HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a șasea)
7 octombrie 2009(*)
„Produse de uz fitosanitar – Substanța activă clorotalonil – Modificarea înscrierii în anexa I la Directiva 91/414/CEE – Directiva 2006/76/CE – Retroactivitate – Absența unei perioade tranzitorii – Securitate juridică – Încredere legitimă – Principiul egalității de tratament”
În cauza T‑380/06,
Vischim Srl, cu sediul în Cesano Maderno (Italia), reprezentată de C. Mereu și K. Van Maldegem, avocați,
reclamantă,
împotriva
Comisiei Comunităților Europene, reprezentată de domnii L. Parpala și B. Doherty, în calitate de agenți,
pârâtă,
având ca obiect cererea de anulare a articolului 2 al doilea paragraf din Directiva 2006/76/CE a Comisiei din 22 septembrie 2006 de modificare a Directivei 91/414/CEE a Consiliului în ceea ce privește specificația substanței active clorotalonil (JO L 263, p. 9, Ediție specială, 03/vol. 75, p. 146),
TRIBUNALUL DE PRIMĂ INSTANȚĂ AL COMUNITĂȚILOR EUROPENE (Camera a șasea),
compus din domnii A. W. H. Meij, președinte, F. Dehousse și V. Vadapalas (raportor), judecători,
grefier: doamna C. Kantza, administrator,
având în vedere procedura scrisă și în urma ședinței din 25 septembrie 2008,
pronunță prezenta
Hotărâre
Cadrul juridic
Directiva 91/414/CEE
1 Potrivit articolului 4 alineatul (1) litera (a) din Directiva 91/414/CEE a Consiliului din 15 iulie 1991 privind introducerea pe piață a produselor de uz fitosanitar (JO L 230, p. 1, Ediție specială, 03/vol. 10, p. 30), „[S]tatele membre se asigură că un produs fitosanitar este autorizat numai în condițiile în care substanțele sale active sunt menționate în anexa I și sunt îndeplinite condițiile stabilite în anexa menționată”.
2 Potrivit articolului 5 alineatul (1) din Directiva 91/414, „având în vedere stadiul cunoștințelor științifice și tehnice, o substanță activă este înscrisă în anexa I pentru o perioadă inițială care nu poate depăși zece ani în cazul în care se poate estima că produsele de uz fitosanitar care conțin această substanță activă vor îndeplini condițiile” definite în continuare de text și referitoare la absența efectelor nocive asupra sănătății umane și animale, precum și asupra mediului.
3 În virtutea articolului 5 alineatul (4) prima și a doua liniuță din aceeași directivă, înscrierea poate fi subordonată unor cerințe referitoare la „gradul de puritate minim al substanței active” și la „conținutul maxim de anumite impurități și natura acestora”.
4 Articolul 6 alineatul (1) din Directiva 91/414 prevede:
„Înscrierea unei substanțe active în anexa I se decide în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 19.
Această procedură se aplică, de asemenea, pentru a decide:
– condițiile de care este, eventual, legată această înscriere;
– modificarea anexei I, dacă este cazul;
[…]”
5 În virtutea articolului 8 alineatul (2) primul paragraf din Directiva 91/414, „[p]rin derogare de la articolul 4 […], un stat membru poate autoriza, de‑a lungul unei perioade de doisprezece ani de la data notificării prezentei directive, introducerea pe piață, pe teritoriul său, a produselor de uz fitosanitar care conțin substanțe active ce nu sunt menționate în anexa I și care se află deja pe piață la doi ani de la notificarea prezentei directive”.
6 Potrivit articolului 8 alineatul (2) al doilea paragraf din aceeași directivă, în cursul aceleiași perioade de doisprezece ani, Comisia Comunităților Europene demarează un program de lucru pentru examinarea progresivă a acestor substanțe active.
7 Potrivit articolului 8 alineatul (2) al patrulea paragraf din Directiva 91/414, „în cursul [acestei perioade] se poate decide, după examinarea substanței active de către comitetul prevăzut la articolul 19 și potrivit procedurii prevăzute în același articol, includerea substanței menționate în anexa I și condițiile de includere sau, în cazul în care cerințele articolului 5 nu sunt respectate sau informațiile și datele cerute nu au fost prezentate în cursul perioadei prescrise, să nu se includă substanța activă în anexa I”. Această dispoziție prevede de asemenea că „[s]tatele membre se asigură că autorizațiile în materie sunt acordate, retrase sau modificate, după caz, în cursul perioadei prescrise”.
8 Articolul 19 din Directiva 91/414, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 806/2003 al Consiliului din 14 aprilie 2003 (JO L 122, p. 1, Ediție specială, 01/vol. 4, p. 126), prevede că Comisia este asistată de un comitet de reglementare, Comitetul permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală (denumit în continuare „comitetul”).
9 În ceea ce privește substanța activă clorotalonil, perioada vizată la articolul 8 alineatul (2) din Directiva 91/414, care ar fi trebuit să expire la 26 iulie 2003, a fost prelungită inițial până la 31 decembrie 2005, prin Regulamentul (CE) nr. 2076/2002 al Comisiei din 20 noiembrie 2002 (JO L 319, p. 3, Ediție specială, 03/vol. 45, p. 144) și ulterior până la 31 decembrie 2006 prin Regulamentul (CE) nr. 1335/2005 al Comisiei din 12 august 2005 (JO L 211, p. 6, Ediție specială, 03/vol. 65, p. 169), în afară de cazul în care o decizie de includere în anexa I la Directiva 91/414 a fost luată înainte de data respectivă.
Regulamentul (CEE) nr. 3600/92
10 Regulamentul (CEE) nr. 3600/92 al Comisiei din 11 decembrie 1992 de stabilire a normelor de punere în aplicare a primei etape a programului de lucru prevăzut la articolul 8 alineatul (2) din Directiva 91/414 (JO L 366, p. 10, Ediție specială, 03/vol. 11, p. 220) organizează procedura de evaluare a mai multor substanțe active, printre care figurează clorotalonilul, în vederea eventualei înscrieri a acestora în anexa I la această directivă.
