HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a patra)
11 iulie 2007(*)
„Marcă comunitară – Procedură de opoziție – Cerere de înregistrare a mărcii verbale comunitare LURA – FLEX – Mărci figurative naționale anterioare ce conțin elementul verbal «flex» – Prezentare tardivă în fața diviziei de opoziție a traducerilor documentelor furnizate în susținerea renumelui mărcilor anterioare – Obligația camerei de recurs de a aprecia necesitatea de a lua în considerare documentele traduse“
În cauza T‑192/04,
Flex Equipos de Descanso, S. A., cu sediul în Madrid (Spania), reprezentată inițial de R. Ocquet, ulterior de I. Valdelomar Serrano, avocați,
reclamantă,
împotriva
Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI), reprezentat de doamna S. Laitinen și de domnul G. Schneider, în calitate de agenți,
pârât
cealaltă parte în procedura în fața camerei de recurs a OAPI, intervenientă în fața Tribunalului, fiind
Leggett & Platt, Inc., cu sediul în Carthage, Missouri (Statele Unite), reprezentată de domnii G. Cronin și S. Castley, solicitors și de domnul G. Hollingworth, barrister,
având ca obiect o acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a OAPI din 18 martie 2004 (cauza R 333/2003‑1) privind o procedură de opoziție între Flex Equipos de Descanso, S. A. și Leggett & Platt, Inc.,
TRIBUNALUL DE PRIMĂ INSTANȚĂ AL COMUNITĂȚILOR EUROPENE (Camera a patra),
compus din domnul H. Legal, președinte, doamna Wiszniewska‑Białecka și domnul E. Moavero Milanesi, judecători,
grefier: doamna K. Pocheć, administrator,
având în vedere cererea depusă la grefa Tribunalului la 28 mai 2004,
având în vedere memoriul în răspuns al OAPI și cel al intervenientei depuse la grefa Tribunalului la 29 octombrie 2004,
pronunțându‑se în lipsa înfățișării părților la sedința stabilită pentru 14 iunie 2006,
având în vedere decizia de redeschidere a procedurii orale din 30 aprilie 2007,
având în vedere observațiile depuse de părți în termenul prevăzut de Tribunal cu privire la informațiile pe care ele le dețin, în scopul prezentului litigiu, despre Hotărârea Curții din 13 martie 2007, OAPI/Kaul, (C‑29/05 P, Rep., p. I‑2213),
pronunță prezenta
Hotărâre
Cadrul juridic al litigiului
1 Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO 1994, L 11, p. 1; Ediție specială, 17/vol. 1, p. 146), astfel cum a fost modificat, prevede la articolul 8 alineatele (1), (2) și (5):
„(1) La opoziția titularului unei mărci anterioare, se respinge înregistrarea mărcii solicitate atunci când:
[…]
(b) din cauza identității sau asemănării sale cu marca anterioară și din cauza identității sau asemănării produselor sau serviciilor pe care le desemnează cele două mărci, există un risc de confuzie [în percepția publicului de] pe teritoriul în care este protejată marca anterioară; riscul de confuzie presupune riscul de asociere cu marca anterioară.
(2) În înțelesul alineatului (1), «mărci anterioare» înseamnă:
(a) mărci a căror dată de depunere este anterioară cererii de înregistrare a mărcii comunitare, ținând cont, dacă este cazul, de dreptul la prioritate invocat în sprijinul acestor mărci și care aparțin următoarelor categorii:
[...]
(ii) mărci înregistrate într‑un stat membru […]
[…]
(c) mărci care, la data de depunere a cererii pentru înregistrarea ca marcă comunitară sau, dacă este cazul, la data priorității invocate în sprijinul cererii pentru înregistrarea ca marcă comunitară, sunt de notorietate într‑un stat membru în înțelesul articolului 6 a din Convenția de la Paris.
