HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a treia)
17 noiembrie 2009(*)
„Dumping – Importul de benzi de polietilenă tereftalată originare din India – Regulament de închidere a unei reexaminări intermediare – Angajamente privind prețurile minime de import – Stabilirea prețului de export – Aplicarea unei metode diferite față de cea utilizată în ancheta inițială – Alegerea temeiului juridic – Articolul 2 alineatele (8) și (9) și articolul 11 alineatele (3) și (9) din Regulamentul (CE) nr. 384/96”
În cauza T‑143/06,
MTZ Polyfilms Ltd, cu sediul în Mumbai (India), reprezentată de P. De Baere, avocat,
reclamantă,
împotriva
Consiliului Uniunii Europene, reprezentat de domnul J.‑P. Hix, în calitate de agent, asistat de G. Berrisch, avocat,
pârât,
susținut de
Comisia Comunităților Europene, reprezentată de domnul N. Khan și de doamna K. Talabér‑Ritz, în calitate de agenți,
intervenientă,
având ca obiect o cerere de anulare a Regulamentului (CE) nr. 366/2006 al Consiliului din 27 februarie 2006 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1676/2001 de instituire a unui drept antidumping definitiv la importurile de benzi de polietilenă tereftalată (PET) originare, între altele, din India (JO L 68, p. 6, Ediție specială, 11/vol. 45, p. 171),
TRIBUNALUL DE PRIMĂ INSTANȚĂ AL COMUNITĂȚILOR EUROPENE (Camera a treia),
compus din domnul J. Azizi, președinte, doamna E. Cremona (raportor) și domnul S. Frimodt Nielsen, judecători,
grefier: doamna C. Kantza, administrator,
având în vedere procedura scrisă și în urma ședinței din 9 decembrie 2008,
pronunță prezenta
Hotărâre
Cadrul juridic
1 Articolul 2 alineatele (8) și (9) din Regulamentul (CE) nr. 384/96 al Consiliului din 22 decembrie 1995 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (JO 1996, L 56, p. 1, Ediție specială, 11/vol. 12, p. 223), astfel cum a fost modificat în special prin Regulamentul (CE) nr. 461/2004 al Consiliului din 8 martie 2004 (JO L 77, p. 12, Ediție specială, 11/vol. 34, p. 171) (denumit în continuare „regulamentul de bază”), prevede:
„(8) Prețul de export este prețul plătit efectiv sau care urmează să fie plătit pentru produsul vândut la export către Comunitate.
(9) Atunci când nu există un preț de export stabilit sau când prețul de export nu pare a fi fiabil din cauza existenței unei asocieri sau a unui acord de compensare între exportator și importator sau un terț, prețul de export poate fi calculat pe baza prețului cu care produsele importate sunt revândute pentru prima oară unui cumpărător independent sau, în cazul în care produsele nu sunt revândute unui cumpărător independent sau nu sunt revândute în starea în care erau când au fost importate, prin orice altă modalitate rezonabilă.
[…]”
2 Articolul 8 alineatul (9) din regulamentul de bază prevede:
„(9) În caz de încălcare sau de retragere a unui angajament de către una dintre părți sau în caz de retragere a acceptării angajamentului de către Comisie, acceptarea angajamentului se retrage, după consultări, printr‑o decizie sau printr‑un regulament al Comisiei, după caz, iar taxa provizorie instituită de Comisie în conformitate cu articolul 7 sau taxa definitivă instituită de Consiliu în conformitate cu articolul 9 alineatul (4) se aplică automat, cu condiția ca exportatorul în cauză să fi avut posibilitatea să‑și prezinte observațiile, cu excepția cazului în care și‑a retras chiar el angajamentul […]”
3 Articolul 11 alineatele (3), (6), (9) și (10) din regulamentul de bază prevede:
„(3) Necesitatea menținerii măsurilor poate fi, de asemenea, reexaminată, în cazul în care acest lucru se justifică, la cererea Comisiei sau a unui stat membru sau, sub rezerva trecerii unei perioade rezonabile de cel puțin un an de la instituirea măsurii definitive, la cererea unui exportator, a unui importator sau a producătorilor din Comunitate, cerere care conține suficiente elemente de probă care stabilesc necesitatea unei reexaminări intermediare.