11 Potrivit articolului 4 alineatul (1) din Regulamentul nr. 3600/92, „[o]rice producător care dorește să asigure includerea unei substanțe active […] în anexa I la directiv[a 91/414] notifică Comisia în termen de șase luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament”.
12 Articolul 7 alineatele (1) și (2) din Regulamentul nr. 3600/92, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1199/97 al Comisiei din 27 iunie 1997 (JO L 170, p. 19, Ediție specială, 03/vol. 21, p. 229), guvernează modalitățile de examinare a dosarelor înaintate de autorii notificării.
13 Potrivit articolului 8 alineatul (3) al patrulea paragraf din Regulamentul nr. 3600/92, astfel cum a fost modificat:
„După examinarea […] Comisia prezintă comitetului:
(a) un proiect de [directivă] în vederea includerii substanței active în anexa I la directivă, care stabilește, în cazul în care este necesar, condițiile, inclusiv termenul pentru includerea respectivă;
[…]”
Istoricul cauzei
Înscrierea clorotalonilului în anexa I la Directiva 91/414
14 La 8 iulie 1993, reclamanta, Vischim Srl, o societate italiană care fabrică clorotalonil a informat Comisia cu privire la interesul său de a obține înscrierea acestei substanțe active în anexa I la Directiva 91/414.
15 Doar doi dintre autorii notificării pentru clorotalonil și‑au depus dosarele în termen, respectiv societatea ISK Biotech Europe (care a fost înlocuită de societatea Zeneca Agrochemicals, ea însăși devenită societatea Syngenta) și reclamanta.
16 În urma examinării acestor dosare, la 16 septembrie 2005, Comisia a adoptat Directiva 2005/53/CE de modificare a Directivei 91/414 în vederea înscrierii substanțelor active clorotalonil, clortoluron, cipermetrin, daminozid și tiofanat‑metil (JO L 241, p. 51, Ediție specială, 03/vol. 65).
17 În virtutea articolului 1 din Directiva 2005/53 și a anexei la aceasta, clorotalonilul este înscris sub numărul 102 din tabelul conținut în anexa I la Directiva 91/414. A patra coloană din tabel, intitulată „Puritate”, menționează: „Hexaclorobenzen: nu mai mult de 0,01 g/kg”.
18 Rezultă din raportul de reexaminare a clorotalonilului (document SANCO/4343/2000 final din 14 februarie 2005, denumit în continuare „raport de reexaminare”) că această condiție legată de cantitatea maximă de hexaclorobenzen (HCB) a fost stabilită pe baza specificației clorotalonilului adoptate de FAO (Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură) în luna februarie 2005.
19 În virtutea articolului 3 alineatul (1) din Directiva 2005/53, statele membre au fost obligate, după caz, să modifice sau să retragă autorizațiile existente pentru produsele fitosanitare care conțin clorotalonil până la 31 august 2006, verificând, pe de o parte, dacă erau respectate condițiile din anexa I la Directiva 91/414 și, pe de altă parte, dacă deținătorul autorizației deținea un dosar sau avea acces la un dosar care îndeplinea cerințele anexei II la Directiva 91/414, în conformitate cu condițiile prevăzute la articolul 13 din aceeași directivă.
20 Directiva 2005/53 a intrat în vigoare la 1 martie 2006. În conformitate cu articolul 2 primul și al doilea paragraf, statele membre trebuiau să adopte și să publice dispozițiile necesare pentru a se conforma cel târziu la 31 august 2006 și să le aplice de la 1 septembrie 2006.
21 La 25 noiembrie 2005, reclamanta a introdus o acțiune care viza în special anularea Directivei 2005/53 (cauza T‑420/05).
22 În cadrul prezentei acțiuni, reclamanta a formulat două cereri de măsuri provizorii consecutive, respinse prin Ordonanțele președintelui Tribunalului din 4 aprilie 2006, Vischim/Comisia (T‑420/05 R, nepublicată în Recueil), și din 13 octombrie 2006, Vischim/Comisia (T‑420/05 R II, Rec., p. II‑4085), aceasta din urmă fiind confirmată prin Ordonanța președintelui Curții din 3 aprilie 2007, Vischim/Comisia [C‑459/06 P(R), nepublicată în Repertoriu].
Modificarea înscrierii în anexa I la Directiva 91/414
23 În luna decembrie 2005, FAO a publicat, pe baza informațiilor furnizate de reclamantă, o nouă specificație a clorotalonilului care ridica cantitatea maximă de HCB la 0,04 g/kg.
24 Reclamanta a informat Comisia despre această nouă specificație prin scrisoarea din 16 decembrie 2005.
25 În cursul lunii martie 2006, Comisia a solicitat statului membru raportor să procedeze la evaluarea diferitelor versiuni ale clorotalonilului conforme cu noua specificație a FAO, inclusiv a produsului reclamantei.
26 Simultan, serviciile Comisiei au adresat statelor membre un e‑mail, redactat după cum urmează:
„[Statul membru raportor] a inițiat examinarea echivalenței unor produse de origini diverse (inclusiv a celui al Vischim). Deși s‑a concluzionat că sunt la fel de sigure ca și produsul de referință, Comisia ar avea în vedere modificarea directivei [91/414] în ceea ce privește nivelurile de HCB autorizate. În acest caz, s‑ar putea dovedi dificilă modificarea oficială a textului înainte de 1 septembrie 2006, astfel încât o anumită flexibilitate din partea administrației ar putea să fie necesară în jurul acestei date. Ar fi o soluție nefericită aceea de a retrage produsele de pe piața națională pentru a le autoriza din nou la scurt timp după. Este evident că retragerea autorizațiilor rămâne în orice caz obligatorie dacă se dovedește că rezultatul examinării dosarului este în mod clar nefavorabil sau dacă nu sunt îndeplinite cerințele administrative.”