[…]
(5) La opoziția titularului unei mărci anterioare în înțelesul alineatului (2), se respinge înregistrarea mărcii solicitate, de asemenea, în cazul în care este identică sau similară cu marca anterioară și în cazul în care este destinată să fie înregistrată pentru produse sau servicii care nu sunt similare celor pentru care este înregistrată marca anterioară, atunci când […], în cazul unei mărci naționale anterioare, aceasta este de notorietate [a se citi «se bucură de renume»] în cadrul Comunității și, în cazul unei mărci naționale anterioare, este de notorietate [a se citi «se bucură de renume»] în respectivul stat membru și în cazul în care utilizarea fără un motiv întemeiat a mărcii solicitate ar genera un profit necuvenit din caracterul distinctiv sau din renumele mărcii anterioare sau în cazul în care ar aduce atingere acestora.”
Istoricul cauzei
2 La 12 aprilie 2000, Leggett & Platt, Inc. a prezentat semnul verbal LURA‑FLEX în vederea înregistrării comunitare pentru produse din clasele 6 și 20 potrivit Aranjamentului de la Nisa privind clasificarea internațională a produselor și serviciilor în vederea înregistrării mărcilor din 15 iunie 1957, astfel cum a fost revizuit și modificat, cărora le corespunde, pentru fiecare din aceste clase, următoarea descriere:
– clasa 6: „Ansambluri de arcuri pentru mobile, paturi, somiere, mobile tapisate, saltele și scaune, piese și părți componente ale tuturor produselor menționate anterior”;
– clasa 20: „Mobile, mobile tapisate și scaune, toate conținând arcuri; paturi; somiere; saltele; divanuri‑pat”.
3 Cererea de înregistrare a mărcii comunitare a fost formulată în limba engleză și publicată în Buletinul mărcilor comunitare nr. 13/01, din 5 februarie 2001.
4 La 3 mai 2001, Fábricas Lucía Antonio Betere, S. A. Flabesa a formulat opoziție împotriva înregistrării mărcii comunitare solicitate, în temeiul articolului 42 din Regulamentul nr. 40/94.
5 Flabesa și‑a întemeiat opoziția sa pe două mărci figurative anterioare înregistrate în Spania la 21 septembrie 1998, sub numerele 2147658 și respectiv 2147672 și prezentându‑se astfel:
6 Marca nr. 2147658 a fost înregistrată pentru următoarele produse: „metale comune și aliajele lor, materiale de construcție metalice, construcții metalice portabile, materiale metalice neelectrice, produse de lăcătușerie și feronerie metalică; tuburi metalice, case de bani, obiecte din metal necuprinse în celelalte clase, minerale, armături pentru pat din metal și rotile pentru paturi din metal” din clasa 6.
7 Produsele desemnate de marca nr. 2147672 sunt următoarele: paturi, saltele și perne pe bază de lână, resturi de lână și paie, păr de cal și materii similare, saltele mixte cu arcuri elastice, perne și saltele din cauciuc, spumă și orice tip de spumă poliuretanică; paturi pentru nou‑născuți, divane; saltele din paie cu lemn și arcuri cu schelet din fier; paturi suprapuse, noptiere, leagăne, mobile de camping și de plajă, mobile de orice tip, în care sunt incluse mobilele metalice, mobilier convertibil, pupitre, saltele cu arcuri metalice și tubulare, saltele pneumatice fără uz medical, saltele și saltele de pat cu arcuri, schelete de pat (din lemn); articole de lenjerie cu excepția cuverturilor de pat; instalații de pat (nemetalice), rotile de paturi nemetalice; saltele cu arcuri pentru paturi, paturi de spital; paturi hidrostatice fără uz medical, mobile, oglinzi, schelete, produse, necuprinse în alte clase, din lemn, plută, trestie, papură, răchită, corn, os, fildeș, fanoane, solz, chihlimbar, sidef, spumă de mare, înlocuitori ai tuturor acestor materiale sau din materiale plastice” care fac parte din clasa 20.
8 Opoziția a fost formulată împotriva tuturor produselor vizate prin cererea de înregistrare a mărcii și s‑a întemeiat pe toate produsele desemnate de mărcile naționale anterioare.
9 Conform articolului 115 alineatul (5) din Regulamentul nr. 40/94, Flabesa a depus actul său de opoziție în limba engleză, care a devenit astfel limba procedurii de opoziție în temeiul articolului 115 alineatul (6).
