiecăreia dintre ele, Comisia și GMB invocă erori de drept în aplicarea acestei dispoziții în prezenta cauză, în timp ce în al treilea motiv atât Comisia, cât și GMB invocă nereguli de procedură.
A. Cu privire la motivele legate de erorile de drept săvârșite în interpretarea articolului 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță din regulamentul de bază
1. Argumentele părților
25. Prin primele lor motive de recurs, menite să conteste punctele 55-61 din hotărârea atacată, Comisia și GMB critică, fiecare, interpretarea pe care Tribunalul a dat‑o dispozițiilor menționate la articolul 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță din regulamentul de bază(8). Acestea susțin în esență că Tribunalul a considerat în mod greșit că aceste dispoziții presupun ca o cerere de acordare a statutului de SEP să poată fi respinsă numai în cazul în care aplicarea articolului 2 alineatele (1)-(6) din regulamentul de bază ar putea conduce la rezultate artificiale, ceea ce ar însemna că Comisia ar trebui să demonstreze efectul exact asupra prețurilor și a costurilor producătorului‑exportator în cauză ca urmare a denaturării constatate în ceea ce privește situația sa financiară.
26. În primul rând, Comisia susține că dispozițiile prevăzute la articolul 2 alineatele (1)-(6) din regulamentul de bază sunt irelevante pentru interpretarea articolului 2 alineatul (7) literele (b) și (c) a treia liniuță din același regulament. Din jurisprudență ar rezulta că articolul 2 alineatul (7) din regulamentul de bază reflectă o abordare specifică ordinii juridice a Uniunii, astfel încât nu ar fi posibil să se stabilească o corespondență între normele cuprinse în această dispoziție și articolul 2 din „acordul antidumping” al OMC(9), care ar fi fost transpus în ordinea juridică a Uniunii la articolul 2 alineatele (1)-(6) din regulamentul de bază. Doar pentru criteriul stabilit la articolul 2 alineatul (7) litera (c) prima liniuță din regulamentul de bază, legiuitorul Uniunii ar fi prevăzut demonstrarea unui impact concret asupra prețurilor și a costurilor, adică asupra elementelor relevante în vederea analizei în conformitate cu articolul 2 alineatele (1)-(6) din regulamentul de bază.
27. În al doilea rând, Comisia și GMB consideră că legătura stabilită de Tribunal între articolul 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță din regulamentul de bază și elementele care trebuie luate în considerare în calculul efectuat în temeiul articolului 2 alineatele (1)-(6) din același regulament este greșită. Pe de o parte, această normă nu specifică nicio obligație de a lega denaturările constatate în ceea ce privește situația financiară a producătorului‑exportator în cauză de orice element referitor la producția sau vânzarea produsului similar în cauză. Pe de altă parte, lista indicată la a treia liniuță este pur orientativă și trei dintre cei patru factori enumerați în această dispoziție nici nu sunt menționați la articolul 2 alineatele (1)-(6) din regulamentul de bază.
28. În al treilea rând, Comisia și GMB susțin că concluziile Curții din Hotărârea Consiliul/Zhejiang Xinan privind dispozițiile articolului 2 alineatul (7) litera (c) prima liniuță din regulamentul de bază, pe care s‑a bazat Tribunalul, nu ar fi aplicabile dispoziției de la a treia liniuță.
29. În al patrulea rând, Comisia și GMB susțin că interpretarea articolului 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță din regulamentul de bază reținută de Tribunal ar priva termenul „situație financiară” de propria semnificație și, prin urmare, de efect util. Această interpretare ar recunoaște existența unei denaturări a situației financiare numai în cazul în care Comisia dovedește că, în același timp, această denaturare denaturează inclusiv costurile de producție. Acest lucru ar fi contrar intenției legiuitorului de a prevedea două alternative în dispoziția în discuție.
30. În al cincilea rând, Comisia susține că faptul că ultimele două liniuțe de la articolul 2 alineatul (7) litera (c) sunt de natură macroeconomică și nu au nicio legătură cu alineatele (1)-(6) menționate ar confirma de asemenea, din punct de vedere sistematic, caracterul eronat al legăturii create de Tribunal între articolul 2 alineatele (1)-(6) și articolul 2 alineatul (7) din regulamentul de bază. GMB susține că însăși structura dispozițiilor articolului 2 alineatul (7) literele (b) și (c) din regulamentul de bază indică faptul că nu este necesară o examinare pentru a stabili o relație între situația financiară și producția și vânzarea produsului similar în cauză. Această structură ar indica faptul că în regulamentul de bază situația financiară este deja considerată un factor care are impact asupra producției și a vânzării produsului similar.
31. Prin al doilea aspect al primului său motiv, GMB susține că Tribunalul a interpretat în mod greșit articolul 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță din regulamentul de bază, la punctele 68, 69 și 72 din hotărârea atacată, prin răsturnarea sarcinii probei de la producătorul‑exportator care solicită acordarea statutului de SEP la Comisie. Or, din articolul 2 alineatul (7) litera (b) din acest regulament, precum și din jurisprudență ar rezulta fără echivoc că îi revine celui dintâi sarcina să demonstreze că, în ceea ce privește fabricarea și vânzarea produsului similar respectiv, condițiile economiei de piață prevalează.
32. Xinyi contestă argumentele invocate de Comisie și de GMB și consideră că interpretarea dată de Tribunal articolului 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță din regulamentul de bază este exactă, în conformitate cu voința legiuitorului Uniunii și cu jurisprudența Curții.
33. În primul rând, argumentul Comisiei potrivit căruia termenii „în ceea ce privește fabricarea și vânzarea produsului similar respectiv” de la articolul 2 alineatul (7) litera (b) din regulamentul de bază se referă numai la prima parte a articolului 2 alineatul (7) prima liniuță din regulamentul menționat ar fi incompatibil cu însuși modul de redactare a articolului 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță din acest regulament, din care ar rezulta faptul că criteriul de acordare a statutului de SEP preconizat se referă și la costurile de producție ale produsului similar. În plus, Comisia nu a explicat care ar fi scopul celorlalte patru criterii de acordare a statutului de SEP, altul decât acela de a permite utilizarea costurilor și a prețurilor de vânzare interne în China în perioada anchetei, în cazul în care aceste costuri și prețuri de vânzare sunt adecvate pentru calculul valorii normale. Comisia ar proceda la o interpretare a acestor alte criterii care nu are nicio legătură cu scopul articolului 2 alineatul (7) literele (b) și (c) din regulamentul de bază.
