Acțiune introdusă la 30 iulie 2021 – UniCredit și UniCredit Bank/Comisia
(Cauza T-453/21)
Limba de procedură: engleza
Părțile
Reclamante: UniCredit SpA (Roma, Italia), UniCredit Bank AG (Munich, Germania) (reprezentanți: I. Vandenborre, S. Dionnet, M. Siragusa, G. Rizza și B. Massella Ducci Teri, avocați)
Pârâtă: Comisia Europeană
Concluziile
Reclamantele solicită Tribunalului:
anularea, în tot sau în parte a Deciziei C(2021) 3489 final a Comisiei din 20 mai 2021 în cazul COMP/AT.40324 – Obligațiuni de stat europene (denumită în continuare „Decizia”), prin care a constatat că reclamantele au încălcat articolul 101 TFUE și articolul 53 din Acordul privind SEE prin participarea, din 9 septembrie 2011 până la 28 noiembrie 2011, la o încălcare unică și continuă în sectorul obligațiunilor de stat europene, și/sau a amenzii;
În subsidiar, reducerea substanțială a cuantumului amenzii aplicate, în exercitarea competenței sale de fond;
obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată;
obligarea Comisiei, cu titlu de măsură de organizare a procedurii sau de cercetare judecătorească, să depună versiunea neconfidențială a observațiilor prezentate de către un terț la DG Concurență a Comisiei Europene pe parcursul anchetei AT.40324, în urma comunicării privind obiecțiunile și a audierii orale, astfel încât acestea să poată fi introduse în dosar.
Motivele și principalele argumente
În susținerea acțiunii, reclamantele invocă unsprezece motive.
Primul motiv întemeiat pe încălcarea de către Comisie a obligației sale de motivare întrucât Decizia nu definește în mod corespunzător piața relevantă (piețele relevante).
Al doilea motiv întemeiat pe faptul că Decizia constată în mod greșit că UniCredit a participat la o încălcare unică și continuă care s-a axat pe piața primară, în pofida faptului că intermediarul UniCredit nu tranzacționează pe piața respectivă.
Al treilea motiv întemeiat pe faptul că constatarea Comisiei potrivit căreia UniCredit a participat la o încălcare unică și continuă care constituia o restrângere a concurenței prin obiect nu este susținută de elemente de probă din perioada respectivă și este insuficient motivată.
Al patrulea motiv întemeiat pe faptul că, în mod eronat, Comisia a stabilit participarea UniCredit la o restrângere a concurenței prin obiect fără a analiza impactul potențial al comportamentului său asupra pieței secundare.
Al cincilea motiv întemeiat pe faptul că, în mod eronat, Comisia a stabilit participarea UniCredit la o restrângere a concurenței prin obiect fără a analiza contextul economic.
Al șaselea motiv întemeiat pe faptul că Comisia a săvârșit o eroare de apreciere a situației de fapt în ceea ce privește durata participării reclamantelor la presupusa înțelegere.
Al șaptelea motiv întemeiat pe faptul că metodologia de calcul al amenzii utilizată în Decizie este eronată întrucât Comisia: (i) a utilizat un substitut eronat pentru calcularea valorii vânzărilor, (ii) nu a utilizat cele mai bune date disponibile pentru a stabili cuantumul amenzii, (iii) nu a abordat gradul de adecvare al datelor alternative transmise de UniCredit și (iv) nu și-a respectat obligația de motivare.
Al optulea motiv întemeiat pe faptul că metodologia Comisiei de calculare a substitutului pentru valoarea vânzărilor părților a fost vădit nerezonabilă și improprie scopului său deoarece nu a reflectat în mod corect ponderea relativă a UniCredit și a celorlalte părți la presupusa înțelegere.
Al nouălea motiv întemeiat pe încălcarea de către Comisie a principiului proporționalității și a principiului individualizării pedepselor prin reducerea componentei variabile a cuantumului de bază al amenzii UniCredit cu doar 1% în raport cu celelalte părți.
Al zecelea motiv întemeiat pe încălcarea de către Comisie a principiului proporționalității și a principiului individualizării pedepselor, prin faptul că nu a realizat o ajustare semnificativă a cuantumului de bază al amenzii: (a) pe baza punctului 37 din Orientările privind calcularea amenzilor și/sau (b) în temeiul circumstanțelor atenuante. În consecință, cuantumul final al amenzii nu a reflectat diferențele obiective în situația UniCredit în raport cu situațiile celorlalte părți.
Al unsprezecelea motiv întemeiat pe faptul că sancționarea Unicredit de către Comisie prin aplicarea unei amenzi disproporționate și inechitabile trebuie să fie corectată prin exercitarea de către Tribunal a competenței sale de fond.
____________