10 Prin corespondența din 29 august 2001, divizia de opoziție a stabilit în favoarea Flabesa un termen de patru luni, care a expirat la 29 decembrie 2001, pentru a prezenta faptele, probele și observațiile în sprijinul opoziției sale, subliniind că toate documentele trebuiau prezentate în limba procedurii de opoziție sau însoțite de o traducere. În această privință, OAPI a precizat că o astfel de traducere se impunea de asemenea pentru orice document sau certificat deja prezentat într‑o altă limbă și că nu se va ține cont de documente netraduse în limba de procedură.
11 Prin memoriul din 20 decembrie 2001, Flabesa a solicitat respingerea cererii de înregistrare a mărcii comunitare invocând articolul 8 alineatele (1) litera (b) și (5) din Regulamentul nr. 40/94.
12 Flabesa a susținut că, datorită identității produselor desemnate de cele două semne în conflict și strânsei asemănări vizuale, fonetice și conceptuale dintre acestea din urmă, exista un risc de confuzie, cel puțin sub forma unui risc de asociere cu mărcile anterioare, care era amplificat prin renumele mărcilor anterioare.
13 În opinia societății Flabesa, era, așadar, necesară și aplicarea articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 40/94 în privința acelor produse vizate prin cererea de înregistrare a mărcii care nu erau similare cu produsele desemnate de mărcile anterioare.
14 În susținerea alegațiilor sale, Flabesa a prezentat următoarele documente, redactate în limba spaniolă, fără a furniza totuși traducerea în limba procedurii de opoziție:
– Hotărârea Curții Supreme spaniole din 13 iulie 1999 de confirmare a respingerii cererii de înregistrare a vocabulei „goliatflex”, pe motivul riscului de confuzie cu marca verbală anterioară notorie FLEX;
– extrase de pe site‑ul său internet;
– alte decizii de recunoaștere a renumelui mărcilor FLEX;
– certificate eliberate de camerele de comerț din Barcelona, Madrid, Bilbao și Valencia;
– un raport și un atestat întocmite de o agenție de publicitate;
– o declarație sub jurământ de certificare a renumelui mărcilor sale emanând de la reprezentantul său, precum și o listă a mărcilor, a denumirilor comerciale și a unităților comerciale a căror firmă conține cuvintele „flex” și „multielastic”;
– extrase din patru reclame;
– o declarație de cheltuieli de publicitate și de promovare comercială;
– un catalog de produse.
15 Prin scrisoarea înregistrată la 24 aprilie 2002, Leggett & Platt a obiectat că aceste documente nu puteau fi luate în considerare, din moment ce nu fuseseră traduse în limba procedurii de opoziție.
16 Prin corespondența din 9 august 2002, Flabesa a furnizat traducerea în această limbă a documentelor în discuție și a solicitat din nou respingerea cererii de înregistrare a mărcii invocând, în principal, articolul 8 alineatul (1) litera (b), din Regulamentul nr. 40/94 iar, în subsidiar, articolul 8 alineatul (5) al acestuia.
17 În plus, Flabesa a precizat că la 31 decembrie 1999 fusese achiziționată de Flex Equipos de Descanso cu toate activele, drepturile și obligațiile sale, inclusiv cu pretențiile avansate de ea, în calitate de parte, în cadrul opoziției în fața OAPI și că prezentase în fața acestuia mandatele de reprezentare emise de cele două societăți pentru reprezentantul lor comun.
18 Prin scrisoarea din 30 august 2002, divizia de opoziție a transmis observațiile persoanei care a formulat opoziția către societatea Leggett & Platt, precizându‑i că nu mai puteau fi formulate argumente noi.
19 Prin Decizia nr. 715/2003 din 24 martie 2003, divizia de opoziție a respins opoziția, în pofida identității sau similitudinii produselor în cauză, în baza diferențelor existente între semnele în conflict.
20 Divizia de opoziție a precizat că această concluzie ar fi putut fi diferită dacă persoana care a formulat opoziția ar fi alegat în mod eficient, în termene, caracterul distinctiv sporit al mărcilor sale anterioare datorită utilizării lor răspândite, prezentând traducerile necesare ale probelor pertinente. În lipsă, alegațiile formulate și elementele probatorii furnizate de persoana care a formulat opoziția nu puteau fi luate în considerare.
