HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a opta)
7 iunie 2013(*)
„FEOGA – Secțiunea Garantare – FEGA și FEADR – Cheltuieli excluse de la finanțare – Cheltuieli efectuate în cadrul măsurii POSEI (exercițiile 2005, 2006 și 2007)”
În cauza T‑2/11,
Republica Portugheză, reprezentată de L. Inez Fernandes, de M. Figueiredo și de J. Saraiva de Almeida, în calitate de agenți,
reclamantă,
împotriva
Comisiei Europene, reprezentată de P. Guerra e Andrade și de P. Rossi, în calitate de agenți,
pârâtă,
având ca obiect o cerere de anulare a Deciziei 2010/668/UE a Comisiei din 4 noiembrie 2010 de excludere de la finanțarea din fondurile Uniunii Europene a anumitor cheltuieli efectuate de statele membre în cadrul Fondului european de orientare și garantare agricolă (FEOGA), secțiunea Garantare, în cadrul Fondului european de garantare agricolă (FEGA) și în cadrul Fondului european agricol de dezvoltare rurală (FEADR) (JO L 288, p. 24), în ceea ce privește corecția financiară în valoare totală de 743 251,25 euro aplicată Republicii Portugheze în cadrul măsurii POSEI pentru exercițiile 2005-2007,
TRIBUNALUL (Camera a opta),
compus din domnul L. Truchot, președinte, doamna M. E. Martins Ribeiro (raportor) și domnul A. Popescu, judecători,
grefier: doamna C. Kristensen, administrator,
având în vedere procedura scrisă și în urma ședinței din 12 septembrie 2012,
pronunță prezenta
Hotărâre
Cadrul juridic
Reglementarea Uniunii Europene privind finanțarea politicii agricole comune
1 Reglementarea de bază privind finanțarea politicii agricole comune este constituită, în ceea ce privește cheltuielile efectuate începând cu 1 ianuarie 2000, de Regulamentul (CE) nr. 1258/1999 al Consiliului din 17 mai 1999 privind finanțarea politicii agricole comune (JO L 160, p. 103), care a înlocuit Regulamentul (CEE) nr. 729/70 al Consiliului din 21 aprilie 1970 privind finanțarea politicii agricole comune (JO L 94, p. 13), aplicabil cheltuielilor efectuate anterior datei menționate.
2 În temeiul articolului 1 alineatul (2) litera (b) și al articolului 2 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1258/1999, secțiunea Garantare a Fondului european de orientare și garantare agricolă (FEOGA) finanțează măsurile de intervenție pentru reglarea piețelor agricole efectuate în conformitate cu normele Uniunii în cadrul organizării comune a piețelor agricole.
3 Articolul 7 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1258/99 prevede:
„În cazul în care Comisia constată că cheltuielile precizate la articolele 2 și 3 au fost efectuate cu încălcarea normelor comunitare, hotărăște ce sume urmează să fie excluse de la finanțarea comunitară.
Înaintea luării oricărei decizii de refuzare a finanțării, constatările în urma verificărilor Comisiei și răspunsurile statelor membre fac obiectul unei notificări scrise, iar ulterior cele două părți trebuie să încerce să ajungă la un acord cu privire la acțiunea ce trebuie întreprinsă.
În cazul în care nu s‑a ajuns la niciun acord, statul membru poate să solicite deschiderea unei proceduri în scopul reconcilierii părților în termen de patru luni. Comisiei i se prezintă un raport privind rezultatul procedurii examinat înainte de a decide orice refuz de finanțare.
Comisia evaluează sumele care vor fi excluse pe baza gravității abaterii constatate. Comisia ține cont de natura și de gravitatea încălcării normelor, precum și de prejudiciul financiar cauzat Comunității.
Finanțarea nu poate fi refuzată pentru:
(a) cheltuielile precizate la articolul 2 efectuate cu mai mult de 24 de luni înainte ca statul membru să fie notificat în scris de către Comisie cu privire la constatările inspecției;
(b) cheltuielile pentru o măsură sau pentru o acțiune ce intră sub incidența articolului 3, pentru care plata finală s‑a efectuat cu mai mult de 24 de luni înainte ca statul membru să fie notificat în scris de către Comisie cu privire la constatările inspecției.
Cu toate acestea, al cincilea paragraf nu se aplică în următoarele cazuri:
(a) neregulile care intră sub incidența articolului 8 alineatul (2);
(b) ajutoarele naționale sau încălcările pentru care procedurile precizate la articolele 88 [CE] și 226 [CE] au fost inițiate.” [traducere neoficială]
4 Articolul 8 din Regulamentul nr. 1258/1999 prevede:
„(1) Statele membre iau, în conformitate cu actele cu putere de lege și cu actele administrative, măsurile necesare pentru:
(a) a verifica veridicitatea și corectitudinea operațiunilor finanțate de [FEOGA];
(b) a preveni și a urmări neregulile;
(c) a recupera sumele pierdute ca rezultat al neregulilor sau al neglijenței.
Statul membru informează Comisia cu privire la măsurile respective luate în acest scop și, în special, cu privire la stadiul procedurilor administrative și judiciare.
(2) În cazul în care nu se poate realiza o recuperare completă, consecințele financiare ale neregulii sau ale neglijenței sunt suportate de Comunitate, cu excepția consecințelor neregulii sau ale neglijenței imputabile autorităților administrative sau altor organisme ale statelor membre.
Sumele recuperate vor fi vărsate agenției de plăți acreditate și păstrate de aceasta prin deducere din cheltuielile finanțate de [FEOGA]. Dobânda aferentă sumelor recuperate sau plătite cu întârziere va fi vărsată la [FEOGA].
(3) Consiliul adoptă cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei, normele generale de aplicare a prezentului articol.” [traducere neoficială]
5 Articolul 9 din Regulamentul nr. 1258/1999 prevede:
„(1) Statele membre pun la dispoziția Comisiei toate informațiile necesare pentru buna funcționare a [FEOGA] și iau toate măsurile necesare pentru a facilita verificările pe care Comisia le consideră adecvate în privința gestionării finanțării Comisiei, inclusiv verificările la fața locului.
Comisiei i se comunică de către statele membre actele administrative și actele cu putere de lege pe care acestea le‑au adoptat în vederea aplicării actelor comunitare privitoare la politica agricolă comună, în cazul în care aceste acte au impact financiar asupra [FEOGA].
(2) Fără a aduce atingere verificărilor efectuate de către statele membre în conformitate cu actele cu putere de lege și actele administrative naționale, articolului 284 [CE] și niciunei verificări organizate în conformitate cu articolul 279 [litera] (c) [CE], reprezentații delegați de către Comisie să efectueze inspecțiile la fața locului au acces la registre și la toate celelalte documente, inclusiv la datele întocmite sau înregistrate pe suport electronic, care privesc cheltuielile finanțate de către [FEOGA].
Aceștia pot să verifice în special:
(a) conformitatea practicilor administrative cu normele comunitare;
(b) existența documentelor justificative necesare și corelarea lor cu operațiunile finanțate de către [FEOGA];
(c) condițiile în care operațiunile finanțate de către [FEOGA] au fost efectuate și verificate.
Comisia face o notificare, cu suficient timp înainte, către statul membru în cauză sau statul membru pe al cărui teritoriu va avea loc inspecția. Personalul din statul membru implicat poate lua parte la astfel de verificări.
La cererea Comisiei și cu acordul statului membru, verificările sau anchetele asupra operațiunilor de recuperare prevăzute de acest regulament se întreprind de către organismele competente ale statului membru respectiv. Agenți ai Comisiei pot lua parte la acestea.
În scopul îmbunătățirii verificărilor, Comisia poate să obțină ajutorul autorităților acestor state membre pentru anumite inspecții sau anchete.
(3) În măsura în care este necesar, Consiliul adoptă, cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei, normele generale de aplicare a prezentului articol.” [traducere neoficială]
6 Regulamentul nr. 1258/1999 a fost abrogat prin Regulamentul (CE) nr. 1290/2005 al Consiliului din 21 iunie 2005 privind finanțarea politicii agricole comune (JO L 209, p. 1, Ediție specială, 14/vol. 1, p. 193), care a intrat în vigoare, potrivit articolului 49, în a șaptea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, și anume la 18 august 2005.
7 Cu toate acestea, articolul 47 din Regulamentul nr. 1290/2005 a precizat că „Regulamentul […] nr. 1258/1999 se aplică în continuare până la 15 octombrie 2006 pentru cheltuielile suportate de către statele membre și până la 31 decembrie 2006 pentru cheltuielile efectuate de către Comisie”.
8 Regulamentul (CE) nr. 1663/95 al Comisiei din 7 iulie 1995 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului nr. 729/70 privind procedura de lichidare a conturilor FEOGA, secțiunea Garantare (JO L 158, p. 6), astfel cum a fost modificat în special prin Regulamentul (CE) nr. 2245/1999 al Comisiei din 22 octombrie 1999 (JO L 273, p. 5), prevede la articolul 8 alineatul (1):
„În cazul în care, în urma unei anchete, Comisia consideră că respectivele cheltuieli nu au fost efectuate în conformitate cu normele comunitare, aceasta comunică statului membru în cauză rezultatele verificărilor și indică măsurile corective care trebuie luate pentru a asigura în viitor respectarea acestor norme.
Comunicarea face trimitere la prezentul regulament. Statul membru răspunde în termen de două luni, iar Comisia își poate modifica poziția în consecință. În cazuri justificate, Comisia poate acorda o prelungire a acestui termen.
După expirarea termenului acordat pentru răspuns, Comisia convoacă statul membru la o discuție bilaterală, iar părțile încearcă să ajungă la un acord privind măsurile care trebuie adoptate, precum și privind evaluarea gravității încălcării și a prejudiciului financiar cauzat Comunității. În urma acestei discuții și la expirarea termenului fixat de Comisie, cu consultarea statului membru, pentru furnizarea de informații suplimentare sau, atunci când statul membru nu acceptă convocarea într‑un termen stabilit de Comisie, după expirarea acestui termen, Comisia comunică oficial concluziile sale statului membru, făcând trimitere la Decizia 94/442/CE a Comisiei. Fără a aduce atingere celui de‑al patrulea paragraf al prezentului alineat, această comunicare include o evaluare a cheltuielilor pe care Comisia intenționează să le excludă în temeiul articolului 5 alineatul (2) [litera] (c) din Regulamentul […] nr. 729/70.
Statul membru informează Comisia în cel mai scurt timp despre măsurile corective adoptate pentru a asigura respectarea normelor comunitare, precum și despre data efectivă a punerii lor în aplicare. Comisia adoptă, după caz, una sau mai multe decizii în temeiul articolului 5 alineatul (2) [litera] (c) din Regulamentul […] nr. 729/70 pentru a exclude cheltuielile afectate de nerespectarea normelor comunitare până la data efectivă a punerii în aplicare a măsurilor corective.” [traducere neoficială]
9 Regulamentul (CE) nr. 885/2006 al Comisiei din 21 iunie 2006 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1290/2005 în ceea ce privește autorizarea agențiilor de plăți și a altor entități, precum și lichidarea conturilor FEGA și FEADR (JO L 171, p. 90, Ediție specială, 14/vol. 2, p. 37) prevede la articolul 11:
„(1) În cazul în care, în urma unei anchete, Comisia consideră că cheltuielile nu au fost efectuate în conformitate cu normele comunitare, aceasta comunică constatările sale statului membru în cauză și îi indică măsurile corective care se impun pentru a asigura în viitor respectarea acestor norme.
Comunicarea face trimitere la prezentul articol. Statul membru răspunde într‑un termen de două luni de la primirea comunicării, iar Comisia își poate modifica poziția în consecință. În cazuri justificate, Comisia poate acorda o prelungire a termenului de răspuns.
La expirarea termenului de răspuns, Comisia convoacă o reuniune bilaterală, iar ambele părți se străduiesc să ajungă la un acord privind măsurile care trebuie adoptate, precum și privind evaluarea gravității încălcării și a prejudiciului financiar cauzat Comunității.
(2) În cele două luni de la primirea procesului‑verbal al întâlnirii bilaterale menționate la alineatul (1) al treilea paragraf, statul membru comunică informațiile eventual solicitate în cursul reuniunii, precum și orice informație suplimentară pe care o consideră utilă pentru examinarea dosarului.
În cazuri justificate și la cererea motivată a statului membru, Comisia poate acorda o prelungire a perioadei prevăzute la primul paragraf. Cererea se adresează Comisiei înainte de [încheierea] perioadei menționate.
După încheierea perioadei prevăzute la primul paragraf, Comisia comunică oficial statului membru concluziile la care a ajuns pe baza informațiilor primite în cadrul procedurii de verificare a conformității. Această comunicare prezintă evaluarea cheltuielilor pe care Comisia intenționează să le excludă de la finanțarea comunitară în temeiul articolului 31 din Regulamentul […] nr. 1290/2005 și face trimitere la articolul 16 alineatul (1) din prezentul regulament.
(3) Statul membru informează Comisia despre măsurile corective pe care le adoptă în scopul de a asigura respectarea normelor comunitare, precizând data efectivă a punerii lor în aplicare.
După examinarea oricărui raport întocmit eventual de către organul de conciliere în conformitate cu capitolul 3 din prezentul regulament, Comisia adoptă, după caz, una sau mai multe decizii în temeiul articolului 31 din Regulamentul […] nr. 1290/2005 pentru a exclude de la finanțarea comunitară cheltuielile afectate de nerespectarea normelor comunitare până când statul membru pune efectiv în aplicare măsurile corective.
