Cauza T‑95/14

(publicare în extras)

Iranian Offshore Engineering & Construction Co.

împotriva

Consiliului Uniunii Europene

„Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive adoptate împotriva Iranului în scopul de a împiedica proliferarea nucleară – Înghețarea fondurilor – Eroare de apreciere – Obligația de motivare – Dreptul la protecție jurisdicțională efectivă – Abuz de putere – Drept de proprietate – Egalitate de tratament”

Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a șaptea) din 25 iunie 2015

1.      Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive împotriva Iranului – Înghețarea fondurilor persoanelor, ale entităților sau ale organismelor care participă ori susțin proliferarea nucleară – Sprijin financiar acordat guvernului iranian – Noțiune

(Deciziile 2010/413/PESC și 2013/661/PESC ale Consiliului; Regulamentele nr. 267/2012 și nr. 1154/2013 ale Consiliului)

2.      Uniunea Europeană – Controlul jurisdicțional al legalității actelor instituțiilor – Măsuri restrictive împotriva Iranului – Întinderea controlului – Excluderea elementelor aduse la cunoștința instituției ulterior adoptării deciziei atacate

(Decizia 2013/661/PESC a Consiliului; Regulamentul nr. 1154/2013 al Consiliului)

3.      Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive împotriva Iranului – Înghețarea fondurilor persoanelor, ale entităților sau ale organismelor care participă ori susțin proliferarea nucleară – Sprijin logistic acordat guvernului iranian – Noțiune – Activitate susceptibilă, prin importanța sa cantitativă și calitativă, să favorizeze proliferarea nucleară, permițând guvernului iranian să răspundă unor nevoi logistice determinate – Includere

(Deciziile 2010/413/PESC și 2013/661/PESC ale Consiliului; Regulamentele nr. 267/2012 și nr. 1154/2013 ale Consiliului)

1.      În ceea ce privește măsurile restrictive împotriva Iranului, cum ar fi înghețarea fondurilor entităților care acordă sprijin guvernului iranian, criteriul sprijinului financiar nu vizează orice formă de sprijin, ci numai formele de sprijin care, prin importanța lor cantitativă sau calitativă, contribuie la continuarea activităților nucleare iraniene.

Un astfel de sprijin poate rezulta în special din legăturile de capital care leagă o întreprindere de statul iranian, astfel încât acesta beneficiază in fine de dividendele și de valoarea adăugată care rezultă din activitatea exercitată de această întreprindere.

(a se vedea punctele 43 și 44)

2.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 46)

3.      Definiția termenului „logistic” menționat la articolul 20 alineatul (1) litera (c) din Decizia 2010/413/PESC și la articolul 23 alineatul (2) litera (d) din Regulamentul nr. 267/2012 privind măsuri restrictive împotriva Iranului nu se limitează la activități de transport de mărfuri sau de persoane. Astfel, acest termen este înțeles în mod obișnuit ca incluzând orice activitate care se raportează la organizarea și la executarea unei operațiuni sau a unui proces complex. Logistica este astfel o noțiune transversală care poate să cuprindă diferite tipuri de operațiuni precum furnizarea de materii prime, gestionarea de materiale, livrarea de produse sau chiar manutențiunea. În consecință, trebuie considerat sprijin logistic în sensul dispozițiilor de mai sus orice activitate care, chiar dacă nu are, în sine, nicio legătură directă sau indirectă cu proliferarea nucleară, este totuși susceptibilă, prin importanța sa cantitativă și calitativă, să o favorizeze, permițând guvernului iranian să răspundă unor nevoi logistice determinate precum în speță în sectorul petrolului și al gazelor naturale, care generează venituri substanțiale pentru guvernul respectiv.

Or, activitățile de inginerie, de construcții și de întreținere desfășurate de o entitate care activează în domeniul ingineriei, al construcțiilor și al montajului de infrastructuri, pe mare și pe uscat, pentru proiecte din sectorul petrolului și al gazelor naturale, care se prezintă drept primul contractant iranian în domeniul construcției și al instalării de infrastructuri pe mare, sunt indispensabile pentru buna funcționare a industriei gazelor naturale și petroliere din Iran. Fără instalațiile de forare, de extracție și de tranzit, în special gazoductele și oleoductele, această industrie nu poate să funcționeze. Prin urmare, instalațiile și realizările entității menționate, prin importanța lor cantitativă și calitativă, sunt necesare pentru a răspunde nevoilor sectorului petrolului și gazelor naturale din Iran, care este controlat de guvernul iranian prin intermediul diferitor întreprinderi de stat. Un astfel de sprijin logistic acordat de această entitate guvernului menționat îndeplinește deci criteriul prevăzut la articolul 20 alineatul (1) litera (c) din Decizia 2010/413/PESC și la articolul 23 alineatul (2) litera (d) din Regulamentul nr. 267/2012, din moment ce, potrivit considerentului (22) al Deciziei 2010/413/PESC și considerentului (8) al Deciziei 2012/35/PESC, Iranul încasează din sectorul său energetic venituri substanțiale care îi permit să își finanțeze activitățile nucleare care prezintă un risc de proliferare. Prin urmare, Consiliul nu săvârșește nicio eroare de apreciere atunci când include numele unei astfel de entități pe listele persoanelor și entităților sancționate pentru motivul că aceasta acordă sprijin logistic guvernului iranian.

(a se vedea punctele 53-55)