21 La 5 mai 2003, persoana care a formulat opoziția a atacat această decizie în fața camerei de recurs, criticând refuzul diviziei de opoziție de a admite dovezile privind renumele mărcilor sale anterioare, deși aceste elemente de probă fuseseră prezentate cu traducerile lor ca răspuns la contestațiile formulate de Leggett & Platt referitoare la caracterul distinctiv per se al mărcilor anterioare și la caracterul lor distinctiv sporit rezultând din renumele acestora.
22 Acest recurs a fost respins prin Decizia Camerei întâi de recurs a OAPI din 18 martie 2004 (denumită în continuare „decizia atacată”).
23 Aceasta a aprobat respingerea de către divizia de opoziție a probelor și a documentelor justificative de susținere a renumelui mărcilor anterioare ale persoanei care a formulat opoziția, pe motiv că aceste elemente nu fuseseră prezentate în limba procedurii de opoziție, ignorându‑se norma 17 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 2868/95 al Comisiei din 13 decembrie 1995 de punere în aplicare a Regulamentului nr. 40/94 (JO L 303, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 146), și că o astfel de omisiune nu îi permisese societății Leggett & Platt să își formuleze apărarea.
24 Camera de recurs a apreciat în continuare că, având în vedere diferențele existente între semnele în conflict, camera de recurs a stabilit în mod corect lipsa riscului de confuzie.
25 În sfârșit, în măsura în care semnele concurente nu pot fi considerate similare, camera de recurs a respins argumentele persoanei care a formulat opoziția întemeiate pe articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 40/94, pe motiv că aceasta nu prezentase dovada privind renumele mărcilor sale anterioare în termenul stabilit, nici nu demonstrase modul în care utilizarea mărcii comunitare solicitate ar permite societății Leggett & Platt să obțină un profit necuvenit din caracterul distinctiv sau din renumele mărcilor anterioare sau să le aducă atingere.
Procedura și concluziile părților
26 Prin cererea depusă la grefa Tribunalului la 28 mai 2004, reclamanta a introdus prezenta acțiune în temeiul articolului 63 din Regulamentul nr. 40/94.
27 Părțile nu s‑au prezentat la ședința care a avut loc la 14 iunie 2006.
28 Prin Ordonanța din 30 aprilie 2007, procedura orală a fost redeschisă pentru a permite părților să‑și prezinte eventualele observații ca urmare a pronunțării Hotărârii Curții din 13 martie 2007, OAPI/Kaul, (C‑29/05 P, Rep., p. I‑2213).
29 Reclamanta solicită Tribunalului:
– anularea și modificarea deciziei atacate în măsura în care s‑au înlăturat elementele probatorii prezentate și s‑a respins opoziția sa;
– retrimiterea cauzei la OAPI și obligarea acestuia să refuze înregistrarea mărcii LURA‑FLEX pentru toate produsele solicitate;
– obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.
30 OAPI și Leggett & Platt, intervenientă în fața Tribunalului, solicită Tribunalului:
– respingerea ca inadmisibil a celui de al doilea capăt al concluziilor reclamantei;
– respingerea acțiunii;
– obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept
Cu privire la admisibilitatea celui de al doilea punct al concluziilor reclamantei
31 OAPI și Leggett & Platt susțin că cel de al doilea punct al concluziilor reclamantei este inadmisibil în măsura în care se urmărește ca Tribunalul să ordone OAPI să refuze înregistrarea mărcii comunitare solicitate, chiar atunci când un astfel de ordin excede competența Tribunalului.
32 Tribunalul reamintește că, potrivit unei jurisprudențe constante, în cadrul unei acțiuni introduse împotriva deciziei unei camere de recurs a OAPI în fața instanței comunitare, Oficiul are obligația, în temeiul articolului 233 CE și al articolului 63 alineatul (6) din Regulamentul nr. 40/94, de a lua toate măsurile necesare pentru executarea unei eventuale hotărâri de anulare pronunțate de instanța comunitară.
33 Prin urmare, nu este de competența Tribunalului să adreseze OAPI somații. Dimpotrivă, acestuia din urmă îi revine obligația de a acționa, după caz, în conformitate cu dispozitivul și considerentele hotărârilor Tribunalului [Hotărârea din 31 ianuarie 2001, Mitsubishi HiTec Paper Bielefeld/OAPI (Giroform), T‑331/99, Rec., p. II‑433, punctul 33].
