Recurs introdus la 20 august 2013 de Agenția Europeană pentru Medicamente (EMA) împotriva Hotărârii din 26 iunie 2013 a Tribunalului Funcției Publice în cauzele conexate F-135/11, F-51/12 și F-110/12, BU/EMA

(Cauza T-444/13 P)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: Agenția Europeană pentru Medicamente (EMA) (reprezentanți: T. Jabłoński și N. Rampal Olmedo, agenți, asistați de D. Waelbroeck și de A. Duron, avocați)

Cealaltă parte din procedură: BU (Londra, Regatul Unit)

Concluziile

Recurenta solicită Tribunalului:

anularea Hotărârii Tribunalului Funcției Publice în cauzele F-135/11, F-51/12 și F-110/12, în măsura în care prin aceasta a fost anulată decizia EMA de a nu prelungi contractul intimatului și a fost obligată EMA să suporte cheltuielile de judecată efectuate de BU în cauzele F-135/11 și F-51/12;

admiterea concluziilor formulate de recurentă în primă instanță, de respingere în totalitate a acțiunii ca neîntemeiată;

obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentei proceduri și celei desfășurate în fața Tribunalului Funcției Publice.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurenta invocă patru motive.

Primul motiv este întemeiat pe încălcarea de către TFP a interdicției de a statua ultra vires prin faptul că acesta s-ar fi declarat competent să verifice dacă motivele reținute de administrație ca temei al refuzului de a reînnoi contractul nu sunt de natură să repună în discuție criteriile și condițiile de bază stabilite de legiuitor prin Statutul funcționarilor Uniunii Europene pentru garantarea posibilității personalului contractual de a beneficia, în perspectivă, de o anumită continuitate în serviciu (în privința punctelor 57-62 din hotărârea atacată). EMA invocă faptul că competența de care se prevalează TFP este lipsită de orice temei juridic.Al doilea motiv este întemeiat pe erori de drept săvârșite de TFP în interpretarea articolului 8 primul paragraf din Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene (RACA) prin faptul că a considerat că autoritatea competentă avea obligația de a cerceta dacă nu există un post pe care agentul temporar al cărui contract expiră ar putea fi angajat sau transferat în mod util.Al treilea motiv este întemeiat pe o eroare de drept constând în faptul că TFP ar fi denaturat noțiunea de interes al serviciului întrucât interpretarea realizată de acesta creează o prezumție potrivit căreia persoana interesată este menținută în serviciu cu excepția situației în care autoritatea competentă poate dovedi că nu există niciun post pe care agentul temporar al cărui contract expiră

ar putea fi angajat sau transferat în mod util.Al patrulea motiv este întemeiat pe o eroare de drept în ceea ce privește obligarea EMA la plata cheltuielilor de judecată în cauza F-51/12, în care acțiunea a fost respinsă ca inadmisibilă.