HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a patra)
11 noiembrie 2015(*)
„Directiva 2010/30/UE – Indicarea, prin etichetare și informații standard despre produs, a consumului de energie și de alte resurse al produselor cu impact energetic – Regulamentul delegat (UE) nr. 665/2013 – Competența Comisiei – Egalitate de tratament – Obligația de motivare”
În cauza T‑544/13,
Dyson Ltd, cu sediul în Malmesbury (Regatul Unit), reprezentată de F. Carlin, barrister, de E. Batchelor și de M. Healy, solicitors,
reclamantă,
împotriva
Comisiei Europene, reprezentată de E. White și de K. Herrmann, în calitate de agenți,
pârâtă,
având ca obiect o cerere de anulare a Regulamentului delegat (UE) nr. 665/2013 al Comisiei din 3 mai 2013 de completare a Directivei 2010/30/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește etichetarea energetică a aspiratoarelor (JO L 192, p. 1),
TRIBUNALUL (Camera a patra),
compus din domnul M. Prek, președinte, doamna I. Labucka (raportor) și domnul V. Kreuschitz, judecători,
grefier: doamna C. Heeren, administrator,
având în vedere procedura scrisă și în urma ședinței din 4 februarie 2015,
pronunță prezenta
Hotărâre
1 Prezenta acțiune are ca obiect o cerere de anulare a Regulamentului delegat (UE) nr. 665/2013 al Comisiei din 3 mai 2013 de completare a Directivei 2010/30/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește etichetarea energetică a aspiratoarelor (JO L 192, p. 1, denumit în continuare „regulamentul atacat”), formulată de reclamanta Dyson Ltd, societate de drept englez care are 4 400 de angajați la nivel mondial și care proiectează, produce și comercializează, în mai mult de 60 de țări, aspiratoare de uz casnic ale căror colectoare de praf funcționează cu recipiente fără sac.
Cadrul juridic
2 Regulamentul atacat a fost adoptat de Comisia Europeană în scopul completării Directivei 2010/30/UE a Parlamentului și a Consiliului din 19 mai 2010 privind indicarea, prin etichetare și informații standard despre produs, a consumului de energie și de alte resurse al produselor cu impact energetic (JO L 153, p. 1), în ceea ce privește etichetarea energetică a aspiratoarelor.
Directiva 2010/30
3 Conform articolului 1 alineatele (1) și (2) din Directiva 2010/30, aceasta „stabilește cadrul pentru armonizarea măsurilor naționale privind informațiile destinate utilizatorilor finali, în special prin etichetare și informații standard despre produs, privind consumul de energie și, atunci când e[ste] relevant, de alte resurse esențiale în timpul utilizării, precum și informații suplimentare privind produsele cu impact energetic, dând astfel posibilitatea utilizatorilor finali de a opta pentru produse mai eficiente”, directiva aplicându‑se „produselor cu impact energetic care au un impact direct sau indirect semnificativ asupra consumului de energie și, atunci când e[ste] relevant, de alte resurse esențiale în timpul utilizării”.
4 Potrivit articolului 5 litera (a) din Directiva 2010/30, statele membre se asigură că „furnizorii care introduc pe piață sau pun în funcțiune produsele care fac obiectul unui act delegat furnizează o etichetă și o fișă în conformitate cu […] directiva și cu actul delegat”.
5 Articolul 10 din Directiva 2010/30, intitulat „Acte delegate”, prevede:
„(1) Comisia stabilește detaliile etichetei și fișei prin intermediul actelor delegate, în conformitate cu articolele 11, 12 și 13, cu privire la fiecare tip de produs în conformitate cu prezentul articol.
În cazul în care un produs îndeplinește criteriile enumerate la alineatul (2), acesta face obiectul unui act delegat în conformitate cu alineatul (4).
Dispozițiile actelor delegate referitoare la informații care figurează pe etichetă și în fișă privind consumul de energie și de alte resurse esențiale în timpul utilizării le permit utilizatorilor finali să ia decizii informate de achiziționare mai bune, iar autorităților de supraveghere a pieței le permit să verifice dacă produsele sunt conforme cu informațiile furnizate.
În cazul în care un act delegat prevede dispoziții atât cu privire la eficiența energetică, cât și la consumul de resurse esențiale al unui produs, formatul și conținutul etichetei trebuie să evidențieze eficiența energetică a produsului respectiv.
(2) Criteriile menționate la alineatul (1) sunt următoarele:
(a) în conformitate cu cele mai recente cifre disponibile și ținând seama de cantitățile introduse pe piața Uniunii, produsele trebuie să dețină un potențial semnificativ de economisire de energie și, după caz, de alte resurse esențiale;
(b) în ceea ce privește produsele disponibile pe piață care prezintă funcționalități echivalente, acestea trebuie să aibă niveluri de performanță relevante foarte diferite;
(c) Comisia ține seama de legislația Uniunii relevantă și de măsurile de autoreglementare pertinente, cum ar fi acordurile voluntare, care vizează să atingă obiectivele politice mai rapid sau cu costuri mai mici decât cerințele obligatorii.
(3) La elaborarea unui proiect de act delegat, Comisia:
(a) ține seama de parametrii de mediu stabiliți în anexa I partea 1 [la] Directiva 2009/125/CE care sunt considerați ca fiind semnificativi în cadrul măsurii relevante de punere în aplicare adoptate în temeiul Directivei 2009/125/CE și care sunt relevanți pentru utilizatorul final în timpul utilizării;
(b) evaluează impactul actului asupra mediului, a utilizatorilor finali și a producătorilor, inclusiv asupra întreprinderilor mici și mijlocii (IMM‑uri), în ceea ce privește concurența, inclusiv pe piețe din afara Uniunii, asupra inovării, a accesului la piață și a costurilor și beneficiilor;
(c) desfășoară consultări relevante cu părțile interesate;
(d) stabilește data (datele) de punere în aplicare, orice măsuri sau perioade eșalonate sau tranzitorii, ținând seama în special de posibilele efecte asupra IMM‑urilor sau asupra unor grupuri de produse specifice fabricate în principal de către IMM‑uri.
(4) Actele delegate menționează în special următoarele:
(a) definiția exactă a tipului de produse care urmează să fie incluse;
(b) standardele și metodele de măsurare care urmează să fie utilizate pentru obținerea informațiilor menționate la articolul 1 alineatul (1);
(c) informațiile din documentația tehnică necesară în temeiul articolului 5;
(d) formatul și conținutul etichetei menționate la articolul 4, care, pe cât posibil, prezintă caracteristici uniforme din punctul de vedere al formatului pentru toate grupurile de produse și sunt în orice caz clar vizibile și lizibile. Formatul etichetei păstrează ca bază clasificarea care utilizează literele de la A la G; diviziunile clasificării corespund unor economii semnificative de energie și de costuri din punctul de vedere al utilizatorului final.
