HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a șaptea)
20 septembrie 2017(*)
„Marcă a Uniunii Europene – Procedură de opoziție – Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative BADTORO – Mărcile Uniunii Europene verbale și marca națională figurativă anterioare TORO – Motiv relativ de refuz – Risc de confuzie – Similitudinea semnelor – Similitudinea produselor și a serviciilor – Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009”
În cauza T‑350/13,
Jordi Nogues, SL, cu sediul în Barcelona (Spania), reprezentată de J. Fernández Castellanos, de M. J. Sanmartín Sanmartín și de E. López Parés, avocați,
reclamantă,
împotriva
Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO), reprezentat inițial de V. Melgar și de J. Crespo Carrillo, ulterior de J. Crespo Carillo, în calitate de agenți,
pârât,
cealaltă parte din procedura care s‑a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal, fiind
Grupo Osborne, SA, cu sediul în El Puerto de Santa María (Spania), reprezentată de J. M. Iglesias Monravá, avocat,
având ca obiect o acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a EUIPO din 16 aprilie 2013 (cauza R 1446/2012‑2) privind o procedură de opoziție între Grupo Osborne și Jordi Nogues,
TRIBUNALUL (Camera a șaptea),
compus din domnul M. van der Woude, președinte, domnul I. Ulloa Rubio și doamna A. Marcoulli (raportor), judecători,
grefier: domnul J. Palacio González, administrator principal,
având în vedere cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 2 iulie 2013,
având în vedere memoriul în răspuns al EUIPO depus la grefa Tribunalului la 24 septembrie 2013,
având în vedere memoriul în răspuns depus de intervenientă la grefa Tribunalului la 7 octombrie 2013,
având în vedere ordonanța de suspendare a procedurii din 18 decembrie 2013,
având în vedere scrisoarea Tribunalului din 1 martie 2016 prin care părțile au fost informate că Tribunalul a luat cunoștință de decizia Tribunalului pentru mărci ale Uniunii Europene nr. 1 din Alicante (Spania) și că fază scrisă a procedurii a fost închisă,
având în vedere cererea de conexare a prezentei cauze cu cauza T‑386/15, în temeiul articolului 50 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, și observațiile părților în această privință,
având în vedere decizia din 13 mai 2016 de refuz al conexării prezentei cauze cu cauza T‑386/15,
în urma ședinței din 15 decembrie 2016,
având în vedere ordonanța din 15 februarie 2017 privind redeschiderea fazei orale a procedurii,
având în vedere observațiile EUIPO și ale intervenientei depuse la grefa Tribunalului la 1 și, respectiv, la 6 martie 2017,
pronunță prezenta
Hotărâre
Istoricul cauzei
1 La 1 decembrie 2010, reclamanta, Jordi Nogues, SL, a depus o cerere de înregistrare a unei mărci a Uniunii Europene la Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO), în temeiul Regulamentului (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca Uniunii Europene (JO 2009, L 78, p. 1).
2 Marca a cărei înregistrare a fost solicitată este semnul figurativ următor:
3 Produsele și serviciile pentru care s‑a solicitat înregistrarea fac parte din clasele 25, 34 și 35 în sensul Aranjamentului de la Nisa privind clasificarea internațională a produselor și serviciilor în vederea înregistrării mărcilor din 15 iunie 1957, cu revizuirile și modificările ulterioare, și corespund, pentru fiecare dintre aceste clase, următoarei descrieri:
– clasa 25: „Articole de îmbrăcăminte și încălțăminte, articole pentru acoperirea capului”;
– clasa 34: „Tutun; articole pentru fumători; chibrituri”;
– clasa 35: „Servicii de import; export; reprezentanțe comerciale; vânzare în magazine și prin intermediul rețelelor informatice mondiale de articole de librărie și papetărie, lenjerie, ustensile și recipiente pentru uz casnic sau pentru bucătărie, obiecte de decor, articole pentru fumători și cadouri; publicitate; conducerea și administrarea afacerilor; lucrări de birou”.
4 Cererea de înregistrare a mărcii Uniunii Europene a fost publicată în Buletinul mărcilor comunitare nr. 9/2011 din 14 ianuarie 2011.
5 La 12 aprilie 2011, intervenienta, Grupo Osborne, SA, a formulat opoziție, în temeiul articolului 41 din Regulamentul nr. 207/2009, la înregistrarea mărcii solicitate pentru produsele vizate la punctul 3 de mai sus.
6 Opoziția era întemeiată pe următoarele mărci anterioare:
– marca spaniolă figurativă anterioară depusă la 15 iulie 2010 și înregistrată la 13 decembrie 2010 sub numărul 2939631, care desemnează „brichete și articole pentru fumători”, cuprinse în clasa 34, reprodusă în continuare:
– marca Uniunii Europene verbală anterioară TORO depusă la 13 septembrie 2002 și înregistrată la 5 august 2010 sub numărul 2844264, care desemnează „articole de îmbrăcăminte și încălțăminte, articole pentru acoperirea capului; curele”, cuprinse în clasa 25;
– marca Uniunii Europene verbală anterioară TORO, depusă la 23 iunie 2000 și înregistrată la 3 ianuarie 2007 sub numărul 1722362, care desemnează „servicii de publicitate; conducerea și administrarea afacerilor; lucrări de birou; vânzarea cu amănuntul de produse alimentare și băuturi, în condițiile în care niciunul dintre aceste servicii și/sau produse nu provine și nici nu are legătură cu taurii”, cuprinse în clasa 35;
– marca spaniolă verbală anterioară EL TORO, depusă la 17 iunie 1998 și înregistrată la 8 octombrie 2003 sub numărul 2169043, care desemnează „confecții pentru bărbați, femei sau copii și articole de încălțăminte (cu excepția încălțămintei ortopedice); articole pentru acoperirea capului”, cuprinse în clasa 25;
– marca spaniolă figurativă anterioară, depusă la 16 martie 2010 și înregistrată la 22 iunie 2010 sub numărul 2919417, care desemnează servicii de „vânzare cu amănuntul în magazine și prin internet de articole de toate genurile”, cuprinse în clasa 35, reprodusă în continuare:
7 Motivul invocat în susținerea opoziției era existența unui risc de confuzie, astfel cum este vizat la articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009.