În momentul evaluării cheltuielilor care trebuie excluse de la finanțarea comunitară, Comisia poate lua în considerare orice informație transmisă de către statul membru după expirarea perioadei prevăzute la alineatul (2), în cazul în care aceasta este necesară pentru o mai bună estimare a prejudiciului financiar cauzat bugetului comunitar, cu condiția ca întârzierea în transmiterea informațiilor menționate să se justifice prin circumstanțe excepționale.
(4) În ceea ce privește FEGA, sumele care trebuie deduse din finanțarea comunitară sunt scăzute de către Comisie din plățile lunare corespunzătoare cheltuielilor efectuate în cursul celei de‑a doua luni care urmează deciziei în temeiul articolului 31 din Regulamentul […] nr. 1290/2005.
În ceea ce privește FEADR, sumele care trebuie deduse din finanțarea comunitară sunt scăzute de către Comisie din următoarea plată intermediară sau din plata finală.
Cu toate acestea, la cererea statului membru, atunci când importanța sumelor care trebuie deduse justifică acest lucru și după consultarea Comitetului pentru fonduri agricole, Comisia poate decide să aplice deducerile la o altă dată.
(5) Prezentul articol se aplică, mutatis mutandis, veniturilor alocate în sensul articolului 34 din Regulamentul […] nr. 1290/2005.”
10 Din articolul 18 din Regulamentul nr. 885/2006 rezultă că Regulamentul nr. 1663/95 continuă să se aplice pentru lichidarea conturilor pentru exercițiul financiar 2006, în temeiul articolului 7 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1258/1999.
11 Regulamentul (CE) nr. 1453/2001 al Consiliului din 28 iunie 2001 privind măsurile specifice referitoare la anumite produse agricole pentru Insulele Azore și Madeira și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 1600/92 (Poseima) (JO L 198, p. 26, Ediție specială, 03/vol. 38, p. 165) instituie un program de măsuri specifice în favoarea acestor regiuni periferice ale Uniunii.
12 Pe de altă parte, Regulamentul (CE) nr. 43/2003 al Comisiei din 23 decembrie 2002 de adoptare a normelor de aplicare a Regulamentelor (CE) nr. 1452/2001, (CE) nr. 1453/2001 și (CE) nr. 1454/2001 ale Consiliului în ceea ce privește ajutoarele acordate pentru producțiile locale de produse vegetale în regiunile ultraperiferice ale Uniunii (JO 2003, L 7, p. 25) implementează ajutoare în favoarea producțiilor locale de produse vegetale în regiunile ultraperiferice ale Uniunii.
13 Considerentul (26) al Regulamentului nr. 43/2003 prevede că „[t]rebuie stabilit numărul minim de exploatări care trebuie supuse unei verificări la fața locului în temeiul diferitelor regimuri de ajutor”. [traducere neoficială]
14 Considerentul (27) al acestui regulament prevede:
„Eșantionul corespunzător ratei minime de verificări la fața locului trebuie alcătuit parțial pe baza unei analize a riscurilor și parțial în mod aleator. Trebuie specificați principalii factori de luat în considerare la analiza riscurilor.” [traducere neoficială]
15 Considerentul (28) al Regulamentului nr. 43/2003 precizează că „[c]onstatarea neregulilor grave trebuie să fie urmată de o creștere a nivelului verificărilor la fața locului în anul în curs și în anul următor, pentru a obține garanții satisfăcătoare privind exactitatea cererilor de ajutor în cauză”. [traducere neoficială]
16 Articolul 58 alineatul (1) din Regulamentul nr. 43/2003 prevede:
„Controalele se efectuează prin intermediul unor verificări administrative și la fața locului. Controlul administrativ este exhaustiv și cuprinde verificări încrucișate, printre altele, în toate cazurile adecvate, cu datele sistemului integrat de gestiune și control. Pe baza unei analize a riscurilor, autoritățile naționale efectuează controale la fața locului prin sondaj asupra a cel puțin 10 % din cererile de ajutor.
În toate cazurile adecvate, statele membre recurg la sistemul integrat de gestiune și control instituit prin Regulamentul (CEE) nr. 3508/92.” [traducere neoficială]
17 Articolul 60 din Regulamentul nr. 43/2003, intitulat „Selectarea cererilor care trebuie să facă obiectul unei verificări la fața locului”, precizează:
„(1) Cultivatorii care fac obiectul unor verificări la fața locului sunt selectați de autoritatea competentă pe baza unei evaluări a riscurilor, precum și a reprezentativității cererilor de ajutor prezentate. Evaluarea riscurilor ține seama de:
(a) cuantumul ajutoarelor;
(b) numărul de parcele agricole, suprafața care face obiectul unei cereri de ajutor sau cantitatea produsă, transportată, transformată sau comercializată;
(c) evoluția în comparație cu anul precedent;
(d) rezultatele controalelor efectuate în decursul anilor precedenți;
(e) alți parametri stabiliți de statele membre.
Pentru a asigura reprezentativitatea, statele membre selectează în mod aleatoriu între 20 și 25 % din numărul minim de cultivatori care trebuie să facă obiectul unei verificări la fața locului.
(2) Autoritatea competentă înregistrează motivele pentru care cultivatorul a fost ales să fie supus unei verificări la fața locului. Înainte de începerea verificării la fața locului, inspectorul responsabil cu efectuarea sa trebuie informat cu privire la respectivele motive.” [traducere neoficială]
Orientările Comisiei
18 Orientările Comisiei pentru aplicarea corecțiilor financiare au fost definite în Documentul nr. VI/5330/97 al Comisiei din 23 decembrie 1997, intitulat „Orientări privind calculul consecințelor financiare în cadrul pregătirii deciziei de închidere a conturilor FEOGA‑Garantare”.
19 Anexa 2 la Documentul nr. VI/5330/97 privind consecințele financiare ale deficiențelor controalelor efectuate de statele membre asupra închiderii conturilor secțiunii Garantare din FEOGA prevede în partea intitulată „Introducere”:
„În cazul în care Comisia constată că o cheltuială specifică privește o cerere care nu respectă normele comunitare, consecințele financiare sunt clare: Comisia trebuie să refuze finanțarea de la bugetul comunitar, cu excepția cazului în care plata necorespunzătoare a fost depistată de organismele naționale de control și a determinat aplicarea măsurilor de corecție și de recuperare adecvate (a se vedea anexa 4). În cazul în care consecințele financiare decurg din analiza cheltuielilor referitoare la un număr mare de dosare, valoarea exclusă de la finanțarea comunitară se calculează, în măsura posibilului, pe baza unei extrapolări a rezultatelor obținute din studiul unui eșantion reprezentativ de dosare. Aceeași metodă de extrapolare trebuie să fie aplicată pentru toate statele membre, inclusiv în ceea ce privește nivelul de fiabilitate și de amploare a inexactităților, stratificarea populației, mărimea eșantionului și evaluarea erorilor ocazionate de eșantionare, ținând seama de consecințele financiare globale.
În cazul în care un stat membru nu respectă normele comunitare prin care se urmărește verificarea eligibilității cererilor, această simplă nerespectare implică faptul că plățile contravin dispozițiilor comunitare aplicabile măsurii în discuție și obligației generale a statelor membre de depistare și de prevenire a neregulilor, prevăzută la articolul 8 din Regulamentul nr. 729/70. Acest lucru nu semnifică neapărat că toate cererile aprobate constituie nereguli, însă sporește riscul ca [FEOGA] să suporte cheltuieli nejustificate. Deși este adevărat că, în anumite cazuri flagrante, Comisia poate fi abilitată să refuze toate cheltuielile în discuție în cazul în care controalele impuse printr‑un regulament nu sunt efectuate într‑un anumit număr de cazuri, valoarea cheltuielilor care trebuie respinse ar depăși, după toate probabilitățile, pierderea financiară suferită de Comunitate. Trebuie, așadar, să se estimeze pierderea cu ocazia evaluării corecțiilor financiare.
[...]” [traducere neoficială]
20 Anexa 2 la Documentul nr. VI/5330/97 precizează, în partea intitulată „Evaluare pe baza erorilor care figurează în dosarele individuale”:
„Pe baza procedurilor deja stabilite în temeiul directivelor interne, calculele referitoare la corecția financiară se efectuează pe baza uneia dintre următoarele tehnici:
(a) refuzul unei cereri individuale care nu a fost supusă controlului impus;
(b) refuzul unei sume calculate prin extrapolarea rezultatelor verificărilor efectuate pe un eșantion reprezentativ de dosare la totalitatea dosarelor din care a fost prelevat respectivul eșantion, care însă este limitat la sectorul administrativ în care există riscul rezonabil să survină aceeași deficiență. Se acordă statului membru posibilitatea de a prezenta proba că rezultatele extrapolării nu corespund celor obținute ca urmare a examinării tuturor dosarelor din care a fost prelevat eșantionul.
[…]” [traducere neoficială]
21 Anexa 2 la Documentul nr. VI/5330/97 precizează, în partea intitulată „Evaluare bazată pe riscurile de pierdere financiară: corecții forfetare”:
„Dat fiind că recurgerea la auditul sistemelor este larg răspândită, serviciile Comisiei au recurs din ce în ce mai mult la o evaluare a riscului pe care îl prezintă deficiențele sistemelor. În cazul în care nivelul real al cheltuielilor afectate de nereguli și, implicit, al pierderilor financiare suferite de Comunitate nu poate fi determinat, Comisia aplică, începând cu închiderea conturilor pentru exercițiul 1990, corecții forfetare de 2 %, de 5 % sau de 10 % din cheltuielile declarate, în funcție de amploarea riscului de producere a unui prejudiciu. În cazuri excepționale se poate decide aplicarea unor coeficienți de corecție mai mari, de până la 100 %. Prerogativa Comisiei de a aplica corecții de acest tip a fost confirmată de Curtea de Justiție prin soluționarea acțiunilor introduse împotriva unor decizii de închidere anuală a conturilor (de exemplu Hotărârea C‑50/94).
[…]” [traducere neoficială]
22 Anexa 2 la Documentul nr. VI/5330/97 prevede în partea intitulată „Orientări pentru aplicarea corecțiilor forfetare”:
„Pot fi avute în vedere corecții forfetare în cazul în care informațiile furnizate de anchetă nu permit serviciului de control să evalueze pierderea plecând de la o extrapolare a pierderilor determinate prin metode statistice sau prin referire la alte date verificabile, însă îi permit să concluzioneze că statul membru nu și‑a îndeplinit obligația de a verifica în mod adecvat eligibilitatea anumitor cereri aprobate.
[…]
Corecțiile forfetare nu sunt relevante în cazul în care neregulile au fost constatate de propriile servicii ale statelor membre, în condițiile prevăzute în anexa 4.
[…]
În cazul în care una sau mai multe verificări‑cheie nu sunt efectuate ori sunt realizate atât de deficient încât sunt ineficiente pentru determinarea eligibilității unei cereri sau pentru prevenirea neregulilor, trebuie să se aplice o corecție de 10 %, deoarece este permis în mod rezonabil să se considere că exista un risc ridicat de pierderi importante pentru FEOGA.
În cazul în care toate controalele‑cheie sunt efectuate, însă fără a se respecta numărul, frecvența sau rigoarea prevăzute de regulamente, trebuie să se aplice o corecție de 5 %, deoarece se poate concluziona în mod rezonabil că aceste controale nu oferă nivelul așteptat de garanție privind regularitatea cererilor și că riscul de producere a unor pierderi pentru FEOGA era semnificativ.
În cazul în care un stat membru efectuează corect controalele‑cheie, dar omite complet să efectueze unul sau mai multe controale secundare, trebuie să se aplice o corecție de 2 %, ținând seama de riscul mai mic de producere a unor pierderi pentru FEOGA și de gravitatea mai redusă a încălcării.
O corecție de 2 % este de asemenea justificată în cazul în care un stat membru omite să ia măsuri în vederea ameliorării aplicării controalelor secundare sau măsuri determinate de regulamentele comunitare, iar Comisia i‑a notificat, în special în aplicarea articolului 8 din Regulamentul nr. 1663/95, că aceste măsuri trebuie să fie aplicate pentru atingerea obiectivului urmărit prin regulamente sau pentru garantarea unui nivel rezonabil de protecție împotriva fraudelor și a neregulilor ori pentru asigurarea unui control adecvat al fondurilor comunitare.
[…]
Coeficientul de corecție trebuie să fie aplicat părții din fonduri pentru care cheltuiala a constituit un risc. În cazul în care deficiența rezultă din neadoptarea, de către un stat membru, a unui sistem de control adecvat, corecția trebuie să fie aplicată tuturor cheltuielilor cărora le era aplicabil acest sistem de control. În cazul în care există motive pentru a se presupune că deficiența este limitată la neaplicarea sistemului de control adoptat de statul membru într‑un departament sau într‑o regiune, corecția trebuie să fie aplicată cheltuielilor administrate de respectivul departament sau de respectiva regiune.
[…]” [traducere neoficială]
23 Comisia arată, de asemenea, în anexa 2 la Documentul nr. VI/5330/97, în partea intitulată „Cazuri‑limită”:
„[…]
În cazul în care deficiențele provin din dificultățile de interpretare a textelor comunitare, cu excepția situațiilor în care este permis în mod rezonabil să se considere că statul membru va discuta aceste dificultăți cu Comisia, și în cazul în care autoritățile naționale au făcut ceea ce era necesar pentru remedierea deficiențelor de îndată ce acestea au fost descoperite, acești factori de ponderare pot fi luați în considerare și pot să determine aplicarea unui coeficient mai mic sau lipsa unei corecții.
