Cauza T‑51/14

Republica Cehă

împotriva

Comisiei Europene

„Sistemul specialităților tradiționale garantate – Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 – Respingerea cererii de înregistrare a denumirii «pomazánkové máslo» (unt tartinabil) ca specialitate tradițională garantată – Raportul cu dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 care stabilesc condițiile de utilizare a denumirii comerciale «unt»”

Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a doua) din 12 mai 2015

1.      Agricultură – Legislații uniforme – Sistemul specialităților tradiționale garantate (STG) – Regulamentul nr. 1151/2012 – Înscriere în registrul STG a denumirii unui produs agricol sau alimentar – Condiție – Respectarea condițiilor de comercializare definite de legiuitorul Uniunii

[Regulamentul nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 2 alin. (3); Regulamentul nr. 1234/2007 al Consiliului]

2.      Dreptul Uniunii Europene – Interpretare – Metode – Interpretare literală, sistematică, istorică și teleologică – Luarea în considerare a finalității și a economiei generale a actului în cauză

1.      Dispozițiile articolului 2 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1151/2012 privind sistemele din domeniul calității produselor agricole și alimentare, potrivit cărora acest regulament se aplică fără a aduce atingere altor dispoziții specifice ale Uniunii referitoare la plasarea produselor pe piață și în special privind organizarea comună a piețelor și etichetarea alimentelor trebuie să fie înțelese în sensul că o denumire nu poate fi înscrisă în registrul specialităților tradiționale garantate (STG) decât dacă respectă condițiile de comercializare definite în Regulamentul nr. 1234/2007 de instituire a unei organizări comune a piețelor agricole și privind dispoziții specifice referitoare la anumite produse agricole („Regulamentul unic OCP”).

În acest context, caracterizat prin importanța pe care o acordă legiuitorul european uniformizării utilizării denumirilor comerciale ale produselor agricole în vederea garantării concurenței și a protejării consumatorilor, o interpretare potrivit căreia Regulamentele nr. 1234/2007 și nr. 1151/2012 constituie modalități alternative de înregistrare a denumirilor produselor agricole nu poate fi admisă, întrucât ar avea drept efect să permită unui stat membru să utilizeze sistemul STG pentru a eluda normele referitoare la standardele de comercializare stabilite de Regulamentul nr. 1234/2007 și, presupunând că produsul în cauză ar putea fi comercializat, să îi confere acestuia din urmă un avantaj concurențial nejustificat și să inducă în eroare consumatorul.

De asemenea, argumentul potrivit căruia acest raționament ar conduce la reducerea efectului util al Regulamentului nr. 1151/2012 prin impunerea unei proceduri suplimentare și prin limitarea caracterului atractiv al calificării drept STG nu poate fi reținut. Astfel, ambele regulamente vizează obiective în parte distincte și prevăd condiții diferite. Este coerent ca, la condițiile generale de comercializare a produselor agricole prevăzute de Regulamentul nr. 1234/2007, să se adauge procedura specifică și distinctă prevăzută de Regulamentul nr. 1151/2012, destinată să garanteze consumatorilor că anumite produse agricole pot să revendice, în mod întemeiat, caracteristici care le conferă o valoare adăugată.

(a se vedea punctele 30, 35, 41 și 50)

2.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 34)