Cauza T‑388/03

Deutsche Post AG și DHL International

împotriva

Comisiei Comunităților Europene

„Ajutoare de stat — Decizie de a nu ridica obiecții — Acțiune în anulare — Calitate procesuală activă — Admisibilitate — Dificultăți serioase”

Sumarul hotărârii

1.      Acțiune în anulare — Persoane fizice sau juridice — Acte care le privesc direct și individual — Decizie a Comisiei prin care se constată compatibilitatea unui ajutor de stat cu piața comună fără deschiderea procedurii oficiale de investigare — Acțiune a părților în cauză în sensul articolului 88 alineatul (2) CE

[art. 88 alin. (2) și (3) CE și art. 230 al patrulea paragraf CE]

2.      Acțiune în anulare — Persoane fizice sau juridice — Acte care le privesc direct și individual — Acțiune admisibilă — Dreptul de a invoca toate motivele de nelegalitate enumerate la articolul 230 al doilea paragraf CE

[art. 88 alin. (2) și (3) CE și art. 230 al doilea paragraf CE]

3.      Ajutoare acordate de state — Proiecte de ajutoare — Examinare de către Comisie — Fază preliminară și fază contradictorie — Compatibilitatea unui ajutor cu piața comună

[art. 88 alin. (2) și (3) CE]

4.      Întrebări preliminare — Interpretare — Efectul în timp al hotărârilor de interpretare — Efect retroactiv — Limite — Securitate juridică

[art. 87 alin. (1) CE și art. 234 CE]

1.      Atunci când, fără a iniția procedura oficială de investigare prevăzută la articolul 88 alineatul (2) CE, Comisia constată, printr‑o decizie adoptată în temeiul alineatului (3) al aceluiași articol, că un ajutor este compatibil cu piața comună, beneficiarii acestor garanții procedurale nu pot obține respectarea lor decât dacă au posibilitatea să conteste în fața instanței comunitare această decizie.

Pentru aceste motive, este admisibilă o acțiune care vizează anularea unei astfel de decizii, introdusă de o parte în cauză în sensul articolului 88 alineatul (2) CE, atunci când autorul acțiunii urmărește, prin introducerea acesteia, protecția drepturilor procesurale care îi sunt conferite de această din urmă dispoziție.

În schimb, în cazul în care reclamantul contestă temeinicia deciziei de apreciere a ajutorului ca atare, simpla împrejurare că acesta poate fi considerat parte în cauză în sensul articolului 88 alineatul (2) CE nu poate fi suficientă pentru ca acțiunea să fie admisibilă. În acest caz, reclamantul trebuie să demonstreze că are un statut special în sensul Hotărârii din 15 iulie 1963, Plaumann/Comisia, 25/62. Aceasta ar fi în special situația în cazul în care poziția pe piață a reclamantului ar fi afectată în mod substanțial de ajutorul care face obiectul deciziei respective.

Nu reprezintă o afectare substanțială simpla împrejurare că decizia în cauză este susceptibilă să exercite o anumită influență asupra raporturilor de concurență care există pe piața relevantă, iar întreprinderile vizate se află într‑un anumit raport de concurență cu beneficiarul acestei decizii.

(a se vedea punctele 42, 44 și 48)

2.      În cazul în care urmărește protejarea drepturilor procesurale care îi sunt conferite prin articolul 88 alineatul (2) CE, reclamantul poate invoca oricare dintre motivele enumerate la articolul 230 al doilea paragraf CE, în măsura în care acestea urmăresc anularea deciziei atacate și, în cele din urmă, inițierea de către Comisie a procedurii prevăzute la articolul 88 alineatul (2) CE. În schimb, în acest stadiu al procedurii de examinare a unui ajutor de către Comisie, Tribunalul nu are sarcina de a se pronunța cu privire la existența unui ajutor sau cu privire la compatibilitatea acestuia cu piața comună.

