Acțiune introdusă la 19 februarie 2009 - Italia/Comisia
(Cauza T-84/09)
Limba de procedură: italiana
Părțile
Reclamantă: Republica Italiană (reprezentant: L. Ventrella, avvocato dello Stato)
Pârâtă: Comisia Comunităților Europene
Concluziile reclamantei
Anularea Deciziei C (2008) 7820 din 8 decembrie 2008 notificată la 9 decembrie 2008 de excludere de la finanțarea comunitară a anumitor cheltuieli efectuate de statele membre în cadrul secțiunii Garantare a Fondului european de orientare și garantare agricolă (FEOGA), în măsura în care a efectuat anumite corecții în defavoarea Italiei
Motivele și principalele argumente
Guvernul italian a atacat în fața Tribunalului de Primă Instanță al Comunităților Europene Decizia C (2008) 7820 din 8 decembrie 2008 a Comisiei "de excludere de la finanțarea comunitară a anumitor cheltuieli efectuate de statele membre în cadrul secțiunii Garantare a Fondului european de orientare și garantare agricolă (FEOGA)".
În special, Comisia a exclus de la finanțarea în cadrul secțiunii Garantare a FEOGA diverse categorii de cheltuieli efectuate de statul italian în anii de comercializare 2003-2007.
Acțiunea privește în special trei puncte ale deciziei:
1) partea care a adus anumite corecții financiare forfetare si punctuale referitoare la acțiuni de informare și de promovare a produselor agricole pe piața comună (CE 94/2002) și în țările terțe (CE 2879/2000) pentru exercițiile financiare 2004-2007, pentru un total de 4 687 229,79 euro;
2) partea care a adus anumite corecții financiare forfetare referitoare la ajutoarele pentru producția uleiului de măsline și a măslinelor de consum pentru exercițiile financiare 2004-2006, pentru un total de 105 536 076,42 euro;
3) partea care a adus anumite corecții financiare pentru plățile întârziate și depășirea plafoanelor financiare pentru exercițiul 2005 în limita a 12 020 178 euro și pentru exercițiul 2006 în limita a 44 567 569,37 euro;
Cu privire la primul punct, în cerere se susține că poziția Comisiei este viciată de încălcări ale unor norme fundamentale de procedură (articolul 253 CE), constând în nerespectarea principiului contradictorialității, lipsa cercetării și lipsa motivării, precum și încălcarea principiului proporționalității și denaturarea situației de fapt.
În această cauză, întrucât nu a fost contestată absența totală și ineficiența absolută a controalelor, Comisia a considerat adecvată aplicarea unei corecții forfetare de 10 %, total disproporționată și nejustificată, făcând astfel evidentă - din acest punct de vedere - nelegalitatea deciziei atacate.
Cu privire la al doilea punct, Comisia a aplicat corecții financiare forfetare (10 % și 5 %) care totalizează 105 536 076,42 euro anilor de comercializare 2001/2002 și 2002/2003.
În cerere se susține în această privință că decizia este viciată de încălcări ale unor norme fundamentale de procedură (articolul 253 CE) constând în lipsa motivării, încălcarea principiului proporționalității și a articolelor 26 și 28 din Regulamentul nr. 2366/98 (versiunea inițială și versiunea modificată a Regulamentului nr. 1730/03). Guvernul italian apreciază în special că Comisia nu a ținut în mod corespunzător seama - fără a motiva acest lucru - de explicațiile oferite în timp de autoritățile italiene, în special în ceea ce privește organizarea generală a sistemului de sancțiuni în Italia si finalizarea completă a sistemului SIG privind cultivarea măslinilor. În orice caz, cuantumul forfetar al sancțiunii aplicate de Comisie are o amploare nejustificată și vădit disproporționată în măsura în care, potrivit guvernului italian, chiar dacă s-ar fi dovedit că a existat o neaplicare totală a normelor comunitare, acesta nu ar fi putut oricum să depășească 22 504 075,39 euro.
Cu privire la al treilea punct, Comisia a apreciat, printr-o motivare necorespunzătoare, insuficientă și apodictică, că nu putea accepta elementele justificative prezentate de statul italian pe parcursul procedurii și în fața organismului de soluționare a litigiilor "întrucât rezerva de 4 % devenită disponibilă prin articolul 4 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr 296/96 al Comisiei [articolul 9 din Regulamentul (CE) nr. 883/2006 al Comisiei] ar fi fost suficientă pentru procedurile în căile de atac, pentru contestații și pentru controale suplimentare". În această privință, guvernul italian subliniază că limita de 4 % nu trebuie considerată o limită absolută: în realitate, dat fiind scopul său de protejare a bugetului comunitar împotriva fraudelor, aceasta poate fi depășită ori de câte ori - ca în speță - există motive rezonabile să se considere că exisă un risc de fraudă mai mare de 4 %. Aceasta pare să fie singura interpretare a acestei norme care este compatibilă cu rațiunea de a fi a acesteia.
____________