Cauza T‑36/10

Internationaler Hilfsfonds eV

împotriva

Comisiei Europene

„Acțiune în anulare — Acces la documente — Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 — Documente privind contractul LIEN 97‑2011 — Răspuns la o cerere inițială — Termen de introducere a acțiunii — Inadmisibilitate vădită — Respingerea implicită a cererii de acces — Interesul de a exercita acțiunea — Decizie explicită adoptată după introducerea acțiunii — Nepronunțare asupra fondului”

Sumarul ordonanței

1.      Acțiune în anulare — Termene — Caracter de ordine publică — Examinare din oficiu de către instanța Uniunii

[art. 263 al șaselea paragraf TFUE; Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 101 alin. (2)]

2.      Acțiune în anulare — Acte supuse căilor de atac — Noțiune — Acte care produc efecte juridice obligatorii — Tăcerea sau inacțiunea unei instituții — Asimilare cu o decizie implicită de refuz — Excludere — Limite — Lipsa unui răspuns în termenul stabilit la o cerere de confirmare

[art. 263 TFUE; Regulamentul nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 8 alin. (3)]

3.      Acțiune în anulare — Interesul de a exercita acțiunea — Dispariție din cauza unui eveniment intervenit ulterior introducerii acțiunii

(art. 263 TFUE; Regulamentul nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului)

4.      Procedură — Cheltuieli de judecată — Depășirea vădită de către o instituție a termenului prevăzut pentru a răspunde la o cerere de confirmare — Apărarea drepturilor reclamantului care impune introducerea unei acțiuni în anulare împotriva deciziei implicite de respingere — Obligarea instituției în cauză la suportarea propriilor cheltuieli de judecată, precum și a cheltuielilor de judecată ale reclamantei care au legătură cu concluziile formulate împotriva deciziei menționate

[Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 87 alin. (6); Regulamentul nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 8]

1.      Termenul de două luni pentru formularea unei acțiuni, prevăzut la articolul 263 al șaselea paragraf TFUE, este de ordine publică, fiind instituit în vederea asigurării clarității și a securității situațiilor juridice și a evitării oricărei discriminări sau a oricărui tratament arbitrar în cadrul administrării justiției, și revine instanței Uniunii să verifice, din oficiu, dacă acesta a fost respectat.

Trebuie calificată drept tardivă și, prin urmare, trebuie respinsă ca vădit inadmisibilă, fără să fie necesară examinarea celorlalte cauze de inadmisibilitate invocate de Comisie, o acțiune care are ca obiect o cerere de anulare a unei decizii a Comisiei prin care unei persoane juridice i se refuză accesul complet la dosarul referitor la un contract semnat între persoana juridică menționată și Comisie, în condițiile în care, la data introducerii sale, acest termen se împlinise de cel puțin o lună și trei zile, ținând seama de termenul de zece zile pentru considerente de distanță și, conform articolului 101 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, de prelungirea unui termen atunci când acesta expiră într‑o sâmbătă, într‑o duminică sau într‑o zi de sărbătoare legală.

(a se vedea punctele 31, 34 și 35)

2.      Cu excepția cazului în care s‑ar repune în discuție sistemul căilor de atac instituit de Tratatul FUE, simpla tăcere a unei instituții nu poate fi asimilată unei decizii implicite, exceptând situația în care există dispoziții exprese care stabilesc un termen la expirarea căruia se consideră că a intervenit o astfel de decizie din partea instituției care a fost invitată să ia poziție și care definesc conținutul acestei decizii.

Având în vedere că dispozițiile articolului 8 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1049/2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei, pe de o parte, stabilesc în mod expres un termen la expirarea căruia, în lipsa unei decizii de răspuns la cererea de confirmare, se consideră că instituția în cauză a adoptat o decizie implicită și, pe de altă parte, definesc cuprinsul acesteia din urmă, și anume faptul că este vorba despre o decizie negativă și că, de altfel, tot la articolul 8 alineatul (3) menționat, legiuitorul a prevăzut în mod expres că această decizie implicită de respingere poate face obiectul unei acțiuni în justiție introduse de solicitant conform dispozițiilor Tratatului FUE, tăcerea unei instituții în urma unei cereri de confirmare introduse conform Regulamentului nr. 1049/2001 trebuie asimilată unei decizii implicite de respingere care poate face obiectul unei acțiuni în justiție conform dispozițiilor articolului 263 TFUE.

(a se vedea punctele 38 și 40-42)

3.      Deși cerințele de admisibilitate a unei acțiuni în anulare se apreciază, sub rezerva chestiunii diferite a pierderii interesului de a acționa, la momentul introducerii acțiunii, în interesul unei bune administrări a justiției, această considerație nu ar putea împiedica Tribunalul să constate că nu mai este necesar să se pronunțe cu privire la o acțiune în ipoteza în care un reclamant care avusese inițial interesul de a exercita acțiunea a pierdut orice interes personal pentru anularea deciziei atacate ca urmare a unui eveniment care a survenit ulterior introducerii acțiunii menționate. Astfel, pentru ca un reclamant să poată continua o acțiune în anularea unei decizii, trebuie să își mențină un interes personal pentru anularea deciziei atacate, întrucât, în caz contrar, dacă interesul reclamantului de a exercita acțiunea dispare în cursul procedurii, o decizie pe fond a Tribunalului nu poate procura niciun beneficiu acestuia.

Nu mai este necesară pronunțarea cu privire la o acțiune formulată împotriva unei decizii implicite de respingere a unei cereri de acces la documente, introdusă conform Regulamentului nr. 1049/2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei, în măsura în care reclamantul nu mai are un interes personal pentru anularea deciziei menționate ca urmare a adoptării de către Comisie a unei noi decizii prin care aceasta a răspuns explicit la cererea de confirmare și, prin urmare, a procedat implicit la retragerea deciziei implicite de refuz.

(a se vedea punctele 46 și 50)

4.      În ipoteza în care o instituție a depășit în mod evident termenul necesar de care dispunea, în temeiul articolului 8 din Regulamentul nr. 1049/2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei, pentru a răspunde unei cereri de confirmare, astfel încât reclamanta nu avea altă posibilitate, pentru a‑și apăra drepturile, decât să introducă o acțiune împotriva deciziei implicite de respingere, este necesară obligarea acestei instituții să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de reclamantă în legătură cu concluziile având ca obiect anularea respectivei decizii implicite de respingere.

(a se vedea punctul 55)