O reexaminare intermediară se efectuează atunci când cererea conține suficiente elemente de probă care dovedesc că menținerea măsurii nu mai este necesară pentru a contrabalansa dumpingul și/sau continuarea sau reapariția prejudiciului ar fi improbabilă în cazul în care măsura ar fi suprimată sau modificată sau că măsura existentă nu este sau nu mai este suficientă pentru a contrabalansa dumpingul care stă la baza prejudiciului.
În cadrul anchetelor efectuate în temeiul prezentului alineat, Comisia poate, printre altele, examina dacă circumstanțele referitoare la dumping și la prejudiciu s‑au schimbat semnificativ sau dacă măsurile existente au produs efectele scontate și au eliminat prejudiciul stabilit anterior în conformitate cu articolul 3. În acest sens, se ține seama în cadrul aprecierii finale de toate elementele de probă pertinente și documentate corespunzător.
[…]
(6) Reexaminările efectuate în temeiul prezentului articol se inițiază de către Comisie după consultarea comitetului consultativ. În cazul în care reexaminările justifică acest lucru, măsurile se abrogă sau se mențin în temeiul alineatului (2) sau se abrogă, se mențin ori se modifică în temeiul alineatelor (3) și (4) de instituția comunitară responsabilă de adoptarea lor. În cazul în care măsurile se abrogă pentru exportatori individuali, dar nu pentru întreaga țară, acești exportatori rămân supuși procedurii și pot face în mod automat obiectul unei noi anchete în cadrul oricărei reexaminări efectuate pentru țara în cauză în temeiul prezentului articol.
[…]
(9) În toate anchetele de reexaminare sau de rambursare efectuate în temeiul prezentului articol, Comisia aplică, în măsura în care circumstanțele nu s‑au schimbat, aceeași metodă ca și în ancheta care a avut ca rezultat impunerea taxei, ținându‑se seama de dispozițiile articolului 2, în special de alineatele (11) și (12), și de dispozițiile articolului 17.
(10) În orice anchetă efectuată în conformitate cu prezentul articol, Comisia examinează fiabilitatea prețurilor de export în sensul articolului 2. Cu toate acestea, în cazul în care se decide calcularea prețului de export în conformitate cu articolul 2 alineatul (9), ea trebuie să calculeze prețul de export fără să deducă valoarea taxelor antidumping achitate, atunci când sunt prezentate elemente de probă concludente conform cărora taxa este reflectată în mod corespunzător în prețurile de revânzare și în prețurile de vânzare ulterioare în Comunitate.”
Istoricul cauzei
4 Reclamanta, MTZ Polyfilms Ltd, este o societate de drept indian care produce benzi de polietilenă tereftalată (PET) pe care le exportă în Comunitatea Europeană și în țări terțe.
5 La 13 august 2001, Consiliul Uniunii Europene a adoptat Regulamentul (CE) nr. 1676/2001 privind instituirea unui drept antidumping definitiv și perceperea cu titlu definitiv a dreptului provizoriu instituit la importurile de benzi de polietilenă tereftalată originare din India și din Republica Coreea (JO L 227, p. 1, Ediție specială, 11/vol. 24, p. 143). Cota individuală a taxei antidumping atribuită reclamantei în considerentul (80) al acestui regulament era de 49 %.
6 Prin Decizia 2001/645/CE din 22 august 2001 de acceptare a angajamentelor oferite în cadrul procedurii antidumping privind importurile de benzi de PET originare din India și din Republica Coreea (JO L 227, p. 56), Comisia Comunităților Europene a acceptat angajamentele oferite de reclamantă și de alți patru exportatori indieni, prin care aceștia s‑au angajat să exporte benzile de PET către Comunitate la prețuri minime de import (denumite în continuare „PMI”). PMI erau diferite pentru fiecare exportator. Având în vedere aceste angajamente, importurile în Comunitate de benzi de PET produse de reclamantă și de ceilalți patru exportatori indieni au fost scutite de taxa antidumping, potrivit articolului 2 din Regulamentul nr. 1676/2001.
7 La 22 noiembrie 2003, Comisia a deschis o reexaminare intermediară parțială a Regulamentului nr. 1676/2001, în temeiul articolului 11 alineatul (3) din regulamentul de bază, cu privire la forma măsurilor aplicabile celor cinci producători‑exportatori indieni supuși PMI. În cadrul acestei reexaminări, Comisia a constatat printre altele că ansamblul de tipuri de produse vândute și diferențele de preț dintre anumite categorii de produse (gama de valori ale produselor), precum și repartizarea vânzărilor între diferitele categorii de produse se schimbaseră semnificativ de la acceptarea angajamentelor privind PMI. În măsura în care PMI fuseseră stabilite pe baza categoriilor de tipuri de produse și a valorii lor din perioada de anchetă inițială, Comisia a considerat că schimbările constatate au determinat ca PMI să fie „specifice” și că angajamentele nu erau „mai eficiente” pentru a compensa efectul prejudiciabil al dumpingului.