34. În al doilea rând, Xinyi susține că Tribunalul a putut să aplice în mod corect prin analogie Hotărârea Consiliul/Zhejiang Xinan. Astfel, atât în cauza respectivă, cât și în prezenta cauză, instituțiile Uniunii ar fi refuzat să examineze probele furnizate în sprijinul unei cereri de acordare a statutului de SEP pentru a justifica în mod automat respingerea acesteia. Tribunalul nu ar fi încercat să transpună considerațiile exprimate de Curte cu privire la primul criteriu de acordare a statutului de SEP în analiza celui de al treilea criteriu de acordare a statutului de SEP, ci s‑a limitat la stabilirea unui paralelism între două situații similare. În plus, la fel ca în contextul aplicării articolului 2 alineatul (7) litera (c) prima liniuță din regulamentul de bază, Comisia ar trebui întotdeauna, chiar și în cadrul analizei condiției menționate la a treia liniuță a acestei dispoziții, să evalueze impactul distorsiunii asupra prețurilor sau costurilor producătorului, neputând să se mulțumească cu o evaluare abstractă. Celelalte hotărâri citate de Comisie în susținerea tezei sale nu sunt concludente.
35. În al treilea rând, în ceea ce privește argumentul Comisiei referitor la efectul util al termenilor „situație financiară”, Xinyi susține că, dacă o denaturare importantă a situației financiare a unei întreprinderi îi afectează prețurile, iar nu costurile, interpretarea dată de Tribunal nu ar priva acești termeni de efectul lor util.
36. În al patrulea rând, Xinyi respinge de asemenea interpretarea sistematică a articolului 2 alineatul (7) litera (c) a patra și a cincea liniuță din regulamentul de bază. Potrivit societății Xinyi, pe de o parte, este clar că circumstanța – semnificativă în contextul celei de a patra liniuțe – că o societate nu face obiectul unei proceduri de faliment îi denaturează costurile și prețurile. Pe de altă parte, în același mod, eventualul profit – semnificativ în contextul celei de a cincea liniuțe – rezultat ca urmare a unui curs de schimb mai avantajos decât cursul pieței în momentul cumpărării sau al vânzării de monede străine ar avea repercusiuni asupra costurilor și, respectiv, asupra prețurilor întreprinderii.
2. Apreciere
a) Observații introductive
37. În cadrul primelor lor motive de recurs, Comisia și GMB contestă, fiecare, interpretarea dată de Tribunal în hotărârea atacată dispoziției menționate la articolul 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță din regulamentul de bază.
38. În această privință trebuie amintit, cu titlu introductiv, că, prin articolul 2 alineatul (7) din regulamentul de bază, legiuitorul Uniunii a urmărit adoptarea unui regim special care stabilește norme detaliate în materie de calcul al valorii normale în ceea ce privește importuri care provin din țări care nu au economie de piață(10).
39. În temeiul articolului 2 alineatul (7) litera (a) din regulamentul de bază, în cazul unor importuri care provin din țări care nu au economie de piață, prin derogare de la normele cuprinse la alineatele (1)-(6) ale aceluiași articol, valoarea normală se stabilește, în principiu, pe baza prețului sau a valorii calculate într‑o țară terță care are economie de piață. Astfel, dispoziția menționată urmărește evitarea luării în considerare a prețurilor și a costurilor aplicate în țările care nu au economie de piață, în măsura în care acești parametri nu reprezintă rezultanta normală a forțelor care se exercită asupra pieței(11).
40. Cu toate acestea, în temeiul articolului 2 alineatul (7) litera (b), în cazul anchetelor antidumping privind importurile care provin în special din China, valoarea normală se stabilește în conformitate cu articolul 2 alineatele (1)-(6) din regulamentul de bază dacă se stabilește, pe baza unor cereri documentate corespunzător prezentate de unu sau de mai mulți producători care fac obiectul anchetei și în conformitate cu criteriile și cu procedurile prevăzute la același alineat (7), la litera (c), că în cazul acestui producător sau al acestor producători, prevalează condițiile economiei de piață în ceea ce privește fabricarea și vânzarea produsului similar respectiv(12).
41. Consiliul și Comisia au sarcina de a aprecia dacă elementele furnizate de producătorul în cauză sunt suficiente pentru a demonstra îndeplinirea criteriilor prevăzute la articolul 2 alineatul (7) litera (c) pentru acordarea SEP, iar instanța Uniunii are obligația de a verifica dacă această apreciere este viciată de o eroare vădită(13).
42. Curtea a recunoscut, în plus, că dispozițiile articolului 2 alineatul (7) literele (b) și (c) din regulamentul de bază au caracter excepțional și, prin urmare, trebuie interpretate strict, ceea ce însă nu le poate permite instituțiilor Uniunii să le interpreteze și să le aplice într‑un mod care este incompatibil cu formularea și cu scopul lor(14).
43. Este cert în speță că cererea societății Xinyi privind acordarea SEP a fost respinsă pentru simplul motiv că nu demonstrase că îndeplinește criteriul prevăzut la articolul 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță din regulamentul de bază, toate celelalte patru criterii fiind considerate de Comisie ca fiind îndeplinite(15).
44. În temeiul dispoziției menționate, producătorul în cauză trebuie să prezinte probe suficiente de natură să demonstreze că costurile sale de producție și situația sa financiară nu fac obiectul niciunei denaturări importante determinate de vechiul sistem de economie planificată, mai ales în ceea ce privește amortizarea activelor, alte reduceri de valoare, barter sau plăți sub formă de compensare de datorii(16).
45. Din formularea acestei dispoziții rezultă că ea impune două condiții cumulative, legate, una, de existența unei denaturări importante a costurilor de producție și a situației financiare a întreprinderii în cauză și, cealaltă, de faptul că o astfel de denaturare este determinată de vechiul sistem de economie planificată(17).