8 La 7 iunie 2012, divizia de opoziție a admis în totalitate opoziția. Aceasta a constatat existența unui risc de confuzie pentru ansamblul produselor vizate de marca solicitată ținând seama de mărcile Uniunii Europene verbale anterioare nr. 2844264 și, respectiv, 1722362, precum și de marca spaniolă figurativă anterioară nr. 2939631.
9 La 1 august 2012, reclamanta a formulat o cale de atac la EUIPO, în temeiul articolelor 58-64 din Regulamentul nr. 207/2009, împotriva deciziei diviziei de opoziție.
10 Prin decizia din 16 aprilie 2013 (denumită în continuare „decizia atacată”), Camera a doua de recurs a EUIPO a respins calea de atac formulată de reclamantă. În special, aceasta a considerat că produsele vizate de semnele în conflict erau în parte identice și în parte similare. În plus, ținând seama de caracterul distinctiv normal al mărcilor anterioare, chiar în condițiile în care mai multe mărci spaniole înregistrate cuprindeau cuvântul „toro”, de importanța elementului comun „toro”, care justifică existența unor similitudini de ordin fonetic, conceptual și, într‑o mai mică măsură, vizual, și având în vedere, în orice caz, inexistența unei coexistențe pașnice între semnele în conflict pe piața spaniolă, aceasta a constatat existența unui risc de confuzie, în sensul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009.
Concluziile părților
11 Reclamanta solicită Tribunalului:
– anularea deciziei atacate;
– obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.
12 EUIPO și intervenienta solicită Tribunalului:
– respingerea acțiunii;
– obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept
13 În susținerea acțiunii formulate, reclamanta invocă un motiv unic, întemeiat pe încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009. În opinia acesteia, camera de recurs a apreciat în mod eronat că ar exista un risc de confuzie între semnele în conflict.
Observații introductive
14 Potrivit articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009, la opoziția titularului unei mărci anterioare, se respinge înregistrarea mărcii solicitate atunci când, din cauza identității sau a asemănării sale cu marca anterioară și din cauza identității sau a asemănării produselor sau serviciilor pe care le desemnează cele două mărci, există un risc de confuzie pe teritoriul în care este protejată marca anterioară. Riscul de confuzie include riscul de asociere cu marca anterioară. Pe de altă parte, în temeiul articolului 8 alineatul (2) litera (a) punctul (ii) din Regulamentul nr. 207/2009, prin mărci anterioare trebuie să se înțeleagă mărcile înregistrate într‑un stat membru a căror dată de depunere este anterioară cererii de înregistrare a mărcii Uniunii Europene.
15 Potrivit unei jurisprudențe constante, constituie risc de confuzie riscul ca publicul să creadă că produsele sau serviciile în cauză provin de la aceeași întreprindere sau de la întreprinderi legate din punct de vedere economic. Potrivit aceleiași jurisprudențe, riscul de confuzie trebuie apreciat în mod global, potrivit percepției pe care publicul relevant o are asupra produselor sau serviciilor în cauză, și ținând seama de toți factorii pertinenți în speță, în special de interdependența dintre similitudinea semnelor și cea a produselor sau serviciilor desemnate [a se vedea Hotărârea din 9 iulie 2003, Laboratorios RTB/OAPI – Giorgio Beverly Hills (GIORGIO BEVERLY HILLS), T‑162/01, EU:T:2003:199, punctele 30-33 și jurisprudența citată].
16 În sensul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009, un risc de confuzie presupune în același timp o identitate sau o similitudine între mărcile în conflict, precum și o identitate sau o similitudine între produsele sau serviciile pe care acestea le desemnează. Sunt avute în vedere aici condiții cumulative [a se vedea Hotărârea din 22 ianuarie 2009, Commercy/OAPI – easyGroup IP Licensing (easyHotel), T‑316/07, EU:T:2009:14, punctul 42 și jurisprudența citată].
17 Potrivit jurisprudenței, în cadrul aprecierii globale a riscului de confuzie, este necesar să se ia în considerare consumatorul mediu al categoriei de produse vizate, normal informat și suficient de atent și de avizat. Trebuie de asemenea să se ia în considerare faptul că nivelul de atenție al consumatorului mediu poate să varieze în funcție de categoria de produse sau de servicii în cauză [a se vedea Hotărârea din 13 februarie 2007, Mundipharma/OAPI – Altana Pharma (RESPICUR), T‑256/04, EU:T:2007:46, punctul 42 și jurisprudența citată].