8 În urma acestei reexaminări, Consiliul a adoptat Regulamentul (CE) nr. 365/2006 din 27 februarie 2006 de modificare a Regulamentului nr. 1676/2001 și de finalizare a reexaminării intermediare parțiale a măsurilor compensatorii aplicabile la importurile de pelicule de PET originare, între altele, din India (JO L 68, p. 1, Ediție specială, 11/vol. 45, p. 166). Potrivit considerentului (25) al acestui regulament, acceptarea angajamentelor privind PMI oferite de reclamantă și de alți patru exportatori indieni a fost retrasă.
9 La 4 ianuarie 2005, Comisia a deschis o nouă reexaminare intermediară parțială a Regulamentului nr. 1676/2001 în temeiul articolului 11 alineatul (3) din regulamentul de bază. Această reexaminare viza numai dumpingul practicat de cei cinci exportatori indieni supuși PMI și nivelul cotei taxei antidumping reziduale. Reexaminarea urmărea să stabilească dacă se impunea menținerea sau eliminarea măsurilor existente sau modificarea nivelului acestora.
10 În urma acestei reexaminări, Consiliul a adoptat Regulamentul (CE) nr. 366/2006 din 27 februarie 2006 de instituire a unui drept antidumping definitiv la importurile de benzi de polietilenă tereftalată (PET) originare, între altele, din India (JO L 68, p. 6, Ediție specială, 11/vol. 45, p. 171, denumit în continuare „regulamentul atacat”). Cota individuală a taxei antidumping atribuită reclamantei în regulamentul atacat a devenit 18 %.
11 În sprijinul impunerii acestei taxe antidumping definitive, Consiliul subliniază, în esență, în considerentul (27) al regulamentului atacat că, în cadrul determinării prețurilor de export, ancheta de reexaminare încearcă să stabilească dacă nivelurile de dumping s‑au schimbat și dacă aceste eventuale schimbări pot fi considerate durabile. În acest context, stabilirea prețurilor de export nu poate fi limitată, potrivit Consiliului, la analiza comportamentului din trecut al exportatorilor. Consiliul precizează că trebuie determinat dacă prețurile de export către Comunitate practicate într‑o anumită perioadă constituie o indicație fiabilă despre evoluția lor probabilă în viitor. Consiliul arată că, ținând cont de acceptarea angajamentelor în prezenta cauză, s‑a examinat dacă existența acestora influențase prețurile de export practicate, astfel încât să le facă necorespunzătoare unei extrapolări a comportamentului viitor al exportatorilor.
12 Din considerentul (28) al regulamentului atacat reiese că fiabilitatea prețurilor vânzărilor efectuate către Comunitate de către exportatorii indieni în cauză, printre care figurează reclamanta, a fost apreciată pe baza unei comparații a acestor prețuri cu PMI care făcuseră obiectul angajamentelor acceptate. În acest sens, s‑a analizat dacă media ponderată a prețurilor practicate de fiecare dintre acești exportatori era sau nu era cu mult superioară PMI. Atunci când prețurile de export erau cu mult superioare PMI, s‑a considerat că acestea fuseseră stabilite independent de PMI și că, prin urmare, erau fiabile. În schimb, atunci când prețurile de export nu erau cu mult superioare PMI, s‑a considerat că acestea erau influențate de angajamente și că nu erau suficient de fiabile pentru a fi utilizate la calcularea dumpingului, în conformitate cu articolul 2 alineatul (8) din regulamentul de bază.
13 La considerentul (30) al regulamentului atacat se constată, în esență, că prețurile de export către Comunitate ale celor trei exportatori indieni, printre care figurează și reclamanta, erau foarte apropiate de PMI, în timp ce prețurile de export către țări terțe erau considerabil inferioare celor practicate la exportul spre Comunitate, ceea ce, potrivit Consiliului, face probabil ca, în lipsa unor angajamente, acestea din urmă să fi fost aliniate la prețurile de export practicate, pentru aceleași tipuri de produse, față de țări terțe. Prin urmare, prețurile de export spre Comunitate ale acestor exportatori nu puteau fi utilizate, potrivit Consiliului, pentru a stabili prețuri de export fiabile, în sensul articolului 2 alineatul (8) din regulamentul de bază. Potrivit considerentului (31) al regulamentului atacat, din acest motiv s‑a decis să se stabilească prețurile la export ale acestor exportatori pe baza prețurilor practicate pentru vânzările lor spre țări terțe.