46. Hotărârea atacată privește doar prima dintre cele două condiții citate. Într‑adevăr, determinarea sferei de aplicare a celei de a doua dintre aceste condiții a făcut deja obiectul Hotărârii menționate anterior Comisia/Xinyi(18), în care Curtea a clarificat întinderea noțiunii de denaturare „determinată de vechiul sistem de economie planificată”.
b) Cu privire la interpretarea primei condiții prevăzute la articolul 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță din regulamentul de bază
47. Primele motive de recurs invocate de Comisie și de GMB, prin care acestea critică, fiecare, interpretarea dată de Tribunal primei dintre cele două condiții cumulative prevăzute de dispozițiile articolului 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță din regulamentul de bază, amintită în cuprinsul punctului 44 de mai sus, trebuie analizate în contextul descris în secțiunea anterioară.
48. În această privință, în hotărârea atacată, Tribunalul pleacă de la premisa că, din moment ce articolul 2 alineatul (7) litera (b) din regulamentul de bază prevede că, pentru a se putea acorda statutul de SEP, trebuie să se demonstreze că în cazul producătorului solicitant prevalează condițiile economiei de piață „în ceea ce privește fabricarea și vânzarea produsului similar respectiv”, atunci criteriile prevăzute la cele cinci liniuțe ale literei (c) a aceluiași alineat, din perspectiva cărora Comisia trebuie să evalueze cererile de acordare a statutului de SEP, trebuie să vizeze „fabricarea și vânzarea produsului similar”(19).
49. În consecință, în opinia Tribunalului, condiția menționată la a treia liniuță și în special existența unor denaturări importante ale situației financiare a întreprinderii care solicită să i se acorde beneficiul statutului de SEP trebuie să vizeze în mod specific producția și vânzarea produsului similar. Rezultă de aici că, în cazul măsurilor care afectează situația financiară a întreprinderii în general – și care nu sunt deci specifice producției și vânzării produsului similar –, Comisia ar trebui să evalueze, în lumina elementelor prezentate în cursul procedurii administrative, dacă aceste măsuri dau sau nu naștere efectiv unei denaturări cu privire la producția și la vânzarea produsului similar(20).
50. Tribunalul își întemeiază, printre altele, interpretarea restrictivă a acestui criteriu pe o „legătură directă” care ar exista, atât din punct de vedere literal, cât și din punctul de vedere al finalității, între acest criteriu și calculul valorii normale avut în vedere la articolul 2 alineatele (1)-(6) din regulamentul de bază(21).
51. Prin urmare, este necesar să se verifice, în lumina argumentelor invocate de Comisie și de GMB, dacă această interpretare a dispoziției în cauză este corectă.
52. În acest sens observăm cu titlu introductiv că, dat fiind că articolul 2 alineatul (7) din regulamentul de bază exprimă intenția legiuitorului Uniunii de a adopta o abordare specifică ordinii juridice a Uniunii, iar nu de a executa obligații speciale incluse în acordul antidumping(22), această dispoziție trebuie interpretată numai în lumina dreptului Uniunii.
53. În aceste condiții, din jurisprudența constantă rezultă că, în vederea interpretării unei dispoziții a dreptului Uniunii, trebuie să se țină seama nu numai de formularea acesteia, ci și de contextul său și de obiectivele urmărite de reglementarea din care face parte respectiva dispoziție(23).
54. În ceea ce privește interpretarea literală a articolului 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță din regulamentul de bază, trebuie arătat mai întâi că din însuși textul dispoziției rezultă că prima dintre cele două condiții cumulative menționate la punctul 45 de mai sus prevede două situații alternative care pot duce la respingerea unei cereri de acordare a statutului de SEP: existența unei denaturări importante, pe de o parte, a costurilor de producție ale întreprinderii în cauză și, pe de altă parte, a situației sale financiare.
55. În acest sens, potrivit unei jurisprudențe constante, atunci când o dispoziție de drept al Uniunii este susceptibilă de mai multe interpretări, trebuie să se acorde prioritate aceleia de natură să îi păstreze efectul util(24), și aceasta în totalitate. Rezultă că dispoziția în cauză trebuie interpretată într‑un sens care conferă ambelor alternative un efect util.
56. Din cele de mai sus rezultă că noțiunii de „denaturare importantă a situației financiare”, astfel cum este prevăzută de dispoziția în cauză, trebuie să i se recunoască o autonomie proprie, definită în context și în lumina obiectivului normei. Prin urmare, stabilirea sa nu poate fi supusă primei opțiuni prevăzute de această dispoziție, și anume, existența unei denaturări importante a costurilor de producție. În consecință, constatarea existenței unei denaturări importante determinate de vechiul sistem de economie planificată a situației financiare a societății care solicită să i se acorde beneficiul statutului de SEP este suficientă în sine pentru a se respinge această cerere.
57. Tot din punct de vedere literal, trebuie remarcat faptul că termenul „situație financiară” nu este însoțit de nicio precizare care să îi restrângă în vreun fel domeniul de aplicare. În aceste condiții, este, prin urmare, necesar, în opinia noastră, să îi atribuim acestui termen un sens larg, care să includă în domeniul de aplicare al dispoziției, în limitele precizate mai detaliat în cuprinsul punctelor următoare, orice factor care denaturează în mod semnificativ situația financiară a întreprinderii care este determinat de vechiul sistem de economie planificată.
58. Contrar celor reținute de Tribunal la punctul 59 din hotărârea atacată, credem însă că formularea dispoziției în cauză nu evidențiază nicio legătură directă între existența unei denaturări importante a situației financiare și calculul valorii normale în sensul articolului 2 alineatele (1)-(6) din regulamentul de bază. Mai precis, existența unei astfel de legături directe nu poate fi dedusă, în opinia noastră, din parametrii indicați la articolul 2 alineatul (7) litera (c) partea a doua a celei de a treia liniuțe din regulamentul de bază. În acest sens, observăm că nu se contestă faptul că această listă are doar caracter orientativ și că deci elementele indicate în aceasta sunt simple exemple de factori care pot da naștere unor denaturări care intră în domeniul de aplicare al normei. Pe de altă parte, nimic nu arată că această enumerare de exemple urmărește să creeze o legătură între dispoziția prevăzută la articolul 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță din regulamentul de bază și calculul valorii normale avut în vedere la alineatele (1)‑(6) ale aceluiași articol.