27 La capătul evaluării sale, în luna aprilie 2006, statul membru raportor a constatat că clorotalonilul care conține 0,04 g/kg de HCB nu antrena riscuri suplimentare în raport cu cele deja luate în considerare cu ocazia adoptării Directivei 2005/53. În consecință, a propus o modificare a specificației clorotalonilului prevăzute de Directiva 2005/53.
28 La 13 și la 14 iulie 2006, modificarea menționată a fost aprobată de comitet. În ceea ce privește termenul legat de introducerea specificației modificate, procesul‑verbal al reuniunii comitetului indică, printre altele, ceea ce urmează:
„[M]odificarea specificației în cauză a făcut obiectul unui consens general, iar Comisia s‑a angajat la adoptarea rapidă a unui proiect […] Cu privire la aspectul oportunității prelungirii termenului de șase luni acordat pentru prezentarea unor studii științifice care lipsesc, această prelungire nu pare adecvată. Prin aceasta s‑ar putea crea un precedent și s‑ar expune Comisia unor reproșuri privind aplicarea unor tratamente inegale în privința autorilor notificării […] Pentru aceste motive, nu este oportună îndepărtarea de termenul acordat în mod obișnuit de directivă pentru înscriere […] Regatul Unit solicită prelungirea termenului de transpunere în acest dosar pentru a permite Vischim să recurgă la un arbitraj prevăzut de dreptul național, în vederea obținerii accesului la studiile privitoare la vertebrate, odată votată înscrierea substanței.”
29 Printr‑o scrisoare din 27 iulie 2006, reclamanta a indicat Comisiei că, „pentru a putea garanta eficacitatea sa în privința autorizațiilor [sale], modificarea [ar trebui], pe de o parte, să intre în vigoare până la 31 august 2006 și, pe de altă parte, să stabilească statelor membre un nou termen pentru ca acestea să verifice respectarea condițiilor de înscriere în anexa I”. Comisia nu a răspuns la această scrisoare.
30 Între lunile iulie și septembrie 2006, reclamanta a primit scrisori de la autoritățile competente din Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, din Regatul Belgiei și din Irlanda, prin care i se notifica intenția acestora de a retrage produsul său de pe piață.
31 În particular, scrisoarea adresată reclamantei de autoritățile Regatului Unit, datată 28 iulie 2006, este redactată după cum urmează:
„[Produsul dumneavoastră este] conform noilor specificații [de puritate] astfel cum au fost modificate de [comitet] la 13 și la 14 iulie 2006, [însă] nu ați demonstrat încă faptul că aveți acces adecvat la datele conținute în anexa II […] pentru produsele dumneavoastră autorizate existente care conțin clorotalonil. O notificare a intenției de a retrage produsele dumneavoastră existente care conțin clorotalonil este, așadar, alăturată prezentei scrisori.”
32 La 22 septembrie 2006, Comisia a adoptat Directiva 2006/76/CE de modificare a Directivei 91/414 în ceea ce privește specificația substanței active clorotalonil (JO L 263, p. 9, Ediție specială, 03/vol. 75, p. 146, denumită în continuare „directiva atacată”).
33 În virtutea articolului 1 din directiva atacată, specificația clorotalonilului prevăzută în cadrul înscrierii în anexa I la Directiva 91/414 este înlocuită prin tabelul care figurează în anexă. A patra coloană a acestui tabel, intitulată „Puritate”, menționează: „Hexaclorobenzen: nu mai mult de 0,04 g/kg”.
34 Directiva atacată a intrat în vigoare la 23 septembrie 2006. În virtutea articolului 2, statele membre trebuiau să adopte și să publice dispozițiile necesare pentru a se conforma acestei directive până la 31 august 2006 și să le aplice de la 1 septembrie 2006.
Procedura și concluziile părților
35 Prin cererea depusă la grefa Tribunalului la 15 decembrie 2006, reclamanta a introdus prezenta acțiune.
36 Prin înscris separat depus în aceeași zi, reclamanta a formulat o cerere de judecare a cauzei potrivit procedurii accelerate, în temeiul articolului 76a din Regulamentul de procedură al Tribunalului. Această cerere a fost respinsă prin Decizia din 24 ianuarie 2007 a președintelui Camerei a patra a Tribunalului.
37 La 27 februarie 2007, Comisia a formulat, prin înscris separat, excepția inadmisibilității. Întrucât reclamanta își prezentase observațiile, excepția de inadmisibilitate a fost unită cu fondul prin Ordonanța Tribunalului din 27 iunie 2007.
38 În urma depunerii memoriului în apărare, Tribunalul a decis, conform articolului 47 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, că un al doilea schimb de memorii nu era necesar.
39 Întrucât compunerea camerelor Tribunalului a fost modificată, judecătorul raportor a fost repartizat la Camera a șasea, căreia, în consecință, i‑a fost atribuită prezenta cauză.
40 Ca urmare a unui caz de împiedicare a unui membru al camerei, președintele Tribunalului a desemnat, în aplicarea articolului 32 alineatul (3) din Regulamentul de procedură, un alt judecător pentru a completa camera.
41 După ascultarea părților, prezenta cauză a fost reunită cu cauza T‑420/05 pentru buna desfășurare a procedurii orale.
42 Pe baza raportului judecătorului raportor, Tribunalul a decis deschiderea procedurii orale și, în cadrul măsurilor de organizare a procedurii, a adresat în scris anumite întrebări părților, la care acestea au răspuns prin scrisorile din 16 iunie, din 7 iulie și din 14 iulie 2008.
43 Pledoariile părților și răspunsurile acestora la întrebările adresate de Tribunal au fost ascultate în ședința din 25 septembrie 2008.