Dacă acest lucru este necesar din perspectiva progresului tehnologic, se pot adăuga clasificării trei clase suplimentare. Aceste clase suplimentare vor fi A+, A++ și A+++ pentru clasa cea mai eficientă. În principiu, numărul total de clase va fi limitat la șapte, cu excepția cazului în care mai există produse care se încadrează în mai multe clase.
Gama de culori se compune din cel mult șapte culori diferite, de la verde închis la roșu. Doar codul de culori pentru clasa cea mai ridicată este întotdeauna verde închis. Dacă sunt mai mult de șapte clase, doar culoarea roșie poate fi dublată.
Clasificarea este revizuită în special atunci când o proporție însemnată de produse de pe piața internă ating cele mai ridicate două clase de eficiență energetică și atunci când pot fi obținute economii suplimentare prin diferențierea suplimentară a produselor.
Criteriile detaliate ale unei posibile reclasificări a produselor sunt stabilite, atunci când este adecvat, de la caz la caz, în actul delegat relevant;
(e) […]
(f) conținutul și, dacă este cazul, formatul, precum și alte informații privind fișa sau alte informații specificate la articolul 4 și articolul 5 litera (c). Informațiile de pe etichetă sunt incluse și în fișă;
(g) conținutul specific al etichetei pentru publicitate indicând, după caz, clasa energetică și alt(e) nivel(uri) de performanță relevant(e) al(e) produsului în cauză, într‑un mod lizibil și vizibil;
(h) durata clasificării (clasificărilor) energetice de pe etichetă, după caz, în conformitate cu litera (d);
(i) nivelul corectitudinii declarațiilor de pe etichetă și din fișe;
(j) data evaluării și a eventualei revizuiri a actului delegat, ținând seama de ritmul progresului tehnologic.”
6 Articolul 11 din Directiva 2010/30, intitulat „Exercitarea delegării de competențe”, indică următoarele:
„(1) Competența de a adopta actele delegate menționate la articolul 10 este conferită Comisiei pentru o perioadă de 5 ani cu începere de la 19 iunie 2010. Comisia prezintă un raport privind competențele delegate nu mai târziu de 6 luni înainte de încheierea perioadei de 5 ani. Delegarea de competențe se reînnoiește automat pentru perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul o revocă, în conformitate cu articolul 12.
(2) De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.
[…]”
Regulamentul atacat
7 Pentru completarea Directivei 2010/30 în ceea ce privește etichetarea energetică a aspiratoarelor, Comisia a adoptat regulamentul atacat la 3 mai 2013.
8 Conform articolului 1 alineatul (1), regulamentul atacat „stabilește cerințe privind etichetarea și furnizarea de informații suplimentare despre produse aplicabile aspiratoarelor alimentate de la rețeaua de energie electrică, inclusiv aspiratoarelor hibride”.
9 Articolul 3 din regulamentul atacat, intitulat „Responsabilitățile furnizorilor și calendar”, prevede:
„(1) Furnizorii se asigură că, începând cu 1 septembrie 2014:
(a) fiecare aspirator este prevăzut cu o etichetă imprimată conform formatului din anexa II și conținând informațiile stabilite în anexa respectivă;
(b) este pusă la dispoziție o fișă a produsului, astfel cum este stabilită în anexa III;
(c) documentația tehnică prevăzută în anexa IV este pusă la dispoziția autorităților statelor membre și a Comisiei, la cerere;
(d) toate materialele publicitare pentru un model specific de aspirator includ clasa de eficiență energetică, dacă materialele respective prezintă informații legate de consumul de energie sau de preț;
(e) toate materialele promoționale tehnice referitoare la un anumit model de aspirator care descriu parametrii tehnici specifici acestuia includ clasa de eficiență energetică a modelului respectiv.
(2) Formatul etichetei prevăzut în anexa II se aplică conform următorului calendar:
(a) pentru aspiratoarele introduse pe piață începând cu 1 septembrie 2014, etichetele trebuie să fie conforme cu eticheta 1 din anexa II;
(b) pentru aspiratoarele introduse pe piață începând cu 1 septembrie 2017, etichetele trebuie să fie conforme cu eticheta 2 din anexa II.”
10 Articolul 5 din regulamentul atacat, intitulat „Metode de măsurare”, precizează că „informațiile care trebuie furnizate în temeiul articolelor 3 și 4 se obțin prin metode de măsurare și de calcul fiabile, exacte și reproductibile, care iau în considerare metodele de măsurare și de calcul de ultimă generație recunoscute, după cum se prevede în anexa VI”.
11 Articolul 7 din regulamentul atacat, intitulat „Revizuire”, prevede:
„Comisia revizuiește prezentul regulament în lumina progreselor tehnologice, în termen de maximum cinci ani de la intrarea în vigoare a acestuia. Revizuirea evaluează, în special, toleranțele de verificare prevăzute în anexa VII, oportunitatea includerii aspiratoarelor pe bază de baterii cu capacitate mare în domeniul de aplicare și posibilitatea stabilirii de cerințe privind consumul anual de energie, nivelul de absorbție a prafului și nivelul emisiilor de praf care să se bazeze pe măsurători realizate cu un recipient mai degrabă parțial încărcat decât gol.”
12 Punctul 1 din anexa VI la regulamentul atacat prevede:
„În vederea respectării și verificării conformității cu cerințele din prezentul regulament, măsurătorile și calculele se efectuează prin metode de măsurare fiabile, exacte și reproductibile, care iau în considerare metodele de măsurare și de calcul general recunoscute de ultimă generație, inclusiv standardele armonizate ale căror numere de referință au fost publicate în acest scop în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Acestea trebuie să respecte definițiile, condițiile, ecuațiile și parametrii tehnici stabiliți în prezenta anexă.”
13 Regulamentul atacat a fost publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene la 13 iulie 2013.
Procedura și concluziile părților
14 Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 7 octombrie 2013, reclamanta a solicitat Tribunalului anularea regulamentului atacat.
15 Prin act separat, depus în aceeași zi la grefa Tribunalului, reclamanta a solicitat judecarea cauzei potrivit procedurii accelerate, în aplicarea articolului 76a alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului din 2 mai 1991.
16 Prin scrisoarea depusă la grefa Tribunalului la 31 octombrie 2013, Comisia și‑a prezentat observațiile cu privire la cererea reclamantei de judecare a cauzei potrivit procedurii accelerate.
17 Prin decizia din 26 noiembrie 2013, cererea reclamantei de judecare a cauzei potrivit procedurii accelerate a fost respinsă.
18 Pe baza raportului judecătorului raportor, Tribunalul a decis la 21 noiembrie 2014 deschiderea procedurii orale.
19 Pledoariile părților și răspunsurile acestora la întrebările orale adresate de Tribunal au fost ascultate în ședința din 4 februarie 2015.
20 Reclamanta solicită Tribunalului:
– anularea regulamentului atacat;
– obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.