18 Pe de altă parte, în cazul în care protecția oferită de marca anterioară se întinde la ansamblul Uniunii Europene, trebuie luată în considerare percepția asupra mărcilor aflate în conflict pe care o are consumatorul produselor sau serviciilor în cauză de pe teritoriul respectiv. Totuși, trebuie amintit că, pentru a refuza înregistrarea unei mărci a Uniunii Europene, este suficient ca un motiv relativ de refuz în sensul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 să existe într‑o parte a Uniunii [a se vedea în acest sens Hotărârea din 14 decembrie 2006, Mast‑Jägermeister/OAPI – Licorera Zacapaneca (VENADO cu cadru și altele), T‑81/03, T‑82/03 și T‑103/03, EU:T:2006:397, punctul 76 și jurisprudența citată].
19 În speță, în ceea ce privește definiția publicului relevant, camera de recurs a considerat că produsele din clasele 25 și 34 se adresau marelui public și că serviciile din clasa 35 se adresau în egală măsură marelui public și unui public specializat. De aici a dedus că existența unui risc de confuzie trebuia apreciată ținând seama de percepția pe care o are cu privire la semne un consumator mediu care aparține atât marelui public, cât și unui public specializat, în special un consumator spaniol, în condițiile în care opoziția era întemeiată pe mărci spaniole.
20 Această stabilire a publicului relevant, care de altfel nu este contestată de reclamantă, trebuie să fie confirmată pentru aceleași motive precum cele expuse în decizia atacată.
21 În ceea ce privește compararea produselor și serviciilor desemnate de semnele în conflict, părțile împărtășesc în mod în mod întemeiat concluzia că produsele și serviciile vizate din clasele 25 și 35 sunt identice, iar produsele vizate din clasa 34 sunt fie identice, fie similare.
22 În lumina acestor considerații este necesar să se examineze, având în vedere aprecierea expusă de camera de recurs în decizia atacată, argumentația reclamantei întemeiată pe încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009.
Cu privire la compararea semnelor în conflict
23 Reiese din jurisprudență că aprecierea globală a riscului de confuzie trebuie să se întemeieze, în ceea ce privește similitudinea vizuală, fonetică sau conceptuală dintre semnele în conflict, pe impresia de ansamblu produsă de acestea, ținând seama în special de elementele lor distinctive și dominante. Percepția asupra mărcilor pe care o are consumatorul mediu al produselor sau serviciilor în cauză are un rol determinant în aprecierea globală a riscului menționat. În această privință, consumatorul mediu percepe în mod normal o marcă ca pe un tot și nu face o examinare a diferitor detalii ale acesteia (a se vedea Hotărârea din 12 iunie 2007, OAPI/Shaker, C‑334/05 P, EU:C:2007:333, punctul 35 și jurisprudența citată).
24 Pe de altă parte, aprecierea similitudinii dintre două mărci nu se poate limita la luarea în considerare numai a unei componente a unei mărci complexe și la compararea acesteia cu o altă marcă. Dimpotrivă, comparația trebuie să se facă prin examinarea mărcilor în cauză, apreciată fiecare ca întreg, ceea ce nu exclude faptul că impresia de ansamblu produsă în memoria publicului relevant de o marcă complexă poate să fie dominată, în anumite împrejurări, de una sau mai multe dintre componentele sale (a se vedea Hotărârea din 12 iunie 2007, OAPI/Shaker, C‑334/05 P, EU:C:2007:333, punctul 41 și jurisprudența citată). Aprecierea similitudinii se va putea face exclusiv pe baza elementului dominant numai dacă toate celelalte componente ale mărcii sunt neglijabile. Aceasta ar putea fi situația, printre altele, atunci când acest component poate să domine prin el însuși imaginea acestei mărci pe care publicul relevant o păstrează în memorie, astfel încât toate celelalte componente ale mărcii sunt neglijabile în impresia de ansamblu produsă de aceasta (a se vedea în acest sens Hotărârea din 20 septembrie 2007, Nestlé/OAPI, C‑193/06 P, nepublicată, EU:C:2007:539, punctul 43).
25 În speță, camera de recurs a reținut o impresie globală de similitudine a semnelor în conflict din cauza coincidenței lor verbale și conceptuale ca urmare a prezenței termenului „toro”, care ar fi ușor de recunoscut în cadrul mărcii solicitate și care, în primul rând, ar constitui singurul component al mărcii Uniunii Europene verbale anterioare și singurul element verbal al mărcii spaniole figurative anterioare, în al doilea rând, ar prezenta un caracter distinctiv și, în al treilea rând, nu ar ocupa o poziție secundară în marca solicitată. În ceea ce privește mărcile anterioare pur verbale, camera de recurs a considerat că similitudinea era amplificată de faptul că termenul „toro” păstra o poziție distinctivă autonomă în cadrul mărcii solicitate.
Cu privire la elementele distinctive și dominante ale semnelor în conflict
26 În speță, rezultă în special din cuprinsul punctelor 31, 32 și 42 din decizia atacată că, potrivit camerei de recurs, niciunul dintre elementele care compun marca solicitată nu domină impresia vizuală a acesteia, în timp ce marca spaniolă figurativă anterioară este dominată de elementul verbal „toro”. Astfel cum s‑a arătat la punctul 25 de mai sus, camera de recurs a considerat de asemenea că elementul verbal „toro” ocupa o poziție distinctivă autonomă în cadrul mărcii solicitate.