34 Așadar, trebuie respins ca inadmisibil al doilea punct al concluziilor reclamantei, în măsura în care se urmărește ca Tribunalului să someze OAPI să refuze înregistrarea mărcii comunitare solicitate pentru toate produsele vizate în cererea de înregistrare a mărcii.
Cu privire la fond
35 În susținerea acțiunii sale, reclamanta invocă mai întâi încălcarea a două norme fundamentale de procedură. În această privință, aceasta susține, în principal, nerespectarea de către camera de recurs a normei 18 alineatul (2) și a normei 22 alineatul (4) din Regulamentul nr. 2868/95 și, în subsidiar, nerespectarea dreptului său de a fi ascultată.
36 Reclamanta invocă în continuare faptul că s‑a aplicat în mod inexact articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94 de către camera de recurs, nereținându‑se existența unui risc de confuzie și că în mod greșit s‑a înlăturat aplicarea articolului 8 alineatul (5) din acest regulament.
Cu privire la încălcarea normei 18 alineatul (2) și a normei 22 alineatul (4) din Regulamentul nr. 2868/95
– Argumentele părților
37 Reclamanta susține nerespectarea normei 18 alineatul (2) și a normei 22 alineatul (4) din Regulamentul nr. 2868/95 de către camera de recurs întrucât aceasta a refuzat să admită dovezile privind renumele mărcilor sale anterioare, pe motiv că acestea nu fuseseră traduse în limba de procedură în termenul stabilit de divizia de opoziție.
38 În vreme ce norma 18 alineatul (2) obligă OAPI să invite persoana care a formulat opoziția să remedieze, în termen de două luni, anumite nereguli constatate în actul de opoziție, norma 22 alineatul (4) îi permite să invite persoana care a formulat opoziția să furnizeze, în termenul acordat, o traducere în limba procedurii de opoziție a probelor și a indicațiilor prezentate într‑o altă limbă în dovedirea utilizării mărcilor anterioare.
39 În loc să se limiteze la inserarea unui alineat standard în scrisoarea sa din 29 august 2001, divizia de opoziție ar fi trebuit, așadar, să solicite în mod formal reclamantei remedierea lipsei traducerii, după ce a fost constatată sau să îi acorde un termen pentru a îndrepta această neregulă, odată ce ea a fost evidențiată de Leggett & Platt.
40 După cum rezultă din punctul 44 din Hotărârea Tribunalului din 13 iunie 2002, Chef Revival USA/OAPI – Massagué Marín (Chef) (T‑232/00, Rec., p. II‑2749)], în cazul în care în sprijinul opoziției nu sunt prezentate probe, documente sau o traducere în limba de procedură în termenul stabilit inițial în acest scop sau prorogat în temeiul normei 71 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2868/95, divizia de opoziție poate fie să respingă opoziția ca nefondată, fie, ca în speță, să hotărască întemeindu‑se pe probele disponibile conform normei 20 alineatul (3) din Regulamentul nr. 2868/95, cu condiția de a lua totuși în considerare toate probele prezentate.
41 În orice caz, elementele de probă furnizate de reclamantă ar fi trebuit cel puțin luate în considerare ca dovadă a caracterului distinctiv sporit al mărcilor sale anterioare rezultând din faptul utilizării lor, în sensul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94.
42 OAPI și Leggett & Platt răspund că, în temeiul normei 17 alineatul (2) din Regulamentul nr. 2868/95, persoana care a formulat opoziția trebuie să prezinte traducerea dovezilor privind renumele mărcilor anterioare fie în termen de o lună de la expirarea termenului de opoziție, fie, ca în speță, în termenul stabilit de OAPI în temeiul normei 16 alineatul (3) în conformitate cu norma 20 alineatul (2).
43 Or, reclamanta nu a furnizat o traducere în limba engleză a dovezii privind renumele mărcilor sale anterioare până la data limită de 29 decembrie 2001 stabilită regulamentar de OAPI. Așadar, divizia de opoziție și camera de recurs au refuzat în mod corect să analizeze probele prezentate în limba spaniolă privind drepturile reclamantei prezumate a rezulta din articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 40/94.
