Cauza C‑393/09

Bezpečnostní softwarová asociace – Svaz softwarové ochrany

împotriva

Ministerstvo kultury

(cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Nejvyšší správní soud)

„Proprietate intelectuală — Directiva 91/250/CEE — Protecția juridică a programelor pentru calculator — Noțiunea «oricare formă de exprimare a unui program pentru calculator» — Includerea sau neincluderea interfeței grafice cu utilizatorul a unui program — Drept de autor — Directiva 2001/29/CE — Drept de autor și drepturi conexe în societatea informațională — Difuzare a unei interfețe grafice cu utilizatorul în cadrul programelor de televiziune — Comunicare publică a unei opere”

Sumarul hotărârii

1.        Întrebări preliminare — Competența Curții — Limite — Litigiu anterior aderării unui stat la Uniunea Europeană

(Art. 267 TFUE)

2.        Apropierea legislațiilor — Drept de autor și drepturi conexe — Directiva 91/250 — Protecția juridică a programelor pentru calculator — Domeniu de aplicare

[Directiva 2001/29 a Parlamentului European și a Consiliului; Directiva 91/250 a Consiliului, art. 1 alin. (2)]

3.        Apropierea legislațiilor — Drept de autor și drepturi conexe — Directiva 2001/29 — Armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și ale drepturilor conexe în societatea informațională — Comunicare publică a unei opere protejate

[Directiva 2001/29 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 3 alin. (1)]

1.        Atunci când întrebările preliminare se referă la interpretarea dreptului Uniunii, Curtea se pronunță fără a avea nevoie, în principiu, să se preocupe de circumstanțele care au determinat instanțele naționale să îi adreseze întrebările și de circumstanțele în care acestea intenționează să aplice prevederea de drept al Uniunii supusă interpretării Curții.

Situația ar fi diferită numai în cazurile în care prevederea de drept al Uniunii supusă interpretării Curții nu ar fi aplicabilă în ceea ce privește faptele din acțiunea principală, care s‑ar fi produs anterior aderării unui nou stat membru la Uniune, sau atunci când ar fi evident că respectiva prevedere nu poate fi aplicabilă.

(a se vedea punctele 25 și 26)

2.        Interfața grafică cu utilizatorul nu constituie o formă de exprimare a unui program pentru calculator în sensul articolului 1 alineatul (2) din Directiva 91/250 privind protecția juridică a programelor pentru calculator și nu poate beneficia de protecția prin dreptul de autor asupra programelor pentru calculator în temeiul acestei directive.

Astfel, orice formă de exprimare a unui program pentru calculator trebuie să fie protejată din momentul în care reproducerea sa ar genera reproducerea programului pentru calculator însuși, permițând astfel calculatorului să își îndeplinească funcția. Or, potrivit celui de al zecelea și celui de al unsprezecelea considerent ale Directivei 91/250, interfețele sunt părți ale programului pentru calculator care asigură interconexiunea și interacțiunea tuturor elementelor software și hardware cu alte componente software și hardware, precum și cu utilizatorii pentru a permite deplina funcționare a acestora. În principal, interfața grafică cu utilizatorul este o interfață de interacțiune, care permite o comunicare între programul pentru calculator și utilizator. În aceste condiții, interfața grafică cu utilizatorul nu permite reproducerea acestui program pentru calculator, ci constituie doar un element al acestui program prin intermediul căruia utilizatorii exploatează funcționalitățile acestui program.

În schimb, o astfel de interfață poate beneficia de protecția prin dreptul de autor ca operă, în temeiul Directivei 2001/29 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională, dacă această interfață constituie o creație intelectuală proprie autorului său. Instanța națională are obligația să verifice dacă această situație se regăsește în litigiul cu care este sesizată ținând cont în special de dispunerea sau de configurația specifică a tuturor elementelor componente ale interfeței grafice cu utilizatorul pentru a stabili care îndeplinesc criteriul originalității. În această privință, criteriul menționat nu poate fi îndeplinit de componentele interfeței grafice cu utilizatorul care s‑ar caracteriza doar prin funcția lor tehnică.

(a se vedea punctele 38-42, 47, 48 și 51 și dispozitiv 1)

3.        Difuzarea unei interfețe grafice cu utilizatorul în cadrul programelor de televiziune nu constituie o comunicare publică a unei opere protejate prin dreptul de autor în sensul articolului 3 alineatul (1) din Directiva 2001/29 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională.

Desigur, difuzarea unei opere în cadrul programelor de televiziune este, în principiu, o comunicare publică pe care autorul acesteia are dreptul exclusiv de a o autoriza sau de a o interzice, iar interfața grafică cu utilizatorul poate, în plus, să constituie o creație intelectuală proprie autorului său. Cu toate acestea, chiar dacă interfața grafică cu utilizatorul este afișată cu ocazia difuzării unei emisiuni în cadrul programelor de televiziune, telespectatorii recepționează comunicarea acestei interfețe grafice cu utilizatorul doar în mod pasiv, fără posibilitatea de a interveni. Aceștia nu pot utiliza funcția interfeței respective, care constă în a permite o interacțiune între programul pentru calculator și utilizator. Dat fiind că, prin difuzarea programelor de televiziune, interfața grafică cu utilizatorul nu este pusă la dispoziția publicului, astfel încât persoanele care îl alcătuiesc să poată avea acces la elementul esențial ce caracterizează interfața, și anume interacțiunea cu utilizatorul, nu există o comunicare publică a interfeței grafice cu utilizatorul în sensul articolului 3 alineatul (1) din Directiva 2001/29.

(a se vedea punctele 55-58 și dispozitiv 2)