27 Reclamanta reproșează camerei de recurs că a efectuat o comparație fragmentată și necorespunzătoare a semnelor în conflict. Aceasta ar fi denaturat astfel „imaginea de ansamblu” a mărcii solicitate considerând în mod eronat că niciun element nu domina impresia vizuală a acesteia și că termenul „toro” nu ocupa un loc secundar, în condițiile în care termenul menționat apare la sfârșitul semnului și este precedat de un element grafic original de dimensiuni net superioare a cărui importanță nu poate fi subestimată. Reclamanta mai susține că, în mod eronat, camera de recurs a aplicat jurisprudența rezultată din Hotărârea din 6 octombrie 2005, Medion (C‑120/04, EU:C:2005:594), deși împrejurările cauzei sunt radical diferite, în special în condițiile în care termenul „toro” nu apare în mod autonom în marca solicitată. Procedând astfel, camera de recurs ar fi încălcat principiul comparației potrivit impresiei de ansamblu.
28 EUIPO și intervenienta contestă aceste argumente.
29 În primul rând trebuie amintit că deși, atunci când o marcă este compusă din elemente verbale și figurative, primele sunt, în principiu, în mai mare măsură distinctive decât cele din urmă, întrucât consumatorul mediu se va referi cu mai multă ușurință la produsele în cauză prin citarea numelui mărcii decât prin descrierea elementului figurativ al acesteia, nu rezultă că elementele verbale ale unei mărci trebuie să fie considerate întotdeauna ca fiind în mai mare măsură distinctive decât elementele figurative. Astfel, în cazul unei mărci complexe, elementul figurativ poate deține un loc echivalent cu cel al elementului verbal [Hotărârea din 6 octombrie 2015, Monster Energy/OAPI – Balaguer (icexpresso + energy coffee), T‑61/14, nepublicată, EU:T:2015:750, punctul 37]. Trebuie examinate atunci calitățile intrinseci ale elementului figurativ și cele ale elementului verbal ale mărcii contestate, precum și pozițiile lor respective pentru a identifica componentul dominant [a se vedea în acest sens Hotărârea din 16 ianuarie 2008, Inter‑Ikea/OAPI – Waibel (idea), T‑112/06, nepublicată, EU:T:2008:10, punctul 49].
30 În speță, elementul figurativ al mărcii solicitate este un desen fantezist care reprezintă un taur cu coarne mari și o expresie nemulțumită. În această privință, în primul rând, mărimea sa în cadrul mărcii solicitate, proeminentă, o depășește în mod semnificativ pe cea a elementului verbal. În al doilea rând, elementul figurativ este plasat deasupra elementului verbal. În al treilea rând, taurul reprezentat este masiv, negru și deosebit de original. În aceste condiții, este necesar să se considere că atenția publicului va fi deturnată de la elementul verbal, plasat dedesubt, datorită caracterului fantezist și mărimii elementului figurativ. Prin urmare, reclamanta susține în mod întemeiat că, la punctul 31 din decizia atacată, în mod eronat camera de recurs a apreciat că niciunul dintre elementele combinate ale mărcii solicitate nu domina impresia vizuală. În consecință, elementul verbal al mărcii solicitate, inclusiv termenul „toro”, ocupă o poziție secundară în marca solicitată.
31 Totuși, după cum a subliniat camera de recurs la punctul 31 din decizia atacată, elementul verbal este reprodus cu majuscule. În pofida dimensiunilor importante ale elementului figurativ, elementul verbal este în mod clar vizibil. În aceste condiții, caracterul dominant al elementului figurativ al mărcii solicitate nu poate face că elementul verbal „badtoro” să devină neglijabil în impresia de ansamblu a mărcii [a se vedea prin analogie Hotărârea din 8 septembrie 2010, Kido/OAPI – Amberes (SCORPIONEXO), T‑152/08, nepublicată, EU:T:2010:357, punctul 66, și Hotărârea din 23 aprilie 2015, Iglotex/OAPI – Iglo Foods Group (IGLOTEX), T‑282/13, nepublicată, EU:T:2015:226, punctele 53 și 54].
32 În al doilea rând, în ceea ce privește aplicarea de către camera de recurs a Hotărârii din 6 octombrie 2005, Medion (C‑120/04, EU:C:2005:594), trebuie amintit că, potrivit jurisprudenței rezultate din această hotărâre, chiar dacă un element comun semnelor în conflict nu poate fi considerat ca dominând impresia de ansamblu, elementul respectiv trebuie luat în considerare la aprecierea similitudinii acestora, în măsura în care conține în interiorul său marca anterioară și își menține o poziție distinctivă autonomă în marca compusă, concret, din acest element și cel a cărui înregistrare se solicită. Astfel, în ipoteza în care un element comun păstrează o poziție distinctivă autonomă în cadrul semnului compus, impresia de ansamblu produsă de acel semn poate determina publicul să creadă că produsele sau serviciile în cauză provin cel puțin de la întreprinderi legate din punct de vedere economic, caz în care trebuie reținută existența unui risc de confuzie (Hotărârea din 22 octombrie 2015, BGW, C‑20/14, EU:C:2015:714, punctul 38).
