Cauza T‑456/10
Timab Industries
și
Cie financière et de participations Roullier (CFPR)
împotriva
Comisiei Europene
„Concurență – Înțelegeri – Piața europeană a fosfaților pentru hrana animalelor – Decizie de constatare a unei încălcări a articolului 101 TFUE – Atribuire a unor cote de vânzare, coordonare a prețurilor și a condițiilor de vânzare și schimb de informații comerciale sensibile – Retragere a reclamantelor din procedura de tranzacționare – Amenzi – Obligația de motivare – Gravitatea și durata încălcării – Cooperare – Neaplicare a amenzilor în limitele probabile comunicate în cursul procedurii de tranzacționare”
Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a opta extinsă) din 20 mai 2015
1. Concurență – Procedură administrativă – Procedură de tranzacționare – Procedură care nu îi implică pe toți participanții la o înțelegere – Retragerea unei întreprinderi din procedura de tranzacționare – Adoptarea de către Comisie a două decizii având destinatari diferiți, în urma a doua proceduri distincte – Aplicabilitatea orientărilor privind calcularea amenzilor – Obligația de a respecta principiul egalității de tratament
(art. 101 TFUE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului; Regulamentul nr. 773/2004 al Comisiei, art. 10a, și Regulamentul nr. 622/2008 al Comisiei; Comunicările 2006/C 210/02 și 2008/C 167/01 ale Comisiei)
2. Concurență – Amenzi – Cuantum – Reducerea cuantumului amenzii în schimbul cooperării – Necesitatea cooperării întreprinderii la procedura administrativă privind încălcarea în cauză – Aprecierea calității și a utilității informației furnizate
[art. 101 TFUE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2); Comunicările 2002/C 45/03 și 2006/C 210/02]
3. Concurență – Procedură administrativă – Comunicarea privind obiecțiunile – Conținut necesar – Respectarea dreptului la apărare – Indicarea principalelor elemente de fapt și de drept susceptibile să conducă la aplicarea unei amenzi – Indicare suficientă din perspectiva dreptului de a fi ascultat cu privire la stabilirea cuantumului amenzii
(Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 și 27)
4. Concurență – Procedură administrativă – Comunicarea privind obiecțiunile – Caracter provizoriu – Obligația Comisiei de a explica în decizia finală diferențele care există între aceasta și aprecierile sale provizorii – Inexistență
(Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 27)
5. Concurență – Procedură administrativă – Procedură de tranzacționare – Indicarea unor limite ale amenzilor – Retragerea unei întreprinderi din procedura de tranzacționare – Neaplicarea de către Comisie a respectivelor limite în decizia finală – Admisibilitate
[Regulamentul nr. 773/2004 al Comisiei, art. 10a alin. (2), și Regulamentul nr. 622/2008 al Comisiei; Comunicările 2002/C 45/03, 2006/C 210/02 și 2008/C 167/01 ale Comisiei)
6. Concurență – Procedură administrativă – Decizie a Comisiei de constatare a unei încălcări – Utilizarea ca mijloace de probă a declarațiilor altor întreprinderi care au participat la încălcare – Admisibilitate – Forța probantă a declarațiilor voluntare date de principalii participanți la o înțelegere în scopul de a beneficia de aplicarea comunicării privind cooperarea
(art. 101 TFUE; Comunicarea 2002/C 45/03 a Comisiei)
7. Acte ale instituțiilor – Motivare – Obligație – Conținut – Decizie de constatare a unei încălcări a normelor de concurență
(art. 101 TFUE și 296 TFUE)
8. Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Criterii – Gravitatea încălcării – Apreciere – Preeminența aspectului intențional al comportamentului asupra efectelor sale
[art. 101 TFUE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2) și (3); Comunicarea 2006/C 210/02 a Comisiei]
9. Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Criterii – Gravitatea încălcării – Stabilirea amenzii în mod proporțional cu elementele de apreciere a gravității încălcării
[art. 101 TFUE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2) și (3); Comunicarea 2006/C 210/02 a Comisiei]
10. Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Criterii – Reducerea amenzii în schimbul cooperării întreprinderii incriminate – Condiții – Putere de apreciere a Comisiei – Sarcina probei
[Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2); Comunicarea 2002/C 45/03 a Comisiei]
11. Concurență – Amenzi – Cuantum – Putere de apreciere a Comisiei – Control jurisdicțional – Competență de fond a instanței Uniunii – Întindere
(art. 261 TFUE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 31)
1. În materie de înțelegeri, în cazul în care o procedură de tranzacționare nu include toți participanții la o încălcare, de exemplu atunci când o întreprindere se retrage din procedura menționată, Comisia adoptă, pe de o parte, în urma unei proceduri simplificate (procedura de tranzacționare), o decizie care îi are ca destinatari pe participanții la încălcare care au decis să încheie o tranzacție și care reflectă angajamentul fiecăruia dintre aceștia și, pe de altă parte, printr‑o procedură ordinară, o decizie adresată participanților la încălcare care au decis să nu încheie o tranzacție.
Cu toate acestea, chiar și într‑un asemenea caz hibrid, care presupune adoptarea a două decizii care au destinatari diferiți și sunt adoptate în urma a două proceduri distincte, este vorba despre participanți la una și aceeași înțelegere, astfel încât principiul egalității de tratament trebuie să fie respectat. Acest principiu impune ca situațiile similare să nu fie tratate în mod diferit și ca situații diferite să nu fie tratate în același mod, cu excepția cazului în care un astfel de tratament este justificat în mod obiectiv.
