HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a noua)
5 noiembrie 2014(*)
„Achiziții publice de servicii – Procedură de cerere de ofertă – Furnizarea de servicii informatice de dezvoltare și de mentenanță a software‑ului, de consiliere și de asistență pentru diferite tipuri de aplicații informatice – Respingerea ofertei unui ofertant – Ofertă anormal de mică – Articolul 139 alineatul (1) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2342/2002 – Obligația de motivare – Alegerea temeiului juridic – Abuz de putere”
În cauza T‑422/11,
Computer Resources International (Luxembourg) SA, cu sediul în Dommeldange (Luxemburg), reprezentată de S. Pappas, avocat,
reclamantă,
împotriva
Comisiei Europene, reprezentată inițial de S. Delaude și de D. Calciu și ulterior de S. Delaude, în calitate de agenți, asistate de E. Petritsi, avocat,
pârâtă,
având ca obiect o cerere de anulare a deciziei Oficiului pentru Publicații al Uniunii Europene din 22 iulie 2011 de a nu reține ofertele prezentate de consorțiul format de reclamantă și o altă societate pentru loturile nr. 1 și nr. 3 în cadrul procedurii de cerere de ofertă AO 10340 privind furnizarea de servicii informatice de dezvoltare și de mentenanță a software‑ului, de consiliere și de asistență pentru diferite tipuri de aplicații informatice (JO 2011/S 66-106099) și de a atribui contractele‑cadru altor ofertanți,
TRIBUNALUL (Camera a noua),
compus din domnul O. Czúcz, îndeplinind funcția de președinte, doamna I. Pelikánová și domnul A. Popescu (raportor), judecători,
grefier: doamna C. Kristensen, administrator,
având în vedere procedura scrisă și în urma ședinței din 25 iunie 2014,
pronunță prezenta
Hotărâre
Istoricul cauzei
1 Printr‑un anunț de participare din 5 aprilie 2011, publicat în Suplimentul la Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JO 2011/S 66-106099), o rectificare fiind publicată în Jurnalul Oficial (JO 2011/S 70-113065), Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene (OP) a lansat cererea de ofertă AO 10340 („Servicii informatice de dezvoltare și de mentenanță a software‑ului, de consiliere și de asistență pentru diferite tipuri de aplicații informatice”).
2 Potrivit anunțului de participare, serviciile informatice în cauză erau împărțite în patru loturi, cele două care sunt vizate prin prezenta acțiune fiind lotul nr. 1, privind „suport[ul] și aplicații[le] administrative specializate”, și lotul nr. 3, privind „lanțurile de producție și recepție”.
3 Obiectul cererii de ofertă era încheierea, pentru fiecare dintre loturi, de noi contracte‑cadru de servicii destinate să înlocuiască contractele‑cadru care urmau să expire. În caietul de sarcini, OP precizase că, pentru fiecare lot, ofertanții erau selecționați potrivit „mecanismului cascadă” și că urmau să fie semnate contracte‑cadru, pentru o durată de patru ani, cu ofertanții care prezentaseră primele trei oferte cele mai avantajoase din punct de vedere economic, clasificate în funcție de raportul calitate‑preț.
4 Anunțul de participare și caietul de sarcini prevedeau că, pentru fiecare lot, ofertele erau apreciate în funcție de criteriile enunțate în caietul de sarcini. Fiecare ofertă trebuia să fie evaluată pentru a se stabili în ce măsură îndeplinea cerințele enunțate, cele trei oferte reținute fiind cele care prezentau cel mai bun raport calitate‑preț. Calitatea, și anume evaluarea tehnică, reprezenta 50 %, iar prețul, și anume evaluarea financiară, reprezenta 50 % (punctul 2.9 din caietul de sarcini).
5 Reclamanta, Computer Resources International (Luxembourg) SA, și Intrasoft International SA au prezentat, reunite într‑un consorțiu (denumit în continuare „consorțiul”), oferte pentru loturile nr. 1 și nr. 3 (denumite în continuare „ofertele reclamantei”).
6 La 27 iunie 2011, OP a adresat reclamantei, pentru consorțiu, o cerere de informații în care îi solicita să explice modalitățile de calcul al prețului pe zi‑om în ofertele sale financiare. Această întrebare era adresată în cadrul unei examinări a acestui preț, în privința căruia OP indica faptul că ar putea fi considerat anormal de mic în sensul articolului 139 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2342/2002 al Comisiei din 23 decembrie 2002 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene (JO L 357, p. 1, Ediție specială, 01/vol. 4, p. 3, denumite în continuare „normele de aplicare”).