[…]” [traducere neoficială]
24 În sfârșit, anexa 4 la Documentul nr. VI/5330/97, intitulată „Tratamentul rezervat concluziilor organelor de control ale statelor membre în cadrul închiderii conturilor”, precizează:
„[…]
Constatările organismelor de control naționale nu vor determina prin ele însele consecințe financiare pentru închiderea conturilor. Constatările vor fi tratate ca elemente de probă că procedurile de control naționale funcționează în conformitate cu regulamentele și în mod efectiv. Este de așteptat însă ca în urma concluziilor rapoartelor statul membru să acționeze în consecință, inclusiv să remedieze orice lacună în procedurile aplicate de un serviciu național, să remedieze lacunele din procedurile aplicate de un serviciu național și să recupereze orice sumă plătită în mod anormal sau considerată necorespunzătoare. Este evident că, dacă nu se dă curs în mod adecvat acestor rapoarte, concluziile controlului devin caduce și, din acest motiv, numai în astfel de împrejurări serviciul de închidere a conturilor ar urma să ia măsurile care se impun din punct de vedere financiar.” [traducere neoficială]
Istoricul cauzei și decizia atacată
25 Prin scrisoarea din 8 martie 2005, Comisia Comunităților Europene a informat autoritățile portugheze, conform articolului 9 alineatul (2) din Regulamentul nr. 729/70 și Regulamentului nr. 1258/1999, că între 11 și 15 aprilie 2005 urma să fie efectuată o misiune de control care urma să se concentreze pe anii 2003 și 2004 și care urma să aibă ca obiect cadrul controlului, inclusiv procedurile de control stabilite, și verificările efectiv realizate. Comisia a solicitat totodată transmiterea unor informații referitoare la anii menționați.
26 Între 11 și 15 aprilie 2005, serviciile Comisiei au efectuat misiunea respectivă în Portugalia pentru a controla punerea în aplicare a măsurilor specifice prevăzute de Regulamentul nr. 1453/2001 privind anumite produse agricole pentru Insulele Azore și Madeira (Portugalia).
27 În urma controlului, Comisia, prin scrisoarea recomandată cu confirmare de primire din 5 decembrie 2006 (denumită în continuare „prima comunicare din 5 decembrie 2006”), a informat autoritățile portugheze despre rezultatul misiunii de control efectuate și a precizat că scrisoarea respectivă era expediată în temeiul articolului 11 din Regulamentul nr. 885/2006. Scrisoarea cuprindea o anexă, intitulată „Observații și recomandări”, care conținea concluziile misiunii de verificare efectuate la autoritățile centrale din Lisabona (Portugalia) și la autoritățile locale, cu privire la regimul ajutoarelor pentru măsuri specifice privind anumite produse agricole pentru Insulele Azore și Madeira (Poseima).
28 Din prima comunicare din 5 decembrie 2006 rezultă că Comisia a considerat că autoritățile portugheze nu respectaseră în totalitate cerințele reglementării comunitare și că erau necesare măsuri corective pentru a asigura în viitor conformitatea cu aceste cerințe. Comisia a solicitat să fie informată cu privire la măsurile corective adoptate deja, precum și cu privire la calendarul prevăzut pentru punerea în aplicare a acestora. Pe de altă parte, Comisia a arătat că s‑a propus excluderea de la finanțarea comunitară a tuturor sau a unei părți din cheltuielile finanțate prin FEOGA, secțiunea Garantare, și că această excludere va putea viza cheltuielile efectuate în perioada începând cu 24 de luni anterior datei primei recepții a scrisorii menționate. În plus, se preciza că deficiențele semnalate urmau să servească drept bază de calcul a corecțiilor financiare care priveau cheltuieli efectuate până la punerea în aplicare a măsurilor corective adecvate.
29 În observațiile și în recomandările care figurează în anexa la prima comunicare din 5 decembrie 2006, Comisia a arătat în special în ceea ce privește „controalele de suprafață”:
„Introducerea [sistemului pentru informații geografice] asociată cu lipsa cadastrului funciar, precum și cu configurarea extrem de accidentată a terenului nu permit măsurători libere, în special pentru că plantarea este realizată pe parcelă doar parțial (în cazul culturii de cartofi), [ceea ce] poate limita eficiența controalelor. S‑a constatat că, la verificările la fața locului ale parcelelor eligibile pentru ajutor, inspectorii se bazează exclusiv pe [sistemul pentru informații geografice]. Recurgerea la acesta din urmă constituie o modalitate bună de verificare a parcelelor, însă trebuie însoțită de măsurători fizice pentru ca verificarea să devină sigură și fiabilă.
Controalele de suprafață efectuate de autoritățile din Madeira au fost realizate pe baza unui eșantion care reprezenta cel puțin 10 % din cererile de ajutor, astfel cum se prevede la articolul 58 din Regulamentul nr. 43/2003. Rezultatele acestor controale arată un număr foarte ridicat de cereri de ajutor refuzate total sau parțial. În anul 2004, de exemplu, dintr‑un eșantion reprezentând 10,13 % din 5 825 de cereri de ajutor pentru cultura de cartofi, 19,66 % din cererile din acest eșantion au fost refuzate total, iar 16,10 % au fost refuzate parțial, ceea ce reprezintă o rată a erorilor de 36 % din suprafețele controlate (aceste rezultate sunt mult mai frapante în cazul culturii de sfeclă de zahăr și de răchită). Pe baza acestor constatări, este evident că rata minimă a controalelor asigurate de autoritățile portugheze nu era suficientă [pentru] protejarea [intereselor] [FEOGA]. S‑a considerat că lipsa unei creșteri în cursul anului 2004 constituie o deficiență în sistemul de control.
În ceea ce privește sistemul de control instituit pentru anul 2005, autoritățile portugheze sunt rugate să furnizeze o listă a solicitanților cu indicarea celor care au fost supuși unei verificări la fața locului (o selecție a buletinelor de control va fi efectuată ulterior) și un recapitulativ pentru a indica numărul de solicitanți pentru fiecare produs, numărul de solicitanți controlați, numărul neregulilor stabilite, cu o defalcare a celor pentru care ajutorul a fost refuzat parțial și [a celor pentru care ajutorul a fost] refuzat în întregime. O indicare a suprafețelor în discuție ar fi de asemenea utilă pentru a facilita evaluarea erorilor în termeni financiari”.
30 Comisia a mai arătat, în anexa la prima comunicare din 5 decembrie 2006, că era recomandat ca autoritățile portugheze să fi recurs mai des la măsurători fizice cu ocazia verificării suprafețelor, precum GPS‑ul sau metrul.
31 Prin scrisoarea din 7 februarie 2007, administrația portugheză a răspuns arătând că erorile depistate cu ocazia verificărilor la fața locului aveau legătură cu parcele de dimensiuni foarte reduse afectate unor diverse culturi horticole, ceea ce făcea mai dificilă declararea exactă a suprafeței utilizate pentru cultura care făcea obiectul ajutorului. Astfel, autoritățile portugheze au subliniat că suprafața medie a unei exploatări era de 0,4 ha și că aceasta se diviza în patru sau în cinci parcele: suprafața medie a fiecărei parcele era, așadar, foarte redusă, de 0,08 ha, iar un număr foarte mare de parcele aveau o suprafață cuprinsă între 0,01 și 0,05 ha. De aici ar rezulta că o eroare minimă în delimitarea sau în măsurarea parcelei ar determina o eroare semnificativă de procentaj în raport cu suprafața reală. Autoritățile portugheze au subliniat că, potrivit Regulamentului nr. 43/2003, marja de eroare a controlului, care era de 3 %, era foarte scăzută pentru sistemul funciar al regiunii autonome Madeira. Cu titlu de exemplu, în cazul unei parcele de 0,01 ha, o neregulă care ar determina o penalitate totală (de 20 %) ar corespunde unei suprafețe de 0,002 ha care ar fi imposibil de înregistrat în aplicația informatică, astfel încât ar trebui considerată neglijabilă. De asemenea, această scrisoare cuprindea anexa 1 prin care autoritățile portugheze transmiteau Comisiei informațiile solicitate de aceasta din urmă la alineatul (3) din anexa la prima comunicare din 5 decembrie 2006 (a se vedea punctul 29 de mai sus).
32 Cu ocazia unei reuniuni bilaterale între serviciile Comisiei și autoritățile portugheze, care s‑a derulat la Bruxelles la 5 iulie 2007, al cărei proces‑verbal a fost întocmit la 25 octombrie 2007 și a fost trimis autorităților portugheze la 31 octombrie 2007, Comisia a atras atenția asupra ratei ridicate a erorilor, evidențiată cu ocazia verificărilor la fața locului efectuate de autoritățile regionale din Madeira, și a arătat că astfel de rate ale erorilor ar fi trebuit să determine aceste autorități să sporească numărul de verificări pentru a garanta mai bine dreptul la ajutorul comunitar și acordarea acestuia, în conformitate cu normele administrative. În ceea ce le privește, autoritățile portugheze au amintit că, întrucât suprafața medie a unei exploatări în Madeira este foarte mică, o eroare în măsurarea parcelei, nesemnificativă în ceea ce privește suprafața, înseamnă o rată de eroare foarte ridicată. Acestea au subliniat că numărul verificărilor la fața locului în privința cererilor fusese respectat. Aceste verificări atingeau, în privința suprafețelor, cote variind de la 25 % la peste 50 %. Pe de altă parte, controalele menționate ar fi fost realizate înainte de efectuarea plății, astfel încât ajutorul ar fi fost redus și sancțiunile ar fi fost aplicate. Identificarea ratei erorilor pentru a determina riscul eventual pentru FEOGA nu ar fi, așadar, fondată. Pe de altă parte, începând cu anul 2006, rezultatele controalelor (măsurătoare) ar fi fost integrate în sistemul pentru informații geografice (SIG), cea ce ar fi oferit o bază de date mai fiabile a suprafețelor reale.
33 Comisia, pentru a evalua mai bine situația, a solicitat autorităților portugheze în cursul acestei reuniuni din 5 iulie 2007 să îi comunice pentru fiecare sector (cultură) și pentru fiecare campanie (începând cu anul 2005) numărul cererilor de ajutor și al suprafețelor corespunzătoare, procentul beneficiarilor controlați la fața locului, procentul suprafeței care a făcut obiectul acestor controale, ratele erorilor și penalizările parțiale și totale care rezultau din acestea, precum și procentul acestor erori aplicat plăților efectuate. Comisia a adăugat că, pe baza elementelor furnizate de autoritățile portugheze, urma să determine întinderea riscului financiar al anomaliilor constatate și nivelul cheltuielilor care trebuiau să fie excluse de la finanțarea comunitară.
34 Prin scrisoarea din 20 decembrie 2007, Republica Portugheză a trimis Comisiei informațiile solicitate, în special un tabel recapitulativ cu operațiunile de control care fuseseră efectuate în cursul campaniilor din 2005 și din 2006.
35 Prin scrisoarea din 27 octombrie 2009, Comisia a transmis o comunicare oficială Republicii Portugheze. În urma reuniunii bilaterale, Comisia, luând în considerare informațiile suplimentare comunicate ulterior de autoritățile portugheze, a confirmat poziția sa potrivit căreia, în ceea ce privește măsurile specifice pentru anumite produse agricole pentru Madeira, acordarea ajutoarelor pentru exercițiile 2005, 2006 și 2007 nu fusese efectuată în conformitate cu dispozițiile comunitare. În anexa la scrisoarea din 27 octombrie 2009, Comisia a arătat că datele furnizate de administrația portugheză privind exercițiile 2005 și 2006 permiteau în special să se concluzioneze că „rata erorilor” care determinase refuzul total sau parțial de finanțare fusese, în toate cazurile, mai mare de 40 % în ceea ce privește suprafața. Or, un control efectuat anterior (anchetele 2001/006 și 2001/09) ar fi condus la concluzii similare. Comisia a considerat că, întrucât rata erorilor referitoare la mai mulți ani era foarte ridicată, administrația portugheză ar fi trebuit să sporească numărul verificărilor la fața locului pentru a proteja FEOGA împotriva riscului unor plăți nejustificate. Aceasta a apreciat că numărul verificărilor efectuate, la nivel statistic și geografic, era suficient de reprezentativ pentru a permite o extrapolare a rezultatului în raport cu cererile care nu făcuseră obiectul unei verificări la fața locului. Comisia a propus excluderea sumei de 743 251,25 euro reprezentând cheltuieli și, în consecință, o corecție financiară în ceea ce privește exercițiile financiare 2005, 2006 și 2007. S‑a atras atenția administrației portugheze asupra posibilității de a adresa o cerere de conciliere organului de conciliere, având în vedere articolul 16 din Regulamentul nr. 885/2006, care prevede o astfel de posibilitate.
36 Republica Portugheză nu a solicitat inițierea unei proceduri de conciliere.
37 La 19 iulie 2010, Comisia a întocmit raportul de sinteză ce reia rezultatele controalelor efectuate, obiecțiile Comisiei, precum și răspunsul autorităților portugheze.
