HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a cincea)
8 noiembrie 2018(*)
„Directiva 2010/30/UE – Indicarea, prin etichetare și informații standard despre produs, a consumului de energie și de alte resurse al produselor cu impact energetic – Regulament delegat al Comisiei de completare a directivei – Etichetare energetică a aspiratoarelor – Element esențial al actului de abilitare”
În cauza T‑544/13 RENV,
Dyson Ltd, cu sediul în Malmesbury (Regatul Unit), reprezentată de F. Carlin, barrister, de E. Batchelor și de M. Healy, solicitors, asistați de A. Patsa, avocat,
reclamantă,
împotriva
Comisiei Europene, reprezentată de L. Flynn, de K. Herrmann și de K. Talabér‑Ritz, în calitate de agenți,
pârâtă,
având ca obiect o cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se solicită anularea Regulamentului delegat (UE) nr. 665/2013 al Comisiei din 3 mai 2013 de completare a Directivei 2010/30/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește etichetarea energetică a aspiratoarelor (JO 2013, L 192, p. 1),
TRIBUNALUL (Camera a cincea),
compus din domnul D. Gratsias, președinte, doamna I. Labucka (raportor) și domnul I. Ulloa Rubio, judecători,
grefier: doamna N. Schall, administrator,
având în vedere faza scrisă a procedurii și în urma ședinței din 13 martie 2018,
pronunță prezenta
Hotărâre
1 Prezenta acțiune are ca obiect o cerere de anulare a Regulamentului delegat (UE) nr. 665/2013 al Comisiei din 3 mai 2013 de completare a Directivei 2010/30/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește etichetarea energetică a aspiratoarelor (JO 2013, L 192, p. 1, denumit în continuare „regulamentul atacat”), formulată de reclamanta Dyson Ltd, societate de drept englez care are 4 400 de angajați la nivel mondial și care proiectează, produce și comercializează, în mai mult de 60 de țări, aspiratoare de uz casnic ale căror colectoare de praf funcționează cu recipiente fără sac.
Cadrul juridic
2 Regulamentul atacat a fost adoptat de Comisia Europeană în scopul completării Directivei 2010/30/UE a Parlamentului și a Consiliului din 19 mai 2010 privind indicarea, prin etichetare și informații standard despre produs, a consumului de energie și de alte resurse al produselor cu impact energetic (JO 2010, L 153, p. 1), în ceea ce privește etichetarea energetică a aspiratoarelor.
Directiva 2010/30
3 Conform articolului 1 alineatele (1) și (2) din Directiva 2010/30, aceasta „stabilește cadrul pentru armonizarea măsurilor naționale privind informațiile destinate utilizatorilor finali, în special prin etichetare și informații standard despre produs, privind consumul de energie și, atunci când e[ste] relevant, de alte resurse esențiale în timpul utilizării, precum și informații suplimentare privind produsele cu impact energetic, dând astfel posibilitatea utilizatorilor finali de a opta pentru produse mai eficiente”, directiva aplicându‑se „produselor cu impact energetic care au un impact direct sau indirect semnificativ asupra consumului de energie și, atunci când e[ste] relevant, de alte resurse esențiale în timpul utilizării”.
4 Potrivit articolului 5 litera (a) din Directiva 2010/30, statele membre se asigură că „furnizorii care introduc pe piață sau pun în funcțiune produsele care fac obiectul unui act delegat furnizează o etichetă și o fișă în conformitate cu […] directiva și cu actul delegat”.
5 Articolul 10 din Directiva 2010/30, intitulat „Acte delegate”, prevede:
„(1) Comisia stabilește detaliile etichetei și fișei prin intermediul actelor delegate, în conformitate cu articolele 11, 12 și 13, cu privire la fiecare tip de produs în conformitate cu prezentul articol.
În cazul în care un produs îndeplinește criteriile enumerate la alineatul (2), acesta face obiectul unui act delegat în conformitate cu alineatul (4).
Dispozițiile actelor delegate referitoare la informații care figurează pe etichetă și în fișă privind consumul de energie și de alte resurse esențiale în timpul utilizării le permit utilizatorilor finali să ia decizii informate de achiziționare mai bune, iar autorităților de supraveghere a pieței le permit să verifice dacă produsele sunt conforme cu informațiile furnizate.
În cazul în care un act delegat prevede dispoziții atât cu privire la eficiența energetică, cât și la consumul de resurse esențiale al unui produs, formatul și conținutul etichetei trebuie să evidențieze eficiența energetică a produsului respectiv.
