Cauza C‑377/16
Regatul Spaniei
împotriva
Parlamentului European
Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 26 martie 2019
„Acțiune în anulare – Regim lingvistic – Procedură de selecție de agenți contractuali – Cerere de exprimare a interesului – Șoferi – Grupa de funcții I – Cunoștințe lingvistice – Limitarea alegerii limbii 2 a procedurii de selecție la limbile engleză, franceză și germană – Limbă de comunicare – Regulamentul nr. 1 – Statutul funcționarilor – Regimul aplicabil celorlalți agenți – Discriminare pe motiv de limbă – Justificare – Interesul serviciului”
1. Funcționari – Agenți contractuali – Recrutare – Cerere de exprimare a interesului pentru constituirea unei baze de date cu candidați în vederea recrutării ca agenți contractuali – Limbi de comunicare între Oficiul European pentru Selecția Personalului (EPSO) și candidați – Restricție – Admisibilitate – Motivare – Justificare în raport cu interesul serviciului – Respectarea principiului proporționalității
[Statutul funcționarilor, art. 1d alin. (1) și (6); Regimul aplicabil celorlalți agenți, art. 80 alin. (4); Regulamentul nr. 1 al Consiliului, art. 2 și 5]
(a se vedea punctele 38-40, 44, 47 și 51)
2. Funcționari – Agenți contractuali – Recrutare – Cerere de exprimare a interesului pentru constituirea unei baze de date cu candidați în vederea recrutării ca agenți contractuali – Limitarea alegerii celei de a doua limbi – Discriminare bazată pe limbă – Justificare în raport cu interesul serviciului – Lipsă
[Statutul funcționarilor, art. 1d alin. (6)]
(a se vedea punctele 63, 67, 70, 72-74 și 78)
3. Funcționari – Agenți contractuali – Recrutare – Cerere de exprimare a interesului pentru constituirea unei baze de date cu candidați în vederea recrutării ca agenți contractuali – Limitarea alegerii celei de a doua limbi – Control jurisdicțional – Întindere
[Statutul funcționarilor, art. 1d alin. (6)]
(a se vedea punctele 68 și 69)
4. Acțiune introdusă de funcționari – Hotărâre de anulare – Efecte – Anularea unei cereri de exprimare a interesului pentru constituirea unei baze de date cu candidați în vederea recrutării ca agenți contractuali – Încredere legitimă a candidaților selecționați – Limitarea efectelor în timp – Excludere
(art. 266 TFUE; Statutul funcționarilor, art. 91)
(a se vedea punctele 83-88)
Rezumat
În procedurile de selecție a personalului instituțiilor Uniunii, diferențele de tratament bazate pe limbă nu sunt, în principiu, admise
În Hotărârea Spania/Parlamentul (C‑377/16), pronunțată la 26 martie 2019, Curtea a anulat, în cadrul unei acțiuni în anulare, în temeiul articolului 263 TFUE, o cerere de exprimare a interesului lansată de Parlamentul European pentru recrutarea de agenți contractuali în vederea asigurării funcției de șofer, care limitase alegerea limbii 2 a procedurii de selecție doar la limbile engleză, franceză și germană și folosirea acestora ca limbi de comunicare în vederea procedurii.
Parlamentul European a lansat la 14 aprilie 2016 o cerere de exprimare a interesului pentru a constitui o bază de date cu candidați care ar putea fi recrutați ca agenți contractuali pentru exercitarea funcției de șofer. Titlul IV din această cerere prevedea că respectiva recrutare este condiționată de „o cunoaștere la nivel satisfăcător […] a limbii germane, limbii engleze sau limbii franceze” ca „limbă 2”. În opinia Parlamentului, această limitare răspundea interesului serviciului care impune ca „personalul nou‑recrutat să fie imediat operațional și să poată comunica eficient în activitatea sa zilnică”, aceste trei limbi fiind cel mai frecvent folosite în această instituție. Pe de altă parte, candidații trebuiau să își depună candidatura folosind un formular de înscriere electronică disponibil numai în aceste trei limbi pe site‑ul de internet al Oficiului European pentru Selecția Personalului (EPSO).
