Cauza T‑47/10
(publicată în extras)
Akzo Nobel NV și alții
împotriva
Comisiei Europene
„Concurență – Înțelegeri – Piețele europene ale stabilizatorilor termici – Decizie prin care se constată două încălcări ale articolului 81 CE și ale articolului 53 din Acordul privind SEE – Stabilirea prețurilor, repartizarea piețelor și schimbul de informații comerciale sensibile – Durata încălcărilor – Prescripție – Durata procedurii administrative – Termen rezonabil – Dreptul la apărare – Imputarea încălcărilor – Încălcări săvârșite de filiale, de un parteneriat fără personalitate juridică proprie și de o filială – Calculul cuantumului amenzilor”
Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a patra) din 15 iulie 2015
1. Concurență – Procedură administrativă – Prescripție în materie de amenzi – Împlinirea prescripției față de filială – Lipsa incidenței asupra răspunderii societății‑mamă
[art. 81 alin. (1) CE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 25]
2. Concurență – Procedură administrativă – Obligațiile Comisiei – Respectarea unui termen rezonabil – Încălcare – Consecințe – Reducere de către Comisie a cuantumului amenzilor aplicate întreprinderilor implicate – Reducere refuzată întreprinderilor care au formulat căi de atac jurisdicționale împotriva anumitor decizii adoptate în privința lor în cadrul procedurii administrative – Încălcarea principiului protecției jurisdicționale efective – Încălcarea principiului egalității de tratament
(art. 81 CE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului)
1. Filialele care au participat în mod direct la încălcări ale articolului 81 alineatul (1) CE pot să invoce în mod legitim împlinirea, în ceea ce le privește, a termenului de prescripție prevăzut la articolul 25 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 1/2003, din moment ce primele acte ale Comisiei în scopul examinării sau al investigării încălcărilor, în sensul articolului 25 alineatul (3) din regulamentul menționat, au fost adoptate după expirarea, pentru aceste filiale, a termenului respectiv.
Împlinirea termenului de prescripție prevăzut la articolul 25 din Regulamentul nr. 1/2003 nu are totuși drept efect eliminarea existenței unei încălcări, nici împiedicarea Comisiei să constate, într‑o decizie, răspunderea pentru o astfel de încălcare, ci numai excluderea urmăririlor destinate aplicării de sancțiuni față de cei care beneficiază de aceasta. În plus, reiese dintr‑o interpretare textuală, teleologică și contextuală a articolului 25 din Regulamentul nr. 1/2003 că beneficiul împlinirii termenului de prescripție în temeiul alineatului (1) profită și poate fi invocat de fiecare dintre persoanele juridice în mod separat atunci când acestea sunt urmărite de Comisie. Astfel simplul fapt că filialele unei societăți‑mamă beneficiază de împlinirea termenului de prescripție nu are drept consecință repunerea în discuție a răspunderii societății‑mamă și împiedicarea urmăririi față de aceasta
(a se vedea punctele 124‑126 și 128)
2. Prin acordarea în favoarea tuturor întreprinderilor care au participat la încălcări ale articolului 81 CE a unei reduceri a cuantumului amenzilor aplicate ca urmare a duratei excesiv de lungi a procedurii administrative, cu excepția întreprinderilor care au formulat căi de atac jurisdicționale împotriva anumitor decizii adoptate în privința lor în cadrul acestei proceduri administrative, Comisia a afectat decizia sa de constatare a unei încălcări a normelor de concurență și de aplicare a unor amenzi de o inegalitate de tratament nejustificată.
Astfel, indiferent dacă alte întreprinderi ar fi descurajate să își invoce pe cale judiciară drepturile atunci când sunt implicate într‑o investigație a Comisiei pentru încălcarea normelor de concurență, argumentația Comisiei potrivit căreia această diferență de tratament este justificată de o diferență a situațiilor obiectiv comparabile, în măsura în care, spre deosebire de celelalte întreprinderi, întreprinderea în cauză formulase căi de atac jurisdicționale, se dovedește incompatibilă cu principiul protecției jurisdicționale efective.
(a se vedea punctele 326, 328 și 329)