(2) Criteriile menționate la alineatul (1) sunt următoarele:
(a) în conformitate cu cele mai recente cifre disponibile și ținând seama de cantitățile introduse pe piața Uniunii, produsele trebuie să dețină un potențial semnificativ de economisire de energie și, după caz, de alte resurse esențiale;
(b) în ceea ce privește produsele disponibile pe piață care prezintă funcționalități echivalente, acestea trebuie să aibă niveluri de performanță relevante foarte diferite;
(c) Comisia ține seama de legislația Uniunii relevantă și de măsurile de autoreglementare pertinente, cum ar fi acordurile voluntare, care vizează să atingă obiectivele politice mai rapid sau cu costuri mai mici decât cerințele obligatorii.
(3) La elaborarea unui proiect de act delegat, Comisia:
(a) ține seama de parametrii de mediu stabiliți în anexa I partea 1 [la] Directiva 2009/125/CE care sunt considerați ca fiind semnificativi în cadrul măsurii relevante de punere în aplicare adoptate în temeiul Directivei 2009/125/CE și care sunt relevanți pentru utilizatorul final în timpul utilizării;
(b) evaluează impactul actului asupra mediului, a utilizatorilor finali și a producătorilor, inclusiv asupra întreprinderilor mici și mijlocii (IMM‑uri), în ceea ce privește concurența, inclusiv pe piețe din afara Uniunii, asupra inovării, a accesului la piață și a costurilor și beneficiilor;
(c) desfășoară consultări relevante cu părțile interesate;
(d) stabilește data (datele) de punere în aplicare, orice măsuri sau perioade eșalonate sau tranzitorii, ținând seama în special de posibilele efecte asupra IMM‑urilor sau asupra unor grupuri de produse specifice fabricate în principal de către IMM‑uri.
(4) Actele delegate menționează în special următoarele:
(a) definiția exactă a tipului de produse care urmează să fie incluse;
(b) standardele și metodele de măsurare care urmează să fie utilizate pentru obținerea informațiilor menționate la articolul 1 alineatul (1);
(c) informațiile din documentația tehnică necesară în temeiul articolului 5;
(d) formatul și conținutul etichetei menționate la articolul 4, care, pe cât posibil, prezintă caracteristici uniforme din punctul de vedere al formatului pentru toate grupurile de produse și sunt în orice caz clar vizibile și lizibile. Formatul etichetei păstrează ca bază clasificarea care utilizează literele de la A la G; diviziunile clasificării corespund unor economii semnificative de energie și de costuri din punctul de vedere al utilizatorului final.
Dacă acest lucru este necesar din perspectiva progresului tehnologic, se pot adăuga clasificării trei clase suplimentare. Aceste clase suplimentare vor fi A+, A++ și A+++ pentru clasa cea mai eficientă. În principiu, numărul total de clase va fi limitat la șapte, cu excepția cazului în care mai există produse care se încadrează în mai multe clase.
Gama de culori se compune din cel mult șapte culori diferite, de la verde închis la roșu. Doar codul de culori pentru clasa cea mai ridicată este întotdeauna verde închis. Dacă sunt mai mult de șapte clase, doar culoarea roșie poate fi dublată.
Clasificarea este revizuită în special atunci când o proporție însemnată de produse de pe piața internă ating cele mai ridicate două clase de eficiență energetică și atunci când pot fi obținute economii suplimentare prin diferențierea suplimentară a produselor.
Criteriile detaliate ale unei posibile reclasificări a produselor sunt stabilite, atunci când este adecvat, de la caz la caz, în actul delegat relevant;
(e) […]
(f) conținutul și, dacă este cazul, formatul, precum și alte informații privind fișa sau alte informații specificate la articolul 4 și articolul 5 litera (c). Informațiile de pe etichetă sunt incluse și în fișă;
(g) conținutul specific al etichetei pentru publicitate indicând, după caz, clasa energetică și alt(e) nivel(uri) de performanță relevant(e) al(e) produsului în cauză, într‑un mod lizibil și vizibil;
(h) durata clasificării (clasificărilor) energetice de pe etichetă, după caz, în conformitate cu litera (d);
(i) nivelul corectitudinii declarațiilor de pe etichetă și din fișe;
(j) data evaluării și a eventualei revizuiri a actului delegat, ținând seama de ritmul progresului tehnologic.”