14 Din considerentele (33) și (34) ale regulamentului atacat reiese, în esență, că utilizarea prețurilor de export practicate față de țări terțe, iar nu a celor practicate față de Comunitate, nu se bazează pe aplicarea articolului 2 alineatele (8) și (9) din regulamentul de bază, ci se justifică, potrivit obiectivelor reexaminării intermediare în temeiul articolului 11 alineatul (3) din acest regulament, prin necesitatea evaluării probabilității de a menține în viitor aceste prețuri de export față de Comunitate și, prin urmare, a probabilității de reapariție a dumpingului.
15 Conform considerentului (48) al regulamentului atacat, marja de dumping a fost stabilită, pentru fiecare exportator, pe baza unei comparații între valoarea normală medie ponderată și prețul de export mediu ponderat, în conformitate cu articolul 2 alineatul (11) din regulamentul de bază. Dintr‑o lectură coroborată a considerentelor (49) și (56) ale regulamentului atacat reiese că diminuarea considerabilă a marjelor de dumping individuale justifică o modificare a taxei antidumping reziduale, al cărei nivel a fost stabilit în conformitate cu articolul 11 alineatul (9) din regulamentul de bază. În cazul reclamantei, al cărei preț de export a fost stabilit pe baza prețurilor practicate față de țări terțe din cauza lipsei de fiabilitate a prețurilor sale de export către Comunitate, marja de dumping a fost stabilită la 26,7 % [considerentele (50) și (54) ale regulamentului atacat].
16 Potrivit considerentelor (51)-(56) ale regulamentului atacat, această modificare a taxei antidumping reziduale se bazează în esență pe constatarea caracterului durabil al modificării circumstanțelor privind dumpingul în raport cu situația care exista în cadrul anchetei inițiale, în conformitate cu articolul 11 alineatul (3) din regulamentul de bază.
Procedura și concluziile părților
17 Prin cererea introductivă înregistrată la grefa Tribunalului la 19 mai 2006, reclamanta a formulat prezenta acțiune.
18 Prin Ordonanța din 13 noiembrie 2006, președintele Camerei a cincea a admis cererea de intervenție formulată de Comisie în susținerea concluziilor Consiliului.
19 După ce fusese repartizată inițial Camerei a cincea, cauza a fost reatribuită Camerei a treia prin Decizia președintelui Tribunalului din 6 februarie 2007. Întrucât compunerea camerelor Tribunalului a fost modificată, judecătorul raportor a fost repartizat la Camera a șasea, căreia, în consecință, i‑a fost repartizată prezenta cauză. Întrucât judecătorul raportor s‑a aflat într‑un caz de împiedicare de a participa la judecată, președintele Tribunalului a reatribuit cauza Camerei a treia prin Decizia din 17 ianuarie 2008.
20 În cadrul măsurilor de organizare a procedurii, Consiliul a fost invitat să răspundă la anumite întrebări scrise. Consiliul a dat curs acestei cereri în termenul prevăzut.
21 Pledoariile părților și răspunsurile acestora la întrebările orale adresate de Tribunal au fost ascultate în ședința din 9 decembrie 2008.
22 Reclamanta solicită Tribunalului:
– anularea regulamentului atacat;
– obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.
23 Consiliul, susținut de Comisie, solicită Tribunalului:
– respingerea acțiunii;
– obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept
Cu privire la întinderea capătului de cerere privind anularea
24 Cu titlu prealabil, trebuie arătat că regulamentul atacat instituie o taxă antidumping definitivă asupra importurilor de PET realizate de mai multe societăți.
25 Reclamanta solicită anularea în totalitate a regulamentului atacat. În expunerea motivelor și argumentelor sale, aceasta se limitează totuși la contestarea legalității stabilirii propriului preț de export.
26 Trebuie să se considere, în această privință, că eventuala nelegalitate a acestei stabiliri nu ar afecta legalitatea regulamentului atacat decât în măsura în care impune reclamantei o taxă antidumping. Aceasta nu ar afecta, în schimb, legalitatea celorlalte elemente ale regulamentului atacat, și anume în special taxele antidumping impuse celorlalte societăți destinatare.