33 Analiza existenței sau a inexistenței unei poziții distinctive autonome a unuia dintre elementele unui semn compus urmărește astfel să le determine pe acelea dintre elementele respective care vor fi percepute de publicul relevant [a se vedea Hotărârea din 28 ianuarie 2016, Novomatic/OAPI – Simba Toys (African SIMBA), T‑687/14, nepublicată, EU:T:2016:37, punctul 135 și jurisprudența citată].
34 În această privință, Curtea a precizat că un element al unui semn compus nu păstrează o astfel de poziție distinctivă autonomă în cazul în care acest element formează cu celălalt sau cu celelalte elemente ale semnului, privite împreună, o unitate care are un sens diferit în raport cu sensul elementelor respective privite separat (Hotărârea din 8 mai 2014, Bimbo/OAPI, C‑591/12 P, EU:C:2014:305, punctul 25).
35 Mai trebuie precizat că, deși consumatorul mediu percepe o marcă în mod normal ca pe un tot și nu face o examinare a diferitor detalii ale acesteia, nu este mai puțin adevărat că, la percepția unui semn verbal, acesta va identifica elementele verbale care îi sugerează o semnificație concretă sau care seamănă cu anumite cuvinte pe care le cunoaște [a se vedea în acest sens Hotărârea din 13 februarie 2007, RESPICUR, T‑256/04, EU:T:2007:46, punctul 57, și Hotărârea din 13 februarie 2008, Sanofi‑Aventis/OAPI – GD Searle (ATURION), T‑146/06, nepublicată, EU:T:2008:33, punctul 58].
36 În speță, astfel cum a precizat camera de recurs la punctul 35 din decizia atacată, publicul hispanofon, precum și acea parte a publicului Uniunii care înțelege semnificația cuvântului „toro” vor identifica acest termen în cadrul elementului verbal. Or, acest termen este unicul component sau unicul element verbal al mărcilor anterioare.
37 În această privință, este necesar să se amintească mai întâi că elementul verbal al mărcii solicitate ocupă, contrar concluziilor camerei de recurs, o poziție secundară în cadrul semnului.
38 Pe de altă parte, este necesar să se observe că termenul „toro” este situat la finalul semnului și că este precedat de termenul „bad”. Cu privire la acest aspect, se poate aminti că consumatorul acordă în mod normal mai multă atenție părții inițiale a cuvintelor [a se vedea în acest sens Hotărârea din 17 martie 2004, El Corte Inglés/OAPI – González Cabello și Iberia Líneas Aéreas de España (MUNDICOR), T‑183/02 și T‑184/02, EU:T:2004:79, punctul 81, și Hotărârea din 16 martie 2005, L'Oréal/OAPI – Revlon (FLEXI AIR), T‑112/03, EU:T:2005:102, punctele 64 și 65].
39 În plus, marca solicitată este constituită dintr‑un element verbal unic, și anume termenul „badtoro”, creat prin juxtapunerea termenilor „bad” și „toro”. Faptul că nu există nicio separație între cei doi termeni amplifică percepția unitară a elementului verbal, care va fi înțeles, cel puțin de o parte a publicului hispanofon și a publicului care înțelege termenul „toro”, ca însemnând „taur fioros sau rău” [a se vedea prin analogie Hotărârea din 29 septembrie 2011, Procter & Gamble Manufacturing Cologne/OAPI – Natura Cosméticos (NATURAVIVA), T‑107/10, nepublicată, EU:T:2011:551, punctul 34]. În acest sens, elementul verbal face trimitere chiar la reprezentarea fantezistă a unui taur, care, ținând seama de poziția sa predominantă în cadrul mărcii solicitate și de singularitatea sa, astfel cum se arată la punctul 30 de mai sus, va fi probabil elementul pe care publicul relevant va tinde să îl recunoască și să îl păstreze în memorie, mai mult decât animalul ca atare. În consecință, elementul verbal „badtoro” va fi examinat împreună cu elementul figurativ, ansamblul formând o unitate logică ce se îndepărtează de la simpla denumire a animalului reprodus în mărcile anterioare.
40 În consecință, după ce s‑a amintit că consumatorul percepe o marcă în mod normal ca pe un tot și nu efectuează o analiză a diferitor sale detalii, este necesar să se considere că, în general, acesta nu va percepe în mod autonom și nici nu va memoriza cuvântul „toro” în cadrul mărcii solicitate, în lipsa unei forțe de atracție suficiente a acestuia [a se vedea prin analogie Hotărârea din 24 mai 2012, Grupo Osborne/OAPI – Industria Licorera Quezalteca (TORO XL), T‑169/10, nepublicată, EU:T:2012:261, punctul 42]. În consecință, reclamanta susține în mod întemeiat că respectiva cameră de recurs a considerat în mod eronat că termenul „toro” păstra o poziție distinctivă autonomă în marca solicitată.
41 În lumina acestor considerații este necesar să se aprecieze similitudinea semnelor în conflict.
Cu privire la similitudinea vizuală
42 Reclamanta susține că, contrar concluziilor camerei de recurs, semnele în conflict sunt lipsite de similitudine vizuală.
43 OAPI și intervenienta contestă argumentele reclamantei.
44 În speță, camera de recurs a considerat că, datorită coincidenței elementului verbal „toro”, semnele în conflict prezentau un anumit grad de similitudine, chiar dacă acesta era scăzut, ținând seama de prezența în marca solicitată a elementului verbal „bad”, plasat înaintea elementului verbal „toro”, precum și fie de existența unor diferențe între elementele lor figurative, fie de lipsa de elemente figurative în cuprinsul mărcilor anterioare.