44 Reclamanta a solicitat Tribunalului:
– anularea în parte a directivei atacate, în special a articolului 2 al doilea paragraf;
– obligarea Comisiei la stabilirea unor termene prospective, precise, rezonabile și legitime în ceea ce privește directiva atacată;
– obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.
45 Comisia a solicitat Tribunalului:
– respingerea acțiunii ca inadmisibilă sau, în subsidiar, ca nefondată;
– obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept
Cu privire la admisibilitate
46 În ceea ce privește, mai întâi, cererea reclamantei vizând obligarea Comisiei de către Tribunal la stabilirea unor termene prospective, precise, rezonabile și legitime în ceea ce privește directiva atacată, trebuie amintit că, în cadrul controlului de legalitate întemeiat pe articolul 230 CE, instanța comunitară nu este competentă să adreseze somații instituțiilor (Hotărârea Tribunalului din 12 decembrie 2006, SELEX Sistemi Integrati/Comisia, T‑155/04, Rec., p. II‑4797, punctul 28).
47 În consecință, cererea menționată, care constituie al doilea capăt de cerere formulat de reclamantă, este inadmisibilă.
48 În continuare, în ceea ce privește cererea de anulare a articolului 2 al doilea paragraf din directiva atacată, Comisia solicită să se constate inadmisibilitatea acestei cereri, invocând, în primul rând, imposibilitatea anulării în parte solicitate de reclamantă și, în al doilea rând, natura legislativă a directivei atacate.
49 Reclamanta susține că cererea sa este admisibilă.
50 În ceea ce privește prima cauză de inadmisibilitate pentru motive de ordine publică invocată de Comisie, trebuie observat că, potrivit unei jurisprudențe constante, anularea în parte a unui act comunitar nu este posibilă decât în măsura în care elementele a căror anulare este solicitată pot fi separate de restul actului. Această condiție de separabilitate nu este îndeplinită atunci când anularea în parte a unui act ar avea ca efect modificarea substanței acestuia (a se vedea Hotărârea Curții din 27 iunie 2006, Parlamentul European/Consiliul, C‑540/03, Rec., p. I‑5769, punctele 27 și 28 și jurisprudența citată).
51 În virtutea articolului 2 al doilea paragraf din directiva atacată, statele membre trebuiau să aplice dispozițiile adoptate pentru a se conforma acestei directive de la 1 septembrie 2006, prin urmare în mod retroactiv.
52 Reclamanta afirmă că acțiunea sa nu tinde la anularea în tot a directivei atacate, care îi este în mod esențial favorabilă, ci vizează numai efectele acesteia în timp, definite în special în dispoziția în litigiu.
53 Comisia susține că dispoziția în cauză, care definește domeniul de aplicare în timp al directivei atacate, nu este separabilă de aceasta, întrucât, în cazul anulării acestei dispoziții, directiva atacată ar deveni inaplicabilă.
54 Trebuie subliniat, în această privință, că nimic nu împiedică contestarea legalității unui act comunitar numai în ceea ce privește efectele sale în timp și, în particular, efectul său retroactiv (a se vedea în acest sens Hotărârea Curții din 11 iulie 1991, Crispoltoni, C‑368/89, Rec., p. I‑3695, și Hotărârea Curții din 1 aprilie 1993, Diversinte și Iberlacta, C‑260/91 și C‑261/91, Rec., p. I‑1885).
55 De altfel, în cadrul unei acțiuni care vizează nu înlăturarea unei dispoziții materiale, favorabilă reclamantului, ci numai anularea dispoziției care definește efectele în timp ale acesteia, instanța comunitară poate decide, în temeiul articolului 231 al doilea paragraf CE, să mențină actul atacat ca atare, până când instituțiile competente vor lua măsurile pe care le presupune executarea hotărârii (a se vedea în acest sens Hotărârea Tribunalului din 29 iunie 2000, Medici Grimm/Consiliul, T‑7/99, Rec., p. II‑2671, punctele 93 și 94 și jurisprudența citată). În plus, deși articolul 231 al doilea paragraf CE vizează doar regulamentele, domeniul de aplicare al acestei dispoziții trebuie extins la actele instituțiilor, care, deși nu au forma unui regulament, produc totuși efecte analoage (a se vedea în acest sens Hotărârea Curții din 7 iulie 1992, Parlamentul European/Consiliul, C‑295/90, Rec., p. I‑4193, punctul 26).
56 În consecință, trebuie respinsă cauza de inadmisibilitate pentru motive de ordine publică invocată de Comisie, dedusă din imposibilitatea anulării în parte a directivei atacate, limitată la dispoziția conținută de articolul 2 al doilea paragraf, care definește efectele în timp ale acesteia.
57 În ceea ce privește a doua cauză de inadmisibilitate pentru motive de ordine publică invocată de Comisie, dedusă din natura legislativă a directivei atacate, trebuie amintit că faptul că articolul 230 al patrulea paragraf CE nu tratează în mod expres admisibilitatea acțiunilor în anulare introduse de o persoană fizică sau juridică împotriva unei directive nu este suficient pentru a declara asemenea acțiuni inadmisibile (Hotărârea Tribunalului din 17 iunie 1998, UEAPME/Consiliul, T‑135/96, Rec., p. II‑2335, punctul 63, și Ordonanța Tribunalului din 10 septembrie 2002, Japan Tobacco și JT International/Parlamentul European și Consiliul, T‑223/01, Rec., p. II‑3259, punctul 28).
58 Se impune a constata, în plus, că reclamanta, în calitate de autor al notificării și de titular al autorizațiilor existente de produse de uz fitosanitar care conțin clorotalonil, este vizată în mod direct și individual de înscrierea acestei substanțe active în anexa I la Directiva 91/414 prevăzută de Directiva 2005/53 și, prin urmare, de directiva atacată care modifică condițiile înscrierii menționate. Trebuie observat, în plus, că directiva atacată a fost adoptată la capătul unei evaluări solicitate de reclamantă și care viza, printre altele, produsul său.