Referitor la o eventuală limitare a alegerii limbilor pentru comunicarea între candidați și EPSO în cadrul procedurii de selecție în cauză, Curtea a constatat că nu este exclus ca unii candidați să fi fost privați de posibilitatea de a folosi limba oficială aleasă de ei pentru a‑și depune candidatura și să fi fost supuși, prin urmare, unei diferențe de tratament bazate pe limbă. În acest context, Curtea a amintit în special că, conform articolului 2 din Regulamentul nr. 1/58(1), textele adresate instituțiilor Uniunii de către o persoană aflată sub jurisdicția unui stat membru se redactează, la alegerea expeditorului, într‑una dintre limbile oficiale, prevăzute la articolul 1 din acest regulament. Acest drept de a alege, dintre limbile oficiale ale Uniunii, limba pe care o va folosi în schimburile cu instituțiile are un caracter fundamental, în calitate de componentă esențială a respectării diversității lingvistice a Uniunii, a cărei importanță este amintită la articolul 3 alineatul (3) al patrulea paragraf TUE, precum și la articolul 22 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Cu toate acestea, în cadrul specific al procedurilor de selecție a personalului Uniunii, instituțiile pot prevedea limitări referitoare la folosirea limbilor oficiale, cu condiția ca astfel de limitări să fie, conform articolului 1d alineatul (6) din Statutul funcționarilor, astfel cum este aplicat agenților contractuali în temeiul articolului 80 alineatul (4) din Regimul aplicabil celorlalți agenți (RAA)(2), justificate în mod obiectiv și rezonabil de un obiectiv legitim de interes general în cadrul politicii privind personalul și proporționale cu scopul urmărit. Or, în speță, Parlamentul European nu a furnizat niciun motiv care să poată demonstra existența unui asemenea obiectiv legitim de interes general de natură să justifice limitarea limbilor de comunicare doar la limbile engleză, franceză și germană.
Referitor la chestiunea limitării alegerii limbii 2 la aceste limbi pentru însăși procedura de selecție, Curtea a constatat că candidații ale căror cunoștințe lingvistice nu le permiteau să îndeplinească respectiva cerință au fost privați de posibilitatea de a participa la această procedură de selecție, chiar dacă cunoșteau satisfăcător, în raport cu condițiile prevăzute la articolul 82 alineatul (3) litera (e) din RAA, cel puțin două limbi oficiale ale Uniunii. Această limitare poate constitui o diferență de tratament bazată pe limbă. Or, deși interesul serviciului poate necesita, în temeiul unui obiectiv legitim de interes general, ca persoanele recrutate să dispună de cunoștințe lingvistice specifice, îi revine instituției care limitează regimul lingvistic al unei proceduri de selecție, care dispune în această privință de o largă putere de apreciere, sarcina de a stabili că o astfel de limitare este aptă să răspundă unor nevoi reale cu privire la atribuțiile de exercitat, această limitare trebuind să fie proporțională cu acest interes și să se întemeieze pe criterii clare, obiective și previzibile, care să le permită candidaților să înțeleagă motivele acestei condiții și instanțelor Uniunii să îi controleze legalitatea. În speță, Curtea a concluzionat că motivele care figurează în titlul IV din cererea de exprimare a interesului nu sunt suficiente, prin ele însele, pentru a stabili că funcțiile de șofer la Parlamentul European necesită în concret cunoașterea uneia dintre cele trei limbi în cauză, cu excluderea celorlalte limbi oficiale ale Uniunii. Pe de altă parte, întrucât Parlamentul European nu a adoptat, în aplicarea articolului 6 din Regulamentul nr. 1/58, norme interne privind modalitățile de aplicare a regimului său lingvistic, nu se poate afirma, fără a ține cont de atribuțiile pe care persoanele recrutate vor urma în concret să le exercite, că aceste trei limbi sunt, în mod necesar, limbile cele mai utile pentru toate funcțiile din această instituție. În ceea ce privește împrejurarea că descrierea funcțiilor pe care șoferii recrutați urmează să le exercite indica faptul că aceștia își vor îndeplini atribuțiile în special la Bruxelles, la Luxemburg și la Strasbourg, și anume în trei orașe situate în state membre care au printre limbile oficiale limbile franceză sau germană, Curtea a statuat că aceasta nu este suficientă pentru a justifica limitarea în cauză. Astfel, Parlamentul nu a demonstrat că limitarea la fiecare dintre limbile desemnate ca limbă 2 a procedurii de selecție era în mod obiectiv și rezonabil justificată în raport cu particularitățile funcționale ale posturilor care trebuie ocupate și motivele pentru care, în schimb, această alegere nu se putea întemeia pe alte limbi oficiale eventual susceptibile să fie relevante pentru astfel de posturi.
În sfârșit, referitor la consecințele anulării cererii de exprimare a interesului, Curtea a concluzionat în sensul anulării bazei de date constituite în acest scop. Ea a considerat că candidații care au fost înscriși în această bază de date nu au beneficiat de nicio garanție de angajare și, așadar, că simpla înscriere a candidaților în această bază de date nu poate crea o încredere legitimă care să impună menținerea în vigoare a efectelor cererii de exprimare a interesului anulate. În schimb, anularea nu a avut efecte asupra unor eventuale recrutări deja efectuate.