45 În această privință trebuie amintit că respectiva cameră de recurs a plecat de la premisa eronată că termenul „toro” nu ocupa o poziție secundară. În acest context, a acordat o importanță deosebită coincidenței termenului „toro” în semnele în conflict, fără a avea în vedere în prealabil dacă publicul relevant ar putea memoriza în mod autonom termenul „toro” în cadrul mărcii solicitate.
46 Or, deși semnele în conflict au în comun termenul „toro”, ele prezintă numeroase diferențe. Astfel, în raport cu mărcile Uniunii Europene verbale anterioare TORO, marca solicitată prezintă o structură foarte diferită. Astfel, aceasta cuprinde un element figurativ dominant, care reprezintă un taur fantezist și original având la picioare un element verbal compus din cuvântului „toro” precedat de grupul de litere „bad”, ansamblul formând un element verbal unic.
47 În raport cu marca spaniolă figurativă anterioară, structura mărcii solicitate prezintă de asemenea diferențe nete, având în vedere că prima este compusă dintr‑un element figurativ și dintr‑un element verbal dominant plasat alături. Dimpotrivă, marca solicitată este compusă dintr‑un element figurativ dominant și dintr‑un element verbal secundar situat dedesubt. Pe de altă parte, deși ambele elemente figurative reprezintă un taur, ele sunt substanțial diferite. Astfel, marca spaniolă anterioară reprezintă silueta neagră, clasică și integrală a unui taur, văzut din profil. Dimpotrivă, elementul figurativ al mărcii solicitate este un taur fantezist, văzut din față, de culoare neagră. Are trei picioare, precum și coarne și ochi de culoare albă, proeminenți. În sfârșit, semnele opuse diferă în parte în ceea ce privește elementul verbal.
48 În aceste condiții, faptul că mărcile anterioare și marca solicitată cuprind cuvântul „toro” are doar o slabă incidență în comparația lor de ansamblu, în condițiile în care, astfel cum s‑a arătat la punctul 40 de mai sus, acest termen nu păstrează o poziție distinctivă autonomă în cadrul mărcii solicitate, contrar concluziilor camerei de recurs. Cu privire la acest aspect trebuie arătat că impresia vizuală a două mărci care au în comun un același element poate fi diferită, în special atunci când comparația privește, pe de o parte, o marcă verbală, precum mărcile Uniunii Europene anterioare, și, pe de altă parte, o marcă complexă, precum marca solicitată, compusă dintr‑un element figurativ puternic și dintr‑un element verbal în parte diferit, care oferă o impresie vizuală distinctă numai elementului „toro” [a se vedea în acest sens Hotărârea din 8 decembrie 2011, Aktieselskabet af 21. november 2001/OAPI – Parfums Givenchy (only givenchy), T‑586/10, nepublicată, EU:T:2011:722, punctul 33, și Hotărârea din 17 mai 2013, Rocket Dog Brands/OAPI – Julius‑K9 (JULIUS K9), T‑231/12, nepublicată, EU:T:2013:264, punctul 34].
49 În aceste împrejurări, având în vedere diferențele detaliate mai sus între semnele în conflict și ținând seama de ponderea elementelor fiecăruia și de lipsa poziției distinctive autonome a termenului „toro”, este necesar să se considere că, în ansamblu, ele prezintă cel mult un grad de similitudine vizuală foarte scăzut.
Cu privire la similitudinea fonetică
50 Reclamanta susține că, ținând seama de prezența termenului „bad”, plasat înaintea termenului „toro”, camera de recurs ar fi considerat în mod eronat că semnele în conflict erau similare din punct de vedere fonetic. Aceasta arată că semnele respective cuprind un număr de litere diferit, că structura lor determină o cadență și o succesiune de sunete diferite și că termenul „badtoro” are o consonanță străină și nouă pentru consumatorii spanioli.
51 Aceste argumente sunt respinse de EUIPO și de intervenientă.
52 Cu privire la acest aspect, este necesar să se arate că semnele în conflict se deosebesc din punct de vedere fonetic prin silaba suplimentară „bad”, dar au în comun cele două silabe „to” și „ro”. În acest context, succesiunea literelor „d” și „t”, străină publicului spaniol, nu este suficientă pentru a evita ca impresia fonetică de ansamblu a semnelor în conflict să prezinte, ținând seama de concordanța termenului „toro”, un raport de similitudine de grad mediu, după cum a apreciat în mod întemeiat camera de recurs.
Cu privire la similitudinea conceptuală
53 Pe plan conceptual, reclamanta reproșează camerei de recurs că nu a ținut seama de faptul că, spre deosebire de mărcile anterioare pentru care termenul „toro” făcea trimitere la animal, marca solicitată vehicula o idee „complexă” care includea o mascotă care adresa publicului un mesaj universal de sfidare și de nesupunere, precum și denumirea acesteia, constituită din neologismul „badtoro”. Potrivit reclamantei, termenii „bad” și „toro” ar fi deci indisociabili.