44 Așadar, contrar celor susținute de reclamantă, decizia atacată nu poate fi anulată pe motiv că norma 18 alineatul (2) ar impune OAPI obligația de a da ocazia persoanelor care formulează opoziții să completeze probele prezentate într‑un nou termen stabilit de OAPI.
45 Norma 18 privește admisibilitatea opoziției analizate din oficiu de OAPI și nu obligația de furnizare a unei traduceri în limba de procedură impusă de norma 17 alineatul (2) a cărei încălcare reprezintă o nerespectare a unei condiții de fond echivalentă cu lipsa probei privind existența faptelor pe care se întemeiază opoziția [Hotărârea Chef, punctul 40 de mai sus, punctul 44, și Hotărârea Tribunalului din 30 iunie 2004, GE Betz/OAPI ‑ Atofina Chemicals (BIOMATE), T‑107/02, Rec., p. II‑1845, punctul 70].
46 În sfârșit, norma 22 alineatul (4) este inaplicabilă în speță întrucât se referă numai la dovedirea utilizării mărcilor anterioare, cerută doar atunci când acestea au fost înregistrate de cel puțin cinci ani, iar solicitantul unei mărci comunitare cere persoanei care a formulat opoziția să facă dovada acestei utilizări, ceea ce nu este cazul în speță.
– Aprecierea Tribunalului
47 Norma 16 din Regulamentul nr. 2868/95 prevede la alineatul (3) că dovezile privind renumele mărcilor pe care se întemeiază opoziția pot fi furnizate, în cazul în care nu au fost prezentate în același timp cu actul de opoziție sau ca urmare a acestuia, într‑un termen ulterior deschiderii procedurii de opoziție pe care OAPI îl stabilește conform alineatului (2) din norma 20 din Regulamentul nr. 2868/95.
48 Pe de altă parte, referitor la limbile procedurii de opoziție, norma 17 din acest regulament prevede la alineatul (2) că, dacă dovezile și documentele justificative care trebuie furnizate în sprijinul opoziției nu sunt prezentate, ca în speță, în limba procedurii de opoziție, persoana care a formulat opoziția trebuie să furnizeze o traducere în această limbă în termenul stabilit de OAPI în temeiul normei 16 alineatul (3).
49 Rezultă că reclamanta avea obligația să furnizeze diviziei de opoziție traducerile elementelor probatorii privind renumele mărcilor sale anterioare înainte de expirarea, la 29 decembrie 2001, a termenului de patru luni acordat, conform normei 20 alineatul (2), în vederea prezentării faptelor, dovezilor și observațiilor pe care persoana în cauză le consideră necesare pentru susținerea opoziției sale.
50 Într‑adevăr, din dubla trimitere de la norma 16 alineatul (3), la norma 20 alineatul (2), pe de o parte și de la norma 17 alineatul (2) la norma 16 alineatul (3) pe de altă parte, rezultă că termenul pe care divizia de opoziție îl acordase, în temeiul normei 20 alineatul (2), pentru prezentarea informațiilor detaliate privind faptele, dovezile și observațiile prezentate în sprijinul opoziției, era de asemenea aplicabil traducerilor în limba procedurii de opoziție a elementelor de probă privind renumele mărcilor anterioare ale reclamantei.
51 În acest sens, trebuie reamintit că divizia de opoziție, în corespondența sa din 29 august 2001, semnalase în mod expres reclamantei că toate documentele trebuiau prezentate în limba procedurii de opoziție, limba engleză în acest caz, sau însoțite de o traducere în această limbă și că o astfel de traducere a oricărui document sau certificat deja prezentat într‑o altă limbă era de asemenea cerută, înțelegându‑se că nu vor fi luate în considerare documentele netraduse în limba de procedură.
52 Dacă reclamanta a depus regulamentar în fața diviziei de opoziție, la 20 decembrie 2001, informații detaliate privind faptele, dovezile și observațiile în sprijinul opoziției sale, totuși, cu această ocazie ea a prezentat probele și actele justificative privind renumele mărcilor sale anterioare doar în limba spaniolă. Reclamanta a depus o traducere a acestor elemente probatorii în limba engleză, limba procedurii de opoziție, abia la 9 august 2002, adică după expirarea, la 29 decembrie 2001, a termenului de patru luni acordat de divizia de opoziție.
