ORDONANȚA TRIBUNALULUI (Camera a șasea)
2 octombrie 2015(*)
„Acțiune în anulare – REACH – Impunerea unei taxe administrative pentru o eroare în declarația referitoare la dimensiunea întreprinderii – Regim lingvistic – Termen de introducere a acţiunii – Inadmisibilitate”
În cauza T‑540/13,
Société européenne des chaux et liants, cu sediul în Bourgoin‑Jallieu (Franța), reprezentată de J. Dezarnaud, avocat,
reclamantă,
împotriva
Agenției Europene pentru Produse Chimice (ECHA), reprezentată de M. Heikkilä, de A. Iber și de C. Schultheiss, în calitate de agenți,
pârâtă,
având ca obiect o cerere de anulare în parte a Deciziei SME (2013) 1665 a ECHA din 21 mai 2013, în măsura în care prin aceasta se impune reclamantei o taxă administrativă,
TRIBUNALUL (Camera a șasea),
compus din domnii S. Frimodt Nielsen, președinte, F. Dehousse (raportor) și A. M. Collins, judecători,
grefier: domnul E. Coulon,
dă prezenta
Ordonanță
Istoricul cauzei
1 La 9 decembrie 2010, reclamanta, Société européenne des chaux et liants, a înregistrat două substanțe la Agenția Europeană pentru Produse Chimice (ECHA) în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), de înființare a Agenției Europene pentru Produse Chimice, de modificare a Directivei 1999/45/CE și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1488/94 al Comisiei, precum și a Directivei 76/769/CEE a Consiliului și a Directivelor 91/155/CEE, 93/67/CEE, 93/105/CE și 2000/21/CE ale Comisiei (JO L 396, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 23, p. 3).
2 În cadrul procedurii de înregistrare, reclamanta a declarat ECHA că era o întreprindere „mică”, în sensul Recomandării 2003/361/CE a Comisiei din 6 mai 2003 privind definirea microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii (JO L 124, p. 36). Această declarație i‑a permis să beneficieze de o reducere a redevenței datorate pentru orice cerere de înregistrare, prevăzută la articolul 6 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1907/2006.
3 La 13 februarie 2013, ECHA a solicitat reclamantei, în temeiul articolului 13 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 340/2008 al Comisiei din 16 aprilie 2008 privind redevențele și drepturile plătite ECHA în conformitate cu Regulamentul nr. 1907/2006 (JO L 107, p. 6), să prezinte un anumit număr de documente pentru a verifica declarația acesteia în sensul că este o întreprindere mică.
4 Prin scrisoarea din 12 aprilie 2013, reclamanta a răspuns că declarația sa că este o întreprindere „mică” în sensul Recomandării 2003/361 era eronată și că ea este o întreprindere „mare” în sensul acestei recomandări.
5 Prin e‑mailul și scrisoarea din 21 mai 2013, ECHA a notificat reclamantei Decizia SME (2013) 1665 (denumită în continuare „decizia atacată”). Prin această decizie, având în vedere scrisoarea din 12 aprilie 2013 și în temeiul articolului 13 alineatul (4) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 340/2008, ECHA a decis că reclamanta nu era eligibilă pentru reducerile de redevență aplicabile întreprinderilor „mici” și că, în consecință, urma să îi adreseze acesteia, pe lângă două facturi care să acopere diferența dintre redevențele plătite inițial și cele datorate în final, o factură de 9 950 de euro pentru plata taxei administrative. Decizia atacată cuprindea o trimitere expresă la căile de atac oferite destinatarului său.
6 Prin urmare, ECHA a adresat reclamantei prin e‑mail o factură datată 22 mai 2013 pentru suma de 9 950 de euro, reprezentând taxa administrativă.
7 Prin scrisoarea din 15 iulie 2013, adresată ECHA și primită de această agenție la 25 iulie 2013, reclamanta a contestat impunerea taxei administrative și a solicitat degrevarea sa.