59 Reiese din ceea ce precedă că reclamanta poate solicita anularea directivei atacate în ceea ce privește efectele în timp definite de articolul 2 al doilea paragraf.
Cu privire la fond
Argumentele părților
60 În susținerea acțiunii sale, reclamanta invocă un prim motiv, dedus din nemotivarea directivei atacate. Aceasta nu ar conține o motivare care să justifice efectul său retroactiv. Comisia nu ar fi explicat modul în care această retroactivitate ar trebui să opereze, de iure și de facto, pentru a permite punerea în aplicare eficientă a specificației modificate.
61 Al doilea motiv invocat de reclamantă este dedus din încălcarea articolului 8 alineatul (2) din Directiva 91/414 și a articolului 8 alineatul (3) litera (a) din Regulamentul nr. 3600/92. Potrivit reclamantei, aceste dispoziții impun Comisiei să prevadă, în cuprinsul unei directive referitoare la înscrierea unei substanțe active în anexa I la Directiva 91/414, o perioadă tranzitorie pentru reexaminarea autorizațiilor naționale existente. Existența acestei obligații ar fi confirmată de practica Comisiei. Pentru a avea un sens și a fi eficace, această perioadă tranzitorie ar trebui în mod necesar să se înscrie în viitor, și anume de la data intrării în vigoare a directivei atacate. Neprevăzând o asemenea perioadă tranzitorie în speță, Comisia nu și‑ar fi îndeplinit, așadar, o obligație procedurală esențială pe care i‑o impun Directiva 91/414 și Regulamentul nr. 3600/92.
62 Axându‑și în continuare argumentația pe absența, în directiva atacată, a unei perioade tranzitorii viitoare, reclamanta invocă apoi încălcarea principiilor neretroactivității, securității juridice, protecției încrederii legitime și egalității de tratament.
63 În această privință, reclamanta amintește jurisprudența potrivit căreia o măsură comunitară nu se poate aplica retroactiv decât în cazuri excepționale, atunci când obiectivul său impune aceasta și când încrederea legitimă a persoanelor interesate este respectată. Or, în speță, niciuna dintre aceste condiții nu ar fi îndeplinită.
64 Efectul retroactiv al directivei atacate nu ar putea fi justificat prin necesitatea de a evita aplicarea specificației mai stricte prevăzute de Directiva 2005/53. Astfel, aceasta din urmă și‑ar fi produs deja efectele juridice, respectiv retragerea autorizațiilor deținute de reclamantă. În aceste condiții, modificarea retroactivă nu ar fi avut efect decât dacă ar fi fost asociată unei perioade tranzitorii viitoare, pe parcursul căreia ar fi putut fi dovedită conformitatea cu noua specificație.
65 În plus, faptul de a nu fi prevăzut o nouă perioadă tranzitorie ar fi contrar așteptărilor legitime ale operatorilor suscitate de reglementarea aplicabilă și de practica Comisiei. În particular, în absența unei noi perioade tranzitorii, efectul retroactiv al directivei atacate ar aduce atingere încrederii legitime a reclamantei, în măsura în care aceasta din urmă nu ar fi în măsură să se prevaleze de drepturile care decurg din modificarea specificației clorotalonilului.
66 În absența perioadei tranzitorii, reclamanta pretinde că nu s‑a putut „întoarce în timp” pentru a‑și prezenta dosarul autorităților naționale, pentru ca acestea să verifice conformitatea produsului său din perspectiva specificației modificate introduse de directiva atacată. La rândul lor, statele membre nu și‑ar fi putut îndeplini obligațiile care le incumbă în raport cu noile dispoziții aplicabile, în special de a examina sau de a reexamina autorizațiile naționale ale reclamantei în lumina noii specificații. Astfel, directiva atacată ar fi lipsită de efect util și ar încălca principiul securității juridice.
67 În plus, Comisia nu ar fi tratat reclamanta în același mod ca pe producătorii vizați de celelalte măsuri adoptate în același domeniu, care ar fi prevăzut o perioadă tranzitorie în urma înscrierii unor substanțe active în anexa I la Directiva 91/414, și, în special, în același mod ca pe celălalt autor al notificării clorotalonilului, Syngenta, care ar fi beneficiat de o asemenea perioadă prevăzută de Directiva 2005/53.
68 Comisia contestă argumentele reclamantei.
Aprecierea Tribunalului
69 Tribunalul consideră că este necesar să se examineze în primul rând pretinsa încălcare a articolului 8 alineatul (2) din Directiva 91/414 și a articolului 8 alineatul (3) litera (a) din Regulamentul nr. 3600/92, precum și a practicii anterioare a Comisiei, apoi încălcarea diferitelor principii generale de drept invocate de reclamantă și, în sfârșit, încălcarea obligației de motivare.
– Cu privire la pretinsa încălcare a articolului 8 alineatul (2) din Directiva 91/414 și a articolului 8 alineatul (3) litera (a) din Regulamentul nr. 3600/92, precum și a practicii anterioare a Comisiei
70 În ceea ce privește, în primul rând, dispozițiile pretins încălcate, trebuie subliniat că niciuna dintre acestea nu impune Comisiei obligația de a stabili o perioadă tranzitorie în vederea reexaminării autorizațiilor naționale existente.
71 Pe de o parte, articolul 8 alineatul ( 2) din Directiva 91/414 stabilește un program de lucru cu diferite perioade pentru examinarea substanțelor active deja prezente pe piață doi ani după data notificării directivei, în vederea înscrierii eventuale în anexa I la directiva menționată. Articolul 8 alineatul (2) din Directiva 91/414 nu tratează, așadar, nicidecum stabilirea unei perioade tranzitorii de către Comisie după înscrierea unei substanțe active în anexa I.