6 Articolul 11 din Directiva 2010/30, intitulat „Exercitarea delegării de competențe”, prevede următoarele:
„(1) Competența de a adopta actele delegate menționate la articolul 10 este conferită Comisiei pentru o perioadă de 5 ani cu începere de la 19 iunie 2010. Comisia prezintă un raport privind competențele delegate nu mai târziu de 6 luni înainte de încheierea perioadei de 5 ani. Delegarea de competențe se reînnoiește automat pentru perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul o revocă, în conformitate cu articolul 12.
(2) De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.
[…]”
Regulamentul atacat
7 Pentru completarea Directivei 2010/30 în ceea ce privește etichetarea energetică a aspiratoarelor, Comisia a adoptat regulamentul atacat la 3 mai 2013.
8 Conform articolului 1 alineatul (1), regulamentul atacat „stabilește cerințe privind etichetarea și furnizarea de informații suplimentare despre produse aplicabile aspiratoarelor alimentate de la rețeaua de energie electrică, inclusiv aspiratoarelor hibride”.
9 Articolul 3 din regulamentul atacat, intitulat „Responsabilitățile furnizorilor și calendar”, prevede:
„(1) Furnizorii se asigură că, începând cu 1 septembrie 2014:
(a) fiecare aspirator este prevăzut cu o etichetă imprimată conform formatului din anexa II și conținând informațiile stabilite în anexa respectivă;
(b) este pusă la dispoziție o fișă a produsului, astfel cum este stabilită în anexa III;
(c) documentația tehnică prevăzută în anexa IV este pusă la dispoziția autorităților statelor membre și a Comisiei, la cerere;
(d) toate materialele publicitare pentru un model specific de aspirator includ clasa de eficiență energetică, dacă materialele respective prezintă informații legate de consumul de energie sau de preț;
(e) toate materialele promoționale tehnice referitoare la un anumit model de aspirator care descriu parametrii tehnici specifici acestuia includ clasa de eficiență energetică a modelului respectiv.
(2) Formatul etichetei prevăzut în anexa II se aplică conform următorului calendar:
(a) pentru aspiratoarele introduse pe piață începând cu 1 septembrie 2014, etichetele trebuie să fie conforme cu eticheta 1 din anexa II;
(b) pentru aspiratoarele introduse pe piață începând cu 1 septembrie 2017, etichetele trebuie să fie conforme cu eticheta 2 din anexa II.”
10 Articolul 5 din regulamentul atacat, intitulat „Metode de măsurare”, precizează că „informațiile care trebuie furnizate în temeiul articolelor 3 și 4 se obțin prin metode de măsurare și de calcul fiabile, exacte și reproductibile, care iau în considerare metodele de măsurare și de calcul de ultimă generație recunoscute, după cum se prevede în anexa VI”.
11 Articolul 7 din regulamentul atacat, intitulat „Revizuire”, prevede:
„Comisia revizuiește prezentul regulament în lumina progreselor tehnologice în termen de maximum cinci ani de la intrarea în vigoare a acestuia. Revizuirea evaluează, în special, toleranțele de verificare prevăzute în anexa VII, oportunitatea includerii aspiratoarelor pe bază de baterii cu capacitate mare în domeniul de aplicare și posibilitatea stabilirii de cerințe privind consumul anual de energie, nivelul de absorbție a prafului și nivelul emisiilor de praf care să se bazeze pe măsurători realizate cu un recipient mai degrabă parțial încărcat decât gol.”
12 Punctul 1 din anexa VI la regulamentul atacat prevede:
„În vederea respectării și verificării conformității cu cerințele din prezentul regulament, măsurătorile și calculele se efectuează prin metode de măsurare fiabile, exacte și reproductibile, care iau în considerare metodele de măsurare și de calcul general recunoscute de ultimă generație, inclusiv standardele armonizate ale căror numere de referință au fost publicate în acest scop în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Acestea trebuie să respecte definițiile, condițiile, ecuațiile și parametrii tehnici stabiliți în prezenta anexă.”
13 Regulamentul atacat a fost publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene la 13 iulie 2013.
Procedura în fața Tribunalului și a Curții
14 Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 7 octombrie 2013, reclamanta a solicitat Tribunalului anularea regulamentului atacat.
15 În susținerea acțiunii formulate, reclamanta a invocat trei motive întemeiate, primul, pe necompetența Comisiei, al doilea, pe nemotivarea regulamentului atacat, iar al treilea, pe încălcarea principiului egalității de tratament.
