Cauzele conexate T‑239/04 și T‑323/04
Republica Italiană și Brandt Italia SpA
împotriva
Comisiei Comunităților Europene
„Ajutoare de stat − Legislație care prevede măsuri urgente pentru protecția forței de muncă în cazul întreprinderilor în dificultate − Decizie care declară schema de ajutor incompatibilă cu piața comună și dispune recuperarea ajutorului vărsat”
Sumarul hotărârii
1. Ajutoare acordate de către state – Afectarea schimburilor comerciale dintre statele membre – Atingere adusă concurenței – Criterii de apreciere
(art. 87 CE)
2. Ajutoare acordate de către state – Noțiune – Schemă de ajutor pentru ocuparea forței de muncă – Includere
[art. 87 alin. (1) CE]
3. Ajutoare acordate de către state – Interzicere – Derogări – Categorii de ajutoare definite prin lege, care pot fi considerate compatibile cu piața comună – Regulamentul nr. 2204/2002 privind ajutoarele pentru ocuparea forței de muncă
(art. 87 CE și 88 CE; Regulamentul nr. 2204/2002 al Comisiei)
4. Ajutoare acordate de către state – Decizie a Comisiei de constatare a incompatibilității cu piața comună a unui ajutor nenotificat – Obligație de motivare – Domeniu de aplicare
[art. 87 alin. (1) CE și art. 253 CE]
5. Ajutoare acordate de către state – Procedură administrativă – Obligația Comisiei de a solicita părților în cauză să își prezinte observațiile
[art. 88 alin. (2) CE]
6. Ajutoare acordate de către state – Examinarea de către Comisie – Examinare globală a unei scheme de ajutor – Admisibilitate
7. Ajutoare acordate de către state – Recuperarea unui ajutor ilegal – Aplicarea dreptului național
(art. 88 CE)
1. O măsură de stat care prevede o schemă de ajutor pentru ocuparea forței de muncă amenință să denatureze concurența în sensul că îmbunătățește situația financiară a anumitor întreprinderi în raport cu întreprinderile concurente și în special amenință să denatureze concurența și să afecteze schimburile comerciale atunci când beneficiarii se află în concurență cu produse care provin din alte state membre, chiar dacă nu exportă ei înșiși producția pe care au realizat‑o.
(a se vedea punctul 68)
2. Faptul că o măsură de stat care prevede o schemă de ajutor pentru ocuparea forței de muncă urmărește să protejeze forța de muncă nu are efect asupra calificării acesteia drept ajutor de stat, întrucât articolul 87 alineatul (1) CE nu diferențiază intervențiile statului în funcție de cauzele și de obiectivele acestora, ci le definește în funcție de efectele lor.
(a se vedea punctul 69)
3. Pentru ca o schemă să fie considerată compatibilă cu piața comună în raport cu Regulamentul nr. 2204/2002 de aplicare a articolelor 87 [CE] și 88 [CE] în raport cu ajutoarele de stat pentru ocuparea forței de muncă nu este suficient să fie îndeplinite, în anumite cazuri potențiale de aplicare, condițiile pe care le stabilește. Este necesar ca ajutoarele acordate în temeiul acestei scheme să îndeplinească aceste condiții în toate situațiile.
Prin urmare, nu îndeplinește condițiile stabilite de respectivul regulament o măsură de stat care prevede o schemă de ajutor pentru ocuparea forței de muncă ce nu exclude posibilitatea ca ajutoarele să fie acordate unei întreprinderi mari într‑o regiune neasistată. Pe de altă parte, posibilitatea pur teoretică în care, în contextul măsurii de stat menționate, cedentul potențial este o întreprindere mică sau mijlocie nu este suficientă pentru a considera că ajutorul notificat astfel este compatibil cu piața comună în raport cu Orientările comunitare privind ajutorul de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate.