Prin urmare, trebuie să fie respinse ca inadmisibile motivele care urmăresc ca Tribunalul să se pronunțe asupra existenței unui ajutor de stat sau cu privire la compatibilitatea acestuia cu piața comună. În schimb, sunt admisibile toate motivele prin care se urmărește să se demonstreze că procedura prevăzută la articolul 88 alineatul (2) CE ar fi trebuit inițiată de Comisie.

(a se vedea punctele 66 și 67)

3.      Procedura oficială de investigare prevăzută la articolul 88 alineatul (2) CE prezintă un caracter indispensabil atunci când Comisia întâmpină dificultăți serioase în aprecierea faptului dacă un ajutor de stat este compatibil cu piața comună. Noțiunea de dificultăți serioase prezintă un caracter obiectiv. Existența unor astfel de dificultăți trebuie să fie căutată atât în împrejurările în care a fost adoptat actul atacat, cât și în conținutul acestuia, în mod obiectiv, prin efectuarea unei analize a motivelor deciziei în raport cu elementele de care dispunea Comisia atunci când s‑a pronunțat cu privire la compatibilitatea cu piața comună a ajutoarelor în litigiu. Astfel, curgerea unui termen care depășește în mod considerabil ceea ce implică o primă examinare în cadrul dispozițiilor articolului 88 alineatul (3) CE poate, împreună cu alte elemente, să determine să se recunoască faptul că Comisia a întâmpinat dificultăți serioase de apreciere, care impuneau inițierea procedurii prevăzute la articolul 88 alineatul (2) CE. În același fel, caracterul insuficient sau incomplet al examinării efectuate de Comisie cu ocazia procedurii de examinare preliminară constituie un indiciu al existenței unor dificultăți serioase.

(a se vedea punctele 88, 92, 94 și 95)

4.      Interpretarea dată de Curtea de Justiție unei dispoziții de drept comunitar se limitează la lămurirea și la precizarea semnificației și a sferei de aplicare a acesteia, astfel cum ar fi trebuit înțeleasă și aplicată de la momentul intrării sale în vigoare. Rezultă că dispoziția astfel interpretată poate fi și trebuie să fie aplicată chiar și raporturilor juridice născute și constituite înaintea pronunțării hotărârii în cauză, iar Curtea poate numai cu titlu excepțional, în temeiul principiului general al securității juridice, inerent ordinii juridice comunitare, să limiteze posibilitatea persoanelor interesate de a invoca o dispoziție pe care Curtea a interpretat‑o în scopul de a pune în discuție raporturi juridice stabilite cu bună‑credință. Or, o astfel de limitare nu poate fi admisă decât în însăși hotărârea care se pronunță asupra interpretării solicitate. Aceste considerații, rezultate dintr‑o jurisprudență care vizează, în special, obligația aplicării dreptului comunitar de către instanța națională, se aplică mutatis mutandis instituțiilor comunitare atunci când acestea sunt, la rândul lor, chemate să pună în aplicare dispoziții de drept comunitar care fac obiectul unei interpretări ulterioare a Curții.

Rezultă că, întrucât Curtea nu a limitat din punct de vedere temporal sfera de aplicare a Hotărârii din 24 iulie 2003, Altmark, C‑280/00, criteriile de interpretare a articolului 87 alineatul (1) CE ce decurg din aceasta sunt pe deplin aplicabile situației de fapt și de drept dintr‑o cauză, astfel cum se prezenta aceasta Comisiei atunci când a adoptat decizia atacată, anterior pronunțării hotărârii menționate.

În consecință, trebuie anulată o decizie a Comisiei de nu iniția procedura oficială de investigare prevăzută la articolul 88 alineatul (2) CE, adoptată fără o examinare care să îi fi permis să determine dacă nivelul compensației plătite unei întreprinderi publice fusese stabilit pe baza unei analize a costurilor pe care o întreprindere medie, bine gestionată și dotată corespunzător cu mijloacele necesare pentru a îndeplini cerințele de serviciu public impuse, le‑ar fi înregistrat pentru a executa aceste obligații, luându‑se în considerare atât veniturile aferente, cât și un profit rezonabil pentru executarea acestor obligații.

(a se vedea punctele 112-114 și 119)