27 În plus, reiese din jurisprudență că, atunci când un regulament care instituie o taxă antidumping impune taxe diferite unei serii de societăți, o societate nu este vizată în mod individual decât prin dispozițiile care îi impun o taxă antidumping specifică și stabilesc cuantumul acesteia, iar nu prin acele dispoziții care impun taxe antidumping altor societăți, astfel încât acțiunea acestei societăți nu este admisibilă decât în măsura în care prin aceasta se solicită anularea regulamentului în privința acelor dispoziții care o privesc în mod exclusiv (a se vedea Hotărârea Curții din 15 februarie 2001, Nachi Europe, C‑239/99, Rec., p. I‑1197, punctul 22 și jurisprudența citată).
28 În aceste împrejurări, în privința motivelor și argumentelor invocate de reclamantă în susținerea acțiunii sale, trebuie să se interpreteze capătul de cerere privind anularea în sensul că nu vizează decât anularea în parte a regulamentului atacat, în măsura în care acesta impune reclamantei o taxă antidumping definitivă.
Cu privire la fond
29 Reclamanta critică în esență metoda aplicată de Consiliu în regulamentul atacat pentru a stabili prețul de export. Aceasta invocă trei motive împotriva acestei metode, întemeiate, în primul rând, pe nerespectarea articolului 2 alineatele (8) și (9) din regulamentul de bază, în al doilea rând, pe nerespectarea articolului 2 alineatele (1) și (3) și a articolului 11 din Acordul privind aplicarea articolului VI al Acordului General pentru Tarife și Comerț 1994 (GATT) (JO L 336, p. 103, Ediție specială, 11/vol. 10, p. 112), care este inclus în anexa 1 A la Acordul de instituire a Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) (JO 1994, L 336, p.3), și, în al treilea rând, pe o lipsă a temeiului juridic și pe încălcarea principiului securității juridice.
Cu privire la lipsa temeiului juridic
30 În cadrul primului și al celui de al treilea motiv, reclamanta invocă mai multe argumente prin care urmărește să demonstreze lipsa temeiului juridic al metodei utilizate în regulamentul atacat pentru a stabili prețul de export al reclamantei. Tribunalul consideră că este oportun să examineze aceste argumente împreună.
– Argumentele părților
31 Prin al treilea motiv, întemeiat pe o lipsă a temeiului juridic, reclamanta arată că, în regulamentul atacat, Consiliul nu indică temeiul juridic al metodei utilizate pentru a stabili prețul de export, ci se limitează să precizeze, în considerentul (34), că această metodă nu este întemeiată pe articolul 2 alineatele (8) și (9) din regulamentul de bază. Consiliul ar indica articolul 11 alineatul (3) din regulamentul menționat drept temei juridic în acest scop pentru prima dată în memoriul său în apărare. Cu toate acestea, dat fiind că orice reexaminare intermediară trebuie să fie efectuată în temeiul articolului 11 alineatul (3) din regulamentul de bază, această dispoziție nu ar avea nicio influență asupra alegerii temeiului juridic pertinent pe baza căruia a fost stabilit prețul de export al reclamantei.
32 În cadrul primului motiv, întemeiat pe nerespectarea articolului 2 alineatele (8) și (9) din regulamentul de bază, reclamanta susține, mai întâi, că aceste dispoziții reglementează calculul prețului de export și că aplicabilitatea lor în cazul anchetelor de reexaminare intermediare este prevăzută explicit la articolul 11 alineatele (9) și (10) din regulamentul de bază, fără să existe o metodă de calcul specifică în cadrul acestor anchete. Reclamanta consideră, apoi, că analiza probabilității de reapariție a dumpingului, efectuată de Comisie în cadrul unei anchete de reexaminare, nu este pertinentă și nu ar trebui să afecteze calculul marjei de dumping. În sfârșit, reclamanta remarcă faptul că articolul 11 alineatul (3) din regulamentul de bază nu este un temei juridic valabil pentru a calcula prețul de export, întrucât nu conține nici cea mai mică indicație care ar putea permite să se determine metoda de calcul a unei marje de dumping și, a fortiori, a unui preț de export.
33 Consiliul susține că, în speță, articolul 11 alineatul (3) din regulamentul de bază constituie temeiul juridic pertinent al metodei utilizate pentru a stabili prețul de export.
