Cauza T‑474/12
Giorgio Giorgis
împotriva
Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne
(mărci, desene și modele industriale) (OAPI)
„Marcă comunitară – Procedură de declarare a nulității – Marcă comunitară tridimensională – Formă de două pahare ambalate – Motiv absolut de refuz – Lipsa caracterului distinctiv – Lipsa caracterului distinctiv dobândit prin utilizare – Articolul 7 alineatul (1) litera (b) și alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009”
Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a șaptea) din 25 septembrie 2014
1. Marcă comunitară – Renunțare, decădere și nulitate – Cauze de nulitate absolută – Înregistrare cu încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 – Aprecierea caracterului distinctiv – Criterii – Perceperea mărcii de către publicul pertinent – Nivel de atenție a publicului
[Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 7 alin. (1) lit. (b)]
2. Marcă comunitară – Renunțare, decădere și nulitate – Cauze de nulitate absolută – Înregistrare cu încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 – Marcă tridimensională constituită din forma ambalajului produsului – Formă de două pahare ambalate
[Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 7 alin. (1) lit. (b) și art. 52 alin. (1) lit. (a)]
3. Marcă comunitară – Renunțare, decădere și nulitate – Cauze de nulitate absolută – Înregistrare cu încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 – Marcă tridimensională constituită din forma ambalajului produsului – Caracter distinctiv – Criterii de apreciere
[Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 7 alin. (1) lit. (b)]
4. Marcă comunitară – Renunțare, decădere și nulitate – Cauze de nulitate absolută – Înregistrare cu încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 – Marcă compusă din mai multe elemente – Posibilitatea autorității competente de a efectua o examinare a fiecăruia dintre elementele constitutive ale mărcii – Necesitatea luării în considerare a percepției globale a combinației de către publicul relevant
[Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 7 alin. (1) lit. (b)]
5. Marcă comunitară – Renunțare, decădere și nulitate – Cauze de nulitate absolută – Înregistrare cu încălcarea articolului 7 – Identificarea mărcii contestate – Imaginea mărcii în cererea de înregistrare
[Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 7 și art. 52 alin. (1) lit. (a)]
6. Marcă comunitară – Renunțare, decădere și nulitate – Cauze de nulitate absolută – Înregistrare cu încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 – Excepție – Dobândirea caracterului distinctiv prin utilizare – Marcă tridimensională – Criterii de apreciere
[Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 7 alin. (3)]
1. Caracterul distinctiv al unei mărci, în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 privind marca comunitară, înseamnă că această marcă permite să se identifice produsele a căror înregistrare a fost solicitată ca provenind de la o întreprindere determinată și, prin urmare, să se distingă acele produse de cele provenite de la alte întreprinderi. Caracterul distinctiv al unei mărci trebuie apreciat, pe de o parte, în raport cu produsele sau cu serviciile pentru care s‑a solicitat înregistrarea și, pe de altă parte, în raport cu percepția publicului relevant, care este reprezentat de consumatorul mediu al acestor produse sau servicii, normal informat și suficient de atent și de avizat.
În această privință, în legătură cu produsele alimentare de consum curent care se adresează tuturor consumatorilor, faptul că consumatorul mediu alege în funcție de gusturile și de preferințele sale nu este de natură să îi confere un nivel de atenție ridicat. Astfel, pentru produsele de consum curent, vândute în general în supermarketuri, ieftine și a căror cumpărare nu este precedată de o perioadă lungă de reflecție, nu este necesar să se considere că consumatorul va da dovadă de un nivel de atenție ridicat cu ocazia cumpărării.
(a se vedea punctele 12, 13, 16 și 17)
2. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 18, 23, 29, 30, 34, 38, 40 și 47)
3. Criteriile de apreciere a caracterului distinctiv al mărcilor tridimensionale care sunt constituite din aspectul ambalajului produsului însuși nu diferă de cele aplicabile celorlalte categorii de mărci. Cu toate acestea, în cadrul aplicării acestor criterii, percepția publicului relevant nu este în mod necesar aceeași în cazul unei mărci tridimensionale care este constituită din aparența ambalajului produsului însuși și în cazul unei mărci verbale sau figurative care constă într‑un semn independent de aspectul produselor pe care le desemnează. Astfel, consumatorul mediu nu este obișnuit să deducă originea produselor în funcție de forma acestora sau de aceea a ambalajului lor, în lipsa oricărui element grafic sau textual, și, prin urmare, stabilirea caracterului distinctiv al unei astfel de mărci tridimensionale ar putea fi mai dificilă decât în cazul unei mărci verbale sau figurative.
În aceste condiții, numai o marcă care se deosebește în mod semnificativ de norma sau uzanțele sectorului și, din acest motiv, este de natură a îndeplini funcția sa esențială de identificare a originii nu este lipsită de caracter distinctiv în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009. În ceea ce privește în special mărcile tridimensionale care sunt constituite din ambalajul produselor care sunt ambalate în comerț pentru motive legate de natura însăși a produsului, acestea trebuie să permită consumatorului mediu al respectivelor produse, normal informat și suficient de atent și de avizat, să distingă, fără să recurgă la o analiză sau la o comparație și fără a da dovadă de o atenție specială, produsul în cauză de cele ale altor întreprinderi.
(a se vedea punctele 19-21)
4. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctul 22)
5. Având în vedere că descrierea mărcii contestate care figurează în decizia camerei de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) corespunde imaginii acestei mărci, astfel cum figurează aceasta în cererea de înregistrare, faptul că reclamantul are propria sa descriere a mărcii contestate, descriere care nu figurează nici în cererea de înregistrare, nici în certificatul de înregistrare, nu este suficient pentru a se considera că camera de recurs a săvârșit o eroare.
(a se vedea punctul 36)
6. Desigur, o marcă tridimensională poate dobândi un caracter distinctiv prin utilizare, chiar dacă este utilizată împreună cu o marcă verbală sau cu o marcă figurativă. Această situație se regăsește în cazul în care marca este constituită din forma produsului sau din ambalajul său, iar acestea sunt sistematic însoțite de o marcă verbală sub care sunt comercializate. Un astfel de caracter distinctiv poate fi dobândit printre altele după un proces normal de familiarizare a publicului în cauză.
Cu toate acestea, identificarea de către mediile interesate a produsului ca provenind de la o întreprindere determinată trebuie să se efectueze grație utilizării mărcii în calitate de marcă. Expresia „utilizare a mărcii în calitate de marcă” trebuie să fie înțeleasă ca referindu‑se la o utilizare a mărcii în vederea identificării de către mediile interesate a produsului sau a serviciului ca provenind de la o întreprindere determinată. Astfel, nu orice utilizare a mărcii constituie în mod necesar o utilizare în calitate de marcă. Or, doar dacă titularul mărcii contestate ar proba concret afirmația potrivit căreia forma ambalajului produselor în cauză era deosebit de bine întipărită în memoria consumatorilor relevanți ca indicație a originii sale comerciale, ar fi eventual posibil să se identifice un prim indiciu în acest sens, și anume că aspectul special al formei tridimensionale a ambalajului produselor în cauză care compune marca contestată permitea ca aceasta să fie diferențiată în raport cu cele care provin de la alți fabricanți.
(a se vedea punctele 55-57)