Acțiune introdusă la 7 ianuarie 2011 - Bank Melli Iran/Consiliul

(Cauza T-7/11)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Bank Melli Iran (Teheran, Iran) (reprezentanți: L. Defalque și S. Woog, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile reclamantei

Anularea punctului 5 din secţiunea B din anexa la Decizia 2010/644/PESC a Consiliului din 25 octombrie 2010 de modificare a Deciziei 2010/413/PESC privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Poziției comune 2007/140/PESC¹, precum şi a punctului 5 din secţiunea B din anexa VIII la Regulamentul (UE) nr. 961/2010 al Consiliului din 25 octombrie 2010 privind măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 423/2007², şi anularea deciziei cuprinse în scrisoarea Consiliului din 28 octombrie 2010;

declararea articolului 20 alineatul (1) litera (b) din Decizia 2010/413/PESC a Consiliului din 26 iulie 2010³, precum şi a articolului 16 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (CE) (UE) nr. 961/2010 al Consiliului ca fiind nelegale şi inaplicabile reclamantei;

obligarea Consiliului Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susţinerea acţiunii, reclamanta invocă următoarele motive:

1.    Prin intermediul primul motiv, se invocă încălcarea articolului 215 alineatul (2) şi (3) TFUE, precum şi a articolului 40 TUE, ceea ce reprezintă o încălcare a unor norme fundamentale de procedură întrucât:

-    Consiliul PESC a adoptat măsuri restrictive fără a lăsa vreo putere de apreciere Consiliului;

-    Decizia 2010/413/PESC pe care se întemeiază Regulamentul nr. 961/2010 se întemeiază în mod eronat pe articolul 29 TUE, în măsura în care nu defineşte poziția Uniunii într-o anumită chestiune de natură geografică sau tematică, astfel cum impune articolul 29 TUE, ci stabileşte obligaţii precise pentru statele membre şi persoanele aflate sub jurisdicţia acestora;

-    Regulamentul nr. 961/2010 nu cuprinde dispozițiile necesare în materie de garanții juridice, încălcându-se articolul 215 alineatul (3) TFUE.

2.    Prin intermediul celui de al doilea motiv, se invocă o eroare a legiuitorului Uniunii Europene în ceea ce priveşte alegerea temeiului juridic pentru decizia şi regulamentul atacate, întrucât sancţiunile au fost adoptate împotriva reclamantei şi a afiliaţilor acesteia, care sunt persoane juridice şi nu entităţi cu caracter statal nemenţionate în listă de CSONU. În această privinţă, reclamanta susţine că:

-    deşi alegerea temeiului juridic al articolului 29 TUE şi al articolului 215 TFUE sunt justificate atunci când instituţiile Uniunii pun în aplicare rezoluţiile Organizaţiei Naţiunilor Unite, nu înseamnă în mod necesar că această alegere este justificată atunci când sunt adoptate măsuri administrative precum îngheţarea fondurilor persoanelor juridice şi a entităţilor fără caracter statal;

-    actele atacate trebuiau să fie adoptate în temeiul articolului 75 TFUE, implicându-se astfel Parlamentul European în cadrul procedurii codeciziei.

3.    Prin intermediul celui de al treilea motiv, se invocă faptul că decizia şi regulamentul atacate au fost adoptate cu încălcarea principiilor echităţii şi nediscriminării, întrucât decizii asemănătoare au fost adoptate pe un alt temei juridic precum articolul 75 TFUE şi, prin urmare, într-un cadru care cuprinde garanţii juridice adoptate de Parlamentul European şi de Consiliu, ceea ce nu a fost cazul pentru actele atacate care o privesc pe reclamantă.

4.    Prin intermediul celui de al patrulea motiv, se invocă faptul că actele atacate au fost adoptate cu încălcarea dreptului la apărare al reclamantei şi, în special, a dreptului acesteia la un proces echitabil, întrucât:

-    reclamanta nu a primit nicio dovadă sau documente care să sprijine afirmaţiile Consiliului, de vreme ce afirmaţiile suplimentare făcute în 2009 în ceea ce priveşte decizia din 2008 şi confirmate în 2010, au fost foarte vagi, neclare şi, fără îndoială, a fost imposibil pentru reclamantă să răspundă la acestea;

-    s-a refuzat reclamantei accesul la documente şi dreptul de a fi ascultată;

-    nu a fost furnizată o motivare suficientă în ceea ce priveşte actele atacate, fapt care încalcă dreptul reclamantei la o protecţie jurisdicţională efectivă.

5.    Prin intermediul celui de al cincilea motiv, se invocă faptul că actele atacate, pentru aceleaşi motive cu cele expuse la al patrulea motiv, constituie o încălcare a principiilor bunei administrări şi încrederii legitime.

6.    Prin intermediul celui de al şaselea motiv, se invocă faptul că decizia Consiliului, inclusiv justificarea includerii pe listă, nu a fost comunicată, încălcându-se articolul 36 alineatul (3), precum şi articolul 36 alineatul (4) din Regulamentul nr. 961/2010, care prevede reexaminarea deciziei atunci când sunt transmise observaţii.

7.    Prin intermediul celui de al şaptelea motiv, se invocă o eroare vădită de interpretare şi un abuz de putere în ceea ce priveşte aplicarea în cazul reclamantei a Deciziei 2010/413/PESC a Consiliului din 26 iulie 2010, întrucât Consiliul a interpretat în mod eronat articolul 20 alineatul (1) litera (b) atunci când a decis că activităţile reclamantei, astfel cum sunt descrise în actele atacate, îndeplinesc condiţiile necesare pentru a fi considerate activităţi care trebuie sancţionate.

8.    Prin intermediul celui de al optulea motiv, se invocă o încălcare a principiului proporţionalităţii şi a dreptului de proprietate, întrucât Consiliul nu a ţinut seama de decizia Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite, ceea ce ar fi trebuit să determine inaplicabilitatea articolului 20 alineatul (1) litera (b) din Decizia 2010/413/PESC a Consiliului din 26 iulie 2010.

____________

¹ - JO L 281, p. 81.

² - JO L 281, p. 1.

³ - Decizia 2010/413/PESC a Consiliului din 26 iulie 2010 privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Poziției comune 2007/140/PESC, JO L 195, p. 39.