59. Lipsa unei legături directe între analiza care trebuie efectuată în temeiul alineatului (7) și cea care trebuie să fie efectuată în temeiul articolului 2 alineatele (1)-(6) din regulamentul de bază – în sensul că, astfel cum pare să sugereze Tribunalul, prima trebuie să fie efectuată neapărat în lumina celei de‑a doua(25) – este confirmată de altfel din punct de vedere sistematic.
60. Astfel, deși dispozițiile prevăzute la articolul 2 alineatele (1)-(6) din regulamentul de bază au legătură cu metodele de calcul al valorii normale prevăzute la articolul 2 din acordul antidumping, acest lucru nu este valabil în privința articolului 2 alineatul (7) din același regulament. Așadar, după cum reiese din jurisprudența menționată la punctele 38 și 52 de mai sus, prin intermediul acestui alineat (7), legiuitorul Uniunii a intenționat să adopte un regim special, care să fie propriu dreptului Uniunii, pentru calculul valorii normale în ceea ce privește importurile care provin din țări care nu au economie de piață, regim care nu este destinat să execute obligații specifice care decurg din acordul antidumping.
61. În cadrul acestui regim special, regula este că, în conformitate cu alineatul (7) litera (a) menționat anterior, în cazul importurilor care provin din țări care nu au economie de piață, valoarea normală se calculează pe baza sistemului „țării similare”. Prin excepție, în conformitate cu litera (b) a aceluiași alineat, legiuitorul Uniunii a intenționat să ofere posibilitatea, în special producătorilor chinezi, de a fi recunoscuți ca subiecți care își desfășoară activitatea în condițiile unei economii de piață și, prin urmare, de a obține valoarea normală pe baza prețurilor și a costurilor lor reale, potrivit unei analize de la caz la caz, numai cu condiția ca aceștia să poată demonstra că îndeplinesc cele cinci condiții prevăzute la articolul 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază și să poată fi considerați, așadar, că își desfășoară activitatea în condițiile economiei de piață. În caz contrar, metoda țării similare se aplică „automat”(26).
62. Din cele de mai sus rezultă că aplicabilitatea regimului special prevăzut la alineatul (7) nu presupune nicidecum, astfel cum a considerat în schimb Tribunalul, o analiză la nivelul întreprinderii care să conducă la concluzia că aplicarea normelor menționate la alineatele (1)-(6) ar da naștere unor rezultate artificiale. Subordonarea aplicării regimului special instituit la articolul 2 alineatul (7) din regulamentul de bază unei analize a eventualelor rezultate care decurg din aplicarea regimului general este, în opinia noastră, în mod vădit contrară economiei dispozițiilor în cauză(27).
63. Tot din punct de vedere sistematic trebuie remarcat faptul că, după cum a observat Tribunalul, articolul 2 alineatul (7) litera (b) din regulamentul de bază prevede că producătorul‑exportator care solicită acordarea beneficiului statutului de SEP trebuie să demonstreze că, „în ceea ce privește fabricarea și vânzarea produsului similar respectiv”, prevalează condițiile economiei de piață.
64. Cu toate acestea, în opinia noastră, acest lucru nu presupune în mod necesar că, pentru a intra în domeniul de aplicare al condițiilor prevăzute la cele cinci liniuțe menționate la litera (c) a aceluiași alineat, în lumina cărora Comisia trebuie să evalueze cererile de acordare a statului de SEP, o măsură care ar putea modifica parametrii unei economii de piață trebuie să privească în mod specific „fabricarea și vânzarea produsului similar”.
65. În ceea ce privește mai precis a doua alternativă a celei de a doua condiții prevăzute la a treia liniuță a dispoziției în cauză, considerăm că din dispozițiile literei (b) menționate la punctul 63 nu se poate deduce că această condiție trebuie să fie interpretată în mod restrictiv, în sensul că doar denaturările importante ale situației financiare care privesc în mod specific „fabricarea și vânzarea produsului similar” pot justifica respingerea cererii de acordare a statutului SEP și că, prin urmare, în cazul unor măsuri determinate de vechiul sistem de economie planificată, care denaturează în mod semnificativ situația financiară a întreprinderii care solicită să i se acorde beneficiul statutului de SEP, dar care nu sunt specifice produsului similar, Comisia ar trebui să demonstreze legătura existentă între măsura în sine și „fabricarea și vânzarea produsului similar”.
66. În opinia noastră, o interpretare atât de restrictivă a dispoziției de la a treia liniuță menționată este contrară nu numai conținutului său literal, care nu prevede în niciun caz o astfel de distincție între diferitele măsuri care afectează situația financiară a întreprinderii în cauză, ci este de asemenea contrară din punct de vedere sistematic și al finalității dispoziției, precum și în ceea ce privește repartizarea sarcinii probei prevăzută la articolul 2 alineatul (7) litera (b) din regulamentul de bază.
67. Astfel, dintr‑un punct de vedere sistematic, așa cum a subliniat în mod corect Comisia și cum a admis de altfel însăși Xinyi, condițiile prevăzute la articolul 2 alineatul (7) litera (c) a patra și a cincea liniuță din regulamentul de bază – cu privire la aplicabilitatea legilor privind falimentul și proprietatea și, respectiv, operațiile de schimb valutar – se referă la parametri care, prin definiție, nu au niciun raport direct cu „fabricarea și vânzarea produsului similar”. Aceste condiții au legătură cu modificări ale parametrilor unei economii de piață care sunt susceptibile în mod indirect să distorsioneze costurile și prețurile unei întreprinderi. Nu se contestă că, în prezența unor măsuri care modifică acești parametri, Comisia nu trebuie să dovedească existența unei legături între aceste măsuri și fabricarea și vânzarea produsului similar.