Rezultă că procedura de tranzacționare este o procedură administrativă alternativă procedurii administrative ordinare – care este contradictorie –, distinctă de aceasta și care prezintă anumite particularități, cum ar fi o comunicare privind obiecțiunile anticipată și comunicarea unor limite probabile ale amenzilor. Cu toate acestea, orientările privind calculul amenzilor aplicate în temeiul articolului 23 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 1/2003 rămân pe deplin aplicabile în acest context. Aceasta presupune că, în cadrul stabilirii cuantumului amenzii, nu se poate face discriminare între părțile care au participat la aceeași înțelegere în ceea ce privește elementele și metodele de calcul care nu sunt afectate de particularitățile inerente procedurii de tranzacționare, cum ar fi aplicarea unei reduceri de 10 % pentru tranzacționare.
(a se vedea punctele 71-74)
2. O reducere a cuantumului amenzii acordată în temeiul unei cooperări în cadrul procedurii administrative nu este justificată decât în cazul în care comportamentul întreprinderii în cauză a permis Comisiei să constate cu mai puțină dificultate existența unei încălcări și, eventual, să îi pună capăt.
În cazul în care o cerere prin care se urmărește să se beneficieze de Comunicarea privind imunitatea la amenzi și reducerea cuantumului acestora în cauzele referitoare la înțelegeri se referă la o înțelegere distinctă de cea analizată de Comisie și care, în plus, se dovedește a fi prescrisă, nu există nicio valoare adăugată, iar Comisia nu are obligația de a recompensa această cooperare, având în vedere că nu facilitează investigația. Acest raționament se aplică în egală măsură și unei cooperări numite „în afara clemenței”.
(a se vedea punctele 92 și 93)
3. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctul 98)
4. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctul 99)
5. În materie de concurență, limitele amenzilor sunt un instrument legat în exclusivitate și în mod specific de procedura de tranzacționare. Articolul 10a alineatul (2) din Regulamentul nr. 773/2004 privind desfășurarea procedurilor puse în aplicare de Comisie în temeiul articolelor 81 [CE] și 82 [CE] permite în mod explicit serviciilor Comisiei să ofere participanților la discuțiile purtate în vederea încheierii unei tranzacții o estimare cu privire la cuantumul amenzii care le va fi aplicată, având în vedere modalitățile prevăzute în orientările privind calcularea amenzilor aplicate în temeiul articolului 23 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 1/2003, dispozițiile Comunicării Comisiei privind desfășurarea procedurilor de tranzacție în vederea adoptării de decizii în temeiul articolelor 7 și 23 din Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului în cazurile privind cartelurile și ale Comunicării privind imunitatea la amenzi și reducerea cuantumului acestora în cauzele referitoare la înțelegeri, după caz.
Dacă întreprinderea nu prezintă o propunere de tranzacționare, retrăgându‑se astfel din procedura de tranzacționare, procedura care conduce la decizia finală este guvernată de dispozițiile generale ale Regulamentului nr. 773/2004, în locul celor care guvernează procedura de tranzacționare. Prin urmare, este vorba despre o situație denumită „tabula rasa”, în care răspunderile încă trebuie să fie stabilite. De aici rezultă că limitele comunicate în cursul procedurii de tranzacționare sunt de acum înainte irelevante, ele fiind un instrument propriu acestei proceduri. Așadar, ar fi ilogic și chiar inadecvat ca Comisia să fie obligată să aplice sau să se raporteze în comunicarea privind obiecțiunile la niște limite ale amenzilor care decurg dintr‑o altă procedură deja abandonată. Astfel indicarea unor limite ale amenzilor începând de la comunicarea privind obiecțiunile s‑ar dovedi contrară caracterului strict pregătitor al unui asemenea act și ar priva Comisia de posibilitatea de a impune o amendă adaptată circumstanțelor noi existente la momentul adoptării deciziei sale, în condițiile în care trebuie să țină cont de argumentele noi sau de probele aduse la cunoștința sa în cadrul procedurii administrative ordinare, care pot influența determinarea cuantumului amenzii care va fi aplicată.
În aceeași ordine de idei, atunci când recurge la procedura de tranzacționare, ulterior abandonată, Comisiei nu îi revine nicio obligație de motivare mai strictă legată de facilitarea soluționării litigiilor față de cea care îi revine în cazul în care adoptă o decizie în temeiul procedurii ordinare.
(a se vedea punctele 100, 101 și 104-107)
6. Principiul care prevalează în dreptul Uniunii este cel al liberei administrări a probelor și singurul criteriu pertinent pentru a aprecia probele prezentate rezidă în credibilitatea acestora. Nicio dispoziție și niciun principiu general de drept al Uniunii nu interzic Comisiei să invoce împotriva unei întreprinderi declarațiile altor întreprinderi. Or, declarațiile făcute în cadrul unei cereri prin care se urmărește să se beneficieze de Comunicarea privind imunitatea la amenzi și reducerea cuantumului acestora în cauzele referitoare la înțelegeri au o valoare probantă importantă. Un asemenea raționament poate fi transpus în ceea ce privește declarațiile opozabile întreprinderii care a cerut să beneficieze de comunicarea privind cooperarea înseși. Nu este mai puțin adevărat că dacă o asemenea întreprindere revine asupra declarației sale sau îi dă ulterior o altă interpretare, va fi dificil pentru Comisie, iar după aceea pentru instanță, în lipsa altor elemente de probă, să ia în considerare această declarație, din cauza diminuării valorii sale probatorii. Într‑o astfel de situație, nu se poate pretinde Comisiei să opună în mod obligatoriu întreprinderii primele declarații ale acesteia.
(a se vedea punctul 115)
7. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 132 și 133)
8. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 154 și 155)
9. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctul 161)
10. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 177, 178 și 184)
11. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctul 215)