7 La 29 iunie 2011, reclamanta a răspuns, în calitate de reprezentant al consorțiului, la cererea de informații a OP din 27 iunie 2011 (denumit în continuare „răspunsul din 29 iunie 2011”), afirmând că prețul pe zi‑om din ofertele sale putea fi explicat prin organizarea internă a consorțiului și prin optimizarea echilibrului dintre activitățile acestuia din Luxemburg și cele din România. Reclamanta a indicat, în plus, că consorțiul respectase legislația luxemburgheză și română în materia ocupării forței de muncă, în special în ceea ce privește salariul minim. Reclamanta a adăugat că, în ceea ce privește activitățile consorțiului în România, având în vedere durata de patru ani a contractului, salariul minim fusese dublat pentru a ține seama de inflația din acest stat membru. Pe de altă parte, reclamanta a furnizat OP o informație detaliată privind respectarea, în ofertele sale, a celor două legislații naționale în materie de ocupare a forței de muncă.
8 Prin scrisoarea din 22 iulie 2011 (denumită în continuare „decizia atacată”), OP a informat reclamanta, în calitate de reprezentant al consorțiului, pe de o parte, cu privire la respingerea ofertelor sale pentru loturile nr. 1 și nr. 3, din cauza caracterului lor anormal de mic, și, pe de altă parte, cu privire la numele ofertantului ale cărui oferte fuseseră reținute. OP a precizat de asemenea că consorțiul putea solicita explicații suplimentare în legătură cu această respingere.
9 Prin scrisoarea din 25 iulie 2011, reclamanta a informat OP în legătură cu dezacordul său privind decizia atacată, solicitându‑i anumite explicații, în special criteriile în temeiul cărora ofertele sale fuseseră considerate anormal de mici. Reclamanta a solicitat de asemenea OP să îi transmită, pentru loturile nr. 1 și nr. 3, evaluările tehnice ale ofertelor sale și ale celor ale ofertanților reținuți potrivit „mecanismului cascadă”, precum și notele atribuite acestor oferte. Pe de altă parte, reclamanta a solicitat să i se confirme că „oferta anormal de mică privea numai prețurile extra‑muros, [și anume prețurile prestațiilor care urmau să fie furnizate în afara incintelor OP,] dat fiind că prețurile intra‑muros[, și anume prețurile prestațiilor care trebuiau să fie furnizate în localurile OP, erau] aceleași ca și cele care [fuseseră] propuse și acceptate” în oferte prezentate în cadrul unor proceduri de cerere de ofertă anterioare și care fuseseră reținute de autoritatea contractantă. În sfârșit, reclamanta a afirmat că prețurile sale extra‑muros medii în cadrul prezentei proceduri de cerere de ofertă erau mai ridicate decât prețurile medii propuse în cadrul unei proceduri de cerere de ofertă anterioare, în cadrul căreia acestea nu fuseseră respinse ca fiind anormal de mici.
10 La 27 iulie 2011, OP a respins aceste contestații transmițând reclamantei extrase din raportul de evaluare, dintre care unul conținea motivele pentru care ofertele sale fuseseră considerate anormal de mici din cauza prețului lor. Potrivit acestui extras, explicațiile oferite de reclamantă, în calitate de reprezentant al consorțiului, în răspunsul din 29 iunie 2011 (denumite în continuare „explicațiile oferite la 29 iunie 2011”), privind prestarea de servicii, precum și localizarea personalului în România, erau în contradicție cu ofertele sale și, în consecință, nu puteau fi acceptate. Celelalte extrase din raportul de evaluare cuprindeau informații privind evaluarea ofertelor reclamantei și a celor ale ofertanților reținuți. Pe de altă parte, OP a apreciat că ofertele reclamantei nu puteau fi comparate cu ofertele prezentate în cadrul procedurilor de cerere de ofertă anterioare și că, în orice caz, anumite comparații efectuate de reclamantă erau eronate.
Procedura și concluziile părților
11 Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 5 august 2011, reclamanta a introdus prezenta acțiune.
12 Prin act separat depus la grefa Tribunalului în aceeași zi, reclamanta a formulat o cerere de măsuri provizorii în temeiul articolului 104 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Tribunalului.
13 Întrucât Comisia Europeană și OP au confirmat, la cererea grefei Tribunalului, că Comisia trebuia să fie considerată unicul pârât în speță, prin decizia din 28 septembrie 2011, Tribunalul (Camera a doua) a aprobat rectificarea denumirii pârâtului.
14 Prin Ordonanța din 5 octombrie 2011, Computer Resources International (Luxembourg), T‑422/11 R (EU:T:2011:566), președintele Tribunalului a respins cererea de măsuri provizorii formulată de reclamantă pentru motivul că aceasta nu a demonstrat că risca să sufere un prejudiciu grav și ireparabil în lipsa măsurilor provizorii solicitate.