68. În opinia noastră, o abordare similară trebuie aplicată pentru măsurile determinate de vechiul sistem de economie planificată care provoacă denaturări importante ale situației financiare a întreprinderii care solicită acordarea statutului de SEP, cum ar fi regimurile fiscale privilegiate. În lipsa probei contrare, care trebuie făcută de întreprinderea în cauză, Comisia poate presupune că astfel de măsuri ar putea denatura costurile și prețurile întreprinderii și, prin urmare, indirect, și „fabricarea și vânzarea produsului similar”.
69. Această interpretare nerestrictivă a dispoziției în cauză este conformă cu obiectivele generale ale regimului special instituit la articolul 2 alineatul (7) din regulamentul de bază, care, după cum s‑a arătat în cuprinsul punctelor 39 și 40 de mai sus, are scopul de a evita luarea în considerare a prețurilor și a costurilor în vigoare în țările care nu au economie de piață, în măsura în care în aceste din urmă țări acești parametri nu sunt rezultanta normală a forțelor exercitate pe piață, iar acest lucru are loc indiferent de natura, directă sau indirectă, a consecințelor provocate de măsurile care dau naștere unor modificări ale parametrilor proprii unei economii de piață asupra prețurilor și a costurilor produsului similar.
70. Această interpretare nerestrictivă este de asemenea conformă cu finalitatea specifică a condiției prevăzute la articolul 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță din regulamentul de bază, care face distincție în mod expres între denaturările costurilor de producție și denaturările „situației financiare”, avută în vedere în general, fără alte precizări, și intenționează să includă în domeniul său de aplicare nu numai modificări directe ale costurilor de producție, ci și alte denaturări, inclusiv cu caracter indirect și care nu sunt neapărat limitate la costurile de producție, care au impact asupra situației financiare a unei întreprinderi care solicită să i se acorde beneficiul statutului de SEP.
71. În plus, considerăm că, după cum susține GMB în a doua parte a primului motiv de recurs, interpretarea restrictivă efectuată de Tribunal a condiției prevăzute la articolul 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță din regulamentul de bază, potrivit căreia, în cazul unor denaturări semnificative ale situației financiare a întreprinderii care solicită acordarea statutului de SEP determinate de vechiul sistem de economie planificată, dar care nu privesc în mod specific produsul similar, Comisia trebuie să demonstreze legătura dintre măsura în sine și fabricarea și vânzarea produsului similar, este contrară repartizării sarcinii probei, așa cum este prevăzută la articolul 2 alineatul (7) litera (b) din același regulament, interpretat în lumina jurisprudenței.
72. Într‑adevăr, potrivit unei jurisprudențe constante, sarcina probei revine producătorului care dorește să beneficieze de statutul de SEP în temeiul articolului 2 alineatul (7) litera (b) din regulamentul de bază, iar cererea depusă de respectivul producător trebuie să conțină în acest scop probe suficiente, astfel cum se specifică la alineatul (7) litera (c) al aceluiași articol, cu privire la faptul că acesta își desfășoară activitatea în condițiile unei economii de piață. Așadar, instituțiilor Uniunii nu le revine sarcina de a dovedi că producătorul nu îndeplinește condițiile prevăzute pentru a beneficia de statutul menționat(28).
73. Rezultă că, în opinia noastră, contrar celor reținute de Tribunal la punctul 60 din hotărârea atacată, în cazul măsurilor determinate de vechiul sistem de economie planificată care cauzează denaturări importante ale situației financiare a întreprinderii care solicită acordarea statutului de SEP, dar care nu privesc în mod specific produsul similar, Comisia nu trebuie să demonstreze existența unei legături între măsura în sine și fabricarea și vânzarea produsului similar, ci îi revine întreprinderii solicitante sarcina de a demonstra că, în pofida acestor măsuri care cauzează denaturări, ea își desfășoară activitatea în condițiile unei economii de piață în ceea ce privește fabricarea și vânzarea produsului similar respectiv.
74. În sfârșit, apreciem că considerațiile de mai sus nu sunt în niciun caz repuse în discuție de Hotărârea Consiliul/Zhejiang Xinan, la care Tribunalul s‑a raportat, prin analogie, pentru a‑și întemeia interpretarea restrictivă a dispozițiilor articolului 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță din regulamentul de bază. Astfel, pe de o parte, această hotărâre se referă la interpretarea condiției prevăzute la articolul 2 alineatul (7) litera (c) prima liniuță din regulamentul de bază. Această dispoziție, deja în considerarea exclusiv a formulării sale, presupune în mod explicit o ingerință efectivă în prețurile, costurile și factorii de producție(29). Având în vedere formularea dispoziției de la a treia liniuță, care se referă la „situația financiară” în general, avem îndoieli că, așa cum a considerat Tribunalul la punctele 59-61 din hotărârea atacată, considerațiile efectuate de Curte la punctele 78-82 din Hotărârea Consiliul/Zhejiang Xinan pentru a interpreta condiția prevăzută la prima liniuță sunt aplicabile automat pentru a se interpreta condiția menționată la a treia liniuță(30).
75. Pe de altă parte, trebuie să se arate că, în Hotărârea Consiliul/Zhejiang Xinan, Curtea (la fel ca Tribunalul) a criticat Comisia pentru că a ignorat complet elementele furnizate de întreprinderea în cauză, fără a evalua dacă aceste elemente erau suficiente pentru a demonstra că întreprinderea respectivă îndeplinea dubla condiție prevăzută la articolul 2 alineatul (7) litera (c) prima liniuță din regulamentul de bază(31). În speță însă, după cum reiese din cuprinsul punctelor 7 și 9 de mai sus și, mai detaliat, din cuprinsul punctelor 63-65 din hotărârea atacată, Comisia nu a ignorat elementele invocate de Xinyi, ci le‑a evaluat și le‑a respins.
76. Din ansamblul considerațiilor de mai sus rezultă că, în opinia noastră, interpretarea articolului 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază dată de Tribunal la punctele 55-61 din hotărârea atacată este afectată de diferite erori de drept și că, așadar, primele motive de recurs invocate de Comisie și de GMB trebuie, ambele, admise. Constatarea de mai sus este suficientă pentru a anula hotărârea atacată. Prin urmare, vom analiza pe scurt doar cu titlu subsidiar celelalte motive de recurs invocate de Comisie și de GMB.