21 Comisia solicită Tribunalului:
– respingerea acțiunii;
– obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept
22 În susținerea acțiunii formulate, reclamanta invocă trei motive. Primul motiv este întemeiat pe necompetența Comisiei, al doilea, pe nemotivarea regulamentului atacat, iar al treilea, pe încălcarea principiului egalității de tratament.
23 Tribunalul reține că trebuie să se examineze mai întâi primul motiv, apoi cel de al treilea motiv și în final cel de al doilea motiv.
Cu privire la primul motiv, întemeiat pe necompetența Comisiei
24 Prin intermediul primului motiv al acțiunii, reclamanta susține că regulamentul atacat este nelegal întrucât Comisia a depășit limitele competențelor care i‑au fost conferite prin directivă.
25 Primul motiv cuprinde două aspecte.
26 Prin intermediul primului aspect, reclamanta susține în special că regulamentul atacat va induce în eroare consumatorii în ceea ce privește eficiența energetică a aspiratoarelor.
27 Prin intermediul celui de al doilea aspect, reclamanta reproșează Comisiei că nu a impus, în regulamentul atacat, obligații de informare cu privire la sacii pentru colectarea prafului și la filtre, ca resurse esențiale consumate în timpul utilizării.
Cu privire la admisibilitatea primului motiv
28 Fără a invoca în mod expres inadmisibilitatea primului motiv, Comisia ridică problema admisibilității acestuia, arătând că, deși reclamanta invocă necompetența sa în raport cu articolul 10 alineatul (1) din Directiva 2010/30, ea susține în realitate incompatibilitatea regulamentului atacat cu această dispoziție. Astfel, reclamanta nu ar afirma că regulamentul atacat impune obligații sau stabilește exigențe sau condiții care depășesc ceea ce Comisia are dreptul să impună sau să prevadă, ci s‑ar limita la citarea unui extras din articolul 10 alineatul (1) din Directiva 2010/30 pentru a susține că metoda de măsurare a eficienței energetice ar fi trebuit să fie stabilită pe baza unor teste efectuate cu recipientul de colectare încărcat și ar fi trebuit să prevadă condiții în ceea ce privește sacii pentru colectarea prafului și filtrele, ca resurse esențiale.
29 Reclamanta ar contesta, așadar, aprecierea faptelor și alegerile normative efectuate de Comisie în cadrul executării mandatului încredințat prin directivă, Comisia lăsând totuși la aprecierea Tribunalului problema dacă primul motiv trebuie declarat inadmisibil pe această bază din cauza nerespectării cerinței prevăzute la articolul 44 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul de procedură din 2 mai 1991.
30 Întrucât Comisia invită Tribunalul să aprecieze admisibilitatea primului motiv, fără a invoca, desigur, în mod expres, inadmisibilitatea acestuia, trebuie să se examineze mai întâi admisibilitatea motivului menționat, înainte de a se analiza, dacă este cazul, temeinicia lui.
31 În esență, Comisia susține că, întrucât primul motiv nu vizează examinarea competenței Comisiei, ci a legalității pe fond a regulamentului atacat, primul motiv nu îndeplinește, în mod necesar, condițiile prevăzute la articolul 44 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul de procedură din 2 mai 1991.
32 În această privință, trebuie amintit că potrivit acestei dispoziții, în noua sa versiune, articolul 76 litera (d) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, cererea introductivă „cuprinde […] obiectul litigiului, motivele și argumentele […], precum și o expunere sumară a motivelor menționate”.
33 Or, în speță, trebuie să se constate că cererea introductivă îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 76 litera (d) din Regulamentul de procedură, noua versiune.
34 Astfel, nu se poate contesta în mod serios faptul că reclamanta, pe de o parte, a precizat fără ambiguitate obiectul litigiului, la punctul 2 din cererea introductivă, și, pe de altă parte, a expus, cel puțin în mod sumar, motivele invocate în susținerea acțiunii, la punctele 66-102 din cererea introductivă, primul dintre ele, exprimat la punctele 66-84 din cererea introductivă, fiind întemeiat pe necompetența Comisiei, iar aceasta independent de caracterul operant al argumentelor prezentate în susținerea acestui motiv, astfel cum este formulat în cererea introductivă, caracterul eventual inoperant al unui argument neafectând în niciun mod admisibilitatea motivului în susținerea căruia argumentul este formulat.
35 Prin urmare, în măsura în care este întemeiat pe necompetența Comisiei, primul motiv al acțiunii est admisibil în lumina cerințelor prevăzute la articolul 76 litera (d) din Regulamentul de procedură, noua versiune.
Cu privire la fondul primului motiv
36 De la bun început trebuie arătat că reiese în mod clar din înscrisurile reclamantei depuse la Tribunal că, prin intermediul primului motiv, nu invocă necompetența Comisiei ca atare, în privința adoptării regulamentului delegat, ci contestă mai degrabă, în esență, exercitarea acestei competențe.
37 În consecință, Tribunalul consideră că reclamanta invocă, prin intermediul primului motiv, o eroare vădită de apreciere săvârșită de Comisie în adoptarea regulamentului atacat.
– Considerații introductive cu privire la intensitatea controlului jurisdicțional și cu privire la obiectivele Directivei 2010/30
38 Cu titlu introductiv, în primul rând, trebuie amintit că instanța Uniunii Europene a recunoscut în favoarea autorităților Uniunii, în cadrul exercitării competențelor care le sunt conferite, o putere largă de apreciere atunci când acțiunea lor implică alegeri de natură politică, economică și socială și atunci când trebuie să efectueze aprecieri și evaluări complexe. Cu toate acestea, chiar recunoscându‑li‑se asemenea puteri, autoritățile Uniunii sunt obligate să își întemeieze alegerea pe criterii obiective și adecvate în raport cu scopul urmărit de legislația în cauză, ținând cont de toate elementele de fapt, precum și de datele tehnice și științifice disponibile la momentul adoptării actului în discuție (a se vedea Hotărârea din 16 decembrie 2008, Arcelor Atlantique et Lorraine și alții, C‑127/07, Rep., EU:C:2008:728, punctele 57 și 58 și jurisprudența citată).
39 Potrivit unei jurisprudențe constante, atunci când autoritățile Uniunii dispun de o largă putere de apreciere, în special în ceea ce privește aprecierea unor elemente de fapt de ordin științific și tehnic deosebit de complexe, pentru a determina natura și întinderea măsurilor pe care le adoptă, controlul instanței Uniunii trebuie să se limiteze la a examina dacă exercitarea unei astfel de competențe nu este afectată de o eroare vădită sau de un abuz de putere ori dacă aceste autorități nu au depășit în mod vădit limitele puterii lor de apreciere (Hotărârea din 21 iulie 2011, Etimine, C‑15/10, Rep., EU:C:2011:504, punctul 60).