72 Pe de altă parte, articolul 8 alineatul (3) litera (a) din Regulamentul nr. 3600/92 prevede că, în cadrul unei propuneri de directivă care vizează înscrierea unei substanțe active în anexa I la Directiva 91/414, Comisia stabilește, dacă este cazul, condițiile de înscriere, inclusiv termenul. Această dispoziție vizează, prin urmare, anumite modalități care însoțesc faza înscrierii unei substanțe active în anexa I la Directiva 91/414. Nu reiese de aici obligația Comisiei de a stabili o perioadă tranzitorie care să vizeze reexaminarea autorizațiilor naționale existente după înscrierea menționată.
73 Este cu atât mai adevărat, în speță, cu cât directiva atacată nu abrogă Directiva 2005/53, ci se limitează la a modifica anexa I la Directiva 91/414 în ceea ce privește specificația substanței în cauză. Ea nu repune nicidecum în discuție întreaga procedură de înscriere a substanței menționate în anexa I la Directiva 91/414. Tocmai în cadrul acestei proceduri de înscriere reclamanta a trebuit să depună un dosar sumar și un dosar complet, în conformitate cu articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 933/94 al Comisiei din 27 aprilie 1994 de stabilire a listei substanțelor active din produsele fitosanitare și de desemnare a statelor membre raportoare pentru aplicarea Regulamentului (CEE) nr. 3600/92 (JO L 107, p. 8, Ediție specială, 03/vol. 14, p. 252), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 2230/95 al Comisiei din 21 septembrie 1995 (JO L 225, p. 1, Ediție specială, 03/vol. 17, 258), și în conformitate cu articolul 6 din Regulamentul nr. 3600/92, astfel cum a fost completat prin Regulamentul (CE) nr. 2266/2000 al Comisiei din 12 octombrie 2000 (JO L 259, p. 27, Ediție specială, 03/vol. 35, p. 57). La capătul acestei proceduri, a fost adoptată Directiva 2005/53, care înscria substanța în cauză în anexa I la Directiva 91/414 și care prevedea o perioadă tranzitorie înainte ca această înscriere să își producă efectele. În speță, înscrierea clorotalonilului în anexa I la Directiva 91/414 a fost, așadar, corespunzător urmată de o perioadă tranzitorie care să permită examinarea de către autoritățile naționale a autorizațiilor naționale existente.
74 În consecință, faptul că directiva atacată nu prevede o asemenea perioadă tranzitorie nu constituie o încălcare a dispozițiilor invocate de reclamantă.
75 În ceea ce privește, în al doilea rând, argumentul reclamantei dedus din practica Comisiei, trebuie subliniat că simpla practică administrativă, care nu este contrară reglementării în vigoare și care nu implică exercitarea unei puteri de apreciere, poate suscita încrederea legitimă a persoanelor interesate (a se vedea Hotărârea Tribunalului din 28 septembrie 2004, MCI/Comisia, T‑310/00, Rec., p. II‑3253, punctul 112 și jurisprudența citată).
76 În speță, Comisia arată că practica sa constantă constă în a pretinde ca statele membre să ia anumite măsuri în termen de șase luni de la înscrierea unei substanțe active în anexa I la Directiva 91/414.
77 Practica Comisiei constând în stabilirea unui asemenea termen, pentru a permite părților interesate să se pregătească pentru noile cerințe și statelor membre să reexamineze autorizațiile existente, reiese de asemenea din considerentele (9) și (10) ale Directivei 2005/53.
78 Cu toate acestea, trebuie observat că o asemenea practică, pe de o parte, vizează înainte de toate statele membre, cărora le conferă obligații, în special în ceea ce privește termenul de reexaminare de care dispun, și, pe de altă parte, însoțește înscrierea inițială a unei substanțe active în anexa I la Directiva 91/414.
79 Prin urmare, trebuie să se constate că de asemenea în mod eronat reclamanta invocă practica Comisiei pentru a evidenția obligația, în sarcina acesteia din urmă, de a stabili în speță o perioadă tranzitorie în vederea reexaminării autorizațiilor naționale existente. Practica la care se referă reclamanta nu privește cazul în speță.
80 În consecință, neprevăzând o perioadă tranzitorie în scopul reexaminării autorizațiilor naționale existente în cuprinsul directivei atacate, Comisia nu a încălcat nici articolul 8 alineatul (2) din Directiva 91/414, nici articolul 8 alineatul 3 litera (a) din Regulamentul nr. 3600/92 și nu s‑a îndepărtat de practica sa anterioară.
– Cu privire la pretinsa încălcare a principiilor neretroactivității, securității juridice, protecției încrederii legitime și egalității de tratament
81 Trebuie amintit că principiul securității juridice necesită ca o reglementare comunitară impusă justițiabililor să fie clară și precisă, astfel încât aceștia să fie în măsură să își cunoască în mod neechivoc drepturile și obligațiile și să acționeze în consecință (Hotărârea Curții din 9 iulie 1981, Gondrand și Garancini, 169/80, Rec., p. 1931, punctul 17).
82 Pe de altă parte, în general, principiul securității situațiilor juridice se opune ca aplicarea în timp a unui act comunitar să aibă un punct de plecare stabilit la o dată anterioară publicării, în afară de cazul în care, în mod excepțional, acest lucru este impus de scopul preconizat, iar încrederea legitimă a persoanelor interesate este pe deplin respectată (Hotărârea Curții din 25 ianuarie 1979, Racke, 98/78, Rec., p. 69, punctul 20; a se vedea de asemenea, în ceea ce privește efectul retroactiv al unei directive, Hotărârea Curții din 13 noiembrie 1990, Fedesa și alții, C‑331/88, Rec., p. I‑4023, punctul 45).
83 Prin urmare se impune să se verifice, în speță, pe de o parte, dacă scopul preconizat justifică retroactivitatea directivei atacate și, pe de altă parte, dacă încrederea legitimă a reclamantei a fost pe deplin respectată și dacă aceasta din urmă a fost în măsură să își cunoască în mod neechivoc drepturile și obligațiile și să acționeze în consecință.