B. Cu privire la motivele întemeiate pe erorile de drept săvârșite în aplicarea articolului 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță din regulamentul de bază
1. Argumentele părților
77. Prin cel de al doilea motiv al fiecăreia, Comisia și GMB susțin că, în orice caz, Tribunalul a săvârșit diferite erori de drept la punctele 62-73 din hotărârea atacată în aplicarea articolului 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță din regulamentul de bază.
78. Potrivit Comisiei, în primul rând, contrar celor susținute de Tribunal, costul capitalului unei întreprinderi reprezintă un factor, cum ar fi de exemplu costul mâinii de lucru, care are efect direct asupra costurilor de producție deoarece crește valoarea marjei brute de exploatare (EBIDTA). În al doilea rând, la punctele 70 și 71 din hotărârea atacată, Tribunalul a repus în discuție caracterul „important” al denaturării. Cu toate acestea, nu a răspuns la argumentele Comisiei, nu a furnizat motive suficiente și a comis erori în calificarea juridică a faptelor. Pe de o parte, nu a luat în considerare argumentele referitoare la natura nelimitată în timp a facilităților fiscale în cauză și la faptul că taxele sunt impuse, având în vedere natura lor prospectivă, pe o perioadă de cinci ani, care poate fi prelungită. Pe de altă parte, Tribunalul nu a luat în considerare argumentele sale referitoare la dreptul în domeniul ajutoarelor de stat. În al treilea rând, atât Comisia, cât și GMB reproșează Tribunalului că nu a respectat puterea de apreciere de care beneficiază Comisia în materie de apărare comercială și că a înlocuit aprecierea efectuată de instituția respectivă cu propria evaluare.
79. Xinyi răspunde, mai întâi, că, contrar afirmațiilor Comisiei, problema caracterului important al denaturărilor nu a fost examinată în detaliu în regulamentul în litigiu și în cursul anchetei. Comisia a considerat în mod greșit că poate respinge cererea sa de acordare a beneficiului statutului de SEP fără a examina sau fără a răspunde la probele și argumentele prezentate de ea, care ar fi demonstrat că denaturările nu erau importante deoarece scutirile fiscale în cauză reprezentau doar 1,34 % din costurile sale totale și 1,14 % din cifra sa de afaceri totală. Prin urmare, Tribunalul a criticat Comisia pentru că nu a examinat în mod corespunzător probele prezentate de Xinyi.
80. Argumentând în fața Tribunalului că avantajele fiscale erau importante, Comisia a contrazis poziția adoptată în cursul anchetei, prin care aceasta nu a contestat argumentul societății Xinyi conform căruia aceste avantaje nu erau importante nici ca valoare absolută, nici ca valoare relativă. Mai mult, în cursul anchetei, Comisia a recunoscut că aceste avantaje erau limitate în timp. Xinyi adaugă că în cadrul anchetei antisubvenții care a avut loc în paralel, Comisia a stabilit la o valoare de 0 % avantajul conferit de fiecare dintre cele două regimuri fiscale în cauză, ceea ce ar pune la îndoială inclusiv presupusa amploare a pretinselor avantaje. În plus, motivarea furnizată de Tribunal în hotărârea atacată este suficientă. Pe de altă parte, afirmația Comisiei conform căreia posibilitatea unei întreprinderi de a beneficia de statutul de SEP nu poate depinde de rezultatele sale pe parcursul unui anumit an este inexactă. Astfel, Comisia ar efectua o reexaminare a statutului de SEP al producătorilor‑exportatori chinezi, în aplicarea articolului 11 alineatul (3) din regulamentul de bază, atunci când ar avea dovezi care să justifice o asemenea reexaminare. În sfârșit, trimiterile la dreptul Uniunii în materie de ajutoare de stat sunt irelevante.
2. Apreciere
81. După cum s‑a arătat la punctul 76 de mai sus, vom analiza doar ad abundantiam argumentele invocate în cadrul prezentelor motive(32).
82. În această privință, în primul rând, din cuprinsul punctelor 66 și 67, precum și al punctelor 68, 69 și 72 din hotărârea atacată reiese că în prezenta cauză – aplicând interpretarea, incorectă, în opinia noastră, a articolului 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță din regulamentul de bază pe care o dezvoltase mai devreme – Tribunalul a criticat în mod fundamental Comisia pentru faptul că s‑a bazat, în respingerea cererii de acordare a statutului de SEP formulate de Xinyi, pe avantajul financiar conferit în general de regimurile fiscale privilegiate în discuție, fără a identifica o legătură cu vreun element referitor la fabricarea sau vânzarea produsului similar în cauză și, mai exact, fără a clarifica legătura dintre avantajul legat de posibilitatea de a atrage capital cu cote reduse de impozitare identificat de aceasta și fabricarea sau vânzarea produsului similar.
83. Rezultă că, contrar celor susținute de Xinyi, Tribunalul a criticat Comisia pentru că a comis o eroare de metodologie în aplicarea articolului 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță din regulamentul de bază și pentru că nu a efectuat o analiză suplimentară pentru a demonstra existența unei legături între presupusa denaturare cauzată de regimurile fiscale în cauză și fabricarea și vânzarea produsului similar.
84. În al doilea rând, suntem de acord cu argumentul Comisiei potrivit căruia capitalul este unul dintre factorii de producție și, prin urmare, măsurile care au impact asupra costului său, de exemplu oferind posibilitatea de a accesa finanțări la costuri mai mici datorită regimurilor fiscale preferențiale bazate pe măsuri determinate de vechiul sistem de economie planificată, pot da naștere, fără îndoială, unei denaturări a situației financiare care poate intra în domeniul de aplicare al articolului 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță. Rezultă că raționamentul Tribunalului de la punctele 68 și 69 din hotărârea atacată, pe lângă faptul că este întemeiat pe o interpretare greșită a dispoziției relevante, este, în opinia noastră, greșit și din acest punct de vedere.
85. În al treilea rând, contrar celor susținute de Comisie, nu considerăm că Tribunalul a repus în discuție la punctele 70 și 71 din hotărârea atacată caracterul „important” al denaturării situației financiare determinate de regimurile fiscale preferențiale în cauză. Aceste puncte par să indice mai degrabă că, potrivit Tribunalului, analiza suplimentară menționată la punctul 83 de mai sus, pe care, în opinia sa, Comisia ar fi trebuit să o efectueze, era „cu atât mai necesară” în lumina elementelor prezentate de Xinyi. Prin urmare, aceste puncte par să consolideze raționamentul dezvoltat la punctele anterioare din hotărârea atacată.