16 Comisia a depus un memoriu în apărare la grefa Tribunalului la 18 noiembrie 2013 prin care a solicitat Tribunalului respingerea acțiunii și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
17 Prin Hotărârea din 11 noiembrie 2015, Dyson/Comisia (T‑544/13, denumită în continuare „hotărârea inițială”, EU:T:2015:836), Tribunalul a respins acțiunea și a obligat reclamanta la plata cheltuielilor de judecată.
18 Prin cererea depusă la grefa Curții la 25 ianuarie 2016, reclamanta a declarat recurs împotriva hotărârii inițiale.
19 Prin Hotărârea din 11 mai 2017, Dyson/Comisia (C‑44/16 P, denumită în continuare „hotărârea pronunțată în recurs”, EU:C:2017:357), Curtea a anulat hotărârea inițială în măsura în care acesta a respins primul aspect al primului motiv și al treilea motiv, ambele invocate în primă instanță, și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunal pentru ca acesta să se pronunțe asupra primului aspect al primului motiv și asupra celui de al treilea motiv, ambele invocate în primă instanță, cererile privind cheltuielile de judecată urmând să fie soluționate odată cu fondul.
Procedura și concluziile părților după trimiterea spre rejudecare
20 În urma hotărârii pronunțate în recurs și în conformitate cu articolul 215 din Regulamentul de procedură al Tribunalului, prezenta cauză a fost atribuită Camerei a cincea a Tribunalului.
21 În conformitate cu articolul 217 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, reclamanta și Comisia au depus, în termenele prevăzute, observații scrise cu privire la concluziile care trebuie să fie desprinse din hotărârea pronunțată în recurs pentru soluționarea litigiului.
22 În conformitate cu articolul 217 alineatul (3) din Regulamentul de procedură, reclamanta a introdus o cerere pentru a i se permite să prezinte un memoriu complementar la observațiile scrise ale Comisiei.
23 Prin decizia președintelui Camerei a cincea a Tribunalului din 9 august 2017, Tribunalul a respins cererea reclamantei.
24 În conformitate cu articolul 67 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, reclamanta a solicitat Tribunalului să judece prezenta cauză cu prioritate.
25 Prin decizia președintelui Camerei a cincea a Tribunalului din 9 august 2017, Tribunalul a decis să examineze cu prioritate prezenta cauză.
26 În conformitate cu articolul 106 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, reclamanta și Comisia au introdus, la 29 august 2017 și, respectiv, la 30 august 2017, o cerere prin care solicitau să fie ascultate în cadrul unei ședințe de audiere a pledoariilor.
27 Prin scrisoarea din 21 februarie 2018, reclamanta a solicitat să utilizeze mijloace tehnice în cadrul ședinței pentru a‑și susține pledoaria cu ajutorul unei prezentări PowerPoint.
28 Prin decizia președintelui Camerei a cincea a Tribunalului din 26 februarie 2018, Tribunalul a permis reclamantei să utilizeze mijloacele tehnice solicitate.
29 Fără a se opune în mod formal utilizării de mijloace tehnice în cadrul ședinței de audiere a pledoariilor, Comisia a solicitat Tribunalului să dispună ca reclamanta să identifice în mod clar în prezentarea sa PowerPoint punctele din dosar la care se făcea referire, sub sancțiunea inadmisibilității.
30 Pe de altă parte, Comisia a solicitat Tribunalului să oblige reclamanta să furnizeze o copie a prezentării Power Point cu două zile lucrătoare înainte de ședința de audiere a pledoariilor.
31 Printr‑o măsură de organizare a procedurii din 7 martie 2018, Tribunalul (Camera a cincea) a solicitat reclamantei să prezinte înainte de desfășurarea ședinței de audiere a pledoariilor o versiune tipărită a prezentării PowerPoint.
32 La 12 martie 2018, reclamanta a transmis la grefa Tribunalului o versiune tipărită a prezentării sale Power Point.
33 Pledoariile părților au fost ascultate în ședința din 13 martie 2018.
34 În ședința de audiere a pledoariilor, Comisia a susținut că diagramele referitoare la al treilea motiv al acțiunii, care figurau în prezentarea PowerPoint, nu corespundeau dosarului cauzei T‑544/13 și al prezentei cauze și a solicitat Tribunalului să le declare inadmisibile.