40 În al doilea rând și în ceea ce privește obiectivele Directivei 2010/30, trebuie să se sublinieze mai întâi că rezultă din considerentele (4) și (5) că aceasta urmărește „îmbunătățire[a] eficienței produselor cu impact energetic prin intermediul unor alegeri informate ale consumatorului”, „furnizarea de informații exacte, relevante și comparabile privind consumul specific de energie al produselor cu impact energetic [trebuind] să influențeze opțiunea utilizatorilor finali în favoarea produselor care consumă, direct sau indirect, mai puțină energie și alte resurse esențiale în timpul utilizării”, astfel că, pe de o parte, „producătorii [vor fi stimulați] să ia măsuri de reducere a consumului de energie și de alte resurse esențiale de produsele pe care le fabrică”, iar, pe de altă parte, „[încurajând] totodată, în mod indirect, utilizarea eficientă a produselor respective”, aceste informații „[vor contribui] la obiectivul de 20 % al [Uniunii] în materie de eficiență energetică”.
41 În continuare, reiese din considerentul (13) al Directivei 2010/30 că „produsele cu impact energetic au, în timpul utilizării, un efect direct sau indirect asupra consumului de energie într‑o mare varietate de forme, dintre care energia electrică și gazul sunt cele mai importante”, astfel încât Directiva 2010/30 „ar trebui să vizeze produsele cu impact energetic care au un impact direct sau indirect asupra consumului de orice formă de energie în timpul utilizării”.
42 În sfârșit, considerentul (14) al Directivei 2010/30 precizează că „produsele cu impact energetic care au un impact direct sau indirect semnificativ asupra consumului de energie sau, după caz, de resurse esențiale în timpul utilizării și care oferă suficiente posibilități de creștere a eficienței ar trebui să facă obiectul unui act delegat, în cazul în care furnizarea de informații prin intermediul etichetării i‑ar putea stimula pe utilizatorii finali să achiziționeze produse mai eficiente”.
43 În lumina acestor considerații trebuie să se examineze temeinicia primului motiv, în măsura în care acesta este întemeiat, în esență, pe erori vădite de apreciere.
– Cu privire la primul aspect al primului motiv
44 În cadrul primului aspect al primului motiv, reclamanta susține că aplicarea regulamentului atacat, care ar impune teste efectuate cu recipientul de colectare gol, va conduce, în primul rând, la prezentarea unor informații eronate, în al doilea rând, la omiterea din sfera informațiilor care trebuie furnizate a datelor cu privire la performanța energetică „în timpul utilizării”, în al treilea rând, la a nu încuraja producătorii să investească în vederea ameliorării eficienței energetice a aspiratoarelor și, în al patrulea rând, la furnizarea unei etichetări care nu va permite atingerea obiectivului de reducere a consumului de energie, ci va fi susceptibilă, dimpotrivă, să antreneze o creștere a acestuia.
45 În primul rând, reclamanta impută Comisiei, în esență, că induce în eroare consumatorii în ceea ce privește consumul de energie al aspiratoarelor, în măsura în care performanța de curățare va fi evaluată doar pe baza unor teste efectuate cu recipientul de colectare gol.
46 Desigur, nu se poate exclude faptul că performanța de aspirare a unui aspirator cu recipientul de colectare încărcat și, prin urmare, eficiența energetică ce rezultă din aceasta sunt diminuate din cauza acumulării prafului.
47 Cu toate acestea, nu i se poate reproșa Comisiei că nu a solicitat teste efectuate cu recipientul de colectare încărcat, dacă, în virtutea largilor sale puteri de apreciere, aceasta a putut considera că asemenea teste nu sunt încă fiabile, exacte și reproductibile.
48 Pe de altă parte, și independent de existența unei largi puteri de apreciere a Comisiei în elaborarea testelor, trebuie să se arate că, în privința caracterului reproductibil al testelor efectuate cu recipientul de colectare încărcat, Comisia indică lipsa efectuării unor teste „circulare” între laboratoare care să permită determinarea acestei reproductibilități.
49 În această privință, chiar dacă reclamanta invocă numeroase argumente care tind să demonstreze fiabilitatea și exactitatea testului efectuat cu recipientul de colectare încărcat, subzistă totuși îndoieli referitoare la reproductibilitatea testului în cauză.
50 Astfel, așa cum observă în mod întemeiat Comisia, determinarea reproductibilității testelor necesită în practică efectuarea unor teste așa‑numite „circulare” între laboratoare, aceste teste vizând asigurarea validității rezultatelor obținute prin realizarea unor teste repetate în diverse laboratoare prin intermediul unui eșantion unic.
51 Or, trebuie să se constate că reclamanta nu invocă decât un singur test în laborator care, în opinia sa, permite atestarea reproductibilității acestuia, astfel încât reproductibilitatea testului efectuat cu recipientul de colectare încărcat nu este determinată în mod suficient pentru a se constata o eroare vădită de apreciere săvârșită de Comisie.
52 În plus, și contrar susținerilor reclamantei, teste „circulare” între laboratoare au fost realizate în ceea ce privește testele efectuate cu recipientul de colectare gol, așa cum rezultă dintr‑un studiu de impact elaborat de Comisie înaintea adoptării regulamentului atacat, astfel încât reproductibilitatea acestora este confirmată.
53 În consecință, nu se poate reține, în cadrul unui control restrâns, săvârșirea unei erori vădite de apreciere de către Comisie prin privilegierea unui test efectuat cu recipientul de colectare gol în detrimentul unui test efectuat cu recipientul de colectare încărcat.
54 Prin urmare, critica reclamantei întemeiată, în esență, pe erori vădite de apreciere în privința obligației de a efectua teste cu recipientul de colectare gol trebuie respinsă.
55 În al doilea rând, reclamanta reproșează Comisiei, în esență, faptul că nu a solicitat informații cu privire la performanța energetică a aspiratoarelor în timpul utilizării acestora, odată ce testele efectuate cu recipientul de colectare gol nu ar permite stabilirea performanței energetice în condiții reale de utilizare.
56 În această privință, trebuie, desigur, amintit că, în conformitate cu considerentele (2), (5), (13), (14) și (19) ale Directivei 2010/30, articolul 1 din aceasta prevede, la alineatul (1), informarea utilizatorilor finali în privința consumului de energie și, atunci când este relevant, de alte resurse esențiale „în timpul utilizării”, iar la alineatul (2), că Directiva 2010/30 se aplică produselor cu impact energetic care au un impact direct sau indirect semnificativ asupra consumului de energie și, atunci când este relevant, de alte resurse esențiale „în timpul utilizării” [a se vedea de asemenea articolul 2 literele (a) (c), (e) și (f), articolul 3 alineatul (1) litera (b) și articolul 4 litera (a) din Directiva 2010/30].
57 De asemenea, articolul 10 alineatul (1) al treilea paragraf din Directiva 2010/30 vizează dispozițiile actelor delegate referitoare la informații care figurează pe etichetă și în fișă privind consumul de energie și de alte resurse esențiale „în timpul utilizării”.
58 În mod indubitabil, dacă măsurătorile pentru evaluarea performanței energetice a aspiratoarelor sunt realizate pe baza unor teste efectuate cu recipientul de colectare gol, nu este exclus ca aspiratorul să nu fi fost utilizat înainte de începerea testului.