53 Este lipsit de efect faptul că reclamanta susține că divizia de opoziție a ignorat norma 18 alineatul (2) și norma 22 alineatul (4) din Regulamentul nr. 2868/95 refuzând să ia în considerare traducerile prezentate, fără ca, în prealabil, să fi invitat în mod special reclamanta să remedieze lipsa traducerilor, odată ce aceasta a fost constatată, sau să fi încuviințat celui în cauză un termen specific de rectificare, odată ce neregula a fost evidențiată de Leggett & Platt.
54 Pe de o parte, norma 18 alineatul (2), potrivit căreia OAPI informează persoana care a formulat opoziția cu privire la neregulile ce afectează actul de opoziție și invită pe cel în cauză să le remedieze în termen de două luni care nu poate fi prelungit, nu este aplicabil în litigiu, nici măcar prin analogie, întrucât această normă se referă la cauzele de inadmisibilitate a opoziției (Hotărârea Chef, punctul 40 de mai sus, punctul 36).
55 Or, cerințele legale privind prezentarea faptelor, dovezilor și observațiilor, precum și documentelor justificative prezentate în sprijinul opoziției, în ceea ce privește traducerile lor în limba procedurii de opoziție, constituie condiții care fac obiectul analizei fondului opoziției (Hotărârea Chef, punctul 40 de mai sus, punctele 37 și 52).
56 Așadar, divizia de opoziție nu era în vreun fel obligată să semnaleze reclamantei neregula constând în omisiunea sa de a prezenta o traducere a elementele de probă privind renumele mărcilor sale anterioare, lipsa unei astfel de traduceri nefiind contrară niciunei dispoziții din Regulamentul nr. 40/94 sau din Regulamentul nr. 2868/95 menționat de norma 18 alineatul (2) din acest din urmă regulament (Hotărârea BIOMATE punctul 45 de mai sus, punctul 70).
57 Pe de altă parte, OAPI nu a putut să nu respecte norma 22 alineatul (4), care îi permite să invite persoana care a formulat opoziția să furnizeze, în termenul acordat, o traducere în limba de procedură a dovezilor prezentate într‑o altă limbă, în susținerea utilizării mărcilor anterioare în sensul articolului 43 alineatele (2) sau (3) din Regulamentul nr. 40/94.
58 Această din urmă prevedere, ce permite persoanei care a formulat opoziția să dovedească, la cererea solicitantului, că marca anterioară pe care se întemeiază opoziția a făcut obiectul unei utilizări importante în decursul a cinci ani ce preced publicarea cererii de înregistrare a mărcii comunitare, este vădit inaplicabilă în prezenta cauză.
59 Într‑adevăr, reclamanta, ale cărei mărci anterioare au fost înregistrate abia în 1998, nu poate să revendice o utilizare pe o perioadă de cinci ani anterioară datei publicării cererii de înregistrare a mărcii comunitare, deoarece publicarea a intervenit la 5 februarie 2001.
60 În orice caz, reclamanta nu a solicitat în mod util beneficiul normei 71 din Regulamentul nr. 2868/95, care, atunci când împrejurările o justifică, permite OAPI prorogarea unui termen stabilit, în măsura în care partea interesată formulează o cerere în acest sens înainte de expirarea termenului în cauză.
61 Din moment ce reclamanta a furnizat tardiv diviziei de opoziție traducerile probelor și ale documentelor justificative privind renumele mărcilor sale anterioare în limba de procedură, aceste elemente probatorii trebuie considerate ca nefurnizate de reclamantă în timp util, în sensul articolului 74 alineatul (2) din Regulamentul nr. 40/94, astfel încât OAPI putea să nu țină cont de ele în temeiul aceleiași prevederi.
62 Articolul citat anterior învestește camera de recurs, în fața căreia sunt expuse, precum în speță, fapte sau probe prezentate tardiv în fața diviziei de opoziție, cu o largă putere de apreciere în scopul de a decide, chiar în motivarea deciziei cu privire la acest aspect, dacă trebuie sau nu să ia aceste fapte sau probe în considerare (Hotărârea OAPI/Kaul, punctul 28 de mai sus, punctele 43 și 63, cu privire la care părților li s‑a oferit posibilitatea de a-și prezenta observațiile).