34 Alegerea metodei menționate ar fi fost dictată de cerința, prevăzută la articolul 11 alineatul (3) din regulamentul de bază, de a examina, în cadrul unei anchete de reexaminare intermediare, dacă circumstanțele referitoare la dumping s‑au schimbat semnificativ. Astfel, instituțiile ar fi respins prețurile de export spre Comunitate practicate de reclamantă pentru motivul că aceste prețuri nu reflectau o schimbare durabilă a politicii de prețuri a reclamantei, din moment ce nu erau decât o simplă consecință a PMI. Această concluzie ar fi întemeiată pe constatarea potrivit căreia prețurile de export către Comunitate practicate de reclamantă erau în medie superioare cu numai 7 % față de PMI, deși erau cu 12 % mai mari decât prețurile sale de export către țările terțe. Întrucât nu sunt stabilite independent de PMI, prețurile de export către Comunitate practicate de reclamantă nu ar fi fiabile și nu ar putea să servească la stabilirea unui preț de export. Abordarea „cea mai logică” ar reprezenta‑o, așadar, stabilirea prețului de export pe baza prețurilor vânzărilor efectuate de reclamantă în țările terțe.
35 În legătură cu argumentul reclamantei potrivit căruia aplicabilitatea articolului 2 din regulamentul de bază anchetelor de reexaminare ar fi prevăzută la articolul 11 alineatele (9) și (10) din acest regulament, în memoriul în apărare, pe de o parte, Consiliul susține că articolul 11 alineatul (9) permite instituțiilor să aplice, în cadrul unei reexaminări, o altă metodă decât cea utilizată în cadrul anchetei inițiale dacă circumstanțele s‑au schimbat. Consiliul remarcă, în această privință, că influența angajamentelor privind PMI aplicabile în cursul perioadei de anchetă asupra prețurilor practicate de reclamantă constituie o schimbare de circumstanțe în sensul articolului 11 alineatul (9) din regulamentul de bază. Pe de altă parte, Consiliul susține că alineatele (9) și (10) ale articolului 11 nu elimină necesitatea ca instituțiile să determine dacă o schimbare privind dumpingul sau prejudiciul este durabilă și, prin urmare, dacă justifică o modificare a măsurilor.
36 În cadrul răspunsurilor la întrebările scrise ale Tribunalului și al observațiilor sale din cadrul ședinței, Consiliul precizează că nu dorește să își întemeieze apărarea pe articolul 11 alineatul (9) din regulamentul de bază ca temei juridic al metodei de calcul a prețului de export astfel cum a fost aplicată în speță și că invocarea, în memoriul său în apărare, a unei schimbări a circumstanțelor nu ar trebui să fie interpretată de Tribunal în acest sens și nici ca urmărind să justifice, în sine, faptul că nu a folosit metoda de calcul al marjei de dumping prevăzută la articolul 2 din regulamentul menționat.
37 În sfârșit, Consiliul consideră că distincția dintre analiza probabilității de reapariție a dumpingului și calculul unei marje de dumping, astfel cum este propusă de reclamantă, este eronată, ținând cont de obiectivul anchetei de reexaminare, care este acela de a stabili dacă marjele de dumping s‑au schimbat și dacă aceste eventuale schimbări pot fi considerate durabile, ceea ce ar justifica abrogarea sau modificarea măsurilor antidumping existente.
– Aprecierea Tribunalului
38 Cu titlu prealabil, trebuie amintit că reclamanta reproșează instituțiilor faptul că nu și‑au întemeiat aprecierea fiabilității prețurilor de export către Comunitate pe care aceasta le practică pe criteriile stabilite la articolul 2 alineatele (8) și (9) din regulamentul de bază. În ceea ce îl privește, Consiliul arată, în esență, că faptul că nu a aplicat metoda prevăzută la articolul 2 alineatele (8) și (9) din regulamentul de bază a fost motivat de necesitatea de a verifica, potrivit articolului 11 alineatul (3) din acest regulament, caracterul durabil al oricărei schimbări, care dă naștere abrogării sau modificării eventuale a măsurilor existente în cadrul unei reexaminări intermediare.
39 Prin urmare, trebuie să se examineze dacă articolul 11 alineatul (3) din regulamentul de bază constituie un temei juridic suficient pentru a nu aplica acele criterii care reglementează stabilirea prețului de export, astfel cum sunt prevăzute la articolul 2 alineatele (8) și (9) din regulamentul menționat.