59 Argumentația reclamantei în această privință se bazează însă pe o interpretare mult prea extensivă a termenilor „în timpul utilizării”, în condițiile în care este dificil de conceput ca evaluarea performanțelor de curățare a unui aspirator să fie efectuată fără a se proceda la utilizarea sa, fie și pentru prima dată.
60 În consecință, critica reclamantei întemeiată, în esență, pe o eroare vădită de apreciere în privința lipsei informațiilor referitoare la performanța aspiratorului „în timpul utilizării” trebuie să fie respinsă.
61 În al treilea rând, reclamanta consideră, în esență, că regulamentul atacat este nelegal, întrucât acesta nu ar stimula producătorii de aspiratoare să efectueze cele mai bune alegeri de proiectare, în sensul unei îmbunătățiri a eficienței energetice.
62 În această privință, trebuie amintit că articolul 7 din regulamentul atacat prevede că Comisia va revizui acest regulament în lumina progreselor tehnologice, în termen de maximum cinci ani de la intrarea sa în vigoare, și că revizuirea va evalua în special fezabilitatea măsurătorilor realizate cu un recipient mai degrabă parțial încărcat decât gol.
63 În consecință, pentru a respinge această critică, este suficient să se arate că, contrar susținerilor reclamantei, producătorii de aspiratoare „cu sac” vor trebui, conform articolului 7 din regulamentul atacat, să țină cont de posibilele evoluții viitoare.
64 Prin urmare, nu se poate susține că regulamentul atacat nu va stimula producătorii de aspiratoare să efectueze cea mai bună alegere de proiectare, în sensul unei îmbunătățiri a eficienței energetice.
65 Astfel, critica reclamantei întemeiată, în esență, pe o eroare vădită de apreciere în ceea ce privește lipsa stimulării producătorilor de a îmbunătăți eficiența energetică trebuie să fie de asemenea respinsă.
66 În al patrulea și ultimul rând, reclamanta reproșează Comisiei, în esență, că a impus, în regulamentul atacat, obligații de informare care nu vor permite atingerea obiectivului de reducere a consumului de energie, ci vor fi, dimpotrivă, susceptibile să antreneze o creștere a acestuia.
67 Pentru a respinge această critică, este suficient să se arate că ea se întemeiază pe date extrem de speculative, care nu pot afecta regulamentul atacat de o eroare vădită de apreciere.
68 În consecință, critica reclamantei întemeiată, în esență, pe o eroare vădită de apreciere în ceea ce privește obligațiile de informare care nu ar permite atingerea obiectivului de reducere a consumului de energie trebuie să fie de asemenea respinsă.
69 Prin urmare, trebuie să se respingă primul aspect al primului motiv, în măsura în care acesta este întemeiat, în esență, pe erori vădite de apreciere.
70 În consecință, se impune respingerea primului aspect al primului motiv.
– Cu privire la al doilea aspect al primului motiv
71 În cadrul celui de al doilea aspect al primului motiv, reclamanta reproșează Comisiei că nu a impus obligații de informare în ceea ce privește utilizarea consumabilelor, deși aceasta ar fi fost ținută să procedeze astfel în temeiul articolului 10 alineatul (1) din Directiva 2010/30.
72 În cadrul celui de al doilea aspect al primului motiv, reclamanta susține, în esență, că Comisia a săvârșit o eroare vădită de apreciere întrucât nu a impus nicio obligație de informare în privința utilizării consumabilelor, și anume sacii pentru colectarea prafului și filtrele, deși, pe de o parte, Comisia ar avea obligația să stabilească cadrul normativ pentru informațiile furnizate consumatorilor referitoare la resursele esențiale consumate în timpul utilizării și, pe de altă parte, sacii pentru colectarea prafului și filtrele constituie resurse esențiale consumate în timpul utilizării.
73 În această privință, trebuie amintit că, desigur, reiese din cuprinsul articolului 1 alineatul (2) din Directiva 2010/30 că aceasta se aplică „produselor cu impact energetic care au un impact direct sau indirect semnificativ asupra consumului de energie și, atunci când e[ste] relevant, de alte resurse esențiale în timpul utilizării”.
74 Totuși, potrivit articolului 2 litera (c) din Directiva 2010/30, „alte resurse esențiale”, în sensul acestei directive, înseamnă „apă, substanțe chimice sau orice altă substanță pe care o consumă produsul în cursul utilizării sale normale”.
75 Or, nu se poate susține în mod serios că consumabilele vizate, și anume sacii pentru colectarea prafului și filtrele, trebuie să fie considerate ca fiind apă, substanțe chimice sau orice altă substanță, în sensul articolului 2 litera (c) din Directiva 2010/30.
76 Astfel, critica reclamatei, întemeiată, în esență, pe o eroare vădită de apreciere în ceea ce privește lipsa informațiilor referitoare la consumabile, trebuie să fie respinsă.
77 În consecință, este necesar să se respingă al doilea aspect al primului motiv și, prin urmare, primul motiv în totalitate.
Cu privire la al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului egalității de tratament
78 În cadrul celui de al treilea motiv al acțiunii, reclamanta susține că Comisia a încălcat principiul egalității de tratament.
79 În opinia reclamantei, Comisia a încălcat principiul egalității de tratament favorizând aspiratoarele „cu sac” în detrimentul aspiratoarelor „fără sac” sau al aspiratoarelor cu tehnologie „ciclon”, pierderea puterii de aspirare ca urmare a înfundării – o caracteristică a aspiratoarelor „cu sac” – neputând fi detectată prin testarea în faza „fără praf”. În plus, această testare nu ar permite constatarea inovațiilor realizate de producătorii de aspiratoare „fără sac” și de aspiratoare cu tehnologie „ciclon”, unele dintre acestea fiind capabile să evite înfundarea și să conserve o putere de aspirare constantă în cursul utilizării.
80 În regulamentul atacat, Comisia ar fi prevăzut, în vederea măsurării performanței de curățare a aspiratoarelor, un test unic efectuat cu „recipientul de colectare gol”, atât pentru aspiratoarele cu tehnologie „ciclon”, cât și pentru aspiratoarele „cu sac”, astfel încât Comisia ar fi făcut abstracție de faptul că, contrar aspiratoarelor cu tehnologie „ciclon”, aspiratoarele „cu sac” nu se pot testa cu „recipientul de colectare gol”, întrucât aceste aspiratoare ar fi predestinate să se umple cu praf pe măsură ce sunt utilizate.
81 Astfel, în timp ce aspiratoarele care recurg la tehnologia „ciclon” ar fi special concepute pentru a atenua deteriorarea performanței energetice generată de acumularea prafului, performanța energetică a aspiratoarelor „cu sac” s‑ar diminua din cauza obstrucției porilor sacului produse de acumularea prafului, diferență pe care testarea cu „recipientul de colectare gol” impusă de regulamentul atacat nu o poate reflecta.
