Cauza T‑547/13
Rosian Express SRL
împotriva
Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne
(mărci, desene și modele industriale) (OAPI)
„Marcă comunitară – Cerere de înregistrare a unei mărci comunitare tridimensionale – Forma unei cutii de joc – Motiv absolut de refuz – Lipsa caracterului distinctiv – Articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 – Obligație de motivare – Dreptul de a fi ascultat – Articolul 75 din Regulamentul nr. 207/2009”
Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a opta) din 8 octombrie 2015
1. Marcă comunitară – Dispoziții de procedură – Motivarea deciziilor – Articolul 75 prima teză din Regulamentul nr. 207/2009 – Domeniu de aplicare identic cu cel al articolului 296 TFUE
(art. 296 TFUE: Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 75 prima teză)
2. Marcă comunitară – Dispoziții de procedură – Deciziile Oficiului – Respectarea dreptului la apărare – Conținutul principiului
(Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 75 a doua teză)
3. Marcă comunitară – Definiția și dobândirea mărcii comunitare – Motive absolute de refuz – Mărci lipsite de caracter distinctiv – Marcă tridimensională constituită din forma produsului – Caracter distinctiv – Criterii de apreciere
[Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 7 alin. (1) lit. (b)]
4. Marcă comunitară – Definiția și dobândirea mărcii comunitare – Motive absolute de refuz – Mărci lipsite de caracter distinctiv – Mărci tridimensionale constituite din forma unui produs – Forma unei cutii de joc
[Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 7 alin. (1) lit. (b)]
5. Marcă comunitară – Dispoziții de procedură – Examinare din oficiu a faptelor – Conținut – Obligația de a demonstra exactitatea faptelor notorii – Lipsă
[Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 76 alin. (1)]
6. Marcă comunitară – Deciziile Oficiului – Principiul egalității de tratament – Principiul bunei administrări – Practică decizională anterioară a Oficiului – Principiul legalității – Necesitatea unei examinări stricte și complete în fiecare caz concret
1. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctul 15)
2. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 24 și 25)
3. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 38-40)
4. Este lipsit de caracter distinctiv, în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 privind marca comunitară, semnul constituit dintr‑o cutie dreptunghiulară fabricată din lemn, prevăzută cu un sistem de glisare al tablelor de susținere a pieselor și cu un sistem de închidere a acestor table la ambele capete ale cutiei. Astfel, marca solicitată posedă un sistem de glisare care permite încorporarea celor patru table de joc în cadrul aceluiași ansamblu, iar piesele de joc, precum și suporturile tablelor sunt incluse între cele patru table ce formează pereții de susținere ai ansamblului, care este dotat cu două plăcuțe înșurubate cu rol de sistem de închidere, nefiind necesară o ambalare suplimentară. Fiecare perete lateral are spre interior două canale obținute prin frezare, care permit glisarea celor două perechi de table. Plăcuțele care servesc la închidere sunt de formă dreptunghiulară, rotunjite la capete și cu muchii teșite, fiind fixate de cadru printr‑un șurub.
Având în vedere această descriere, marca solicitată nu se deosebește în mod semnificativ de norma sau de uzanțele sectorului în cauză. Este o practică obișnuită ca jocurile de masă și jucăriile (de exemplu versiunile de jucărie ale jocului de rummy, pentru copii) să fie ambalate și vândute în ambalaje făcute din diverse tipuri de materiale, inclusiv cutii de lemn.
Astfel, este notoriu faptul că produsele în cauză sunt deseori prezentate într‑o cutie dreptunghiulară din lemn. De asemenea, modul de pliere și de asamblare a cutiei a cărei formă constituie marca în discuție, mai exact printr‑un sistem de glisare al tablelor care permite montarea sau asamblarea jocului, nu se diferențiază în mod semnificativ de normele și de uzanțele din sector. Într‑adevăr, este de notorietate existența unor sisteme de glisare similare pentru montarea și asamblarea produselor în cauză. Văzute în ansamblu, diferitele caracteristici ale mărcii solicitate nu permit nici să se considere că marca solicitată se diferențiază în mod semnificativ de normele sau de uzanțele din sectorul în cauză. În consecință, marca solicitată nu are un caracter distinctiv care să permită publicului relevant să identifice produsele în cauză ca provenind de la o întreprindere determinată și, prin urmare, să distingă aceste produse de cele ale altor întreprinderi.
(a se vedea punctele 44-46)
5. În temeiul articolului 76 alineatul (1) din Regulamentul nr. 207/2009 privind marca comunitară, Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) este obligat să examineze din oficiu faptele relevante care ar putea să îl determine să aplice un motiv absolut de refuz prevăzut la articolul 7 alineatul (1) din același regulament. Rezultă că Oficiul poate fi determinat să își întemeieze deciziile pe fapte care nu au fost invocate de solicitant.
Deși, în principiu, revine Oficiului obligația de a stabili, în deciziile sale, exactitatea unor astfel de fapte, situația nu este aceeași atunci când acesta invocă fapte notorii. Prin urmare, nimic nu interzice Oficiului să ia în considerare fapte notorii în aprecierea sa. Reiese că lipsa caracterului distinctiv al mărcii solicitate putea fi constatată în mod legal de Oficiu pe baza unor fapte notorii care rezultă din experiența practică dobândită în general din comercializarea produselor de consum general, fără a fi necesar să prezinte exemple specifice.
(a se vedea punctele 47 și 48)
6. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctul 52)