54 EUIPO și intervenienta contestă argumentele reclamantei.
55 Cu titlu introductiv, trebuie amintit că, conform jurisprudenței, o similitudine conceptuală decurge din faptul că două mărci utilizează imagini concordante din punctul de vedere al conținutului lor semantic [Hotărârea din 11 noiembrie 1997, SABEL, C‑251/95, EU:C:1997:528, punctul 24, și Hotărârea din 21 aprilie 2010, Peek & Cloppenburg și van Graaf/OAPI – Queen Sirikit Institute of Sericulture (Thai Silk), T‑361/08, EU:T:2010:152, punctul 63].
56 În speță, reiese din decizia atacată că respectiva cameră de recurs s‑a întemeiat, cu titlu principal, pe prezența în semnele în conflict a termenului „toro”. Astfel, aceasta a considerat că, pentru acest motiv, semnele respective erau în parte identice pe plan conceptual pentru publicul care înțelegea semnificația cuvântului „toro”, independent de aspectul dacă înțelegea sau nu înțelegea termenul „bad”. Aceasta a precizat, cu titlu suplimentar, că marca solicitată coincidea de asemenea cu marca figurativă anterioară datorită motivului său grafic care reprezenta un taur. Camera de recurs a concluzionat că, pentru publicul care înțelegea semnificația termenului „toro”, semnele în conflict prezentau similitudini importante. În schimb, camera de recurs a considerat că publicul care nu înțelegea sensul cuvântului „toro” percepea semnele în conflict ca nefiind similare, sau chiar le percepea ca fiind diferite dacă înțelegea semnificația cuvântului „bad”.
57 Trebuie amintit mai întâi că aceste concluzii sunt întemeiate pe premisa eronată că termenul „toro” nu are caracter secundar în marca solicitată. Împrejurarea că respectiva cameră de recurs a considerat că, pentru publicul care nu înțelege termenul „toro”, marca solicitată și marca spaniolă figurativă anterioară ar fi percepute ca nefiind similare deși cuprind fiecare reprezentarea unui taur pune în evidență importanța deosebită acordată coincidenței termenului „toro” în cele două semne.
58 În acest context, trebuie precizat, asemenea camerei de recurs, că, pentru publicul care nu înțelege semnificația termenului „toro”, marca solicitată nu prezintă nicio similitudine conceptuală cu mărcile Uniunii Europene verbale anterioare TORO.
59 În ceea ce privește publicul spaniol sau publicul care înțelege semnificația cuvântului „toro”, după cum s‑a arătat la punctul 36 de mai sus, acesta va identifica elementul verbal al mărcii solicitate ca fiind compus, pe de o parte, din termenul sau din grupul de litere „bad” și, pe de altă parte, din termenul „toro”, altfel spus, din denumirea exactă a animalului în limba spaniolă. Astfel, acest din urmă termen va fi perceput de publicul respectiv ca o referință la animalul menționat și, dacă este cazul, reprezentat în mărcile anterioare, ceea este de natură să apropie semnele în conflict din punct de vedere conceptual.
60 Totuși, deși această trimitere comună la conceptul de taur reiese din semnele în conflict, taurul reprezentat în marca solicitată se apropie mai curând, după cum arată reclamanta, de o mascotă sau de un personaj diferit de animalul menționat sau reprezentat pur și simplu în mărcile anterioare. Astfel, spre deosebire de denumirea „toro” și de silueta clasică a taurului reprezentat în marca figurativă anterioară, taurul din marca solicitată este umanizat, în special prin intermediul ochilor, care, după cum arată reclamanta, vehiculează o atitudine de răutate sau de sfidare. Pe de altă parte, animalul este reprezentat într‑un mod foarte fantezist, cu coarne de dimensiuni exagerate și cu numai trei picioare. Având în vedere expresia taurului reprezentat astfel, elementul verbal „badtoro” va putea fi perceput ca numele acestui personaj.
61 În aceste condiții, trebuie să se considere că, privite împreună, elementul figurativ și elementul verbal al mărcii solicitate vehiculează un concept care se îndepărtează de conceptul clasic al taurului ca animal. Prin urmare, trebuie să se relativizeze similitudinea conceptuală dintre mărcile în conflict, aceasta trebuind să fie privită cel mult ca fiind medie, iar nu importantă, astfel cum a apreciat în mod eronat camera de recurs.
62 Rezultă din ansamblul a ceea ce precedă că respectiva cameră de recurs și‑a întemeiat analiza cu privire la similitudinea semnelor în conflict pe constatarea eronată privind caracterul nedominant al elementului figurativ al mărcii solicitate, supraestimând incidența asupra publicului a prezenței în ambele semne a termenului „toro”. În acest context, având în vedere faptul că, pe de o parte, elementul figurativ, datorită predominanței și a singularității sale, este elementul care va atrage atenția publicului relevant și că, pe de altă parte, termenul „toro” nu păstrează o poziție distinctivă autonomă în cadrul mărcii solicitate, este necesar să se concluzioneze că semnele în conflict prezintă un grad de similitudine vizuală foarte scăzut, un grad de similitudine fonetică mediu și un anumit grad de similitudine conceptuală. În consecință, gradul de similitudine globală între semnele în cauză este scăzut [a se vedea prin analogie Hotărârea din 17 februarie 2011, Annco/OAPI – Freche et fils (ANN TAYLOR LOFT), T‑385/09, EU:T:2011:49, punctul 38].