82 Ar rezulta că regulamentul atacat ar favoriza aspiratoarele „cu sac” în detrimentul aspiratoarelor cu tehnologie „ciclon” .
83 La rândul său, Comisia susține că regulamentul atacat nu impune ca aspiratoarele să fie testate cu recipientul de colectare gol, întrucât acesta impune doar aplicarea unor metode de măsurare și de calcul fiabile, exacte și reproductibile, care iau în considerare metodele de măsurare și de calcul de ultimă generație recunoscute, însă asemenea metode nu există încă pentru recipientele de colectare încărcate cu praf.
84 Comisia consideră că nu era obligată să aștepte ca aceste metode să existe pentru a adopta un regulament cu privire la etichetarea energetică a aspiratoarelor, fiindcă, în caz contrar, probabil că nu ar fi niciodată în măsură să adopte dispoziții normative în respectiva materie întrucât întotdeauna ar exista producători care să pretindă că inovațiile lor tehnologice nu sunt luate în considerare la justa lor valoare în cadrul metodelor de testare existente și că deci ar fi dezavantajate prin aplicarea acestora din urmă.
85 În această privință, este necesar să se considere că, prin al treilea motiv al acțiunii, reclamanta susține, în esență, că regulamentul atacat încalcă principiul egalității de tratament prin tratarea unor situații diferite în mod similar în ceea ce privește metoda de măsurare a performanței de curățare a aspiratoarelor.
86 Astfel, aprecierea temeiniciei celui de al treilea motiv implică soluționarea problemei dacă aplicarea unei metode uniforme, indiferent de modalitățile acesteia, pentru măsurarea performanței de curățare a aspiratoarelor „cu sac”, „fără sac” și cu tehnologie „ciclon”, prevăzută de regulamentul atacat, încalcă principiul egalității de tratament.
87 Cu titlu introductiv, trebuie să se arate că regulamentul atacat constituie un act de delegare al Directivei 2010/30, care stabilește la articolul 1 cadrul pentru armonizarea măsurilor naționale privind informațiile destinate utilizatorilor finali, în special prin etichetare și informații standard despre produs, privind consumul de energie și, atunci când este relevant, de alte resurse esențiale în timpul utilizării, precum și informații suplimentare privind produsele cu impact energetic, dând astfel posibilitatea utilizatorilor finali de a opta pentru produse mai eficiente.
88 În acest scop, articolul 10 alineatul (1) din Directiva 2010/30 prevede că Comisia stabilește detaliile etichetei prin intermediul actelor delegate. Conform celui de al treilea paragraf al aceluiași alineat, dispozițiile actelor delegate referitoare la informațiile care figurează pe etichetă privind consumul de energie și de alte resurse esențiale în timpul utilizării le permit utilizatorilor finali să ia decizii informate de achiziționare mai bune.
89 Articolul 10 alineatul (4) litera (b) din Directiva 2010/30 prevede de asemenea că actele delegate menționează standardele și metodele de măsurare care urmează să fie utilizate pentru obținerea informațiilor menționate la articolul 1 alineatul (1) din respectiva directivă.
90 Astfel, regulamentul atacat, ca act delegat, prevede, la articolul 5, că informațiile care trebuie furnizate se obțin prin metode de măsurare și de calcul fiabile, exacte și reproductibile, care iau în considerare metodele de măsurare și de calcul de ultimă generație recunoscute, după cum se prevede în anexa VI la acest regulament.
91 Or, în speță, este cert că respectivele metode sunt uniforme și nu operează distincții în funcție de tipul de aspirator, în special în ceea ce privește aspiratoarele „cu sac” și cele „fără sac”.
92 În consecință, trebuie să se examineze dacă, în regulamentul atacat, Comisia a încălcat principiul egalității de tratament prin impunerea unui test unic pentru evaluarea performanței de curățare a aspiratoarelor „fără sac”, precum cele produse de reclamantă, și a aspiratoarelor „cu sac”.
93 În această privință, trebuie amintit că Comisia este obligată să respecte principiile generale de drept, printre care figurează principiul egalității de tratament, așa cum acesta este interpretat de instanțele Uniunii, și că, în virtutea principiului egalității de tratament, Comisia nu poate trata situații comparabile în mod diferit sau situații diferite în același mod, cu excepția cazului în care un astfel de tratament este justificat în mod obiectiv (Hotărârea din 29 martie 2012, Comisia/Estonia, C‑505/09 P, Rep., EU:C:2012:179, punctul 64, Hotărârea din 19 noiembrie 2009, Denka International/Comisia, T‑334/07, Rep., EU:T:2009:453, punctul 169, și Hotărârea din 7 martie 2013, Polonia/Comisia, T‑370/11, Rep., EU:T:2013:113, punctul 30).
94 Aceleași obligații se impun Comisiei atunci când acționează în limitele unui act delegat în temeiul unei competențe care i‑a fost conferită printr‑o directivă, așa cum est cazul în speță.
95 În cadrul prezentei cauze, în primul rând, trebuie să se constate că Comisia nu contestă utilizarea unei metode uniforme de măsurare pentru testarea performanței energetice a aspiratoarelor, indiferent dacă este vorba de aspiratoare „cu sac” sau de aspiratoare „fără sac”.
96 În al doilea rând, trebuie să se constate de asemenea că Comisia nu contestă nici diferențele pe plan tehnologic care există între aspiratoarele „cu sac” și cele „fără sac”.
97 În acest sens, Comisia nu contestă că aspiratoarele „fără sac” sunt aspiratoare care utilizează tehnologia „ciclon”, respectiv o tehnică de separare mecanică a particulelor în suspensie într‑un fluid, această tehnică permițând separarea particulelor de praf de aer datorită forței centrifuge (îndepărtarea corpurilor de centrul de rotație), particulele de praf fiind apoi recuperate într‑un bac rigid, astfel încât nici filtrul central, nici sacul nu mai sunt necesare, întrucât aerul se învârtește atât de repede încât praful este ejectat încontinuu din curentul de aer.
98 Comisia nu contestă nici faptul că, în cazul aspiratoarelor „cu sac”, praful se depune într‑un sac, astfel încât porii sacului se astupă pe măsură ce sacul se umple și, prin urmare, puterea de aspirare a aspiratorului se poate diminua din cauza circulației mai puțin dense a aerului.
99 Comisia admite în mod expres că, de asemenea, „cantitatea de praf poate influența eficacitatea”.
100 În egală măsură, Comisia admite că există diferențe obiective între aspiratoarele „fără sac” și aspiratoarele „cu sac”.
101 În al treilea rând, Comisia contestă totuși metodologia pe care se bazează diversele rezultate prezentate de reclamantă și care confirmă pierderea puterii de aspirare a aspiratoarelor „cu sac”, pentru motivul că respectiva metodologie nu este nici fiabilă, nici exactă, nici reproductibilă.