38 Mai întâi, acest raport de sinteză, care menționează faptul că poziția Direcției Generale (DG) Agricultură a Comisiei rămâne neschimbată, reamintește constatarea notificată în prima comunicare din 5 decembrie 2006, care rezulta din examinarea și din analiza rezultatelor controlului efectuat de autoritățile din Madeira (a se vedea punctul 29 de mai sus). Ulterior, în ceea ce privește datele de control furnizate de Republica Portugheză pentru anii 2005 și 2006, Comisia arată că articolul 58 din Regulamentul nr. 43/2003 prevede că verificările la fața locului trebuie să acopere cel puțin 10 % din cererile de ajutor și că cele efectuate de autoritățile portugheze au reprezentat, în funcție de sectoarele în discuție, între 10 % și 30 % din cererile de ajutor. În ceea ce privește suprafața controlată, aceasta reprezenta între 8 % și 50 % din suprafața care a beneficiat de o intervenție financiară comunitară, iar rata erorilor care determinase refuzul total sau parțial de finanțare fusese, în toate cazurile, mai mare de 40 % în ceea ce privește suprafața. Comisia a dedus din aceste elemente că numărul minim al controalelor nu era de natură să prevină FEOGA în legătură cu riscul unor plăți nejustificate. Aceasta a amintit, în contextul dat, considerentele (26)-(28) ale Regulamentului nr. 43/2003 și a concluzionat că, ținând seama de ratele foarte mari ale erorilor săvârșite timp de mai mulți ani, autoritățile portugheze ar fi trebuit să crească numărul verificărilor la fața locului pentru a corobora reprezentativitatea rezultatelor obținute. În sfârșit, Comisia a considerat că, întrucât numărul cotelor controalelor efectuate atât pe plan statistic, cât și pe plan geografic (Madeira) era suficient de reprezentativ, ele permiteau o extrapolare la cererile de ajutor care nu făcuseră obiectul unei verificări la fața locului.
39 În aceste condiții, Comisia a adoptat Decizia 2010/668/UE din 4 noiembrie 2010 de excludere de la finanțarea din fondurile Uniunii Europene a anumitor cheltuieli efectuate de statele membre în cadrul secțiunii Garantare a FEOGA, în cadrul Fondului european de garantare agricolă (FEGA) și în cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) (JO L 288, p. 24, denumită în continuare „decizia atacată”), printre care cele efectuate de Republica Portugheză în cadrul măsurii POSEI pentru exercițiile 2005-2007, în valoare totală de 743 251,25 euro, în discuție în prezenta cauză.
Procedura și concluziile părților
40 Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 4 ianuarie 2011, Republica Portugheză a introdus prezenta acțiune.
41 Comisia a depus la grefa Tribunalului un memoriu în apărare la 22 martie 2011. Republica Portugheză a depus la grefa Tribunalului un memoriu în replică la 9 mai 2011, iar Comisia a depus un memoriu în duplică la 5 iulie 2011.
42 Republica Portugheză solicită Tribunalului:
– anularea deciziei atacate în ceea ce privește corecția financiară care i‑a fost aplicată referitoare la măsura POSEI pentru exercițiile 2005-2007 în valoare totală de 743 251,25 euro;
– obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.
43 Comisia solicită Tribunalului:
– respingerea acțiunii;
– obligarea Republicii Portugheze la plata cheltuielilor de judecată.
44 Pe baza raportului judecătorului raportor, Tribunalul (Camera a cincea) a decis deschiderea procedurii orale fără a efectua activități de cercetare judecătorească prealabile. Pledoariile părților și răspunsurile acestora la întrebările adresate de Tribunal au fost ascultate în ședința din 12 septembrie 2012.
În drept
45 Republica Portugheză invocă în susținerea acțiunii formulate patru motive: primul este întemeiat pe încălcarea articolului 7 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1258/1999 și a articolului 11 din Regulamentul nr. 885/2006, al doilea este întemeiat pe o interpretare greșită a considerentului (28) al Regulamentului nr. 43/2003 și pe încălcarea articolului 7 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1258/1999, al treilea este întemeiat pe încălcarea articolului 7 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1258/1999, iar al patrulea este întemeiat pe încălcarea principiilor egalității de tratament și proporționalității.
Cu privire la primul motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 7 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1258/1999 și a articolului 11 din Regulamentul nr. 885/2006
46 Potrivit Republicii Portugheze, prima comunicare din 5 decembrie 2006, trimisă în aplicarea articolului 11 din Regulamentul nr. 885/2006, nu respectă în totalitate această dispoziție, în măsura în care nu indică rezultatele verificărilor referitoare la anii 2005 și 2006. Autoritățile portugheze constată, pe de altă parte, că, prin scrisoarea din 8 martie 2005, Comisia le informase că misiunea urma să se concentreze pe anii 2003 și 2004. Or, prima comunicare din 5 decembrie 2006 nu ar conține, în ceea ce privește anul 2005, nici rezultatele verificărilor efectuate de Comisie în cursul misiunii sale, nici observații în această privință, nici cea mai mică rezervă în legătură cu acest an, fapt recunoscut, de altfel, de Comisie în raportul de sinteză în care aceasta arată că solicitase autorităților portugheze să îi furnizeze date de control corespunzătoare anilor 2005 și 2006. În ceea ce privește anul 2006, prima comunicare din 5 decembrie 2006 nu ar menționa nimic și nu ar conține nicio observație, nici chiar o solicitare de date de control referitoare la acest an.
47 În aceste condiții, autoritățile portugheze arată că nu au putut nici să demonstreze inexactitatea constatărilor Comisiei în ceea ce privește anii 2005 și 2006, nici să remedieze eventualele deficiențe pentru a respecta în viitor normele Uniunii, astfel încât, potrivit jurisprudenței (Hotărârea Tribunalului din 17 iunie 2009, Portugalia/Comisia, T‑50/07, nepublicată în Repertoriu), nu au beneficiat de garanția procedurală acordată statelor membre prin articolul 7 alineatul (4) din Regulamentul nr. 258/1999 și prin articolul 11 din Regulamentul nr. 885/2006. Întrucât prima comunicare din 5 decembrie 2006 nu îi permitea să cunoască perfect rezervele Comisiei, aceasta nu putea, așadar, să își îndeplinească funcția de avertizare, astfel cum ar impune jurisprudența.
48 Pe de altă parte, Comisia nu ar susține că neregulile constatate în cursul anilor 2005 și 2006 ar decurge din cele constatate în anul 2004. Întrucât prima comunicare din 5 decembrie 2006 a fost primită abia în decembrie 2006, acest lucru ar însemna că autoritățile portugheze nu mai aveau timp să adopte vreo măsură corectivă care să producă efecte în anii 2005 și 2006.
49 În plus, întrucât Comisia nu a efectuat verificări privind anii 2005 și 2006, Republica Portugheză arată că nu putea să știe dacă rezervele formulate în anul 2004 mai erau valabile pentru următorii doi ani pentru care datele i‑au fost comunicate abia după reuniunea din 5 iulie 2007, astfel încât nu ar fi putut să își exercite dreptul la apărare în legătură cu acești doi ani.
50 Comisia amintește că, în cazul în care, după data comunicării în scris a rezultatelor verificărilor, persistă nereguli care justifică aplicarea unei corecții financiare, are dreptul și chiar obligația să țină cont de această situație atunci când stabilește perioada la care trebuie să se refere corecția financiară în discuție. Aceasta consideră, așadar, că erau îndeplinite condițiile care îi permiteau să efectueze o extrapolare.
51 Comisia arată că, potrivit jurisprudenței, întrucât controlul a fost efectuat între 11 și 15 aprilie 2005, nu a putut să examineze datele de control din 2005, care nu erau încă disponibile. Aceasta a solicitat însă autorităților portugheze, în prima comunicare din 5 decembrie 2006, să îi furnizeze datele referitoare la anul 2005. Comisia arată că datele furnizate de autoritățile menționate la 20 decembrie 2007 referitoare la campaniile 2005 și 2006 confirmaseră verificările Comisiei în ceea ce privește datele din anul 2004, astfel încât problema era sistemică. Persistența unei rate foarte ridicate a erorilor, cu tendința de a se agrava, constituia în fapt un motiv obiectiv pentru a opera o extrapolare. Niciun drept la apărare al Republicii Portugheze nu ar fi în discuție în ceea ce privește date de control pentru anii 2005 și 2006, întrucât aceasta însăși le‑ar fi furnizat Comisiei.
52 Prin intermediul acestui motiv, Republica Portugheză reproșează Comisiei, în esență, că a aplicat o corecție financiară pentru campaniile 2005 și 2006, care sunt anterioare primei comunicări din 5 decembrie 2006, chiar dacă, în această comunicare, Comisia nu ar fi indicat rezultatele verificărilor referitoare la respectivele campanii. În consecință, autoritățile portugheze nu ar fi beneficiat de garanția procedurală care le‑ar fi acordată de articolul 7 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1258/1999 și de articolul 11 din Regulamentul nr. 885/2006 și nu ar fi putut să își exercite dreptul la apărare în legătură cu cei doi ani sus‑menționați.
53 În răspuns la o întrebare adresată de Tribunal, reclamanta a recunoscut că prin acest motiv se urmărea anularea deciziei atacate doar în ceea ce privește corecția financiară efectuată pentru campaniile 2005 și 2006, mai precis pentru exercițiile financiare 2006 și 2007, de 239 045,63 euro și, respectiv, de 266 137,96 euro, fapt consemnat în procesul‑verbal de ședință. În schimb, corecția financiară referitoare la campania 2004, în valoare de 238 067,66 euro, care corespunde exercițiului financiar 2005, nu este vizată în cadrul acestui motiv.
54 Trebuie amintit că rezultă din jurisprudență că decizia finală și definitivă referitoare la închiderea conturilor trebuie să fie luată la finalizarea unei proceduri contradictorii specifice, în cursul căreia statele membre în cauză trebuie să dispună de toate garanțiile cerute pentru prezentarea punctului lor de vedere (Hotărârea Curții din 29 ianuarie 1998, Grecia/Comisia, C‑61/95, Rec., p. I‑207, punctul 39, și Hotărârea din 14 decembrie 2000, Germania/Comisia, C‑245/97, Rec., p. I‑11261, punctul 47).
55 Pe de altă parte, trebuie amintit de asemenea că, potrivit unei jurisprudențe constante, Comisia este obligată să respecte, în relațiile cu statele membre, condițiile pe care și le‑a impus ei înseși prin regulamente de punere în aplicare. Astfel, ignorarea acestor condiții poate, în funcție de importanța acesteia, să lipsească de conținut garanția procedurală acordată statelor membre de articolul 7 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1258/1999 (Hotărârea Portugalia/Comisia, punctul 47 de mai sus, punctul 27).
56 În plus, articolul 7 alineatul (4) al cincilea paragraf din Regulamentul nr. 1258/1999, pe de o parte, și articolul 8 alineatul (1) primul paragraf din Regulamentul nr. 1663/95 și articolul 11 din Regulamentul nr. 885/2006, pe de altă parte, privesc aceeași etapă a procedurii de închidere a conturilor FEOGA, și anume trimiterea de către Comisie a primei comunicări către statul membru la finalizarea controalelor pe care le‑a efectuat (Hotărârea Curții din 24 ianuarie 2002, Finlanda/Comisia, C‑170/00, Rec., p. I‑1007, punctul 27; a se vedea de asemenea Hotărârea Portugalia/Comisia, punctul 47 de mai sus, punctul 28 și jurisprudența citată).
57 Articolul 11 din Regulamentul nr. 885/2006 definește diferitele etape care trebuie respectate cu ocazia procedurii de închidere a conturilor FEOGA. În special, articolul 11 alineatul (1) primul paragraf din acest regulament precizează conținutul primei comunicări scrise prin care Comisia comunică statelor membre, înainte de organizarea discuției bilaterale, rezultatul verificărilor sale (Hotărârea Curții din 24 februarie 2005, Grecia/Comisia, C‑300/02, Rec., p. I‑1341, punctul 68, și Hotărârea Tribunalului din 24 martie 2011, Grecia/Comisia, T‑184/09, nepublicată în Repertoriu, punctul 40). Potrivit acestei dispoziții, prima comunicare trebuie să precizeze statului membru în cauză rezultatul verificărilor Comisiei și să indice măsurile corective care trebuie luate pentru a asigura în viitor respectarea normelor comunitare în cauză.
58 În această privință, trebuie amintit că instanța Uniunii a statuat că comunicarea scrisă menționată la articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1663/95 trebuie să fie de natură să dea statului membru posibilitatea de a cunoaște perfect rezervele Comisiei, astfel încât să poată îndeplini funcția de avertizare care îi este conferită de primul paragraf al acestei dispoziții și de articolul 7 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1258/1999 (Hotărârea Portugalia/Comisia, punctul 47 de mai sus, punctul 39; a se vedea în acest sens și Hotărârea Curții din 7 octombrie 2004, Spania/Comisia, C‑153/01, Rec., p. I‑9009, punctul 93, și Hotărârea din 3 mai 2012, Spania/Comisia, C‑24/11 P, punctul 27).
59 În consecință, în prima comunicare menționată la articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1663/95, Comisia trebuie să indice, într‑un mod suficient de precis, obiectul anchetei desfășurate de serviciile sale și deficiențele constatate cu ocazia acestei anchete, întrucât acestea pot fi invocate ulterior ca element de probă cu privire la îndoiala serioasă și rezonabilă pe care aceasta o are față de controalele efectuate de administrațiile naționale sau față de cifrele transmise de acestea din urmă și pot, astfel, să justifice corecțiile financiare reținute în decizia finală care exclude de la finanțarea comunitară anumite cheltuieli efectuate de statele membre în cauză în temeiul FEOGA (Hotărârea Portugalia/Comisia, punctul 47 de mai sus, punctul 40).