63 Prin urmare, camera de recurs a considerat în mod eronat că semnele în conflict erau în mod global similare.
Cu privire la riscul de confuzie
64 Trebuie amintit că există un risc de confuzie atunci când, în mod cumulativ, gradul de similitudine a mărcilor în cauză și gradul de similitudine a produselor sau serviciilor desemnate de aceste mărci sunt suficient de ridicate [Hotărârea din 23 octombrie 2002, Matratzen Concord/OAPI – Hukla Germany (MATRATZEN), T‑6/01, EU:T:2002:261, punctul 45, și Hotărârea din 11 ianuarie 2013, Kokomarina/OAPI – Euro Shoe Group (interdit de me gronder IDMG), T‑568/11, nepublicată, EU:T:2013:5, punctul 48].
65 Trebuie amintit de asemenea că, potrivit jurisprudenței, consumatorul mediu al categoriei de produse în cauză are doar rareori posibilitatea de a efectua o comparație directă între diferitele mărci, trebuind să se încreadă în imaginea imperfectă care i‑a rămas în memorie (Hotărârea din 22 iunie 1999, Lloyd Schuhfabrik Meyer, C‑342/97, EU:C:1999:323, punctul 26).
66 În speță, reclamanta contestă concluziile camerei de recurs în privința existenței unui risc de confuzie, susținând că aceasta a omis să ia în considerare caracterul distinctiv atenuat al mărcilor anterioare, deși termenul „toro” face referire la animalul astfel prezentat, în special în Spania, unde taurul este un simbol național, nesusceptibil să facă obiectul unui drept exclusiv conferit unui singur operator. În plus, camera de recurs nu ar fi ținut seama de caracterul „puternic distinctiv intrinsec” al mărcii solicitate, având în vedere originalitatea sa și faptul, care poate fi calificat drept notoriu, că atât reprezentarea grafică, cât și numele personajului inventat de reclamantă fac obiectul unei protecții intelectuale. Pe de altă parte, camera de recurs nu ar fi luat în considerare obiceiurile notorii de consum ale publicului relevant. În sfârșit, reclamanta se prevalează de hotărârile pronunțate de instanțele spaniole competente în domeniul mărcilor Uniunii Europene, ultima dintre cele evocate fiind hotărârea pronunțată la 18 ianuarie 2017 de Tribunal Supremo (Curtea Supremă, Spania).
67 În această privință, camera de recurs a considerat, la punctul 57 din decizia atacată, că, având în vedere impresia globală de similitudine a semnelor în conflict și identitatea produselor și serviciilor desemnate de aceste semne și ținând seama de principiul interdependenței dintre factorii de risc de confuzie, era inevitabil un risc de confuzie, inclusiv un risc de asociere.
68 Cu privire la acest aspect, trebuie amintit că produsele și serviciile în cauză sunt fie identice, fie similare, însă, contrar concluziilor camerei de recurs, semnele în conflict prezintă doar un grad scăzut de similitudine globală.
69 În cadrul unei aprecieri globale a semnelor în conflict, diferențele de ordin vizual, fonetic și conceptual ce există între ele, care rezultă din predominanța și din caracterul fantezist al taurului reprezentat și din termenul „bad”, care precedă termenului „toro” în marca solicitată, precum și unitatea logică ce decurge din elementele verbal și figurativ, examinate împreună, sunt suficiente pentru a se considera că, atunci când se va afla în prezența semnelor respective, publicul relevant nu va stabili o legătură între ele, din moment ce nici elementul figurativ dominant și nici elementul verbal al mărcii solicitate nu coincide cu unicul element sau cu unul dintre elementele mărcilor anterioare. În aceste condiții, în pofida identității sau a similitudinii produselor și serviciilor vizate, este foarte puțin probabil ca acestea, având aplicată marca solicitată, să apară în ochii consumatorilor ca provenind de la întreprinderea titulară a mărcii anterioare sau de la o întreprindere legată din punct de vedere economic de aceasta din urmă [a se vedea în acest sens și prin analogie Hotărârea din 18 decembrie 2008, Torres/OAPI – Bodegas Peñalba López (Torre Albéniz), T‑287/06, EU:T:2008:602, punctul 74].
70 În consecință, fără a fi necesar să se statueze asupra celorlalte argumente invocate de reclamantă, trebuie să se primească motivul întemeiat pe împrejurarea că, atunci când a recunoscut existența unui risc de confuzie între semnele în conflict, EUIPO a încălcat dispozițiile articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 și, prin urmare, să se anuleze decizia atacată.
Cu privire la cheltuielile de judecată
71 Potrivit articolului 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată.
72 În speță, întrucât EUIPO a căzut în pretenții, iar reclamanta nu a solicitat obligarea intervenientei la plata cheltuielilor de judecată, este necesar ca EUIPO să fie obligat să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele ale reclamantei, în conformitate cu concluziile acesteia din urmă.
73 Pe de altă parte, întrucât intervenienta a căzut în pretenții în ceea ce privește concluziile sale, acesta suportă propriile cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera a șaptea)
declară și hotărăște:
1) Anulează Decizia Camerei a doua de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 16 aprilie 2013 (cauza R 1446/2012‑2).
2) EUIPO suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Jordi Nogues, SL.
3) Grupo Osborne, SA suportă propriile cheltuieli de judecată.
van der Woude | Ulloa Rubio | Marcoulli |
Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 20 septembrie 2017.
Semnături