102 Potrivit Comisiei, testarea prevăzută în regulamentul atacat este singura testare aptă să evalueze performanța de curățare a aspiratoarelor, iar testările propuse de reclamantă nu sunt nici fiabile, nici exacte, nici reproductibile, ținând cont de datele tehnice și științifice disponibile la momentul adoptării regulamentului atacat, astfel încât tratamentul uniform al aspiratoarelor „fără sac” și al aspiratoarelor „cu sac” ar fi justificat.
103 Or, potrivit jurisprudenței, un tratament uniform aplicat unor situații diferite este justificat dacă este întemeiat pe un criteriu obiectiv și este adecvat (a se vedea în acest sens Hotărârea Arcelor Atlantique et Lorraine și alții, punctul 38 de mai sus, EU:C:2008:728, punctul 47).
104 Astfel, trebuie să se examineze dacă justificările invocate de Comisie sunt obiective și adecvate în lumina scopurilor urmărite de Directiva 2010/30.
105 În speță, reclamanta reafirmă că testele efectuate cu recipientul de colectare încărcat sunt posibile în vederea evaluării performanței de curățare a aspiratoarelor și susține în acest sens că o normă a Comitetului European de Standardizare în Electrotehnică (Cenelec) prevede deja o metodă completă și verificată pentru testarea performanței de curățare cu recipientul de colectare încărcat și că toate asociațiile naționale de consumatori și organismele de evaluare utilizează o formă sau alta de testare efectuată cu recipientul de colectare încărcat.
106 Fără a se pronunța, în cadrul celui de al doilea motiv al acțiunii, asupra testelor efectuate cu recipientul de colectare încărcat, Comisia contestă asemenea teste și face trimitere la articolul 7 din regulamentul atacat, conform căruia o viitoare revizuire a regulamentului menționat va ține cont de posibilitatea introducerii de metode de măsurare și de calcul fiabile, exacte și reproductibile întemeiate pe un recipient mai degrabă încărcat cu praf decât gol.
107 În această privință, trebuie amintit că instanța Uniunii a recunoscut în favoarea autorităților Uniunii, în cadrul exercitării competențelor care le sunt conferite, o putere largă de apreciere atunci când acțiunea lor implică alegeri de natură politică, economică și socială și atunci când acestea trebuie să efectueze aprecieri și evaluări complexe, însă, chiar recunoscându‑li‑se asemenea puteri, autoritățile Uniunii sunt obligate să își întemeieze alegerea pe criterii obiective și adecvate în raport cu scopul urmărit de legislația în cauză, ținând cont de toate elementele de fapt, precum și de datele tehnice și științifice disponibile la momentul adoptării actului în discuție (a se vedea Hotărârea Arcelor Atlantique et Lorraine și alții, punctul 38 de mai sus, EU:C:2008:728, punctele 57 și 58 și jurisprudența citată).
108 Or, în speță, Comisia, exercitându‑și puterea de apreciere în vederea adoptării regulamentului atacat, era obligată să își întemeieze alegerea privitoare la metodele de măsurare a eficienței energetice pe criterii obiective, în conformitate cu scopurile urmărite de Directiva 2010/30, și anume cele constând în furnizarea de informații fiabile și uniforme consumatorilor astfel încât aceștia să poată opta pentru produse mai eficiente.
109 În această privință, așa cum s‑a arătat la punctele 70-75 din prezenta hotărâre, testele efectuate cu un recipient parțial încărcat nu au făcut ele însele obiectul unor teste „circulare” între laboratoare, astfel încât reproductibilitatea lor putea să fie pusă în discuție.
110 În consecință, împrejurarea că testele preconizate de reclamantă nu îndeplinesc simultan criteriile de fiabilitate, de exactitate și de reproductibilitate constituie un motiv obiectiv care justifică tratamentul uniform al aspiratoarelor bazate pe tehnologii diferite, și anume al aspiratoarelor „cu sac” și al aspiratoarelor „fără sac”.
111 Prin urmare, se impune respingerea celui de al treilea motiv al acțiunii.
Cu privire la al doilea motiv, întemeiat pe nemotivare
112 Prin intermediul celui de al doilea motiv, reclamanta susține că Comisia a încălcat obligația de motivare care îi revine în temeiul articolului 296 TFUE.
113 Potrivit reclamantei, regulamentul atacat ar explica în mod insuficient sau chiar deloc motivele pentru care stadiul „progreselor tehnologice” nu permite testarea eficienței energetice și a performanței de curățare a aspiratorului atunci când recipientul este încărcat cu praf și pentru care Comisia a amânat, prin articolul 7 din regulamentul atacat, examinarea acestei tehnici de testare cu cinci ani.
114 Nici regulamentul atacat, nici expunerea de motive a propunerii, nici lucrările pregătitoare nu ar furniza explicații suficiente în această privință.
115 În plus, aprecierea Comisiei referitoare la testele efectuate cu un recipient încărcat ar fi dificil de înțeles în lumina contextului general și a genezei regulamentului atacat, reclamanta reafirmând că reprezintă o practică curentă în ansamblul Uniunii testarea performanței de curățare a aspiratoarelor cu recipientul de colectare încărcat, această practică fiind considerată ca reflectând performanța aparatului în condiții reale de utilizare, așa cum ar rezulta dintr‑o normă a Cenelec și din toate testele practicate de asociațiile de consumatori și de organismele de evaluare și așa cum au susținut părțile interesate, printre care și reclamanta, în timpul procesului de consultare care a precedat adoptarea regulamentului atacat.
116 Comisia afirmă că cel de al doilea motiv al acțiunii confirmă neînțelegerea de către reclamantă a regulamentului atacat, acesta din urmă neinterzicând testele cu un recipient „încărcat cu praf”, ci impunând doar aplicarea unor „metode de măsurare și de calcul fiabile, exacte și reproductibile, care iau în considerare metodele de măsurare și de calcul de ultimă generație recunoscute”, în condițiile în care nu există nicio „metodă de măsurare și de calcul fiabilă, exactă și reproductibilă” pentru testele cu un recipient „încărcat cu praf”, astfel încât Comisia nu era ținută să indice motivele pentru care nu a impus obligația de a efectua testele cu un asemenea recipient.
117 În această privință, trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, motivarea impusă de articolul 296 TFUE trebuie să fie adaptată naturii actului în cauză și trebuie să menționeze în mod clar și neechivoc raționamentul instituției care l‑a emis, astfel încât să dea posibilitatea persoanelor interesate să ia cunoștință de temeiurile măsurii luate, iar instanței competente să își exercite controlul (a se vedea Hotărârea din 24 noiembrie 2005, Italia/Comisia, C‑138/03, C‑324/03 și C‑431/03, Rec., EU:C:2005:714, punctul 54 și jurisprudența citată).