8 Prin e‑mailul și scrisoarea adresate reclamantei la 26 iulie 2013, ECHA a precizat că, după cum s‑a menționat în decizia atacată și în conformitate cu articolul 94 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1907/2006 și cu articolul 263 TFUE, împotriva deciziei atacate se poate introduce o acțiune în fața Tribunalului în două luni de la notificarea acestei decizii. ECHA a adăugat că, pentru acest motiv, în ipoteza în care reclamanta dorea să formuleze o acțiune jurisdicțională împotriva legalității deciziei atacate, ea trebuia să o introducă la Tribunal.
9 Prin scrisoarea din 30 iulie 2013, primită la grefa Tribunalului la 5 august 2013 și care cuprindea în anexă reclamația din 15 iulie 2013, reclamanta, sub semnătura administratorului său, domnul M, a înțeles să depună o acțiune în fața Tribunalului.
10 Prin scrisoarea și faxul din 14 august 2013, grefierul Tribunalului a atras atenția reclamantei asupra faptului că, pentru a formula o acțiune care intră în competența Tribunalului, un reclamant trebuie să fie reprezentat de un avocat înscris în baroul unuia dintre statele membre, că o cerere introductivă nesemnată de un avocat nu poate fi înregistrată și, prin urmare, că nu se putea da curs scrisorii din 30 iulie 2013.
Procedura
11 Prin cererea datată 27 septembrie 2013 și depusă la grefa Tribunalului la 1 octombrie 2013, recurenta a formulat prezenta acțiune.
12 Prin înscris separat depus la grefa Tribunalului la 19 februarie 2014, în temeiul articolului 114 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului din 2 mai 1991, ECHA a invocat inadmisibilitatea acțiunii din perspectiva termenelor.
13 Prin înscrisul depus la grefa Tribunalului la 11 martie 2014, reclamanta a depus observațiile sale cu privire la excepția de inadmisibilitate.
14 Procedura scrisă cu privire la excepția de inadmisibilitate s‑a terminat la 25 martie 2014, după îndreptarea de către reclamantă a neregularităților legate de depunerea observațiilor sale cu privire la excepția de inadmisibilitate.
15 La 9 ianuarie 2015, în cadrul măsurilor de organizare a procedurii prevăzute la articolul 64 din Regulamentul de procedură din 2 mai 1991, părțile au fost invitate să își prezinte observațiile în privința eventualei relevanțe a Hotărârii din 2 octombrie 2014, Spraylat/ECHA (T‑177/12, Rep., EU:T:2014:849), în prezentul litigiu și să răspundă la o întrebare pentru data de 12 februarie 2015.
16 ECHA s‑a conformat acestei cereri la 11 februarie 2015, iar reclamanta la 23 februarie 2015. Prin decizia Tribunalului din 27 februarie 2015, răspunsul reclamantei a fost depus la dosarul cauzei.
Concluziile părților
17 ECHA solicită Tribunalului:
– declararea inadmisibilității acțiunii;
– obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
18 Reclamanta solicită Tribunalului:
– respingerea excepției de inadmisibilitate;
– obligarea ECHA la plata cheltuielilor de judecată.
În drept
19 În temeiul articolului 130 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, la cererea pârâtului, Tribunalul poate să se pronunțe asupra inadmisibilității sau asupra necompetenței fără a intra în dezbaterea fondului. În speță, Tribunalul se consideră suficient de lămurit de înscrisurile de la dosarul cauzei și decide să se pronunțe fără continuarea procedurii.
Argumentele părților
20 ECHA invocă faptul că acțiunea, depusă la 1 octombrie 2013, este inadmisibilă întrucât a fost introdusă tardiv.
21 Faptul că decizia atacată a fost redactată în altă limbă decât cea a reclamantei nu poate să modifice această concluzie.