84 În ceea ce privește prima condiție, reiese din considerentele (1) și (2) ale directivei atacate că specificația clorotalonilului a fost modificată de Comisie pentru a ține seama de noua specificație a FAO, publicată ulterior adoptării Directivei 2005/53. Respectiva specificație a FAO, care abrogă specificația care fusese în vigoare la data adoptării Directivei 2005/53, a modificat cerința referitoare la cantitatea de HCB, majorând limita acestuia de la 0,01 g/kg la 0,04 g/kg.
85 În această privință, Comisia a arătat, la considerentul (4) al directivei atacate, că „[d]at fiind faptul că Directiva 2005/53 […] impune[a] statelor membre să aplice dispozițiile articolului 2 începând cu 1 septembrie 2006, specificația modificată a clorotalonilului [trebuia] să se aplice, de asemenea, de la această dată”.
86 Reiese din aceste mențiuni că, prevăzând efectul retroactiv al specificației modificate, Comisia a urmărit să evite ca statele membre să fie obligate să aplice, fie și pentru o scurtă durată, specificația mai strictă prevăzută de Directiva 2005/53. În considerarea acestui obiectiv, trebuia prevăzut că specificația modificată a clorotalonilului ar fi aplicabilă începând de la data prevăzută pentru aplicarea specificației inițiale.
87 Se impune, așadar, constatarea că, în speță, prima condiție enunțată de jurisprudența citată la punctul 82 de mai sus este îndeplinită, și anume aceea că scopul preconizat impunea ca directiva atacată să prevadă aplicarea retroactivă a noii specificații mai puțin severe. Reclamanta nu contestă, în rest, caracterul retroactiv al directivei atacate în măsura în care stabilește o nouă specificație mai puțin severă.
88 În ceea ce privește a doua condiție, și anume respectarea încrederii legitime a persoanelor interesate, trebuie subliniat de la bun început că, în măsura în care specificația modificată prevăzută de directiva atacată a avut ca unic efect reducerea gradului de exigență al condițiilor de înscriere, efectul său retroactiv nu era susceptibil, în sine, să aducă atingere încrederii legitime a operatorilor vizați.
89 Cu toate acestea, reclamanta arată că directiva atacată încalcă principiile securității juridice și încrederii legitime, în măsura în care nu stabilește o perioadă tranzitorie care să îi permită adaptarea la noile cerințe și care să implice obligația statelor membre de a reexamina autorizațiile naționale existente.
90 În această privință, este important să se amintească (a se vedea punctele 70-80 de mai sus) faptul că nici dispozițiile aplicabile, nici practica Comisiei nu impun acesteia să prevadă o asemenea perioadă tranzitorie în speță.
91 În plus, reclamanta nu a furnizat elemente de natură să dovedească că Comisia a determinat‑o să nutrească speranțe legitime în sensul că modificarea specificației va fi urmată de instaurarea unei noi perioade tranzitorii. În măsura în care reclamanta este ea însăși la originea acestei modificări (a se vedea punctele 23 și 24 de mai sus) care reduce exigențele pentru autorizarea produselor sale, neprevederea unei perioade tranzitorii pentru a permite reclamantei adaptarea la noile cerințe nu poate fi contrară principiilor securității juridice și încrederii legitime.
92 În cazul în speță, orice produs care se supune specificației din Directiva 2005/53 corespunde a fortiori celei din directiva atacată, astfel încât adaptarea, atât din partea statelor membre, cât și din partea reclamantei, la noile cerințe nu pare să impună măsuri sau eforturi particulare care să justifice o încredere legitimă în instaurarea unei perioade tranzitorii în acest scop.
93 Mai precis, din perspectiva respectării principiului securității juridice, Directiva 2005/53 și dispozițiile clare și precise aplicabile la acel moment, care nu au fost abrogate prin directiva atacată, permiteau reclamantei să își cunoască în mod neechivoc întinderea obligațiilor pe care i le impuneau. Reclamanta putea acționa în consecință și în special, dacă intenționa să păstreze autorizațiile existente, putea prezenta un dosar complet întocmit în conformitate cu cerințele anexei II la Directiva 91/414. În cursul perioadei tranzitorii care a urmat adoptării Directivei 2005/53, era clar în interesul reclamantei să prezinte un asemenea dosar sau să dovedească accesul la acesta pentru a putea să păstreze autorizațiile existente.
94 Astfel, în aplicarea articolului 3 alineatul (1) din Directiva 2005/53, reclamanta era avertizată că, în cazul neîndeplinirii acestei obligații, independentă de cea referitoare la conformitatea unui produs cu specificația comunitară, autorizațiile sale ar fi retrase.
95 Cu titlu accesoriu și mai contextual, reiese în plus din situația de fapt din speță că reclamanta era informată despre intenția Comisiei de modificare a specificației clorotalonilului pentru a ține seama de cea adoptată de FAO în luna decembrie 2005 și că această modificare s‑ar înscrie în cadrul reexaminării efectuate conform articolului 3 alineatul (1) din Directiva 2005/53.
96 Astfel, procedura care a precedat adoptarea directivei atacate fusese declanșată pe baza informațiilor furnizate de reclamantă la 16 decembrie 2005, iar aceasta a fost informată atât despre concluziile raportului întocmit de statul membru raportor în luna aprilie 2006, care propunea modificarea specificației definite de Directiva 2005/53, cât și despre adoptarea propunerii în acest sens de către comitet, la 13 și la 14 iulie 2006.