118 Această cerință trebuie apreciată în funcție de împrejurările speței, în special de conținutul actului, de natura motivelor invocate și de interesul pe care destinatarii sau alte persoane vizate în mod direct și individual de act îl pot avea cu privire la primirea explicațiilor. Nu este obligatoriu ca motivarea să specifice toate elementele de fapt și de drept pertinente, în măsura în care problema dacă motivarea unui act respectă condițiile impuse de articolul 296 TFUE trebuie să fie apreciată nu numai prin prisma modului de redactare, ci și în raport cu contextul său, precum și cu ansamblul normelor juridice care reglementează materia respectivă (a se vedea Hotărârea Italia/Comisia, punctul 117 de mai sus, EU:C:2005:714, punctul 55 și jurisprudența citată).
119 În lumina acestor considerații trebuie să se stabilească dacă motivarea regulamentului atacat este suficientă în ceea ce privește alegerea metodelor de măsurare care sunt adoptate prin acesta.
120 Este necesar să se arate că esențialul motivării regulamentului atacat în această privință figurează la articolul 7 din regulamentului atacat, intitulat „Revizuire”, care prevede:
„Comisia revizuiește prezentul regulament în lumina progreselor tehnologice, în termen de maximum cinci ani de la intrarea în vigoare a acestuia. Revizuirea evaluează în special […] posibilitatea stabilirii de cerințe privind consumul anual de energie, nivelul de absorbție a prafului și nivelul emisiilor de praf care să se bazeze pe măsurători realizate cu un recipient mai degrabă parțial încărcat decât gol.”
121 Rezultă, desigur, că articolul 7 din regulamentul atacat nu explică în mod expres și detaliat motivele specifice care au determinat Comisia să aleagă metodele de măsurare adoptate.
122 Totuși, atunci când este vorba despre un act normativ, precum în speță, motivarea se poate limita să indice, pe de o parte, situația de ansamblu care a condus la adoptarea acestuia și, pe de altă parte, obiectivele generale pe care își propune să le atingă (Hotărârea din 3 iulie 1985, Abrias și alții/Comisia, 3/83, Rec., EU:C:1985:284, punctul 30, și Hotărârea din 10 martie 2005, Spania/Consiliul, C‑342/03, Rec., EU:C:2005:151, punctul 55).
123 Pe de altă parte, dacă un act cu aplicabilitate generală, precum în speță, evidențiază aspectele esențiale ale obiectivului urmărit de instituție, ar fi excesiv să se ceară o motivare specifică pentru diferitele alegeri tehnice făcute (a se vedea Hotărârea din 7 septembrie 2006, Spania/Consiliul, C‑310/04, Rec., EU:C:2006:521, punctul 59 și jurisprudența citată).
124 Or, obiectivul urmărit de Comisie în regulamentul atacat rezultă din considerentul (4) al regulamentului menționat, conform căruia „informațiile care figurează pe etichetă trebuie obținute prin proceduri de măsurare fiabile, exacte și reproductibile, care iau în considerare metodele de măsurare de ultimă generație recunoscute, inclusiv, dacă există, standardele armonizate adoptate de organismele europene de standardizare, potrivit listei din anexa I la Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind standardizarea europeană”.
125 În acest sens, articolul 5 din regulamentul atacat, intitulat „Metode de măsurare”, prevede că „informațiile care trebuie furnizate […] se obțin prin metode de măsurare și de calcul fiabile, exacte și reproductibile, care iau în considerare metodele de măsurare și de calcul de ultimă generație recunoscute, după cum se prevede în anexa VI”.
126 Punctul 1 din anexa VI din regulamentul atacat reiterează conținutul articolului menționat, precizând că, „în vederea respectării și verificării conformității cu cerințele din prezentul regulament, măsurătorile și calculele se efectuează prin metode de măsurare fiabile, exacte și reproductibile, care iau în considerare metodele de măsurare și de calcul general recunoscute de ultimă generație, inclusiv standardele armonizate ale căror numere de referință au fost publicate în acest scop în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene” și că „acestea trebuie să respecte definițiile, condițiile, ecuațiile și parametrii tehnici stabiliți în prezenta anexă.”
127 Prin urmare, Comisia a motivat în mod suficient regulamentul atacat în ceea ce privește alegerea metodelor de măsurare adoptate.
128 Astfel, ar putea rezulta din articolul 7 coroborat cu articolul 5, cu considerentul (4) și cu punctul 1 din anexa VI la regulamentul atacat că Comisia a adoptat metode de măsurare întemeiate mai degrabă pe teste efectuate cu un recipient gol decât pe teste efectuate cu un recipient încărcat din cauza inexistenței – ținând cont de stadiul cunoștințelor tehnologice, potrivit Comisiei – unor metode de măsurare fiabile, exacte și reproductibile care iau în considerare metodele de măsurare de ultimă generație recunoscute pentru a proceda la măsurări întemeiate pe teste efectuate cu un recipient încărcat, fără a impune totuși în mod expres un test în detrimentul altuia.
129 Pentru aceleași motive, Comisia nu era obligată să explice mai în detaliu motivul pentru care, din cauza stadiului progresului tehnologic, a amânat cu cinci ani, la articolul 7 din regulamentul atacat, examinarea testelor de eficiență energetică și de performanță de curățare a aspiratorului cu un recipient încărcat.
130 Așa cum reiese de altfel din examinarea primului și a celui de al treilea motiv al acțiunii, motivarea regulamentului atacat în această privință a permis, așadar, reclamantei să cunoască raționamentul Comisiei, astfel încât ea să poată să ia cunoștință de temeiurile măsurii adoptate, iar Tribunalului să își exercite controlul.
131 Această apreciere nu poate fi repusă în discuție prin argumentația reclamantei privind lucrările pregătitoare, indiferent dacă este vorba despre observațiile părților interesate, printre care și reclamanta, în timpul procesului de consultare sau de expunerea de motive a propunerii care s‑a finalizat cu adoptarea regulamentului atacat.
132 Astfel, pentru a respinge această argumentație, este suficient să se arate că nu este îndreptată împotriva actului atacat, ci împotriva unor acte care au precedat adoptarea acestuia, astfel încât respectivele acte nu ar putea fi luate în considerare în scopul aprecierii în prezenta cauză a legalității externe a regulamentului atacat.
133 Reclamanta nu poate invoca în mod util nici normele Cenelec, nici uniformitatea practicii testelor efectuate de asociațiile de consumatori și de organismele de evaluare, chiar dacă s‑ar considera că aceasta ar fi demonstrată.
134 Într‑adevăr, aceste considerente țin de legalitatea regulamentului atacat pe fond, iar nu de legalitatea externă a acestuia, astfel încât ele nu pot susține cel de al doilea motiv al acțiunii, întemeiat pe nemotivare.
135 În consecință, este necesar să se respingă cel de al doilea motiv și, prin urmare, acțiunea în totalitate.
Cu privire la cheltuielile de judecată
136 În temeiul articolului 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât reclamanta a căzut în pretenții, se impune ca, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, să fie obligată să suporte și cheltuielile de judecată efectuate de Comisie, conform concluziilor acesteia din urmă.
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera a patra)
declară și hotărăște:
1) Respinge acțiunea.
2) Obligă Dyson Ltd la plata cheltuielilor de judecată.
Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 11 noiembrie 2015.
Semnături