35 Reclamanta solicită Tribunalului:
– anularea regulamentului atacat;
– obligarea Comisiei la plata tuturor cheltuielilor de judecată.
36 Comisia solicită Tribunalului:
– respingerea acțiunii;
– obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept
Cu privire la obiectul acțiunii după trimiterea spre rejudecare
37 În susținerea acțiunii sale în primă instanță, reclamanta invocă trei motive. Primul este întemeiat pe necompetența Comisiei, al doilea pe nemotivarea regulamentului atacat, iar al treilea pe încălcarea principiului egalității de tratament.
38 Or, prin hotărârea pronunțată în recurs, Curtea, pe de o parte, a anulat hotărârea inițială în măsura în care Tribunalul a respins primul aspect al primului motiv și al treilea motiv, ambele invocate în primă instanță, și, pe de altă parte, a trimis cauza Tribunalului spre rejudecare pentru ca acesta să se pronunțe din nou asupra primului aspect al primului motiv și asupra celui de al treilea motiv, ambele invocate în primă instanță (hotărârea pronunțată în recurs, punctele 1 și 2 din dispozitiv).
39 În ceea ce privește primul motiv al acțiunii, întinderea anulării hotărârii inițiale este limitată la primul aspect al acestuia.
40 Potrivit Curții, recursul formulat de reclamantă nu avea ca obiect să conteste raționamentul Tribunalului care a condus la respingerea celui de al doilea aspect al acestui motiv (hotărârea pronunțată în recurs, punctul 48).
41 Prin urmare, este necesar să se examineze în prezenta cauză legalitatea regulamentului atacat numai în lumina primului aspect al primului motiv și a celui de al treilea motiv.
Cu privire la primul motiv al acțiunii, întemeiat pe necompetența Comisiei
Cu privire la calificarea primului motiv al acțiunii
42 Prin hotărârea pronunțată în recurs, Curtea a statuat că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a omis să se pronunțe cu privire la unul dintre motivele din cererea introductivă (hotărârea pronunțată în recurs, punctul 54).
43 Această eroare de drept rezultă, potrivit Curții, din recalificarea de către Tribunal a primului motiv al acțiunii, în măsura în care reclamanta, potrivit Tribunalului, nu a invocat în sine necompetența Comisiei în ceea ce privește adoptarea regulamentului atacat, ci a contestat mai degrabă în esență exercitarea acestei competențe. Tribunalul a considerat astfel că primul motiv al acțiunii era în esență întemeiat pe o eroare vădită de apreciere (hotărârea pronunțată în recurs, punctul 51).
44 Totuși, potrivit Curții, din cererea introductivă reiese în mod incontestabil că primul motiv de anulare este întemeiat pe faptul că Comisia nu este competentă să adopte regulamentul atacat (hotărârea pronunțată în recurs, punctul 50).
45 Mai exact, potrivit Curții, reclamanta reproșează în esență Comisiei că nu a respectat, cu ocazia adoptării regulamentului atacat, un element esențial al actului de abilitare atunci când a reținut ca metodă de calcul al performanței energetice a aspiratoarelor o metodă bazată pe teste efectuate cu un recipient de colectare gol, în condițiile în care articolul 10 din Directiva 2010/30 impune ca această metodă să reflecte condițiile normale de utilizare (hotărârea pronunțată în recurs, punctul 50).
46 Curtea adaugă că întinderea puterii discreționare conferite prin actul de abilitare reprezintă o problemă de drept diferită de cea referitoare la respectarea limitelor mandatului încredințat prin actul de abilitare (hotărârea pronunțată în recurs, punctul 52).
47 Prin urmare, în conformitate cu hotărârea pronunțată în recurs, trebuie să se considere că primul motiv al acțiunii este întemeiat pe nerespectarea de către Comisie a unui element esențial al actului de abilitare inclus în Directiva 2010/30, iar nu pe o eroare vădită de apreciere a Comisiei în adoptarea regulamentului atacat.
Cu privire la primul aspect al primului motiv al acțiunii, întemeiat pe nerespectarea de către Comisie a unui element esențial al actului de abilitare inclus în Directiva 2010/30
48 Prin intermediul primului aspect al primului motiv al acțiunii, reclamanta susține că regulamentul atacat ar induce în eroare consumatorii în ceea ce privește eficiența energetică a aspiratoarelor, întrucât performanța de curățare ar fi măsurată cu teste efectuate cu recipientul de colectare gol și, prin urmare, nu ar fi efectuate „în timpul utilizării”, astfel că regulamentul atacat încalcă conținutul, obiectivele și economia generală ale Directivei 2010/30 în ceea ce privește eficiența energetică a aspiratoarelor.
