Language of document : ECLI:EU:T:2016:6

Cauza T‑549/13

Republica Franceză

împotriva

Comisiei Europene

„Agricultură – Restituiri la export – Carne de pasăre – Stabilirea restituirilor la 0 euro – Obligația de motivare – Posibilitatea Comisiei de a se limita la o motivare standard – Practica obișnuită a Comisiei în materie de stabilire a restituirilor – Articolul 164 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 – Caracter nelimitativ al criteriilor prevăzute”

Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a cincea) din 14 ianuarie 2016

1.      Acte ale instituțiilor – Motivare – Obligație – Conținut – Decizie care se înscrie în linia deciziilor precedente – Admisibilitatea unei motivări sumare – Decizie de stabilire a valorii restituirilor la export

(art. 296 al doilea paragraf TFUE)

2.      Agricultură – Organizarea comună a piețelor – Restituiri la export – Stabilirea valorilor – Stabilirea valorii la zero pentru prima dată pentru produsele respective – Admisibilitate

[Regulamentul nr. 1234/2007 al Consiliului, art. 164 alin. (3); Regulamentul nr. 689/2013 al Comisiei]

3.      Agricultură – Organizarea comună a piețelor – Restituiri la export – Stabilirea valorilor – Luare în considerare a evoluției viitoare a politicii agricole comune și a negocierilor în curs în cadrul OMC privind eliminarea sau limitarea restituirilor la export – Admisibilitate

[Regulamentul nr. 1234/2007 al Consiliului, art. 164 alin. (3); Regulamentul nr. 689/2013 al Comisiei]

4.      Agricultură – Politica agricolă comună – Putere de apreciere a instituțiilor Uniunii – Domeniu de aplicare – Control jurisdicțional – Limite

(art. 40 TFUE și 43 TFUE)

5.      Agricultură – Organizarea comună a piețelor – Restituiri la export – Obiect

(art. 39 TFUE)

6.      Agricultură – Organizarea comună a piețelor – Restituiri la export – Stabilirea valorilor – Elemente care trebuie luate în considerare de Comisie

[Regulamentul nr. 1234/2007 al Consiliului, art. 162 alin. (1) și art. 164 alin. (3)]

7.      Agricultură – Organizarea comună a piețelor – Restituiri la export – Stabilirea valorilor – Luare în considerare a situației pieței – Calcul teoretic întemeiat pe diferența dintre prețurile de pe piața Uniunii și prețurile de pe piața mondială – Obligație de a ține cont de situația specială a întreprinderilor exportatoare – Inexistență

[Regulamentul nr. 1234/2007 al Consiliului, art. 164 alin. (3) lit. (a)]

1.      O decizie care se încadrează într‑o practică decizională constantă poate fi motivată în mod succint, în special prin referire la această practică. În schimb, autoritatea Uniunii trebuie să își dezvolte propriul raționament în mod explicit în cazul în care decizia diferă semnificativ de deciziile anterioare. Astfel, atunci când o motivare standard este suficientă, întrucât Comisia s‑a situat, la adoptarea actului în cauză, într‑o practică decizională constantă, referirea în actul în cauză la temeiurile juridice aplicabile îndeplinește obligația de motivare. Printr‑o practică uzuală trebuie să se înțeleagă comportamentul pe care instituția îl adoptă în mod constant, în lumina circumstanțelor care predomină pe piață.

În această privință, date fiind natura periodică a stabilirii valorii restituirilor la export și procedura uniform aplicabilă pentru adoptarea regulamentelor respective, o motivare standard este admisibilă, în măsura în care Comisia acționează în conformitate cu practica sa obișnuită la stabilirea acestei valori. Această concluzie nu poate să fie repusă în discuție pentru motivul că Comisia dispune în general, în domeniul agriculturii, de o mare marjă de apreciere.

(a se vedea punctele 24, 25, 29, 31, 82 și 84)

2.      În cadrul stabilirii valorii restituirilor la export de către Comisie, simplul fapt că valoarea a fost stabilită pentru prima dată la zero pentru produsele în cauză nu înseamnă în mod automat că Comisia s‑a îndepărtat de practica sa obișnuită. În această privință, modificarea valorii restituirilor la export este inerentă sistemului de stabilire periodică a valorii acestor restituiri, astfel încât aceeași motivare poate acoperi valori de restituiri la export foarte diferite.

(a se vedea punctele 45 și 46)

3.      În cadrul stabilirii valorii restituirilor la export de către Comisie, nimic nu o obligă pe aceasta din urmă să ia în considerare faptul că sunt în curs negocieri privind eliminarea restituirilor menționate în cadrul Organizației Mondiale a Comerțului (OMC), atât timp cât aceste negocieri nu au dus la încheierea unui acord obligatoriu. În schimb, Comisia are pe deplin posibilitatea să ia în considerare, la stabilirea valorii restituirilor, evoluția viitoare a politicii agricole comune și negocierile în cadrul OMC, deși aceste elemente nu sunt explicit prevăzute la articolul 164 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1234/2007 de instituire a unei organizări comune a piețelor agricole și privind dispoziții specifice referitoare la anumite produse agricole.

Astfel, adoptarea de acte cu aplicabilitate generală se situează întotdeauna într‑un context politic și economic general. Chiar dacă articolul 164 alineatul (3) menționat prevede în mod explicit anumite criterii de care se poate ține cont, nu este mai puțin adevărat că adoptarea unui regulament de stabilire a valorii restituirilor la export are loc într‑un astfel de context care poate, dacă este cazul, să fie luat în considerare de Comisie. În această privință, nu este întotdeauna necesar să se menționeze acest context general în motivarea unui regulament. Astfel, dat fiind că este absolut normal ca Comisia să ia în considerare contextul politic și economic general, simplul fapt că face acest lucru nu înseamnă că aceasta acționează în afara practicii sale obișnuite. În plus, contextul politic și economic general este în mod normal cunoscut de operatorii în cauză.