60 În plus, ignorarea condiției menționate prevăzute la articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1663/95 și la articolul 11 din Regulamentul nr. 885/2006 lipsește de conținut garanția procedurală acordată statelor membre de articolul 7 alineatul (4) al cincilea paragraf din Regulamentul nr. 1258/1999, care limitează în timp cheltuielile pentru care se poate refuza finanțarea prin FEOGA (a se vedea Hotărârea din 3 mai 2012, Spania/Comisia, punctul 58 de mai sus, punctul 29 și jurisprudența citată).
61 Astfel, articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1663/95 și articolul 11 din Regulamentul nr. 885/2006 trebuie interpretate în coroborare cu articolul 7 alineatul (4) al cincilea paragraf din Regulamentul nr. 1258/1999. Potrivit acestor dispoziții, Comisia nu poate exclude cheltuielile care au fost efectuate cu mai mult de 24 de luni înaintea notificării în scris a statului membru în cauză cu privire la rezultatele verificărilor. Rezultă că comunicarea scrisă prevăzută la primul paragraf al articolului 8 alineatul (1) sus‑menționat are ca obiect avertizarea asupra faptului că pot fi excluse de la finanțarea prin FEOGA cheltuielile efectuate pe parcursul a 24 de luni care precedă notificarea acestei comunicări și că, prin urmare, aceasta constituie elementul de referință pentru calcularea termenului de 24 de luni prevăzut astfel (Hotărârea din 3 mai 2012, Spania/Comisia, punctul 58 de mai sus, punctul 30).
62 În consecință, pentru a îndeplini funcția de avertizare, cu precădere în lumina articolului 7 alineatul (4) al cincilea paragraf din Regulamentul nr. 1258/1999, comunicarea menționată la articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1663/95 și la articolul 11 din Regulamentul nr. 885/2006 trebuie de la bun început să identifice suficient de precis toate neregulile reproșate statului membru în cauză care au stat, în definitiv, la baza corecției financiare efectuate. Numai o astfel de comunicare este în măsură să garanteze o cunoaștere perfectă a rezervelor Comisiei și poate constitui elementul de referință pentru calcularea termenului de 24 de luni prevăzut la articolul 7 alineatul (4) al cincilea paragraf din Regulamentul nr. 1258/1999 și la articolul 31 din Regulamentul nr. 1290/2005 (Hotărârea din 3 mai 2012, Spania/Comisia, punctul 58 de mai sus, punctul 31).
63 Pe de altă parte, în cazul în care, după data comunicării în scris a rezultatelor verificărilor, persistă nereguli care justifică aplicarea unei corecții financiare, Comisia are dreptul și chiar obligația să țină cont de această situație atunci când stabilește perioada la care trebuie să se refere corecția financiară în discuție (Hotărârea Curții din 9 ianuarie 2003, Grecia/Comisia, C‑157/00, Rec., p. I‑153, punctul 45).
64 Curtea a considerat astfel, în Hotărârea din 9 ianuarie 2003, Grecia/Comisia, punctul 63 de mai sus, că, deși era adevărat că nici articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1663/95 și nici articolul 5 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul nr. 729/70 nu se opuneau ca perioada la care se referă o corecție financiară să se întindă dincolo de data comunicării scrise către statele membre a rezultatelor verificărilor, nu era mai puțin adevărat că aceste dispoziții nu autorizau în mod explicit Comisia să rețină o perioadă ulterioară datei comunicării scrise a rezultatelor verificărilor către statele membre și nu furnizau, așadar, o bază juridică suficientă pentru a opera o corecție forfetară. Curtea a apreciat însă că această bază juridică era oferită de articolul 5 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul nr. 729/70, precum și de articolele 2 și 3 din același regulament, care obligau Comisia să refuze finanțarea cheltuielilor angajate în mod necorespunzător, având în vedere că aceste dispoziții nu permiteau Comisiei să pună în sarcina FEOGA decât intervențiile efectuate în conformitate cu dispozițiile comunitare, astfel încât Comisia ar fi putut în mod valabil să aplice corecția financiară pentru o perioadă ulterioară comunicării scrise (Hotărârea din 9 ianuarie 2003, Grecia/Comisia, punctul 63 de mai sus, punctele 43, 44 și 46).
65 Trebuie, mai întâi, să se examineze dacă scrisoarea din 5 decembrie 2006 îndeplinește cerințele articolului 11 din Regulamentul nr. 885/2006 coroborat cu articolul 7 alineatul (4) al cincilea paragraf din Regulamentul nr. 1258/1999 și dacă, în consecință, constituie o comunicare corespunzătoare în temeiul dispozițiilor menționate. În acest scop, va trebui verificat dacă, în scrisoarea menționată, Comisia a identificat în mod suficient obiectul și rezultatele anchetei, și anume deficiențele constatate pe care se bazează corecția financiară în detrimentul Madeirei pentru campaniile 2004, 2005 și 2006 (exercițiile financiare 2005, 2006 și 2007), și dacă a indicat măsurile corective care trebuiau să fie adoptate în viitor.
66 Trebuie amintit că, prin scrisoarea din 8 martie 2005, Comisia a informat autoritățile portugheze că între 11 și 15 aprilie 2005 urma să se deruleze o misiune de control privind regimul de ajutor pentru măsuri specifice anumitor produse agricole pentru Insulele Azore și Madeira, misiune care trebuia să se concentreze pe anii 2003 și 2004 și care urma să aibă ca obiect cadrul controlului, inclusiv procedurile de control stabilite și verificările efectiv realizate.
67 Pentru a pregăti respectiva misiune de control, Comisia a solicitat autorităților portugheze să trimită în prealabil anumite informații referitoare la cei doi ani sus‑menționați și la măsurile care făceau obiectul controlului.
68 Rezultatele acestei misiuni de control au fost comunicate Republicii Portugheze prin intermediul primei comunicări din 5 decembrie 2006, întemeiată pe articolul 11 din Regulamentul nr. 885/2006.
69 Comisia s‑a referit, în anexa la prima comunicare din 5 decembrie 2006, intitulată „Observații și recomandări”, la punctul 1.1, „Verificări ale suprafețelor”, la rata erorilor ridicată și la lipsa unei creșteri a numărului de controale în cursul anului 2004 ca urmare a acestui procent ridicat al ajutoarelor refuzate total sau parțial. Astfel, Comisia a precizat că introducerea SIG, asociată cu lipsa cadastrului funciar, precum și cu configurarea extrem de accidentată a terenului și cu faptul că parcelele nu erau plantate decât parțial, limitase eficiența verificărilor. Aceasta a constatat că inspectorii se întemeiau doar pe SIG și că lipseau măsurători fizice la fața locului care să facă verificările parcelelor sigure și fiabile. Comisia a arătat cu titlu de exemplu că, în 2004, autoritățile din Madeira au controlat suprafețe pe baza unui eșantion reprezentând cel puțin 10 % din cererile de ajutor, potrivit articolului 58 din Regulamentul nr. 43/2003, și că rezultatele acestor controale au demonstrat o rată a erorilor de 36 % pentru suprafețele controlate. Pe baza acestor constatări, Comisia a considerat că numărul minim al controalelor efectuate de administrația portugheză nu era suficient pentru protejarea intereselor FEOGA. În consecință, Comisia a reproșat autorităților portugheze faptul că nu au intensificat controalele în cursul anului 2004, ceea ce constituia o deficiență a sistemului de control.
70 În ceea ce privește măsurile corective care trebuiesc luate pentru a asigura în viitor respectarea normelor comunitare, Comisia a arătat, în prima comunicare din 5 decembrie 2006, că era recomandat ca autoritățile portugheze să fi recurs mai des la măsurători fizice cu ocazia verificării suprafețelor, precum GPS‑ul sau metrul.
71 În consecință, în ceea ce privește anul 2004, prima comunicare din 5 decembrie 2006 identifică suficient de precis toate neregulile reproșate Republicii Portugheze care pot fundamenta o corecție financiară.
72 În ceea ce privește anul 2005, trebuie să se constate că, astfel cum arată în mod întemeiat Republica Portugheză, prima comunicare din 5 decembrie 2006 nu conține niciun rezultat privind verificările care ar fi fost realizate și nici măcar o rezervă în această privință, această comunicare neavând, de altfel, un alt obiect decât acela de a informa Republica Portugheză cu privire la rezultatele verificărilor efectuate cu ocazia misiunii de control care s‑a derulat între 11 și 15 aprilie 2005 și care se referea exclusiv la anii 2003 și 2004.
73 Desigur, din anexa la prima comunicare din 5 decembrie 2006 rezultă că Comisia a solicitat ca, „[î]n ceea ce privește sistemul de control instituit pentru anul 2005, autoritățile portugheze [să furnizeze] o listă a solicitanților cu indicarea celor care au fost supuși unei verificări la fața locului (întrucât [trebuia să fie] efectuată ulterior o selecție a buletinelor de control) și un recapitulativ pentru a indica numărul de solicitanți pentru fiecare produs, numărul de solicitanți controlați, numărul neregulilor stabilite, cu o defalcare a celor pentru care ajutorul a fost refuzat parțial și a celor pentru care ajutorul a fost refuzat în întregime”. Comisia a mai adăugat că „o indicare a suprafețelor în discuție ar fi de asemenea utilă în analiză pentru a facilita evaluarea erorilor în termeni financiari”.
74 Cu toate acestea, nu se poate susține în mod valabil și, de altfel, Comisia nu pretinde deloc că această cerere de transmitere a informațiilor privind anul 2005 ar putea fi considerată ca fiind o identificare suficient de precisă a neregulilor reproșate Republicii Portugheze care au fundamentat corecția financiară, în special în sensul Hotărârii din 3 mai 2012, Spania/Comisia, punctul 58 de mai sus.
75 În ceea ce privește anul 2006, prima comunicare din 5 decembrie 2006 nu conține nicio observație și nici măcar o cerere de informare.
76 Din considerațiile care precedă rezultă că, în ceea ce privește anii 2005 și 2006, la care se referă contestațiile Republicii Portugheze și pentru care s‑au efectuat corecții în decizia atacată, prima comunicare din 5 decembrie 2006 nu identifică, în sensul jurisprudenței menționate la punctele 54-60 de mai sus, neregulile reproșate statului membru.
77 Comisia arată totuși, în înscrisurile sale, că în comunicarea formală din 27 octombrie 2009 și‑a manifestat în mod clar intenția de a efectua o corecție financiară prin extrapolare și că a estimat valoarea cheltuielilor care trebuie excluse. Astfel, Comisia arată că a extrapolat, pe baza datelor de control din 2005 și din 2006, perioada de referință a primei comunicări din 5 decembrie 2006, având în vedere că datele de control din 2005 și din 2006, comunicate de însăși administrația portugheză, nu difereau de cele din 2004 și aveau aceleași valori. Comisia adaugă că datele din 2005 și din 2006 indicau chiar o tendință de agravare, întrucât rata erorilor crescuse.
78 Această argumentație nu poate fi primită având în vedere jurisprudența menționată mai sus.
79 Astfel, potrivit articolului 11 din Regulamentul nr. 885/2006, în urma unei anchete, prima comunicare trebuie să conțină rezultatele verificărilor Comisiei privind cheltuielile care nu ar fi fost efectuate în conformitate cu normele comunitare de către statul membru în cauză și să indice măsurile corective care trebuie luate pentru a asigura în viitor respectarea normelor în discuție. Pe de altă parte, tocmai aceste rezultate constituie baza oricărei corecții și trebuie să fie comunicate statului membru în cauză cât mai repede posibil pentru ca acesta să poată remedia deficiențele constatate în cel mai scurt timp și, în consecință, să evite noi corecții în viitor (Hotărârea Portugalia/Comisia, punctul 47 de mai sus, punctele 29 și 32).
80 În plus, rezultă atât din articolul 8 din Regulamentul nr. 1663/95, cu modificările ulterioare, cât și din articolul 11 din Regulamentul nr. 885/2006 că, în lipsa remedierii de către statul membru în cauză a neregulilor constatate de Comisie, aceasta din urmă poate, până la data efectivă a punerii în aplicare a măsurilor corective pe care aceasta le‑a impus, să excludă cheltuielile afectate de nerespectarea normelor comunitare.
81 Cu toate acestea, trebuie să se constate că, în prezenta cauză, rezultatele care constituie baza corecției nu au fost comunicate cât mai repede posibil, întrucât rezultatele anchetei au fost comunicate de Comisie abia la 5 decembrie 2006, împiedicând astfel chiar autoritățile portugheze să pună în aplicare măsuri corective privind campaniile 2005 și 2006, care erau deja încheiate.
82 Desigur, potrivit jurisprudenței, în special Hotărârii din 9 ianuarie 2003, Grecia/Comisia, punctul 63 de mai sus (punctul 45), în cazul în care, după data comunicării în scris a rezultatelor verificărilor, persistă nereguli care justifică aplicarea unei corecții financiare, Comisia trebuie să țină cont de această situație atunci când stabilește perioada la care trebuie să se refere corecția financiară în discuție.