22 Astfel, reclamanta ar fi transmis ECHA o cerere de înregistrare în engleză. ECHA ar fi răspuns și ar fi dat curs acestei cereri în aceeași limbă, în conformitate cu articolul 2 a doua teză din Regulamentul nr. 1 al Consiliului din 15 aprilie 1958 de stabilire a regimului lingvistic al Comunității Economice Europene (JO 1958, 17, p. 385, Ediție specială, 01/vol. 1, p. 3).
23 În orice caz, reclamanta ar fi luat cunoștință de decizia atacată în timp util și, în mod indiscutabil, ar fi înțeles‑o.
24 În plus, în lipsa unei obligații generale de informare a destinatarilor actelor adoptate de instituțiile comunitare referitor la căile de atac care pot fi formulate împotriva acestor acte, faptul că notificarea privind căile de atac a fost redactată în engleză nu poate afecta data limită pentru depunerea acțiunii în anulare.
25 În privința depunerii în engleză a cererii sale de înregistrare a substanțelor chimice, reclamanta arată că scrisoarea cuprinzând cererea de înregistrare era preredactată în această limbă și alăturată corespondenței din partea ECHA, astfel că nu avea decât să completeze informațiile de ordin contabil și să bifeze căsuța corespunzătoare dimensiunii întreprinderii.
26 Cu privire la afirmația ECHA potrivit căreia reclamanta nu pretinde că nu a înțeles decizia atacată, fără să conteste această afirmație, reclamanta precizează că factura alăturată deciziei respective, redactată în franceză, era suficientă prin ea însăși pentru a‑i permite să tragă concluzia că îi era aplicată o sancțiune financiară.
27 Reclamanta amintește că și‑a manifestat în două rânduri, respectiv la 15 și la 30 iulie 2013, intenția de a contesta decizia atacată, „desigur, într‑un mod inadecvat pe plan formal, ținând seama de ambiguitățile care se regăseau în opinia sa în corespondența redactată de ECHA într‑o limbă care nu era [limba sa națională]”.
28 În consecință, potrivit reclamantei, faptul că a contestat efectiv această sancțiune financiară nu înseamnă că a înțeles exact dosarul cererii de înregistrare primit inițial. Ar fi astfel de necontestat faptul că alegerea limbii de către ECHA ar fi favorizat o eroare în interpretarea dosarului de înregistrare, concretizată în faptul că reclamanta nu ar fi menționat în cererea sa de înregistrare decât informațiile financiare care o priveau, iar nu și pe cele referitoare la întreprinderea parteneră prezentă în capitalul său.
Aprecierea Tribunalului
29 În ceea ce privește, în primul rând, regimul aplicabil termenelor de introducere a acțiunilor, trebuie amintit că termenele de introducere a unei acțiuni în temeiul articolului 263 TFUE sunt de ordine publică și nu se află la dispoziția părților sau a instanței (Ordonanța din 15 noiembrie 2012, Städter/BCE, C‑102/12 P, EU:C:2012:723, punctul 13).
30 Trebuie amintit de asemenea că aplicarea strictă a normelor de procedură respectă cerința de securitate juridică și necesitatea de a evita orice discriminare sau orice tratament arbitrar în administrarea justiției (a se vedea Ordonanța din 29 ianuarie 2014, Gbagbo/Consiliul, C‑397/13 P, EU:C:2014:46, punctul 7 și jurisprudența citată).
31 Conform articolului 45 al doilea paragraf din Statutul Curții, nu se poate deroga de la termenele de procedură decât în împrejurări absolut excepționale, de caz fortuit sau de forță majoră (a se vedea Ordonanța Gbagbo/Consiliul, punctul 30 de mai sus, EU:C:2014:46, punctul 8 și jurisprudența citată).