63 O astfel de luare în considerare poate fi justificată în special atunci când, pe de o parte, elementele tardiv prezentate par la prima vedere realmente pertinente în ceea ce privește rezultatul opoziției și, pe de altă parte, stadiul procedurii în care intervine această prezentare tardivă și circumstanțele aferente nu se opun unei asemenea decizii (Hotărârea OAPI/Kaul, punctul 28 de mai sus, punctul 44).
64 O astfel de posibilitate deschisă camerei de recurs este în mod obiectiv de natură să contribuie la împiedicarea înregistrării unor mărci a căror utilizare ar putea fi apoi contestată cu succes pe calea unei proceduri în anulare sau în contrafacere (Hotărârea OAPI/Kaul, punctul 28 de mai sus, punctul 48).
65 Pe de altă parte, prevăzând că pot fi exercitate de către camera de recurs competențele organului OAPI care a adoptat decizia supusă cenzurii sale, articolul 62 alineatul (1) din Regulamentul nr. 40/94 acordă camerei de recurs competența de a proceda la o nouă analiză completă a fondului opoziției, atât în drept, cât și în fapt (Hotărârea OAPI/Kaul, punctul 28 de mai sus, punctul 57).
66 În speță, camera de recurs a refuzat de la început să admită traducerile probelor și ale documentelor justificative furnizate de reclamantă în susținerea renumelui mărcilor sale anterioare, doar pentru faptul că luarea lor în considerare fusese exclusă de oficiu din cauza prezentării lor tardive în fața diviziei de opoziție. Aceasta a considerat astfel că este lipsită de orice putere de apreciere în sensul unei eventuale decizii de a lua în considerare elementele de probă în litigiu.
67 Rezultă că, atunci când și‑a declinat ab initio exercitarea competenței sale de apreciere în sensul de a decide dacă era sau nu necesar ca probele și actele justificative privind renumele mărcilor anterioare ale reclamantei să fie luate în considerare, camera de recurs a comis o eroare de drept.
68 În ceea ce privește pertinența elementelor de probă în litigiu, se poate reține că divizia de opoziție a subliniat în mod expres că ar fi putut să nu concluzioneze că nu există un risc de confuzie între semnele în conflict dacă reclamanta ar fi alegat, în cadrul termenelor stabilite, faptul că mărcile sale anterioare aveau un caracter distinctiv ridicat datorită utilizării lor răspândite și dacă ar fi prezentat traducerile necesare pentru stabilirea acestui caracter distinctiv amplificat.
69 În plus, din decizia atacată rezultă că, în ceea ce o privește, camera de recurs a considerat ca fiind pertinentă împrejurarea că reclamanta nu făcuse dovada renumelui mărcilor sale anterioare în termenul stabilit.
70 În ceea ce privește stadiul procedurii în care s‑au prezentat probele, mai trebuie relevat faptul că reclamanta a depus traducerile în litigiu în fața diviziei de opoziție la 9 august 2002 și a sesizat camera de recurs la 5 martie 2003, decizia atacată fiind pronunțată la 18 martie 2004.
71 În aceste condiții, nu rezultă din dosar că o constrângere de timp putea împiedica luarea în considerare de către camera de recurs a traducerilor elementelor probatorii privind renumele mărcilor sale anterioare pe care se întemeiase opoziția.
72 Rezultă din cele de mai sus că decizia este nelegală și trebuie, așadar, anulată, fără a fi nevoie să se analizeze celelalte motive invocate de reclamantă.
Cu privire la cheltuielile de judecată
73 Potrivit articolului 87 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată.
74 Întrucât OAPI a căzut în pretenții în măsura în care decizia atacată este anulată, se impune obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă, conform concluziilor acesteia.
75 Întrucât intervenienta a căzut în pretenții în ceea ce privește concluziile sale, aceasta suportă propriile cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera a patra)
declară și hotărăște:
1) Anulează Decizia Camerei întâi de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) din 18 martie 2004 (cauza R 333/2003-1).
2) OAPI suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de reclamantă.
3) Intervenienta suportă propriile cheltuieli de judecată.
Legal | Wiszniewska‑Białecka | Moavero Milanesi |
Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 11 iulie 2007.