83 Cu toate acestea, obligația Comisiei de a ține cont de o situație în care persistă neregulile care justifică aplicarea unei corecții financiare nu mai subzistă atunci când, precum în prezenta cauză, comunicarea scrisă a avut loc la o dată la care devenise imposibil ca statul membru în cauză să remedieze neregulile constatate, deoarece statul membru respectiv putea să remedieze această situație doar din momentul informării sale.
84 Orice altă interpretare ar permite Comisiei să procedeze la o corecție financiară pentru o perioadă anterioară datei primei comunicări a verificărilor, fără ca statul membru să fi fost informat în prealabil și să i se fi dat posibilitatea să remedieze neregulile menționate.
85 În consecință, obligația Comisiei de a proceda la astfel de corecții financiare nu se poate extinde la o perioadă care nu era acoperită de misiunea de control și care era anterioară datei primei comunicări din 5 decembrie 2006, în măsura în care statul membru nu a putut lua nicio măsură corectivă la timp întrucât a fost informat despre neregulile constatate abia după încheierea campaniilor în discuție.
86 Deși, astfel cum susține Comisia, este corect că aceasta din urmă s‑a întemeiat chiar pe datele care i‑au fost comunicate de Republica Portugheză și pe care, de altfel, nu le‑a contestat, trebuie însă constatat că la data transmiterii primei comunicări din 5 decembrie 2006, autoritățile portugheze nu mai puteau să remedieze deficiențele pentru a respecta în viitor normele Uniunii, chiar dacă unul dintre obiectivele acestei comunicări este tocmai de a permite statului membru să pună în aplicare măsuri corective pentru a remedia deficiențele constatate și dacă, în lipsa punerii în aplicare a unor astfel de măsuri, Comisia poate să efectueze în viitor corecții financiare fără a fi nevoită să aducă probe suplimentare.
87 Pe de altă parte, nu se poate susține, astfel cum procedează Comisia, că extrapolarea pe care aceasta a efectuat‑o ar fi automată și ar fi diferită de operațiunile de control, fără a aduce atingere înseși funcției de avertizare care este inerentă naturii articolului 8 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1663/95.
88 În această privință, rezultă din prima comunicare din 5 decembrie 2006 că Comisia a reproșat autorităților portugheze faptul că se întemeiau doar pe SIG, chiar și atunci când ar fi trebuit, potrivit Comisiei, să procedeze la măsurători fizice, pentru a face ca verificările parcelelor să fie sigure și fiabile. În consecință, această primă comunicare conține enunțarea măsurilor prin care se urmărea ca verificările să devină sigure și fiabile și să se evite astfel procente ale neregulilor la fel de ridicate ca și cele constatate de autoritățile portugheze și comunicate Comisiei. Punerea în aplicare a unor astfel de măsuri ar fi putut să permită Republicii Portugheze să răspundă preocupărilor exprimate de Comisie și să evite în acest mod impunerea unor viitoare corecții financiare.
89 În această perspectivă, trebuie amintit că funcția de avertizare inerentă naturii articolului 8 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1663/95 a fost subliniată de Tribunal în cauza în care s‑a pronunțat Hotărârea Portugalia/Comisia, punctul 47 de mai sus. În această din urmă cauză, deși ancheta avea ca obiect campaniile 2002 și 2003, Tribunalul a apreciat, la punctul 64 din hotărârea menționată, în ceea ce privește campania 2003, că faptul că Comisia, în anexa 1 la scrisoarea trimisă statului membru în cauză în temeiul articolului 8 alineatul (1) din Regulamentul nr. 663/95, cu modificările ulterioare, a făcut referire la campania 2003 nu era suficient pentru a demonstra că scrisoarea respectivă menționa neregulile privind respectiva campanie.
90 Tribunalul a considerat, așadar, la punctul 69 din Hotărârea Portugalia/Comisia, punctul 47 de mai sus, că, în lipsa unei indicări a verificărilor sale, statul membru în cauză nu a putut să demonstreze inexactitatea constatărilor Comisiei și nici să remedieze eventualele deficiențe pentru a respecta în viitor normele Uniunii, astfel încât nu a beneficiat de garanția procedurală acordată statelor membre. În consecință, Tribunalul a apreciat la punctul 70 din hotărârea menționată că, în lipsa menționării rezultatelor verificărilor Comisiei privind campania 2003, scrisoarea acesteia din urmă prin care se comunicau rezultatele verificărilor nu putea să constituie baza vreunei corecții financiare și, prin urmare, nu putea să fie calificată drept primă comunicare în sensul articolului 8 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1663/95. Tribunalul a constatat, așadar, la punctul 71 din Hotărârea Portugalia/Comisia, punctul 47 de mai sus, încălcarea articolului 7 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1258/1999 și a articolului 8 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1663/95.
91 De asemenea, trebuie arătat că, prin Hotărârea din 3 mai 2012, Spania/Comisia, punctul 58 de mai sus, Curtea a anulat Hotărârea Tribunalului din 12 noiembrie 2010, Spania/Comisia (T‑113/08, nepublicată în Repertoriu), pentru motivul că Tribunalul apreciase că o scrisoare a Comisiei era o comunicare formală în temeiul Regulamentului nr. 1663/95, chiar dacă critica adusă statului membru fusese insuficient menționată. Curtea a decis astfel că Tribunalul încălcase articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1663/95, precum și articolul 5 alineatul (2) litera (c) al cincilea paragraf din Regulamentul nr. 729/70 și articolul 7 alineatul (4) al cincilea paragraf din Regulamentul nr. 1258/1999, întrucât doar o comunicare în care se identifică suficient de precis toate neregulile reproșate statului membru în cauză poate fi calificată drept comunicare în sensul articolului 8 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1663/95, ce constituie elementul de referință pentru calcularea termenului de 24 de luni prevăzut la articolul 5 alineatul (2) litera (c) al cincilea paragraf din Regulamentul nr. 729/70 și la articolul 7 alineatul (4) al cincilea paragraf din Regulamentul nr. 1258/1999 (Hotărârea din 3 mai 2012, Spania/Comisia, punctul 58 de mai sus, punctul 34).
92 În prezenta cauză, deși în prima comunicare din 5 decembrie 2006 se identifică suficient de precis neregulile reproșate Republicii Portugheze pe baza datelor de control din 2004, trebuie să se constate, în schimb, că această comunicare nu conține nicio observație referitoare la anii 2005 și 2006, chiar dacă, în primul rând, natura neregulilor constatate în acești ani nu ar fi diferită de cea a neregulilor constatate în anul 2004, în al doilea rând, Republica Portugheză nu ar contesta datele privind anii 2005 și 2006, pe care ar fi trebuit, de altfel, să le transmită ea însăși Comisiei, și, în al treilea rând, aceste date ar evidenția o agravare a situației în raport cu cea din 2004 constatată de Comisie.
93 Astfel, prima comunicare din 5 decembrie 2006 nu ar putea fi invocată în susținerea corecțiilor financiare pentru anii anteriori 2005 și 2006, în privința cărora această comunicare nu putea, în special, să permită statului membru în cauză să remedieze, în sensul jurisprudenței menționate mai sus, neregulile constatate cu ocazia misiunii de control care s‑a derulat între 11 și 15 aprilie 2005 și care se referea la anii 2003 și 2004.
94 Rezultă din cele de mai sus că primul motiv trebuie admis, astfel încât decizia atacată trebuie anulată în măsura în care Comisia a procedat la o corecție financiară în cadrul campaniilor 2005 și 2006, mai precis în cadrul exercițiilor financiare 2006 și 2007, de 239 045,63 euro și, respectiv, de 266 137,96 euro.
95 În consecință, trebuie să se precizeze că din cauza anulării deciziei atacate în ceea ce privește campaniile 2005 și 2006, al doilea, al treilea și al patrulea motiv vor fi examinate numai cu privire la campania 2004.
Cu privire la al doilea motiv, întemeiat pe interpretarea greșită a considerentului (28) al Regulamentului nr. 43/2003 și pe încălcarea articolului 7 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1258/1999
96 Potrivit Republicii Portugheze, în cursul campaniilor în discuție, autoritățile naționale au mărit numărul controalelor la un nivel sensibil superior celor minime regulamentare, chiar dacă articolul 58 din Regulamentul nr. 43/2003 nu impune explicit o intensificare a controalelor. Astfel, controalele ar fi avut ca obiect eșantioane care au atins triplul minimului controalelor regulamentare. În primul rând, controalele s‑ar fi referit la eșantioane reprezentând între 10 % și 30 % din cererile de ajutor, în al doilea rând, pentru 40 % din suprafețe rata erorilor ar fi determinat un refuz total sau parțial al finanțării, în al treilea rând, controalele ar reprezenta, în termeni de suprafață, o cotă variind de la 25 % la peste 50 % și, în al patrulea rând, controalele în discuție s‑ar fi derulat înainte de efectuarea plății, astfel încât ajutorul ar fi fost redus și sancțiunile ar fi fost aplicate. Autoritățile portugheze ar fi acordat prioritate suprafeței eligibile întrucât intensificarea controalelor ar fi avut ca obiect în special suprafața eligibilă pentru ajutor, care a fost supusă unei cote de control situate la 25 %, la 40 % și, respectiv, la 50 %. Republica Portugheză amintește că, potrivit jurisprudenței, faptul că o procedură este perfectibilă nu justifică, în sine, o corecție financiară. În consecință, Comisia avea sarcina de a demonstra prin ce anume nivelul neregulilor justifica o intensificare a controalelor diferită sau superioară celei decise de autoritățile naționale, ceea ce Comisia nu ar fi făcut în cursul procedurii de închidere a conturilor.
97 Republica Portugheză adaugă că faptul că Comisia afirmă în etapa acțiunii că s‑a întemeiat pe articolul 58 alineatul (1) din Regulamentul nr. 43/2003 pentru a adopta decizia atacată, în condițiile în care anterior nu a invocat deloc această dispoziție, constituie o încălcare a dreptului său la apărare.
98 În ceea ce privește recuperarea sumelor pierdute ca urmare a neregulilor la care se referă Comisia, pe de o parte, Republica Portugheză afirmă că din dosar reiese că autoritățile portugheze au derulat controale înainte de efectuarea plăților, astfel încât nu trebuia să se procedeze la recuperări. Pe de altă parte, Republica Portugheză critică poziția Comisiei potrivit căreia, de acum înainte, dacă procentul mediu al neregulilor controlate ar fi de 2 %, statele membre ar fi obligate să recupereze valoarea corespunzătoare procentului mediu al neregulilor depistate în eșantion, mai precis 2 % de la fiecare agricultor eligibil pentru ajutor. Or, potrivit Republicii Portugheze, regula care ar decurge din articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1258/1999 ar fi inversă și ar prevedea doar obligația de a se recupera sumele pierdute ca urmare a neregulilor.
99 Trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, FEOGA finanțează doar intervențiile efectuate în conformitate cu dispozițiile comunitare în cadrul organizării comune a piețelor agricole. În această privință, Comisiei îi revine sarcina de a dovedi existența unei încălcări a acestor dispoziții. În consecință, Comisia este obligată să își justifice decizia de constatare a lipsei sau a deficiențelor controalelor efectuate de statul membru în cauză (a se vedea Hotărârea din 9 ianuarie 2003, Grecia/Comisia, punctul 63 de mai sus, punctul 15 și jurisprudența citată).
100 Totuși, Comisia nu trebuie să demonstreze în mod exhaustiv insuficiența controalelor efectuate de administrațiile naționale sau incorectitudinea cifrelor transmise de acestea, ci să prezinte un element de probă cu privire la îndoiala serioasă și rezonabilă pe care o are față de aceste controale sau față de aceste cifre (a se vedea Hotărârea din 9 ianuarie 2003, Grecia/Comisia, punctul 63 de mai sus, punctul 16 și jurisprudența citată).
101 Această ușurare a sarcinii probei în favoarea Comisiei se explică prin faptul că statul membru este acela care se află în poziția cea mai potrivită pentru a obține și a verifica datele necesare închiderii conturilor FEOGA și care trebuie, prin urmare, să dovedească într‑un mod cât mai detaliat și mai complet corectitudinea controalelor sale sau a cifrelor sale și, dacă este cazul, inexactitatea afirmațiilor Comisiei (a se vedea Hotărârea din 9 ianuarie 2003, Grecia/Comisia, punctul 63 de mai sus, punctul 17 și jurisprudența citată).
102 Statul membru în cauză, în ceea ce îl privește, nu ar putea infirma constatările Comisiei fără a susține propriile afirmații prin elemente care stabilesc existența unui sistem fiabil și operațional de control. În cazul în care acesta nu reușește să demonstreze inexactitatea constatărilor Comisiei, acestea constituie elemente care ar putea provoca îndoieli serioase cu privire la punerea în aplicare a unui sistem adecvat și eficient de măsuri de supraveghere și de control (a se vedea Hotărârea din 9 ianuarie 2003, Grecia/Comisia, punctul 63 de mai sus, punctul 18 și jurisprudența citată).
103 Trebuie amintit de asemenea că articolul 58 alineatul (1) din Regulamentul nr. 43/2003 prevede în special, pe de o parte, că controlul administrativ este exhaustiv și cuprinde verificări încrucișate, printre altele, în toate cazurile adecvate, cu datele sistemului integrat de gestiune și control, și, pe de altă parte, că, pe baza unei analize a riscurilor, autoritățile naționale efectuează verificări la fața locului prin sondaj asupra a cel puțin 10 % din cererile de ajutor. Considerentul (28) al Regulamentul nr. 43/2003 menționat prevede că constatarea neregulilor grave trebuie să fie urmată de o creștere a nivelului verificărilor la fața locului în anul în curs și în anul următor, pentru a obține garanții satisfăcătoare privind exactitatea cererilor de ajutor în discuție.