97 Or, reiese din scrisoarea autorităților Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din 28 iulie 2006 (a se vedea punctul 31 de mai sus), depusă de reclamantă, precum și din scrisorile autorităților din Irlanda din 30 august 2006 și din Regatul Belgiei din 7 septembrie 2006, depuse de Comisie, că reclamantei i s‑au retras anumite autorizații nu din cauza neconformității cu specificația clorotalonilului prevăzută de Directiva 2005/53, ci ca urmare a faptului că nu a prezentat un dosar care să îndeplinească cerințele anexei II la Directiva 91/414 sau că nu a dovedit accesul la un asemenea dosar.
98 Reclamanta nu poate, așadar, reclama un drept de a complini lacunele dosarului său în cadrul unei noi examinări a autorizațiilor sale în cursul unei noi perioade tranzitorii, când putea aprecia pe deplin interesul de a depune un dosar care să îndeplinească cerințele din anexa II la Directiva 91/414 în cursul perioadei tranzitorii care a urmat adoptării Directivei 2005/53. Se impune a sublinia în această privință că cerințele legate de prezentarea acestui dosar au rămas neschimbate. Orice dosar care îndeplinea cerințele din anexa II la Directiva 91/414 se afla în aceeași situație în raport cu Directiva 2005/53 și își păstra acest statut în raport cu directiva atacată. Atât pe planul specificației, cât și pe cel al deținerii unui dosar conform, Comisia nu a avut, așadar, cu ocazia adoptării directivei atacate, niciun motiv să oblige statele membre să procedeze la o nouă examinare a autorizațiilor existente, nici să stabilească în acest scop o perioadă tranzitorie.
99 Rezultă că aplicarea retroactivă a noii specificații introduse de directiva atacată nu încalcă principiile securității juridice și protecției încrederii legitime. Trebuie adăugat că, spre deosebire de ceea ce afirmă reclamanta, directiva atacată nu este lipsită de efect util. Astfel, ea permite menținerea autorizațiilor existente pentru produsele conforme cu noua specificație pe care o introduce, cu condiția ca titularul autorizației să fi îndeplinit celelalte cerințe prevăzute de Directiva 2005/53.
100 În ceea ce privește principiul egalității de tratament, acest principiu nu este încălcat decât atunci când situații comparabile sunt tratate în mod diferit sau atunci când situații diferite sunt tratate în același mod, cu excepția cazului în care o diferențiere este justificată în mod obiectiv (Hotărârea Curții din 28 iunie 1990, Hoche, C‑174/89, Rec., p. I‑2681, punctul 25).
101 Or, în speță, argumentația reclamantei echivalează, în esență, cu a compara situații diferite. Astfel, înscrierea unei substanțe în anexa I la Directiva 91/414 nu este comparabilă cu simpla modificare a specificației acestei substanțe, deja înscrisă, astfel încât directiva atacată nu trebuia să prevadă în mod obligatoriu aceleași modalități tranzitorii ca Directiva 2005/53, în plus neabrogată.
102 Pe de altă parte, din moment ce reclamanta a putut, ca și alți producători, să beneficieze de perioada tranzitorie care a urmat adoptării Directivei 2005/53 și, în consecință, înscrierii clorotalonilului în anexa I la Directiva 91/414 și mai ales să prezinte, în acest cadru, autorităților naționale un dosar care îndeplinește cerințele din anexa II la Directiva 91/414, ea nu poate invoca o inegalitate de tratament în raport cu alți producători ai acestei substanțe sau ai oricărei alte substanțe cu ocazia înscrierii sale în anexa I la directiva menționată. În plus, reclamanta nu a demonstrat că au fost stabilite de Comisie perioade tranzitorii în favoarea altor producători cu ocazia modificării specificației unei substanțe deja înscrise în anexa I la Directiva 91/414.
103 În consecință, neprevăzând, în cuprinsul directivei atacate, o perioadă tranzitorie în scopul reexaminării autorizațiilor existente, prevăzute la articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2005/53, Comisia nu a încălcat principiul egalității de tratament.
104 Rezultă că nicio încălcare a principiilor generale de drept vizate de reclamantă nu poate fi reținută.
– Cu privire la pretinsa încălcare a obligației de motivare
105 Trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, motivarea impusă de articolul 253 CE trebuie să menționeze în mod clar și neechivoc raționamentul autorității comunitare care a emis actul, astfel încât să dea posibilitatea persoanelor interesate să ia cunoștință de temeiurile măsurii luate pentru a‑și apăra drepturile, iar instanței comunitare să își exercite controlul [a se vedea Hotărârea Tribunalului din 12 septembrie 2002, Europe Chemi‑Con (Deutschland)/Consiliul, T‑89/00, Rec., p. II‑3651, punctul 65 și jurisprudența citată].
106 Sub acest aspect, referitor la pretinsa nemotivare privind dispoziția din directiva atacată care definește aplicarea sa în timp, pe de o parte, trebuie constatat că considerentele (1), (2) și (4) ale directivei atacate, citate la punctele 84 și 85 de mai sus, fac să reiasă cu claritate motivele pentru care Comisia a conferit specificației modificate un efect retroactiv.
107 Pe de altă parte, Comisia nu era obligată să indice motivele pentru care nu a prevăzut o perioadă tranzitorie pentru reexaminarea autorizațiilor naționale. Astfel, după cum reiese din considerațiile care precedă, nici dispozițiile aplicabile, nici practica Comisiei, nici vreunul dintre principiile generale de drept invocate de reclamantă nu impuneau Comisiei să stabilească o asemenea perioadă tranzitorie.
108 În consecință, reclamanta susține în mod eronat că directiva atacată este viciată ca urmare a nemotivării.
109 Ținând seama de tot ceea ce precedă, prezenta acțiune trebuie respinsă.
Cu privire la cheltuielile de judecată
110 Potrivit articolului 87 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât reclamanta a căzut în pretenții, se impune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, conform concluziilor Comisiei.
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera a șasea)
declară și hotărăște:
1) Respinge acțiunea.
2) Obligă Vischim Srl la plata cheltuielilor de judecată.
Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 7 octombrie 2009.
Semnături