86. În al patrulea rând, în ceea ce privește argumentul Comisiei și al GMB potrivit căruia Tribunalul nu a respectat puterea de apreciere de care beneficiază Comisia în materie de apărare comercială, facem trimitere pentru o analiză detaliată a cadrului jurisprudențial la Concluziile noastre foarte recente prezentate în cauza Comisia/Hubei Xinyegang Special Tube(33). În acest sens, având în vedere că în analiza menționată la articolul 2 alineatul (7) din regulamentul de bază, dată fiind complexitatea situațiilor economice și politice pe care trebuie să le examineze, Comisia dispune de o largă putere de apreciere(34), controlul jurisdicțional în acest domeniu este limitat.
87. În speță, punctele 66-73 din hotărârea atacată evidențiază un grad destul de ridicat de intervenție din partea Tribunalului în analiza efectuată de Comisie cu privire la existența în prezenta cauză a unei denaturări importante a situației financiare. În opinia noastră, o asemenea intervenție este greu de conciliat cu controlul jurisdicțional limitat prevăzut de jurisprudență în cazuri de acest gen. Astfel, în timp ce la punctele 66-68 din hotărârea atacată Tribunalul, pe baza interpretării sale – în opinia noastră, eronată – a articolului 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță din regulamentul de bază, critică Comisia pentru faptul că a comis erori de drept în analiza sa, la punctele 69-71 Tribunalul merge totuși până la a aprecia impactul regimurilor fiscale în cauză asupra capacității de a atrage investitori în lumina cifrei de afaceri a întreprinderii și a valorii absolute a beneficiului rezultat din astfel de regimuri. Procedând în acest mod, considerăm că Tribunalul depășește limitele controlului jurisdicțional limitat, înlocuind‑o cu propria apreciere pe cea a Comisiei.
88. Din cele de mai sus rezultă că, în opinia noastră, trebuie admis și al doilea motiv invocat de Comisie și, respectiv, de GMB.
C. Cu privire la motivele întemeiate pe vicii de procedură
1. Argumentele părților
89. Prin cel de al treilea motiv, Comisia și GMB critică, fiecare, Tribunalul pentru că a săvârșit nereguli procedurale.
90. Comisia susține mai întâi că Tribunalul s‑a pronunțat ultra petita. În opinia sa, în acțiunea în primă instanță, Xinyi nu a dezvoltat niciunul dintre argumentele de drept expuse la punctele 55-61 din hotărârea atacată. În plus, și în orice caz, Tribunalul nu i‑ar fi dat posibilitatea de a‑și prezenta poziția cu privire la aceste argumente fundamentale. Procedând astfel, ar fi încălcat dreptul său la un proces echitabil, care ar presupune, potrivit jurisprudenței Curții, ca părțile să cunoască și să poată să dezbată în contradictoriu elementele de fapt și de drept care sunt determinante pentru rezultatul procedurii.
91. GMB consideră de asemenea că Tribunalul s‑a pronunțat ultra petita deoarece, așa cum rezultă din cuprinsul punctului 1 din dispozitivul hotărârii atacate, acesta a anulat în totalitate regulamentul în litigiu, deși Xinyi solicitase în acțiunea sa în primă instanță anularea regulamentului respectiv numai în măsura în care acesta o privea.
92. Xinyi contestă aceste argumente. În ceea ce privește argumentele Comisiei, Xinyi susține că a afirmat, în al doilea aspect al primului motiv al acțiunii, că Comisia nu a constatat existența unei denaturări „importante”, deoarece impactul financiar al celor două regimuri fiscale favorabile în cauză era mai mic de 1,5 % din costurile de producție sau din cifra de afaceri din perioada anchetei. Xinyi a susținut de asemenea, în cuprinsul punctului 29 din memoriul său în replică, că trebuia să se aibă în vedere situația sa financiară din perioada anchetei, din moment ce articolul 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază se înscrie în cadrul calculului marjei de dumping, iar acesta din urmă privește vânzările și costurile din perioada anchetei. Comisia ar fi avut posibilitatea să răspundă în duplică în primă instanță și în cadrul celor două ședințe care au avut loc în fața Tribunalului. În hotărârea atacată, Tribunalul ar fi validat doar abordarea propusă de Xinyi. În ceea ce privește argumentul GMB, potrivit Xinyi, ar fi clar că Tribunalul înțelegea să anuleze regulamentul în litigiu numai în privința sa și că ar fi o eroare materială ce poate fi corectată.
2. Apreciere
93. În primul rând, în ceea ce privește al treilea motiv al GMB, în care susține că Tribunalul s‑a pronunțat ultra petita, apreciem că din citirea coroborată a punctului 1 din dispozitivul hotărârii atacate și a punctului 74 din aceasta reiese în mod clar că Tribunalul a anulat în totalitate regulamentul în litigiu, deși, așa cum rezultă în mod expres din cuprinsul punctului 31 din aceeași hotărâre, Xinyi solicitase anularea regulamentului respectiv numai în măsura în care o privea. Așadar, Tribunalul s‑a pronunțat ultra petita(35). Prin urmare, al treilea motiv al GMB trebuie, în opinia noastră, admis, iar hotărârea atacată trebuie anulată în măsura în care anulează regulamentul în litigiu erga omnes și nu se limitează doar la Xinyi.
94. În al doilea rând, în ceea ce privește critica, formulată de Comisie, conform căreia Tribunalul s‑a pronunțat ultra petita întrucât ar fi interpretat articolul 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță din regulamentul de bază, deși aceasta nu fusese evocată de societatea Xinyi în primă instanță, considerăm că nu ar trebui să fie admisă. Astfel, din jurisprudență reiese clar că, deși trebuie să se limiteze la a se pronunța la cererea părților, care sunt responsabile de definirea cadrului litigiului, instanța nu poate fi ținută doar de argumentele invocate de acestea din urmă în susținerea pretențiilor lor, în caz contrar fiind în situația de a fi constrânsă, eventual, să își întemeieze decizia pe considerente juridice eronate(36). Posibilitatea de a interpreta dispoziția pe care trebuie să o aplice faptelor din speță este inerentă rolului instanței și nu poate constitui o pronunțare ultra petita.