104 În primul rând, în ceea ce privește pretinsa încălcare a dreptului la apărare care rezultă din faptul că Comisia ar preciza pentru prima dată în fața Tribunalului că s‑a întemeiat pe articolul 58 din Regulamentul nr. 43/2003, este suficient să se constate mai întâi că, printre altele, acest regulament este menționat în vizele raportului de sinteză din 19 iulie 2010, în continuare, că articolul 58 din regulamentul menționat este menționat expres în raportul respectiv în ceea ce privește analiza riscurilor și, în sfârșit, că considerentele (26)-(28) ale Regulamentului nr. 43/2003 nu constituie, singure, fundamentul analizei Comisiei.
105 Astfel, la punctul 1.1.1 din raportul de sinteză, după constatarea potrivit căreia datele prezentate de autoritățile portugheze relevă faptul că cota minimă a controalelor aplicată (10 %) nu este de natură să protejeze FEOGA împotriva riscului unor plăți necuvenite, se arată că, „în acest context, este foarte relevant să [se amintească] preambulul regulamentului”. Acesta este contextul în care Comisia a amintit apoi considerentele (26)-(28) ale Regulamentului nr. 43/2003.
106 Prin această formulare, nu se poate susține în mod valabil că Comisia intenționa să invoce doar considerentele menționate, cu excluderea dispozițiilor propriu‑zise ale respectivului regulament.
107 Prin urmare, împotriva Comisiei nu poate fi reținut niciun motiv întemeiat pe pretinsa încălcare a dreptului la apărare.
108 În al doilea rând, astfel cum arată în mod întemeiat Comisia, articolul 58 alineatul (1) din Regulamentul nr. 43/2003, interpretat în lumina considerentului (28) al regulamentului menționat, obligă autoritățile naționale să procedeze la verificări la fața locului pe un eșantion care corespunde unui nivel de cel puțin 10 % din cererile de ajutor. Cu toate acestea, în cazul în care analiza riscurilor pe care trebuie să o efectueze autoritățile naționale relevă o insuficiență a numărului controalelor pentru a preveni neregulile, acestea din urmă trebuie să procedeze la o amplificare a numărului controalelor în măsura în care există un risc ridicat de pierderi în dauna FEOGA.
109 Această interpretare este, în fond, confirmată de articolul 8 din Regulamentul nr. 1258/1999, cu privire la care Curtea a hotărât deja că impune statelor membre obligația de a lua măsurile necesare pentru a se asigura că tranzacțiile finanțate de FEOGA sunt efective și corecte, pentru a preveni și a urmări neregulile și pentru a recupera sumele pierdute ca urmare a neregulilor sau a neglijenței, chiar dacă actul comunitar specific nu prevede expres adoptarea uneia sau a alteia dintre măsurile de control (Hotărârea Curții din 6 decembrie 2001, Grecia/Comisia, C‑373/99, Rec., p. I‑9619, punctul 9, Hotărârea Tribunalului din 30 septembrie 2009, Țările de Jos/Comisia, T‑55/07, nepublicată în Repertoriu, punctul 62). Curtea a precizat că din această dispoziție, privită din perspectiva obligației de colaborare loială cu Comisia, instituită prin articolul 4 TUE, în ceea ce privește în mod special utilizarea corectă a resurselor Uniunii, reiese că statele membre trebuie să organizeze un ansamblu de controale administrative și de verificări la fața locului care să permită garantarea faptului că condițiile materiale și formale de acordare a primelor în discuție sunt în mod direct respectate (a se vedea Hotărârea din 9 ianuarie 2003, Grecia/Comisia, punctul 63 de mai sus, punctul 11 și jurisprudența citată).
110 Pe de altă parte, astfel cum arată în mod întemeiat Comisia, în cazul în care rata erorilor indică o tendință de creștere, autoritatea de control trebuie neapărat să reacționeze prin creșterea nivelului de control. Astfel, dacă pentru un eșantion de 10 % rata erorilor poate să urce până la 2 % în cazul în care, precum în prezenta cauză, se constată, cu ocazia campaniei 2004, o rată a erorilor de 36 % pentru suprafețele controlate, numărul controalelor și, prin urmare, eșantionul de control ar fi trebuit să sporească având în vedere că exista un risc crescut de pierdere financiară pentru FEOGA, ceea ce în mod vădit nu a fost cazul în prezenta cauză, în pofida faptului că, pentru anumite culturi, controalele cererilor de ajutor reprezentau cu mult peste 10 % din cererile de ajutor.
111 Trebuie să se constate că, în fața unui astfel de risc de pierderi însemnate pentru FEOGA, identificat în mod clar prin rezultatele controalelor efectuate de autoritățile portugheze, acestea din urmă erau obligate să reacționeze, inacțiunea acestora echivalând cu neadoptarea măsurilor de control implicit necesare pentru a garanta că condițiile materiale și formale de acordare a primelor în discuție sunt corect respectate.
112 În această privință, trebuie amintit că, potrivit jurisprudenței, dacă organizarea controalelor lipsește ori dacă cea pusă în aplicare este deficitară, astfel încât lasă să persiste îndoieli cu privire la respectarea condițiilor impuse pentru acordarea primelor în discuție, în mod întemeiat Comisia nu recunoaște anumite cheltuieli efectuate de statul membru (a se vedea Hotărârea Tribunalului din 4 septembrie 2009, Austria/Comisia, T‑368/05, nepublicată în Repertoriu, punctul 84 și jurisprudența citată).
113 Prin urmare, autoritățile portugheze pretind în mod eronat că, prin faptul că au efectuat controale la un nivel sensibil peste nivelurile minime regulamentare, au respectat reglementarea în vigoare și că, astfel, nu au încălcat obligațiile care le revin în temeiul Regulamentului nr. 43/2003, având în vedere că nu au adoptat măsurile de control implicit necesare pentru a garanta că condițiile materiale și formale de acordare a primelor în discuție sunt corect respectate.
114 În plus, este necesar să se arate că, contrar celor pretinse de Republica Portugheză, atunci când se constată nereguli, spre exemplu, la 40 % din suprafețe pe un eșantion care corespunde unui nivel de 10 % din cererile de ajutor, acest procent de nereguli, cu excepția unor împrejurări inerente eșantionului controlat pe care statul membru are obligația să le indice, trebuie să se regăsească în mod necesar în ansamblul cadrului statistic.
115 În consecință, nu se poate susține în mod valabil, astfel cum reiese din înscrisurile Republicii Portugheze, că refuzul finanțării care are ca obiect doar acea parte a eșantionului controlat este suficient, în sensul jurisprudenței menționate la punctele 109 și 112 de mai sus, pentru a garanta că operațiunile nejustificate nu sunt finanțate de FEOGA.
116 Trebuie să se constate că nu există niciun motiv de natură să creeze îndoieli cu privire la existența unei diferențe între eșantionul controlat și ansamblul cadrului statistic, cu excepția unui element pe care autoritățile naționale l‑ar invoca, evidențiind particularitatea eșantionului al cărui rezultat nu s‑ar putea regăsi la scara întregului cadru statistic, dar pe care Republica Portugheză nici măcar nu l‑a invocat.
117 În sfârșit, în ceea ce privește argumentul Republicii Portugheze potrivit căruia autoritățile naționale ar fi derulat controale înainte de efectuarea plăților, astfel încât nu trebuia să se procedeze la recuperări, trebuie arătat că această deducere a plății doar în ceea ce privește eșantionul controlat cu rezultate care s‑au dovedit negative nu poate fi considerată ca fiind conformă cu reglementarea, având în vedere că, astfel cum s‑a arătat la punctul 115 de mai sus, refuzul finanțării care are ca obiect doar acea parte a eșantionului controlat cu rezultate care s‑au dovedit negative nu poate fi decât insuficient, în sensul jurisprudenței menționate la punctele 109 și 112 de mai sus.
118 Din ansamblul considerațiilor care precedă rezultă că al doilea motiv trebuie respins.
Cu privire la al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 7 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1258/1999
119 Potrivit Republicii Portugheze, procedând la extrapolarea procentului neregulilor constatate de autoritățile portugheze la suprafețele controlate în Madeira la totalitatea cererilor care au fost formulate pe acel teritoriu, Comisia a încălcat articolul 7 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1258/1999. Astfel, Comisia ar fi ignorat propriile orientări care figurează în Documentul nr. VI/5330/97. Republica Portugheză amintește că nu pot fi aplicate de către Comisie corecții financiare prin extrapolare decât dacă aceasta din urmă a procedat ea însăși la o evaluare pe baza erorilor din dosarele individuale. Or, în ceea ce privește anii 2004, 2005 și 2006, Comisia nu ar fi analizat niciun dosar individual, întrucât, pentru corecția forfetară prin extrapolare, nu s‑a întemeiat pe analiza rezultatelor dosarelor individuale la care a ajuns în timpul misiunii de control, ci pe procentul neregulilor depistate de autoritățile portugheze în eșantionul supus controlului, procent pe care Comisia l‑a aplicat ulterior tuturor cererilor formulate în Madeira. O astfel de practică constând în recurgerea la o corecție prin extrapolare fără a verifica vreun dosar individual nu și‑ar putea avea temeiul juridic în Documentul nr. VI/5330/97. Dispozițiile anexei 4 la Documentul nr. VI/5330/97 nu pot sta la baza unei decizii de corecție financiară, având în vedere că agenția de plăți a refuzat, parțial sau integral, să efectueze plăți atunci când au fost depistate nereguli.
120 În această privință, trebuie subliniat că Documentul nr. VI/5330/97 prevede în anexa 2 că „sunt aplicate corecții financiare atunci când Comisia constată că o cheltuială a fost efectuată cu nerespectarea normelor comunitare”. Acest document prevede de asemenea că „Comisia trebuie să refuze finanțarea din bugetul comunitar, cu excepția cazului în care plata necorespunzătoare a fost deja depistată de organismele naționale de control și a determinat luarea unor măsuri de corecție și de recuperare adecvate”. În cazul în care cheltuielile afectate de nereguli și, implicit, pierderile financiare suferite de Comunitate pot fi determinate, Documentul nr. VI/5330/97 prevede că se respinge în special suma calculată prin extrapolarea rezultatelor verificărilor efectuate pe un eșantion reprezentativ de dosare la totalitatea dosarelor din care a fost prelevat respectivul eșantion, care însă este limitat la sectorul administrativ în care aceeași deficiență riscă în mod rezonabil să se producă din nou.
121 Se mai arată că, în cazul în care nivelul real al cheltuielilor afectate de nereguli nu poate fi determinat, se aplică corecții financiare (a se vedea în acest sens Hotărârea Austria/Comisia, punctul 112 de mai sus, punctul 183 și jurisprudența citată).
122 Documentul nr. VI/5330/97 precizează că pot fi avute în vedere corecții forfetare în cazul în care informațiile furnizate de anchetă nu permit serviciului de control să evalueze pierderea plecând de la o extrapolare a pierderilor determinate prin metode statistice sau prin referire la alte date verificabile. Documentul menționat adaugă că, de fiecare dată când serviciile de control ale statelor membre depistează aceste deficiențe în condițiile menționate în anexa 4, corecțiile forfetare nu sunt adecvate. În cazul în care statul membru nu procedează la recuperarea oricărei sume plătite în mod nedatorat ori nelegale, serviciul de închidere a conturilor nu poate să nu prevadă măsuri de corecție financiară.
123 Este necesar să se arate că, în ceea ce privește campania 2004 – singura în discuție în cadrul prezentului motiv –, Comisia s‑a întemeiat pe propriile verificări și a considerat că procentul neregulilor constatate în eșantion trebuia extins la întregul cadru statistic.
124 Trebuie constatat că, având în vedere că informațiile care au reieșit din anchetă au permis auditorului să evalueze pierderile prin recurgerea la mijloace statistice sau prin referire la date verificabile, Comisia a considerat în mod întemeiat că corecțiile forfetare nu erau adecvate în sensul Documentului nr. VI/5330/97.
125 Republica Portugheză pretinde însă din această perspectivă că, pentru regularizări, Comisia nu putea să se bazeze pe rezultatele controalelor autorităților naționale întrucât acestea ținuseră seama de neregulile pe care le constataseră ele însele.
126 Astfel, Republica Portugheză precizează că a refuzat, parțial sau integral, să efectueze plăți în toate cazurile în care organismul plătitor a depistat nereguli. Aceasta consideră că în prezenta cauză nu putea fi decisă nicio corecție financiară din moment ce agenția de plăți ținuse seama pe deplin de neregulile pe care le constatase, penalizând integral sau parțial toate cererile nelegale depistate.
127 Argumentarea Republicii Portugheze nu poate fi admisă.
128 Astfel, în ipoteza constatării unei nereguli, refuzul de a plăti doar pentru cererile pentru care neregula a fost deja constatată nu ar putea fi considerat o remediere a constatării unei deficiențe și nici de natură să garanteze finanțarea prin FEOGA doar a cererilor conforme cu reglementarea Uniunii (a se vedea în acest sens Hotărârea Curții din 9 august 1994, Germania/Comisia, C‑413/92, Rec., p. I‑3781, punctele 11-13).