49 Pentru a concluziona cu privire la necompetența Comisiei, reclamanta subliniază, în primul rând, că obiectivul Directivei 2010/30 este promovarea eficienței energetice prin furnizarea către utilizatorii finali de informații exacte privind consumul de energie și de alte resurse esențiale „în timpul utilizării”.
50 Finalitatea Directivei 2010/30 ar fi astfel, pe de o parte, să permită utilizatorilor finali să aleagă produse care au un randament mai bun și, pe de altă parte, să stimuleze producătorii de aspiratoare să ia măsuri în scopul de a reduce consumul de energie.
51 În continuare, reclamanta susține că regulamentul atacat nu răspunde nici conținutului, nici obiectivelor, nici economiei generale ale Directivei 2010/30.
52 Potrivit reclamantei, regulamentul atacat nu permite furnizarea de informații exacte consumatorilor cu privire la eficiența energetică, din moment ce, pe de o parte, testele pentru reflectarea performanței energetice a aspiratoarelor prevăzute prin regulamentul atacat conduc la rezultate eronate, în sensul că aceste teste sunt efectuate cu un recipient de colectare gol, iar nu cu un recipient de colectare încărcat, și, pe de altă parte, că testele efectuate cu un recipient de colectare gol nu pot reflecta în mod corect performanța energetică a aspiratoarelor, din moment ce aceste teste nu sunt efectuate în condiții reale de utilizare.
53 Pe de altă parte, regulamentul atacat nu ar stimula producătorii să opteze pentru cea mai bună alegere de proiectare, din moment ce aceștia nu sunt stimulați să investească pentru a compensa pierderea puterii de aspirare și, prin aceasta, să reducă creșterea consumului de energie care rezultă dintr‑un recipient de colectare încărcat.
54 În sfârșit, reclamanta susține că regulamentul atacat ar putea conduce la o creștere a consumului de energie, în timp ce obiectivul Directivei 2010/30 este reducerea consumului de energie.
55 În observațiile formulate cu privire la hotărârea pronunțată în recurs, reclamanta interpretează hotărârea respectivă în sensul că Tribunalul trebuie să verifice dacă Comisia poate demonstra că, la adoptarea regulamentului atacat, nu putea fi utilizată nicio metodă valabilă din punct de vedere științific pentru a determina performanța energetică a unui aspirator cu recipientul de colectare încărcat, în caz contrar Comisia săvârșind un „abuz de putere”.
56 Reclamanta adaugă că Comisia recunoaște că un test efectuat cu recipientul de colectare încărcat este suficient de fiabil, de precis și de reproductibil, că această metodă a fost supusă unor încercări „multilaborator” care atestă caracterul său reproductibil, că autorități naționale și instanțe naționale au recunoscut că testele efectuate cu un recipient de colectare încărcat sunt valabile din punct de vedere științific și că Comisia ar fi trebuit să continue elaborarea unei metode de calcul fondate pe teste realizate cu un recipient de colectare încărcat.
57 În observațiile sale formulate cu privire la hotărârea pronunțată în recurs, Comisia o interpretează în sensul că Tribunalul trebuie să aprecieze dacă metoda reținută în regulamentul atacat era cât mai apropiată posibil de condițiile reale de utilizare, la data adoptării regulamentului atacat.
58 Comisia susține că a acționat în limitele competenței sale în ceea ce privește un element esențial al Directivei 2010/30, și anume adoptarea unei metode de testare care să fie cât mai apropiată posibil de condițiile reale de utilizare.
59 Aceasta ar decurge din mandatul încredințat Comitetului European de Standardizare în Electrotehnică (Cenelec), din acordul de grant încheiat cu acesta din urmă și din studii ulterioare, în măsura în care, fără să fi impus în prealabil nicio metodă specială, studiile efectuate de Cenelec ar conduce toate la concluzia potrivit căreia numai un test cu recipientul de colectare gol poate prezenta rezultate comparabile din punct de vedere științific între mai multe laboratoare.
