Recurs introdus la 24 septembrie 2007 de Comisia Comunităţilor Europene împotriva hotărârii Tribunalului de Primă Instanţă (Camera a patra extinsă) pronunţate la 11 iulie 2007 în cauza T-351/03, (Schneider Electric SA/Comisia Comunităţilor Europene)

(Cauza C-440/07 P)

Limba de procedură: franceza

Părţile

Recurentă: Comisia Comunităţilor Europene (reprezentanţi: M. Petite și F. Arbault, agenţi)

Celelalte părţi în proces: Schneider Electric SA, Republica Federală Germania, Republica Franceză

Concluziile recurentei

Anularea hotărârii pronunţate de Tribunalul de Primă Instanţă al Comunităţilor Europene la 11 iulie 2007 în cauza T-351/03, Schneider Electric SA/Comisia;

obligarea societăţii Schneider Electric SA la plata în totalitate a cheltuielilor de judecată efectuate de Comisie.

Motivele şi principalele argumente

Amintind, cu titlu introductiv, că sunt necesare trei condiţii cumulative pentru a angaja răspunderea extracontractuală a Comisiei, și anume, existenţa unui comportament culpabil, a unui prejudiciu real și cert și a unei legături de cauzalitate directă între comportamentul culpabil și prejudiciu, recurenta invocă șapte motive în susţinerea recursului său.

Prin primul motiv, Comisia afirmă că, întrucât a constatat, pe de o parte, că aceasta a "omis" să formuleze obiecţia privind consolidarea poziţiilor societăţilor Schneider și Legrand în cadrul comunicării obiecţiunilor din 3 august 2001 și, pe de altă parte, că această formulare nu prezenta "nicio dificultate tehnică deosebită", Tribunalul nu a respectat autoritatea de lucru judecat, a făcut constatări inexacte din punct de vedere material, a denaturat elementele de probă supuse aprecierii sale și nu a respectat obligaţia de a-și motiva hotărârile.

Prin al doilea motiv, Comisia susţine că Tribunalul a făcut o calificare greșită a faptelor, a comis o eroare de drept și nu și-a îndeplinit obligaţia de motivare atunci când a considerat că eroarea de procedură constatată în hotărârea din 22 octombrie 2002, Schneider Electric/Comisia (T-310/01) constituie o încălcare "suficient de gravă" a unei norme juridice care are ca obiect conferirea de drepturi persoanelor de drept privat.

Prin al treilea motiv, Comisia afirmă că Tribunalul a făcut constatări materiale greșite, a denaturat elementele de probă, a calificat în mod greșit faptele în cauză și a comis o eroare de drept atunci când a considerat că există o "legătură de cauzalitate suficient de directă" între comportamentul culpabil și cel de al doilea prejudiciu identificat, și anume încheierea anticipată a negocierilor dintre Schneider și Wendel-KKR cu privire la preţul cesionării societăţii Legrand SA.

Prin al patrulea motiv, Comisia susţine că Tribunalul a încălcat obligaţia de motivare care îi revine din cauza unei contradicţii între motive care viciază raţionamentul acestuia privind legătura de cauzalitate existentă între comportamentul culpabil și diferitele prejudicii identificate.

Prin al cincilea motiv, Comisia susţine că Tribunalul a făcut constatări de fapt inexacte din punct de vedere material, a denaturat elementele de probă și a comis o eroare de drept prin faptul că nu a conchis că Schneider a contribuit la totalitatea celui de al doilea prejudiciu identificat. În realitate, această întreprindere nu și-ar fi îndeplinit în mai multe privinţe obligaţia de diligenţă rezonabilă pentru a evita prejudiciul sau pentru a-i limita efectele, în special prin faptul că nu a introdus cererea de măsuri provizorii în ceea ce privește pretinsa obligaţie a societăţii Schneider de a cesiona societatea Legrand și prin faptul că nu a ales să cedeze această întreprindere la o dată la care aceasta nu ar fi avut, totuși, nicio obligaţie în acest sens.

Prin al șaselea motiv, Comisia reproșează Tribunalului faptul că s-a pronunţat ultra petita, că nu a respectat normele care guvernează sarcina probei și a încălcat dreptul la apărare prin identificarea unui prejudiciu care nu era invocat de întreprinderea reclamantă.

În sfârșit, prin al șaptelea și ultimul motiv, Comisia susţine că Tribunalul a comis o eroare de drept acordând societăţii Schneider dobânzi compensatorii începând din momentul în care s-a produs cel de al doilea prejudiciu, la 10 decembrie 2002.

____________