40 În această privință, trebuie să se constate că regulamentul atacat a fost adoptat la finalul unei reexaminări intermediare în temeiul articolului 11 alineatul (3) din regulamentul de bază, ale cărui prevederi au ca obiect definirea condițiilor de deschidere și a obiectivelor principale ale unei astfel de reexaminări. Astfel, potrivit articolului 11 alineatul (3) al doilea paragraf, „[o] reexaminare intermediară se efectuează atunci când cererea conține suficiente elemente de probă care dovedesc că menținerea măsurii nu mai este necesară pentru a contrabalansa dumpingul”. Articolul 11 alineatul (3) al treilea paragraf prevede că, în cadrul anchetei de reexaminare, „Comisia poate, printre altele, examina dacă circumstanțele referitoare la dumping și la prejudiciu s‑au schimbat semnificativ”.
41 În speță, nu se contestă că articolul 11 alineatul (3) din regulamentul de bază putea fi invocat în mod valabil de către Consiliu pentru a constata prezența schimbărilor semnificative ale circumstanțelor referitoare la dumping și că acesta avea dreptul, după confirmarea caracterului durabil al acestor schimbări, să concluzioneze că se impunea modificarea taxei antidumping reziduale [considerentul (56) al regulamentului atacat]. În schimb, articolul 11 alineatul (3) din regulamentul menționat nu prevede competența Consiliului de a utiliza, în contextul unei reexaminări intermediare, astfel cum a făcut în speță, o metodă de stabilire a prețului de export care este incompatibilă cu cerințele stabilite la articolul 2 alineatele (8) și (9) din regulamentul de bază, referindu‑se la necesitatea unei evaluări în perspectivă a prețurilor practicate de exportatorii în cauză.
42 Din articolul 11 alineatul (9) din regulamentul de bază reiese că, în general, în cadrul unei reexaminări, instituțiile sunt obligate să aplice aceeași metodă, inclusiv metoda de stabilire a prețului de export în temeiul articolului 2 alineatele (8) și (9) din regulamentul de bază, ca și metoda utilizată în cadrul anchetei inițiale care a condus la impunerea taxei antidumping. Aceeași dispoziție prevede o excepție care permite instituțiilor să aplice o metodă diferită de cea utilizată în cadrul anchetei inițiale numai în măsura în care circumstanțele s‑au schimbat, excepție care este întotdeauna de strictă interpretare. În plus, reiese din articolul 11 alineatul (9) din regulamentul de bază că metoda aplicată trebuie să țină cont de dispozițiile articolelor 2 și 17 din regulamentul de bază.
43 Astfel, în cadrul unei reexaminări intermediare, ca și în cadrul unei anchete inițiale, instituțiile sunt obligate, în principiu, să determine prețul de export în conformitate cu criteriile stabilite la articolul 2 din regulamentul de bază.
44 Or, în pofida mențiunii explicite a articolului 11 alineatul (9) din regulamentul de bază în considerentul (49) al regulamentului atacat și a afirmației Consiliului potrivit căreia, odată supuse influenței angajamentelor privind PMI, circumstanțele care determină prețurile de export ale reclamantei se schimbaseră efectiv, acesta a indicat în mod clar, în cadrul răspunsurilor sale scrise la întrebările scrise ale Tribunalului și a observațiilor sale din cadrul ședinței, că nu intenționa să se prevaleze de excepția prevăzută la articolul 11 alineatul (9) din regulamentul menționat. Dimpotrivă, pentru a justifica aplicarea unei metode de stabilire a prețului de export care diferă de cea care a fost aplicată în cadrul anchetei inițiale, precum și de criteriile prevăzute la articolul 2 alineatele (8) și (9) din regulamentul menționat, Consiliul s‑a limitat la invocarea dispozițiilor articolului 11 alineatul (3) din acest regulament.
45 Or, trebuie să se constate că articolul 11 alineatul (3) din regulamentul de bază nu consacră nicio derogare explicită de la regula prevăzută la articolul 11 alineatul (9), potrivit căreia stabilirea prețului la export trebuie să fie efectuată conform dispozițiilor articolului 2 alineatele (8) și (9) din regulamentul de bază.
46 La urma urmelor, în prezenta cauză, nimic nu permite să se concluzioneze că obiectivele subsecvente ale articolului 11 alineatul (3) din regulamentul de bază, inclusiv eventuala necesitate de a efectua o analiză în perspectivă a prețurilor practicate de exportatorii în cauză, conferă instituțiilor vizate o putere implicită de a înlocui metoda prevăzută la articolul 2 alineatele (8) și (9) din regulamentul de bază cu o metodă întemeiată pe o astfel de analiză.