60 Această concluzie nu poate fi repusă în discuție, potrivit Comisiei, de faptul că ea admite un test cu un recipient de colectare încărcat pentru studierea durabilității motorului prevăzut de Regulamentul (UE) nr. 666/2013 al Comisiei din 8 iulie 2013 de punere în aplicare a Directivei 2009/125/CE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește cerințele în materie de proiectare ecologică pentru aspiratoare (JO 2013, L 192, p. 24).
61 Astfel, în cadrul primului motiv, în măsura în care este întemeiat pe necompetența Comisiei, reclamanta susține, în primul aspect, că Comisia a încălcat competența delegată pe care i‑o conferea articolul 10 alineatul (1) din Directiva 2010/30.
62 De asemenea, în primul rând, trebuie să se verifice dacă regulamentul atacat nu a ținut seama de elemente esențiale ale Directivei 2010/30, în lumina conținutului acesteia, și, în cazul unui răspuns afirmativ, să se verifice, în al doilea rând, impactul.
63 În primul rând, trebuie să se constate că, în hotărârea pronunțată în recurs, Curtea a statuat în special că informarea consumatorului cu privire la performanța energetică a aparatelor în cursul utilizării lor, astfel cum decurgea din articolul 1 și din articolul 10 alineatul (1) al treilea paragraf din Directiva 2010/30, constituia un obiectiv esențial al acestei directive și reflecta o alegere politică ce se numără printre sarcinile proprii legiuitorului Uniunii Europene (hotărârea pronunțată în recurs, punctul 64).
64 Astfel, pe de o parte, din considerentele (5) și (8) ale Directivei 2010/30 rezultă că „[f]urnizarea de informații exacte, relevante și comparabile privind consumul […] de energie” al produselor „joacă un rol‑cheie în acțiunea forțelor pieței” și, prin urmare, în capacitatea de a orienta consumul spre aparate „care consumă […] mai puțină energie […] în timpul utilizării” (hotărârea pronunțată în recurs, punctul 64).
65 Pe de altă parte, articolul 1 alineatul (1) din Directiva 2010/30 prevede că aceasta vizează armonizarea măsurilor naționale privind informațiile destinate utilizatorilor finali privind consumul de energie „în timpul utilizării”, pentru ca aceștia să poată alege produse „mai eficiente” (hotărârea pronunțată în recurs, punctul 64).
66 În plus, astfel cum reiese din hotărârea pronunțată în recurs, interpretarea expresiei „în timpul utilizării”, menționată la articolul 10 alineatul (1) al treilea paragraf din Directiva 2010/30, în sensul că vizează condițiile reale de utilizare, nu constituie o interpretare „mult prea extensivă” a articolului 10 din respectiva directivă, ci reprezintă chiar sensul acestei precizări (hotărârea pronunțată în recurs, punctul 66).
67 Această afirmație nu poate fi repusă în discuție, potrivit hotărârii pronunțate în recurs, de faptul că regulamentul atacat are ca obiect doar completarea, iar nu și modificarea directivei (hotărârea pronunțată în recurs, punctul 65).
68 În consecință, potrivit Curții, rezultă din cele ce precedă că Comisia avea obligația de a reține în cadrul regulamentului atacat, pentru a nu aduce atingere unui element esențial al Directivei 2010/30, o metodă de calcul care permite măsurarea performanței energetice a aspiratoarelor în condiții cât mai apropiate posibil de condițiile reale de utilizare, impunând ca recipientul de colectare al aspiratorului să fie încărcat la un anumit nivel, ținând totuși seama de cerințele legate de valabilitatea științifică a rezultatelor obținute și de precizia informațiilor furnizate consumatorilor, astfel cum sunt în special menționate în considerentul (5) al directivei respective și la articolul 5 litera (b) din aceasta (hotărârea pronunțată în recurs, punctul 68).
69 În această privință, reiese de la punctul 68 din hotărârea pronunțată în recurs că, pentru ca metoda reținută de Comisie să fie în conformitate cu elementele esențiale ale Directivei 2010/30, trebuie să fie îndeplinite două condiții cumulative.
70 Pe de o parte, pentru măsurarea performanței energetice a aspiratoarelor în condiții cât mai apropiate posibil de condițiile reale de utilizare, recipientul de colectare al aspiratorului trebuie să fie încărcat la un anumit nivel.
71 Pe de altă parte, metoda reținută trebuie să îndeplinească anumite cerințe legate de valabilitatea științifică a rezultatelor obținute și de precizia informațiilor furnizate consumatorilor.
