Cauza T‑473/12
(publicare în extras)
Aer Lingus Ltd
împotriva
Comisiei Europene
„Ajutor de stat – Taxa irlandeză pe transportul aerian de pasageri – Tarif redus pentru destinațiile situate la maximum 300 km de aeroportul din Dublin – Decizie prin care se declară ajutorul incompatibil cu piața internă și prin care se ordonă recuperarea acestuia – Avantaj – Caracter selectiv – Identificarea beneficiarilor ajutorului – Articolul 14 din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 – Obligația de motivare”
Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a noua) din 5 februarie 2015
1. Ajutoare acordate de state – Recuperarea unui ajutor ilegal – Restabilirea situației anterioare – Calculul sumei care trebuie recuperată – Obligația Comisiei de a stabili o sumă efectiv corespunzătoare avantajului real al ajutorului – Întindere – Avantaj care rezultă din aplicarea unui impozit indirect la o rată națională redusă colectat de la companiile aeriene – Modalități de calcul – Obligația Comisiei de a identifica beneficiarii ajutorului – Întindere
(art. 108 TFUE; Regulamentul nr. 659/1999 al Consiliului, art. 14)
2. Ajutoare acordate de state – Noțiune – Apreciere din perspectiva articolului 107 alineatul (1) TFUE – Luarea în considerare a unei practici anterioare – Excludere
[art. 107 alin. (1) TFUE]
1. Nicio dispoziție de drept al Uniunii nu impune Comisiei ca, atunci când dispune restituirea unui ajutor declarat incompatibil cu piața internă, să stabilească valoarea exactă a ajutorului care trebuie restituit. Este suficient, astfel, ca decizia Comisiei să cuprindă indicații care să permită destinatarului său să stabilească, el însuși, fără dificultăți excesive, această valoare. Cu toate acestea, în cazul în care Comisia decide să ordone recuperarea unui cuantum determinat, aceasta trebuie, potrivit obligației de examinare cu diligență și cu imparțialitate a unui dosar în cadrul articolului 108 TFUE, să determine, în cel mai precis mod posibil ținând seama de împrejurările cauzei, valoarea ajutorului de care a beneficiat întreprinderea. Restabilind situația anterioară acordării ajutorului, Comisia este obligată să se asigure că avantajul real produs de ajutor este eliminat și să ordone, astfel, recuperarea integralității ajutorului. Aceasta nu poate, din dorința de a arăta clemență față de beneficiar, să ordone recuperarea unei sume inferioare valorii ajutorului primit de acesta din urmă. Pe de altă parte, Comisia nu este abilitată, pentru a‑și face cunoscută dezaprobarea cu privire la gravitatea ilegalității, să ordone recuperarea unui cuantum superior valorii ajutorului primit de către beneficiar.
În consecință, în ceea ce privește o taxă pe transportul aerian colectată direct de la operatorii de transport aerian la o rată de impozitare mai scăzută pentru zborurile interne, Comisia nu poate prezuma că, într‑o situație precum cea din speță, în care această taxă urma să fie transferată asupra pasagerilor și în care avantajul economic care rezulta din aplicarea ratei reduse a putut fi transferat deopotrivă asupra pasagerilor, avantajul efectiv obținut și păstrat de companiile aeriene care beneficiau de respectiva reducere se ridică, în toate cazurile, la suma egală cu diferența dintre cuantumul taxei calculat prin aplicarea ratei de impozitare reduse și cel calculat prin aplicarea ratei de impozitare normale. Astfel, într‑o asemenea situație, avantajul efectiv obținut de companiile aeriene nu constă în mod necesar în diferența dintre cele două rate, ci în posibilitatea de a oferi prețuri mai atractive clienților lor și, așadar, de a‑și mări, în consecință, cifra de afaceri. Prin urmare, pentru companiile aeriene care au plătit impozitul indirect la rata redusă, Comisia trebuie să stabilească în ce măsură acestea au transferat efectiv asupra pasagerilor beneficiul economic rezultat din aplicarea taxei menționate la rata redusă, pentru a putea cuantifica cu precizie avantajul de care acestea au beneficiat în realitate. Dacă se dovedește imposibil ca sumele efectiv corespunzătoare avantajului real al ajutorului se fie stabilite cu exactitate în decizia prin care se dispune recuperarea ajutorului, Comisia trebuie să încredințeze această sarcină autorităților naționale, furnizând indicațiile necesare în acest scop.
În orice caz, recuperarea sumei egale cu diferența dintre cuantumul taxei la rata normală și cel al taxei la rata redusă de la companiile aeriene nu ar permite să se asigure restabilirea unei situații care ar fi existat dacă operațiunile în cauză ar fi fost efectuate fără acordarea unui ajutor, deoarece companiile aeriene nu au posibilitatea să recupereze retroactiv de la clienții lor cei opt euro per pasager care ar fi trebuit percepuți. Recuperarea sumei respective nu este necesară, prin urmare, pentru a elimina denaturarea concurenței cauzată de avantajul concurențial generat de un asemenea ajutor. Dimpotrivă, recuperarea unei astfel de sume ar putea genera denaturări suplimentare ale concurenței, deoarece ar putea conduce la a recupera de la companiile aeriene mai mult decât avantajul de care acestea au beneficiat în mod real.
Pe de altă parte, împrejurarea că clienții companiilor aeriene supuse la plata taxei pe transportul aerian nu sunt întreprinderi, în sensul dreptului Uniunii, astfel încât niciun ajutor nu poate fi recuperat în privința lor, nu poate repune în discuție obligația Comisiei de a identifica cu precizie beneficiarii unui ajutor, și anume întreprinderile care au beneficiat efectiv de acesta și de a limita recuperarea ajutorului la avantajele financiare care rezultă efectiv din punerea ajutorului la dispoziția acestora.
(a se vedea punctele 84-86, 97-99, 105, 115 și 122)
2. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 117 și 118)