47 Astfel, reiese din jurisprudență că existența unei atribuții implicite, care constituie o derogare de la principiul atribuirii de competențe stabilit de articolul 5 primul paragraf CE, trebuie apreciată în mod strict. Astfel de atribuții implicite sunt recunoscute de jurisprudență numai în mod excepțional și, în acest scop, atribuțiile trebuie să fie necesare pentru a asigura efectul util al dispozițiilor tratatului sau ale regulamentului de bază respectiv (a se vedea în acest sens Hotărârea Curții din 9 iulie 1987, Germania și alții/Comisia, 281/85, 283/85-285/85 și 287/85, Rec., p. 3203, punctul 28, și Hotărârea Tribunalului din 17 septembrie 2007, Franța/Comisia, T‑240/04, Rep., p. II‑4035, punctul 37 și jurisprudența citată).
48 Trebuie să se observe, în această privință, că efectul util al articolului 11 alineatul (3) din regulamentul de bază este asigurat în mare parte prin faptul că instituțiile dispun de o largă putere de apreciere, inclusiv de posibilitatea de a recurge la o evaluare în perspectivă a politicii de prețuri a exportatorilor în cauză, în cadrul examinării necesității de a menține măsurile existente.
49 În schimb, odată ce evaluarea acestei necesități a fost realizată și instituțiile au decis să modifice măsurile existente, acestea sunt obligate în determinarea noilor măsuri de dispozițiile articolului 11 alineatul (9) din regulamentul de bază, care le conferă puterea și obligația explicite de a aplica metoda prevăzută la articolul 2 din același regulament.
50 Rezultă de aici că, pe de o parte, în cadrul stabilirii prețului de export, pretinsa posibilitate a instituțiilor de a proceda la analize în perspectivă nu este necesară pentru a asigura efectul util al articolului 11 alineatul (3) din regulamentul de bază – și chiar este exclusă de articolul 11 alineatul (9) din același regulament – și că, pe de altă parte, pretinsa competență implicită ce rezultă din prima dintre aceste dispoziții nu poate prevala asupra competențelor explicite prevăzute de a doua dintre ele coroborată cu articolul 2 din regulamentul menționat.
51 În consecință, articolul 11 alineatul (3) din regulamentul de bază nu poate servi drept temei juridic care să permită instituțiilor să nu aplice, în cadrul stabilirii prețului de export, metoda prevăzută la articolul 2 alineatele (8) și (9) din regulamentul de bază. Neaplicând această metodă și stabilind prețul de export în temeiul unor criterii neprevăzute de aceste dispoziții, Consiliul a adoptat, prin urmare, regulamentul atacat pe baza unui temei juridic eronat.
52 În consecință, trebuie să fie admise primul și al treilea motiv în măsura în care sunt întemeiate pe o lipsă a temeiului juridic și, prin urmare, să se anuleze regulamentul atacat în măsura în care vizează reclamanta, fără să fie necesar să se examineze motivele și capetele de cerere întemeiate pe nerespectarea articolului 2 alineatele (1) și (3) și a articolului 11 din Acordul privind aplicarea articolului VI al GATT 1994, precum și pe încălcarea principiului securității juridice.
Cu privire la cheltuielile de judecată
53 Potrivit articolului 87 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât Consiliul a căzut în pretenții, se impune obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată, conform concluziilor reclamantei.
54 Potrivit articolului 87 alineatul (4) primul paragraf din Regulamentul de procedură, instituțiile care intervin în litigiu suportă propriile cheltuieli de judecată. Prin urmare, Comisia, care a intervenit în susținerea Consiliului, suportă propriile cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera a treia)
declară și hotărăște:
1) Anulează Regulamentul (CE) nr. 366/2006 al Consiliului din 27 februarie 2006 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1676/2001 de instituire a unui drept antidumping definitiv la importurile de benzi de polietilenă tereftalată (PET) originare, între altele, din India, în măsura în care prin acesta se impune MTZ Polyfilms Ltd o taxă antidumping.
2) Consiliul Uniunii Europene suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de MTZ Polyfilms. Comisia Comunităților Europene suportă propriile cheltuieli de judecată.
Azizi | Cremona | Frimodt Nielsen |
Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 17 noiembrie 2009.
Semnături