72 Or, în speță, reiese atât din articolul 7 din regulamentul atacat, cât și din ansamblul dosarului prezentei cauze că Comisia a reținut o metodă de calcul al performanței energetice a aspiratoarelor bazată pe un recipient de colectare gol.
73 Prin urmare, este necesar să se constate că prima condiție prevăzută de actul de abilitare, astfel cum este interpretat de hotărârea pronunțată în recurs, nu este îndeplinită.
74 Această constatare este suficientă pentru a concluziona că Comisia nu a ținut seama de un element esențial al actului de abilitare.
75 Astfel, în măsura în care metoda reținută de Comisie nu îndeplinește prima condiție, nu este necesară pronunțarea cu privire la aspectul dacă această metodă îndeplinește cea de a doua condiție prevăzută de actul de abilitare inclus în Directiva 2010/30.
76 În plus, dacă nicio metodă de calcul efectuat cu recipientul de colectare umplut la un anumit nivel nu îndeplinea cerințele legate de valabilitatea științifică a rezultatelor obținute și de precizia informațiilor furnizate consumatorilor, Comisia era în măsură să își exercite dreptul de inițiativă legislativă, în conformitate cu articolul 289 alineatul (1) TFUE, pentru a propune legiuitorului Uniunii o modificare a actului de abilitare.
77 În consecință, este necesar să se admită primul aspect al primului motiv.
78 În al doilea rând, potrivit jurisprudenței, simplul fapt că Tribunalul consideră fondat un motiv invocat de reclamant în susținerea acțiunii sale în anulare nu permite Tribunalului să anuleze în mod automat actul atacat în integralitatea sa. Astfel, o anulare în tot nu poate fi reținută în cazul în care ar fi absolut evident că acest motiv, care se referă numai la un aspect specific al actului contestat, poate să conducă numai la o anulare în parte (Hotărârea din 11 decembrie 2008, Comisia/Département du Loiret, C‑295/07 P, EU:C:2008:707, punctul 104).
79 Or, potrivit unei jurisprudențe constante, anularea în parte a unui act al Uniunii este posibilă numai în măsura în care elementele a căror anulare este solicitată pot fi separate de restul actului. Această condiție de separabilitate nu este îndeplinită atunci când anularea în parte a unui act ar avea ca efect modificarea substanței acestuia (a se vedea Hotărârea din 11 decembrie 2008, Comisia/Département du Loiret, C‑295/07 P, EU:C:2008:707, punctele 105 și 106 și jurisprudența citată).
80 În speță, trebuie să se constate că o anulare în parte a regulamentului atacat, și anume numai în măsura în care, prin aceasta, Comisia a reținut o metodă de calcul bazată pe recipientul de colectare gol, nu poate fi reținută.
81 Astfel, acest din urmă element nu poate fi separat de restul actului, întrucât se presupune că toate informațiile la care trebuie să se refere etichetarea energetică a aspiratoarelor sunt colectate pe baza unei asemenea metode de calcul.
82 Prin urmare, regulamentul atacat trebuie să fie anulat în întregime, fără a fi necesară pronunțarea nici cu privire la al treilea motiv al acțiunii și nici cu privire la concluziile privind inadmisibilitatea diagramelor prezentate în cadrul ședinței de audiere a pledoariilor, care vizau al treilea motiv al acțiunii.
Cu privire la cheltuielile de judecată
83 Conform articolului 219 din Regulamentul de procedură, în deciziile Tribunalului pronunțate după anulare și trimitere spre rejudecare, acesta se pronunță atât asupra cheltuielilor de judecată privitoare la procedurile desfășurate în fața sa, cât și asupra celor privitoare la procedura de recurs în fața Curții.
84 Potrivit articolului 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât Comisia a căzut în pretenții, se impune ca, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, să fie obligată să suporte și cheltuielile de judecată efectuate de reclamantă, conform concluziilor acesteia din urmă, inclusiv cheltuielile de judecată aferente procedurii de recurs în fața Curții.
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera a cincea)
declară și hotărăște:
1) Anulează Regulamentul delegat (UE) nr. 665/2013 al Comisiei din 3 mai 2013 de completare a Directivei 2010/30/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește etichetarea energetică a aspiratoarelor.
2) Obligă Comisia Europeană la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a cheltuielilor aferente procedurii de recurs în fața Curții.
Gratsias | Labucka | Ulloa Rubio |
Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 8 noiembrie 2018.
Semnături