129 Prin urmare, autoritățile portugheze ar fi trebuit să ia în considerare rata erorilor constatate în ceea ce privește eșantionul de control și să o aplice întregului cadru statistic determinat, permițând astfel evaluarea pierderii suferite de FEOGA.
130 În consecință, refuzând plata doar pentru cererile pentru care se constatase deja neregula, autoritățile portugheze nu au ținut seama pe deplin de neregulile pe care le constataseră.
131 Pe de altă parte, trebuie amintit că, potrivit jurisprudenței, deși Comisia este cea care trebuie să dovedească existența unei încălcări a normelor organizării comune a piețelor agricole, statul membru este cel care trebuie să demonstreze, dacă este cazul, că a fost săvârșită o eroare de către Comisie cu privire la consecințele financiare ale acestei încălcări (Hotărârea Curții din 21 martie 2002, Spania/Comisia, C‑130/99, Rec., p. I‑3005, punctul 90, și Hotărârea Austria/Comisia, punctul 112 de mai sus, punctul 181).
132 Astfel, potrivit jurisprudenței, gestiunea finanțării FEOGA se bazează în principal pe administrațiile naționale însărcinate cu supravegherea respectării stricte a normelor comunitare și este întemeiată pe încrederea dintre autoritățile naționale și autoritățile comunitare. Doar statul membru este în măsură să cunoască și să determine cu precizie datele necesare elaborării conturilor FEOGA, întrucât Comisia nu beneficiază de proximitatea necesară pentru a obține de la agenții economici informațiile de care are nevoie (a se vedea Hotărârea Austria/Comisia, punctul 112 de mai sus, punctul 182 și jurisprudența citată).
133 Prin urmare, statul membru are obligația de a dovedi într‑un mod cât mai detaliat și mai complet corectitudinea controalelor sale sau a cifrelor sale pentru a demonstra că rezervele Comisiei erau neîntemeiate (Hotărârea Austria/Comisia, punctul 112 de mai sus, punctul 201).
134 Or, Republica Portugheză nu a prezentat niciun element de natură să demonstreze că Comisia a săvârșit o eroare în ceea ce privește consecințele financiare ale neregulilor constatate.
135 Rezultă din cele de mai sus că al treilea motiv trebuie să fie respins.
Cu privire la al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea principiilor egalității de tratament și proporționalității
136 Republica Portugheză consideră că, prin neaplicarea Documentului nr. VI/5330/97, care urmărește să stabilească în mod uniform orientările aplicabile corecțiilor financiare, Comisia a încălcat principiile egalității de tratament și proporționalității.
137 În ceea ce privește, în primul rând, încălcarea principiului egalității de tratament, Republica Portugheză precizează că, dacă Comisia ar fi respectat orientările pe care se angajase să le urmeze, ea ar fi optat pentru corecții forfetare. În prezenta cauză, Republica Portugheză apreciază că lipsa sporirii controalelor pentru anul în curs și pentru anii următori, în condițiile existenței unui număr ridicat de nereguli, putea fi asimilată unui control‑cheie care nu a fost efectuat destul de aprofundat, astfel încât ar fi trebuit aplicată o corecție forfetară de 5 %, astfel cum a procedat Comisia în cadrul anchetei AA/2006/10. Republica Portugheză consideră, așadar, că, prin faptul că a tratat ancheta care a avut ca rezultat decizia atacată în mod diferit față de ancheta AA/2006/10, Comisia ar fi încălcat principiul egalității de tratament, întrucât două situații identice ar fi tratate diferit.
138 În această privință, în primul rând, trebuie arătat că fiecare caz trebuie, în principiu, să fie analizat separat pentru a constata dacă statul membru în cauză a respectat sau nu a respectat, cu ocazia realizării operațiunilor finanțate prin FEOGA, cerințele care decurg din dreptul comunitar și, în cazul în care le‑a încălcat, în ce măsură (Hotărârea Curții din 18 mai 2000, Belgia/Comisia, C‑242/97, Rec., p. I‑3421, punctul 129, și Hotărârea din 24 aprilie 2008, Belgia/Comisia, C‑418/06 P, Rep., p. I‑3047, punctul 91).
139 Aceasta nu înseamnă că un stat membru nu poate invoca încălcarea principiului egalității de tratament. Totuși, nu ar putea să o facă decât în măsura în care cazurile invocate sunt cel puțin comparabile, având în vedere toate elementele care le caracterizează, printre care figurează în special perioada în cursul căreia au fost efectuate cheltuielile, sectoarele vizate și natura neregulilor reproșate (Hotărârea din 18 mai 2000, Belgia/Comisia, punctul 138 de mai sus, punctul 130, și Hotărârea din 24 aprilie 2008, Belgia/Comisia, punctul 138 de mai sus, punctul 92).
140 Trebuie amintit, în al doilea rând, că, potrivit unei jurisprudențe constante, poate exista o discriminare interzisă în cazul în care situații comparabile sunt tratate în mod diferit, cu excepția cazului în care un astfel de tratament este justificat în mod obiectiv (a se vedea Hotărârea din 24 aprilie 2008, Belgia/Comisia, punctul 138 de mai sus, punctul 93 și jurisprudența citată, Hotărârea Tribunalului din 12 iulie 2011, Slovenia/Comisia, T‑197/09, nepublicată în Repertoriu, punctul 89).
141 Trebuie să se constate că deficiențele constatate în ancheta AA/2006/10 nu sunt comparabile cu cele din prezenta cauză. Astfel, din ancheta AA/2006/10 rezultă că pe parcursul ei Comisia a pus în discuție verificarea la fața locului. Aceasta a considerat că faptul că măsurătorile pe ecran au prevalat asupra măsurătorilor efectuate pe teren a condus la decizii incorecte în special în ceea ce privește deducerea elementelor inadmisibile, ceea ce a afectat calitatea verificărilor la fața locului și s‑a soldat cu o nerespectare a dispozițiilor reglementării aplicabile.
142 În schimb, în prezenta cauză, Comisia pune în discuție în raportul de sinteză, în principal faptul că autoritățile portugheze s‑au întemeiat pe SIG, lipsa sporirii controalelor în condițiile existenței unui număr ridicat de nereguli, precum și faptul că procentul neregulilor nu a scăzut între 2004 și 2007.
143 În consecință, întrucât cele două situații nu sunt comparabile, nu se poate reproșa Comisiei că a încălcat principiul egalității de tratament.
144 În al doilea rând, în ceea ce privește încălcarea principiului proporționalității, Republica Portugheză susține că, întrucât suprafața medie a unei exploatări în Madeira este foarte mică, o eroare de măsurare a unei parcele, nesemnificativă în termeni de suprafață, determină o rată a erorilor foarte ridicată. Astfel, dacă s‑ar fi urmat orientările din Documentul nr. VI/5330/97, corecția ar fi fost de 5 %, în timp ce, în prezenta cauză, corecțiile oscilează între 44,32 % și 90,48 %. Comisia a optat pentru extrapolare, soluția cea mai defavorabilă pentru Republica Portugheză, fără a oferi nici cea mai mică justificare a adaptării acestei opțiuni la obiectivele pe care pretinde să le atingă. Extrapolarea procentului de nereguli al eșantionului selecționat pe baza unei analize a riscurilor ar încălca principiul proporționalității, deoarece acest procent ar fi obligatoriu mai mare decât procentul de nereguli al tuturor cererilor. Republica Portugheză adaugă că din verificările efectuate de autoritățile naționale nu ar reieși că acestea au omis să selecționeze eșantionul pe baza unei analize a riscurilor.
145 Trebuie amintit că principiul proporționalității, consacrat la articolul 5 TUE, impune ca actele instituțiilor Uniunii să nu depășească limitele a ceea ce este adecvat și necesar pentru atingerea scopului urmărit (Hotărârea Curții din 17 mai 1984, Denkavit Nederland, 15/83, Rec., p. 2171, punctul 25, Hotărârea Tribunalului din 30 aprilie 2009, Spania/Comisia, T‑281/06, nepublicată în Repertoriu, punctul 64, și Hotărârea Țările de Jos/Comisia, punctul 109 de mai sus, punctul 117).
146 Or, s‑a stabilit mai sus că orientările din Documentul nr. VI/5330/97 sunt respectate din moment ce ele preconizează că, în cazul în care informațiile inerente procedurii permit auditorului să evalueze pierderea prin extrapolare, corecția trebuie efectuată potrivit unei astfel de metode. Întrucât acesta a fost cazul datelor administrației portugheze care au rezultat din procedură, Comisia a putut efectua corecțiile financiare prin extrapolare fără a încălca respectivele orientări.
147 Pe de altă parte, în cazul în care Comisia, în loc să respingă toate cheltuielile afectate de încălcare, a depus eforturi pentru a stabili norme care urmăresc să instituie un tratament diferențiat al cazurilor de nereguli, în funcție de gravitatea deficienței controalelor și de nivelul riscului la care este expus FEOGA, statul membru trebuie să demonstreze că aceste criterii sunt arbitrare și inechitabile (Hotărârea Curții din 1 octombrie 1998, Italia/Comisia, C‑242/96, Rec., p. I‑5863, punctul 75, și Hotărârea din 22 aprilie 1999, Țările de Jos/Comisia, C‑28/94, Rec., p. I‑1973, punctul 56).
148 În această privință, pe de o parte, din tabelul de date furnizat în comunicarea oficială din 27 octombrie 2009 rezultă că Comisia a diferențiat cuantumul sancțiunilor în funcție de ani, de tipurile de cultură și de rata erorilor în verificările la fața locului. În plus, aceasta a ținut cont de faptul că nicio indicație nu îi permitea să prezume aceleași deficiențe în privința insulelor Azore și a aplicat, prin urmare, corecția financiară doar pentru cheltuielile declarate de regiunea Madeira. În consecință, nu i se poate reproșa, potrivit orientărilor preluate în Documentul nr. IV/5330/97, că a aplicat o corecție disproporționată.
149 Pe de altă parte, reiese dintr‑o jurisprudență constantă că FEOGA nu finanțează decât intervențiile efectuate în conformitate cu dispozițiile comunitare în cadrul organizării comune a piețelor agricole (Hotărârea Curții din 6 martie 2001, Țările de Jos/Comisia, C‑278/98, Rec., p. I‑1501, punctul 38, și Hotărârea Tribunalului din 14 februarie 2008, Spania/Comisia, T‑266/04, nepublicată în Repertoriu, punctul 97). În cazul în care reglementarea comunitară nu permite plata unui ajutor decât dacă se respectă anumite formalități de probă sau de control, un ajutor plătit cu nerespectarea acestei condiții nu poate fi, așadar, pus în sarcina FEOGA (Hotărârea Curții din 8 ianuarie 1992, Italia/Comisia, C‑197/90, Rec., p. I‑1, punctul 38, și Hotărârea din 14 februarie 2008, Spania/Comisia, punctul 149 de mai sus, punctul 116).
150 În prezenta cauză, trebuie respins deci argumentul Republicii Portugheze potrivit căruia, întrucât suprafața medie a unei exploatări în Madeira este foarte mică, o eroare de măsurare, nesemnificativă în termeni de suprafață, ar determina o rată a erorilor foarte ridicată, astfel încât corecțiile prin extrapolare ar fi de asemenea semnificative. Astfel, întrucât această împrejurare nu exclude riscul unui prejudiciu pentru FEOGA, Comisia avea dreptul, prin urmare, să înlăture de la finanțarea comunitară cheltuielile care corespundeau măsurilor POSEI în Madeira.
151 Pe de altă parte, trebuie de asemenea să se respingă argumentul Republicii Portugheze potrivit căruia extrapolarea procentului de nereguli al eșantionului selecționat pe baza unei analize a riscurilor încalcă principiul proporționalității. Astfel, în prezenta cauză, Republica Portugheză nu a furnizat un element care să menționeze metoda de stabilire a eșantionului și nici factorii luați în considerare la analiza riscurilor.
152 Prin urmare, nu a existat o încălcare a principiului proporționalității, astfel încât al patrulea motiv trebuie respins.
153 Din ansamblul celor de mai sus rezultă că decizia atacată trebuie anulată în ceea ce privește corecția financiară referitoare la măsura POSEI pentru exercițiile financiare 2006 și 2007 aplicată de Comisie Republicii Portugheze și că acțiunea trebuie să fie respinsă în rest.
Cu privire la cheltuielile de judecată
154 Potrivit articolului 87 alineatul (3) din Regulamentul de procedură, în cazul în care părțile cad în pretenții cu privire la unul sau la mai multe capete de cerere, Tribunalul poate să repartizeze cheltuielile de judecată sau poate decide ca fiecare parte să suporte propriile cheltuieli de judecată. În împrejurările din prezenta cauză, trebuie să se decidă că fiecare parte va suporta propriile cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera a opta)
declară și hotărăște:
1) Anulează Decizia 2010/668/UE a Comisiei din 4 noiembrie 2010 de excludere de la finanțarea din fondurile Uniunii Europene a anumitor cheltuieli efectuate de statele membre în cadrul Fondului european de orientare și garantare agricolă (FEOGA), secțiunea Garantare, în cadrul Fondului european de garantare agricolă (FEGA) și în cadrul Fondului european agricol de dezvoltare rurală (FEADR) (JO L 288, p. 24), în ceea ce privește corecția financiară aplicată Republicii Portugheze referitoare la măsura POSEI pentru exercițiile financiare 2006 și 2007.
2) Respinge în rest acțiunea.
3) Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.
Truchot | Martins Ribeiro | Popescu |
Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 7 iunie 2013.
Semnături