Cauza T‑281/21
Nowhere Co. Ltd
împotriva
Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală
Hotărârea Tribunalului (Camera a treia) din 16 martie 2022
„Marcă a Uniunii Europene – Procedură de opoziție – Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative APE TEES – Mărci naționale figurative anterioare neînregistrate care reprezintă o maimuță – Motiv relativ de refuz – Articolul 8 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2017/1001] – Regimul acțiunii de common law în constatarea utilizării abuzive a unei denumiri (action for passing off) – Acordul de retragere al Regatului Unit din Uniune și din Euratom”
1. Marcă a Uniunii Europene – Definiția și dobândirea mărcii Uniunii Europene – Motive relative de refuz – Data relevantă pentru examinarea unui motiv relativ de refuz – Data depunerii cererii de înregistrare – Retragerea statului membru în cauză din Uniune – Lipsa incidenței
(art. 50 TUE; Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 8; Acordul privind retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, art. 126 și 127)
(a se vedea punctele 28-30)
2. Marcă a Uniunii Europene – Definiția și dobândirea mărcii Uniunii Europene – Motive relative de refuz – Opoziție a titularului unei mărci neînregistrate sau al unui alt semn utilizat în comerț – Opoziție întemeiată pe marca protejată în Regatul Unit – Retragerea Regatului Unit din Uniune – Incidență – Decizie a camerei de recurs intervenită după perioada de tranziție – Menținerea interesului de a exercita acțiunea în perioada cuprinsă între data depunerii cererii de înregistrare și expirarea perioadei de tranziție
[art. 50 TUE; Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 8 alin. (4) și art. 42 alin (2) și (3); Regulamentul 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 51 și 52; Regulamentul nr. 2868/95 al Comisiei, art. 1, norma 19 alin. (1) și norma 20 alin. (1); Acordul privind retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, art. 126 și 127)]
(a se vedea punctele 34, 36-39, 41-43, 45 și 46)
3. Marcă a Uniunii Europene – Procedura căii de atac – Acțiune în fața instanței Uniunii – Posibilitatea Tribunalului de a reforma decizia atacată – Limite
[Regulamentul 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 72 alin. (3)]
(a se vedea punctul 47)
Rezumat
Domnul Junguo Ye a solicitat Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) înregistrarea mărcii Uniunii Europene figurative APE TEES pentru diferite produse și servicii. Nowhere Co. Ltd a formulat opoziție la înregistrarea acestei mărci în temeiul celor trei mărci figurative anterioare neînregistrate, utilizate în comerț în Regatul Unit, care, în conformitate cu dreptul aplicabil în această țară, i‑ar permite să împiedice utilizarea mărcii solicitate.
Prin Decizia din 10 februarie 2021, camera de recurs a EUIPO a respins opoziția pentru motivul că, după retragerea Regatului Unit din Uniunea Europeană și după expirarea perioadei de tranziție prevăzute în acordul de retragere(1), Nowhere Co. nu mai putea revendica regimul acțiunii de common law în constatarea utilizării abuzive a unei denumiri (action for passing off) în temeiul legislației Regatului Unit. Aceasta a apreciat, pe de o parte, că data relevantă pentru existența drepturilor anterioare este cea a adoptării deciziei atacate, care a intervenit, în speță, după expirarea perioadei de tranziție. Pe de altă parte, de la sfârșitul perioadei de tranziție, nu poate apărea niciun conflict între marca solicitată și mărcile anterioare neînregistrate, în măsura în care acestea sunt utilizate în comerț în Regatul Unit.
Tribunalul anulează decizia camerei de recurs a EUIPO. Acesta consideră că, în pofida retragerii Regatului Unit din Uniunea Europeană și a încheierii perioadei de tranziție, Nowhere Co. are un interes legitim în admiterea opoziției sale pentru perioada cuprinsă între data depunerii cererii de înregistrare a mărcii Uniunii Europene și expirarea perioadei de tranziție.
Aprecierea Tribunalului
Cu titlu introductiv, Tribunalul amintește că existența unui motiv relativ de refuz trebuie apreciată la momentul depunerii cererii de înregistrare a unei mărci a Uniunii Europene împotriva căreia s‑a formulat opoziția. În această privință, împrejurarea că o opoziție în temeiul articolului 8 alineatul (4) din Regulamentul nr. 207/2009(2) este întemeiată pe mărci anterioare neînregistrate utilizate în comerț în Regatul Unit și pe dreptul privind utilizarea abuzivă a unei denumiri prevăzut de legislația Regatului Unit este lipsită de relevanță în cazul unei opoziții formulate împotriva unei cereri de înregistrare a unei mărci a Uniunii Europene depuse înainte de intrarea în vigoare a Acordului de retragere și de expirarea perioadei de tranziție.
În ceea ce privește teza EUIPO potrivit căreia data relevantă pentru existența drepturilor anterioare în speță ar fi cea a adoptării deciziei atacate, Tribunalul arată, în primul rând, că simpla utilizare a indicativului prezent la articolul 8 alineatul (4) din Regulamentul nr. 207/2009 nu permite să se desprindă nicio concluzie cu privire la interpretarea sa. Întrucât această dispoziție începe cu cuvintele „[l]a opoziția titularului unei mărci neînregistrate”, nu se poate exclude ca prezentul utilizat ulterior în această dispoziție să se refere mai degrabă la momentul formulării opoziției, iar nu la cel al adoptării deciziei atacate.
În al doilea rând, Tribunalul subliniază că termenul înainte de expirarea căruia a fost necesar să fie prezentată dovada existenței, a valabilității și a domeniului de protecție ale dreptului anterior a fost stabilit de EUIPO la o dată anterioară intrării în vigoare a Acordului de retragere și expirării perioadei de tranziție. În plus, articolul 42 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009, care prevede obligația persoanei care a formulat opoziția de a demonstra utilizarea serioasă a mărcii anterioare, se referă la cei cinci ani care precedă publicarea cererii de înregistrare a mărcii Uniunii Europene, iar nu la perioada care se încheie la data deciziei finale a EUIPO cu privire la opoziție.
În al treilea rând, Tribunalul consideră că, chiar dacă s‑ar admite că, după sfârșitul perioadei de tranziție, nu ar mai putea surveni un conflict între mărcile în cauză, nu ar fi mai puțin adevărat că, în cazul înregistrării mărcii solicitate, un astfel de conflict ar fi putut exista totuși în perioada cuprinsă între data depunerii cererii de înregistrare a mărcii Uniunii Europene și expirarea perioadei de tranziție. Astfel, acesta recunoaște că Nowhere Co. are un interes legitim în admiterea opoziției sale cu privire la această perioadă. În schimb, domnul Ye ar fi avut posibilitatea să introducă o nouă cerere de înregistrare a mărcii solicitate de la expirarea perioadei de tranziție, care nu s‑ar mai fi confruntat cu un conflict cu mărcile anterioare neînregistrate, în măsura în care acestea fuseseră utilizate în comerț în Regatul Unit.
În consecință, Tribunalul concluzionează că niciunul dintre argumentele invocate de EUIPO nu poate susține poziția sa potrivit căreia data adoptării deciziei atacate, singurul element din speță care a intervenit după expirarea perioadei de tranziție, era data relevantă pentru soluționarea prezentului litigiu.