(a se vedea punctele 94 și 101)
4. Obligația de motivare reprezintă o normă fundamentală de procedură care trebuie deosebită de temeinicia motivării, aceasta din urmă reprezentând un aspect care ține de legalitatea pe fond a actului în litigiu. Motivarea impusă de articolul 253 CE trebuie să fie adaptată naturii actului în cauză și trebuie să menționeze în mod clar și neechivoc raționamentul instituției care a emis actul, astfel încât să dea posibilitatea persoanelor interesate să ia cunoștință de temeiurile măsurii luate, iar instanței competente să își exercite controlul. Cerința motivării trebuie apreciată în funcție de împrejurările cauzei, în special de conținutul actului, de natura motivelor invocate și de interesul de a primi explicații propriu destinatarului sau altor persoane vizate în mod direct și individual de acest act. Nu este obligatoriu ca motivarea să specifice toate elementele de fapt și de drept pertinente, în măsura în care problema dacă motivarea unui act respectă condițiile impuse de articolul 253 CE trebuie apreciată nu numai prin prisma modului de redactare, ci și în raport cu contextul său, precum și cu ansamblul normelor juridice care reglementează materia respectivă.
Din aceste principii rezultă în special că revine Comisiei obligația de a demonstra că măsura constituie un ajutor de stat și că este incompatibilă cu piața comună. În schimb, Comisia nu este obligată să răspundă punct cu punct argumentelor lipsite de pertinență, invocate de autoritățile naționale interesate sau de terții intervenienți.
Deși, în anumite cazuri, poate rezulta chiar din împrejurările în care a fost acordat ajutorul că acesta este de natură să afecteze schimburile comerciale dintre statele membre și să amenințe să denatureze concurența, îi incumbă Comisiei cel puțin să evoce aceste împrejurări în motivele deciziei sale.
Cu toate acestea, Comisia nu este obligată să demonstreze efectul real al unor ajutoare ilegale asupra concurenței și a schimburilor comerciale dintre statele membre. Într‑adevăr, obligația impusă Comisiei de a furniza o asemenea probă ar determina favorizarea statelor membre care acordă ajutoare încălcând obligația de notificare prevăzută la articolul 88 alineatul (3) CE, în defavoarea celor care notifică ajutoarele în stadiul de proiect. Această jurisprudență este, de altfel, confirmată de cuprinsul articolului 87 alineatul (1) CE potrivit căruia sunt compatibile cu piața comună nu numai ajutoarele care „denaturează” concurența, ci și cele care „amenință” să o denatureze.
(a se vedea punctele 117-119, 126 și 127)
5. Publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene a unui aviz de deschidere a procedurii oficiale de investigare, prevăzută la articolul 88 alineatul (2) CE, constituie mijlocul adecvat pentru a aduce la cunoștința tuturor celor interesați deschiderea unei asemenea proceduri.
(a se vedea punctul 141)
6. În cazul unei scheme de ajutor, Comisia se poate limita la studierea caracteristicilor generale ale schemei în cauză, fără a fi obligată să analizeze fiecare caz de aplicare în parte pentru a verifica dacă această schemă conține elementele unui ajutor.
(a se vedea punctul 142)
7. Având în vedere caracterul imperativ al controlului ajutoarelor de stat realizat de Comisie în temeiul articolului 88 CE, întreprinderile care beneficiază de un ajutor nu pot avea, în principiu, încredere legitimă în legalitatea ajutorului decât dacă acesta a fost acordat cu respectarea procedurii prevăzute la articolul menționat. Într‑adevăr, ar trebui ca un operator economic diligent să fie, în mod normal, în măsură să se asigure că această procedură a fost respectată, chiar dacă nelegalitatea deciziei de acordare a ajutorului este imputabilă statului în cauză într‑o asemenea măsură, încât revocarea sa apare ca fiind contrară principiului bunei‑credințe.
Dacă beneficiarul ajutorului consideră că există împrejurări excepționale pe care și‑a putut întemeia încrederea legitimă cu privire la legalitatea ajutorului, îi revine judecătorului național – sesizat eventual – competența de a aprecia legalitatea, dacă este cazul, după ce a adresat Curții întrebări preliminare cu privire la interpretare.
(a se vedea punctele 154 și 155)