Prin urmare, luarea în considerare a unor negocieri în curs în cadrul OMC și a unor orientări politice viitoare nu necesita o mențiune explicită în motivarea Regulamentului nr. 689/2013 de stabilire a restituirilor la export în sectorul cărnii de pasăre, cu excepția cazului în care aceste elemente nu doar ar fi făcut parte din contextul politic și economic general, luat în considerare la stabilirea restituirilor la export, însă ar fi fost rațiunea de a exista a acestui regulament.

În această privință, atunci când există un acord politic privind orientările viitoare ale politicii agricole comune, acest acord face parte din contextul politic și economic general care poate fi luat în considerare de Comisie. Situația este aceeași în ceea ce privește negocierile în curs în cadrul OMC. O asemenea luare în considerare nu înseamnă că Comisia depășește limitele puterii sale de apreciere, chiar dacă lista cu criteriile prevăzute la articolul 164 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1234/2007 ar fi considerată ca fiind limitativă. Astfel, contextul general poate întotdeauna să exercite o influență asupra exercitării puterii de apreciere a Comisiei și o enumerare, chiar limitativă, a criteriilor pe care Comisia le poate lua în considerare nu o poate împiedica să țină cont de acest context general.

(a se vedea punctele 57, 58, 60, 61, 66, 71, 73 și 157)

4.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 89)

5.      Rațiunea de a exista a restituirilor la export este de a permite Uniunii să transfere surplusurile prezente pe piața internă ale produsului în cauză către țări terțe. Scopul regimului de restituiri la export nu este să subvenționeze un exportator oarecare, ci să faciliteze, dacă este nevoie, exporturile în cadrul realizării obiectivelor politicii agricole comune, astfel cum sunt prevăzute la articolul 39 TFUE, cu alte cuvinte în special să stabilizeze piețele și să asigure un nivel de viață echitabil populației agricole, precum și prețuri rezonabile consumatorilor.

(a se vedea punctul 92)

6.      În materie de stabilire a valorii restituirilor la export, potrivit modului de redactare a articolului 164 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1234/2007 de instituire a unei organizări comune a piețelor agricole și privind dispoziții specifice referitoare la anumite produse agricole, Comisia trebuie să țină cont de unul sau de mai multe dintre elementele prevăzute de această dispoziție. Potrivit acestui mod de redactare, este posibil chiar ca Comisia să se întemeieze numai pe unul dintre elementele prevăzute de această dispoziție. Această dispoziție nu stabilește nici o ierarhie între aceste diferite elemente. Nimic nu exclude ca Comisia să poată acorda o importanță deosebită, de exemplu, elementului care figurează la articolul 164 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul nr. 1234/2007, și anume obiectivele organizării pieței comune, care sunt asigurarea unei situații echilibrate și dezvoltarea naturală a prețurilor și a schimburilor comerciale pe această piață. Așadar, Comisia poate, la stabilirea valorii restituirilor la export, să acorde mai multă importanță rezultatului analizei de piață decât rezultatului calculului teoretic al valorii restituirilor la export, întemeiat pe diferența dintre prețurile pe piața Uniunii și prețurile pe piața mondială.

Pe de altă parte, din formularea articolului 164 alineatul (3) menționat rezultă că Comisia este obligată să țină cont cel puțin de unul dintre elementele enumerate la acest articol. Cu toate acestea, nu rezultă din această formulare că lista acestor elemente este limitativă. În plus, împrejurarea că, potrivit articolului 162 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1234/2007, chiar acordarea restituirilor la export este facultativă militează în favoarea unei foarte mari marje de apreciere și a unei mari flexibilități în favoarea Comisiei atunci când este vorba despre a stabili valoarea acestora.

(a se vedea punctele 96, 148 și 150)

7.      În materie de stabilire a valorii restituirilor la export, calculul teoretic al valorii restituirilor menționate, întemeiat pe diferența dintre prețurile pe piața Uniunii și prețurile pe piața mondială, privește numai aspectul dacă o restituire la export a unei valori pozitive este necesară pentru exportatorii din sectorul în cauză pentru a fi în măsură să vândă produsele lor în regiunile vizate de aceste restituiri. Cu toate acestea, în cadrul analizei globale a situației pieței, Comisia nu este obligată să ia în considerare situația specială a întreprinderilor exportatoare. Chiar dacă o restituire la export este necesară pentru exportatori pentru a fi în măsură să își vândă produsele, aceasta nu înseamnă că este necesar, având în vedere situația globală a pieței, să se stabilească restituiri la export cu valoare pozitivă.

Prin urmare, este posibil ca analiza situației pieței să permită Comisiei să considere că situația pe piața Uniunii este stabilă și că nu este necesar să se stabilească restituiri la export cu o valoare pozitivă pentru a asigura stabilitatea pieței și pentru a asigura un nivel de viață echitabil populației agricole. Într‑o astfel de situație, Comisia are posibilitatea să nu acorde restituiri la export sau să stabilească valoarea lor la zero, chiar dacă rezultatul calculului teoretic al valorii restituirilor la export este pozitiv. O astfel de ipoteză nu este limitată la situații în care există un deficit al produsului în cauză sau o criză gravă pe piața Uniunii.

(a se vedea punctele 98 și 99)