32 Pe de altă parte, referitor la termenele de introducere a acțiunilor, noțiunea de eroare scuzabilă trebuie să fie interpretată în mod strict și nu poate viza decât împrejurări excepționale în care, în special, instituția vizată a adoptat un comportament de natură să provoace, prin el însuși sau într‑o măsură determinantă, o confuzie admisibilă în percepția unui justițiabil de bună‑credință și care dă dovadă de întreaga diligență cerută unui operator normal informat (a se vedea Hotărârea din 22 septembrie 2011, Bell & Ross/OAPI, C‑426/10 P, Rep., EU:C:2011:612, punctul 19 și jurisprudența citată).
33 În speță, decizia atacată a fost notificată reclamantei la 21 mai 2013. În temeiul dispozițiilor coroborate ale articolului 263 al șaselea paragraf TFUE și ale articolului 102 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Tribunalului din 2 mai 1991, termenul pentru introducerea unei acțiuni împotriva acestei decizii a expirat, prin urmare, miercuri 31 iulie 2013 la miezul nopții.
34 În ceea ce privește, în al doilea rând, regimul lingvistic al Uniunii, trebuie amintit că, potrivit articolului 2 din Regulamentul nr. 1, textele adresate instituțiilor de către un stat membru sau de către o persoană aflată sub jurisdicția unui stat membru se redactează, la alegerea expeditorului, într‑una dintre limbile oficiale, iar răspunsul instituțiilor se redactează în aceeași limbă.
35 Pe de altă parte, potrivit articolului 3 din Regulamentul nr. 1, textele adresate de către instituții unui stat membru sau unei persoane aflate sub jurisdicția unui stat membru se redactează în limba statului în cauză.
36 Articolul 104 din Regulamentul nr. 1907/06 prevede că Regulamentul nr. 1 se aplică ECHA.
37 În speță, nu se contestă că cererea de înregistrare a fost depusă de reclamantă în engleză.
38 De asemenea, nu se contestă că decizia atacată a fost notificată în engleză, însoțită de o factură, privind taxa administrativă în litigiu, redactată în parte în engleză și în parte în franceză.
39 Pe de altă parte, nu se contestă că reclamația adresată ECHA de către reclamantă la 15 iulie 2013 era redactată în franceză și că, la 26 iulie 2013, ECHA a răspuns la această reclamație printr‑un e‑mail redactat în aceeași limbă.
40 În observațiile sale cu privire la excepția de inadmisibilitate, în condițiile în care ECHA arată că reclamanta a înțeles decizia atacată, aceasta nu avansează niciun argument concret și nu afirmă că nu a înțeles această decizie prin care i se impunea, în engleză, o taxă administrativă. În special, în ceea ce privește, mai precis, problema termenului de introducere a acțiunii, a cărui respectare este contestată în cadrul prezentei excepții de inadmisibilitate, reclamanta nu pretinde că nu a înțeles informațiile conținute în această decizie referitoare la căile de atac și la termenele de introducere a acestora.
41 Reclamanta se limitează, pe fondul cauzei, să pretindă că utilizarea englezei și a unui vocabular tehnic în procedura urmată pentru înregistrarea celor două substanțe chimice ar fi favorizat eroarea săvârșită în declarația privind dimensiunea întreprinderii sale, ceea ce ar justifica, în opinia sa, faptul că nu ar trebui să îi fie impusă nicio taxă administrativă.
42 Mai general, reclamanta nu furnizează, prin urmare, fie că este vorba despre cererea introductivă sau despre observațiile sale cu privire la excepția de inadmisibilitate, nicio explicație de natură să poată justifica, având în vedere jurisprudența menționată la punctele 31 și 32 de mai sus, faptul că depunerea cererii introductive nu a intervenit decât la 1 octombrie 2013.
43 Cel mult, reclamanta menționează, în cererea introductivă, că și‑a manifestat în două rânduri, respectiv la 15 și la 30 iulie 2013, intenția de a contesta decizia atacată, „desigur, într‑un mod inadecvat pe plan formal, ținând seama de ambiguitățile care se regăseau în corespondența redactată de ECHA într‑o limbă care nu era [limba sa națională]”.