95. În al treilea rând, în ceea ce privește critica, formulată de Comisie, întemeiată pe încălcarea dreptului la un proces echitabil, rezultă din jurisprudență că, pentru a îndeplini cerințele legate de acest drept, părțile trebuie să aibă cunoștință și să poată dezbate în contradictoriu elementele de fapt și de drept care sunt determinante pentru rezultatul procedurii(37). În speță, procedura în fața Tribunalului a privit domeniul de aplicare și aplicarea în practică a condiției prevăzute la articolul 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță din regulamentul de bază. Aceste probleme au făcut obiectul celui de al doilea aspect al primului motiv al acțiunii formulat de societatea Xinyi, iar Comisia a putut să adopte o poziție asupra acestora atât în timpul primei proceduri, cât și în timpul celei de a doua proceduri în fața Tribunalului(38). Rezultă că această critică formulată de Comisie trebuie de asemenea, în opinia noastră, să fie respinsă și că, prin urmare, al treilea motiv al Comisiei trebuie respins în totalitate.
96. În concluzie, rezultă din tot ceea ce precedă că, în opinia noastră, primul și al doilea motiv de recurs invocate de Comisie și, respectiv, de GMB, precum și al treilea motiv invocat de GMB trebuie primite și că, în consecință, hotărârea atacată trebuie anulată.
VII. Cu privire la acțiunea în fața Tribunalului
97. Conform articolului 61 primul paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, aceasta poate, atunci când anulează hotărârea Tribunalului, să soluționeze ea însăși în mod definitiv litigiul atunci când acesta este în stare de judecată.
98. Apreciem că această situație se regăsește în privința celui de al doilea aspect al primului motiv invocat de Xinyi în fața Tribunalului, care este rezumat în cuprinsul punctelor 37 și 38 din hotărârea atacată. În acest sens, arătăm că din considerentul (33) al regulamentului în litigiu și din scrisorile Comisiei din 22 august 2013 și din 13 septembrie 2013, reproduse la punctele 63-65 din hotărârea atacată, rezultă că Comisia a respins cererea de acordare a beneficiului statutului de SEP formulată de Xinyi având în vedere avantajele financiare semnificative care decurg din efectul combinat al regimurilor fiscale preferențiale menționate la punctul 8 din prezentele concluzii, care au fost considerate de natură să influențeze situația financiară și economică a societății în ansamblul său, putând urmări obiectivul de atragere a capitalului la cote reduse. Comisia a considerat totodată că avantajul absolut conferit pe perioada anchetei nu este neapărat un criteriu determinant pentru aprecierea caracterului important al denaturării, întrucât această apreciere trebuie să privească impactul de ansamblu al măsurii asupra situației economice și financiare.
99. În opinia noastră, aceste considerații nu sunt afectate de nicio eroare vădită de apreciere. Astfel, din interpretarea articolului 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță, prezentată la punctele 56, 57, 62, 65, 68-70 și 73 de mai sus, rezultă că așa cum s‑a menționat la punctul 84 din prezentele concluzii, măsurile, precum regimurile fiscale preferențiale, determinate de vechiul sistem de economie planificată care au impact asupra costului capitalului, de exemplu oferind posibilitatea de a accesa finanțarea la costuri mai mici datorită avantajelor fiscale pe care le conferă, pot da naștere unor denaturări importante ale situației financiare a întreprinderii, care pot intra în sfera de aplicare a acestei dispoziții.
100. În această privință, reamintim că, după cum s‑a arătat la punctul 72 de mai sus, sarcina probei îi revine producătorului care dorește să beneficieze de statutul de SEP pentru a demonstra că, în pofida acestor regimuri fiscale preferențiale, și‑a desfășurat activitatea în condițiile unei economii de piață. În acest scop, societatea Xinyi a susținut că aceste regimuri aveau un impact financiar mai mic de 1,5 % din costurile de producție sau din cifra de afaceri, fără a explica totuși de ce aceste elemente (respectiv costurile de producție sau cifra de afaceri) ar trebui să formeze cadrul de referință al analizei și nici de ce examinarea efectelor denaturării cauzate de asemenea regimuri fiscale trebuie să fie limitată la perioada anchetei, în timp ce aplicarea temporală a avantajelor fiscale nu este limitată. În plus, Xinyi nu a furnizat nicio informație cu privire la impactul acestor măsuri asupra situației sale financiare generale și nici asupra impactului acestor avantaje fiscale asupra costului său de acces la capital. În acest context, în opinia noastră, al doilea aspect al primului motiv trebuie respins.
101. În schimb, considerăm că, litigiul nefiind în stare de judecată, Curtea nu se poate pronunța cu privire la restul motivelor acțiunii care nu au fost analizate de Tribunal în hotărârea atacată și pentru care nu se poate exclude necesitatea unei cercetări judecătorești. În aceste condiții, cauza trebuie trimisă, în opinia noastră, Tribunalului spre rejudecare, astfel încât acesta să se poată pronunța cu privire la restul motivelor acțiunii.
VIII. Cu privire la cheltuielile de judecată
102. Potrivit articolului 184 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, atunci când recursul este fondat, iar Curtea soluționează ea însăși în mod definitiv litigiul, aceasta se pronunță asupra cheltuielilor de judecată. Întrucât această situație nu se regăsește în speță, cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.
IX. Concluzie
103. Având în vedere considerațiile care precedă, propunem Curții să se pronunțe după cum urmează:
– anulează Hotărârea Tribunalului Uniunii Europene din 24 septembrie 2019, Xinyi PV Products (Anhui) Holdings/Comisia (T‑586/14 RENV, EU:T:2019:668);
– respinge al doilea aspect al primului motiv invocat de Xinyi PV Products (Anhui) Holdings;
– trimite cauza Tribunalului spre rejudecare pentru ca acesta să se pronunțe cu privire la restul motivelor;
– cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.