44 Chiar dacă această considerație, care nu evocă termenele, ci numai forma contestațiilor din 15 și din 30 iulie 2013, ar trebui interpretată în sensul că vizează și problema tardivității acțiunii, ea ar trebui respinsă.
45 Astfel, trebuie arătat că cel puțin în ceea ce privește partea din decizia atacată referitoare la căile de atac și la termenele de introducere a acestora, referirea la „ambiguități” este în mod vădit lipsită de sens.
46 Pe de o parte, această parte a deciziei atacate referitoare la căile de atac și la termenele de introducere a acestora se dovedește a fi, în formularea sa în engleză, lipsită de orice ambiguitate în descrierea respectivelor căi de atac și termene.
47 Pe de altă parte, simpla invocare a unei pretinse ambiguități presupune, în mod logic, identificarea sa în prealabil și, prin urmare, în mod necesar, o cunoaștere suficientă, în scopul acestei identificări, a limbii textului pretins ambiguu. Or, reclamanta, deși afirmă vag existența unor ambiguități, nu le desemnează.
48 Rezultă că, presupunând că ar trebui să se înțeleagă că considerația evocată la punctul 43 de mai sus vizează și problema termenelor de introducere a acțiunii, această considerație nu ar fi de natură să explice și cu atât mai puțin să justifice depunerea cererii introductive abia la 1 octombrie 2013.
49 În plus și cu titlu suplimentar, trebuie amintit că, în răspunsul la reclamația în franceză din 15 iulie care i‑a parvenit la 25 iulie 2013, ECHA i‑a comunicat reclamantei în aceeași limbă, prin e‑mailul din 26 iulie 2013, că acțiunea trebuia introdusă la Tribunal într‑un termen de două luni de la decizia atacată și i‑a indicat linkul către site‑ul Curții de Justiție.
50 Prin urmare, invocarea de către reclamantă a unor pretinse ambiguități, deja suficient contrazisă de considerațiile de la punctele 42-47 de mai sus, este combătută și de reiterarea de către ECHA, în franceză, a informațiilor conținute în decizia atacată referitoare la căile de atac și la termenele de introducere a acestora.
51 Or, în urma informațiilor conținute în decizia atacată și a reiterării lor de către ECHA la 26 iulie 2013, reclamanta, în loc să depună cererea introductivă semnată de un avocat în termenul de introducere a acțiunii, s‑a mulțumit să o expedieze la Tribunal, sub forma unei scrisori trimise prin poștă cu o zi înaintea expirării acestui termen, semnată de un administrator. Trebuie amintit că, potrivit jurisprudenței, o cerere introductivă nesemnată de un avocat este afectată de un viciu de natură să atragă inadmisibilitatea acțiunii la expirarea termenelor de procedură și nu poate face obiectul unei îndreptări (Hotărârea Bell & Ross/OAPI, EU:C:2011:612, punctul 32 de mai sus, punctul 42).
52 Din ansamblul considerațiilor care precedă rezultă că, având în vedere situația de fapt din speță și în lipsa unor împrejurări precum cele menționate la punctele 31 și 32 de mai sus, excepția de inadmisibilitate ridicată de ECHA trebuie admisă, iar prezenta acțiune trebuie respinsă ca tardivă.
Cu privire la cheltuielile de judecată
53 Potrivit articolului 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât reclamanta a căzut în pretenții, se impune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, conform concluziilor ECHA.
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera a șasea)
dispune:
1) Respinge acțiunea.
2) Société européenne des chaux et liants va suporta, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, cheltuielile de judecată efectuate de Agenția Europeană pentru Produse Chimice (ECHA).
Pronunțată la Luxemburg, la 2 octombrie 2015.
E. Coulon | | S. Frimodt Nielsen |