15 Întrucât compunerea camerelor Tribunalului a fost modificată, judecătorul raportor a fost repartizat la Camera a noua, căreia, în consecință, i‑a fost atribuită prezenta cauză.
16 Pe baza raportului judecătorului raportor, Tribunalul (Camera a noua) a decis deschiderea procedurii orale. Întrucât un membru din cadrul Camerei a noua a fost împiedicat să facă parte din complet, președintele Tribunalului a desemnat un alt judecător pentru a completa camera, în aplicarea articolului 32 alineatul (3) din Regulamentul de procedură. Pledoariile părților și răspunsurile acestora la întrebările adresate de Tribunal au fost ascultate în ședința din 25 iunie 2014.
17 Reclamanta solicită Tribunalului:
– anularea deciziei atacate;
– obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.
18 Comisia solicită Tribunalului:
– declararea acțiunii drept nefondată;
– obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept
19 În susținerea acțiunii formulate, reclamanta invocă trei motive, întemeiate, în primul rând, pe încălcarea unei norme fundamentale de procedură, în al doilea rând, pe încălcarea procedurii aplicabile și, în al treilea rând, pe un abuz de putere sau pe utilizarea unui temei juridic eronat.
20 Cu titlu introductiv, trebuie să se considere că OP dispune de o largă putere de apreciere în ceea ce privește elementele care trebuie luate în considerare în vederea luării unei decizii de atribuire a unui contract de achiziții publice în urma unei cereri de ofertă și că controlul Tribunalului trebuie să se limiteze la verificarea respectării normelor de procedură și de motivare, a exactității materiale a situației de fapt, precum și a absenței unei erori grave și vădite de apreciere și a unui abuz de putere (a se vedea în acest sens Hotărârea din 13 decembrie 2011, Evropaïki Dynamiki/Comisia, T‑377/07, EU:T:2011:731, punctul 22 și jurisprudența citată).
Cu privire la motivul întemeiat pe încălcarea unei norme fundamentale de procedură
21 Reclamanta susține că, în temeiul articolului 139 din normele de aplicare, respingerea unei oferte pentru motivul că prețul propus în aceasta este anormal de mic trebuie să fie motivată în mod expres, motivarea corespunzând motivului specific pe care se bazează respingerea. Or, decizia atacată nu ar conține nicio motivare privind motivele specifice luate în considerare de autoritatea contractantă pentru a concluziona că ofertele reclamantei erau anormal de mici. Prin urmare, decizia atacată nu ar respecta o normă fundamentală de procedură, această lacună neputând fi remediată prin trimiterea la alte documente.
22 Comisia contestă temeinicia argumentației reclamantei.
23 Trebuie să se înțeleagă că, prin intermediul acestui motiv, reclamanta invocă, în esență, o încălcare a obligației de motivare a deciziei atacate.
24 Trebuie amintit că, atunci când, precum în speță, instituțiile Uniunii Europene dispun de o largă putere de apreciere, respectarea garanțiilor conferite de ordinea juridică a Uniunii în cadrul procedurilor administrative are o importanță cu atât mai mare. Printre aceste garanții figurează în special obligația instituției competente de a‑și motiva în mod suficient deciziile. Numai astfel instanța Uniunii este în măsură să verifice dacă elementele de fapt și de drept de care depinde exercitarea puterii de apreciere sunt prezente (a se vedea în acest sens Hotărârea din 21 noiembrie 1991, Technische Universität München, C‑269/90, EU:C:1991:438, punctul 14, și Hotărârea din 10 septembrie 2008, Evropaïki Dynamiki/Comisia, T‑465/04, EU:T:2008:324, punctul 54).
25 În cadrul unei proceduri de atribuire a unor contracte de achiziții publice, articolul 100 alineatul (2) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene (JO L 248, p. 1, Ediție specială, 01/vol. 3, p. 198, denumit în continuare „regulamentul financiar”) și articolul 149 din normele de aplicare sunt cele care determină conținutul obligației de motivare care incumbă autorității contractante în privința ofertantului care nu a fost reținut în cadrul procedurii de atribuire a unui contract determinat, iar nu, după cum pare să susțină reclamanta, articolul 139 din normele de aplicare, care vizează procedura pe care trebuie să o urmeze autoritatea contractantă înainte de a respinge o ofertă pe care o consideră anormal de mică.
26 Rezultă din articolul 100 alineatul (2) din regulamentul financiar și din articolul 149 din normele de aplicare, precum și dintr‑o jurisprudență constantă că autoritatea contractantă își îndeplinește obligația de motivare dacă, mai întâi, se limitează să informeze imediat ofertanții necâștigători cu privire la motivele de respingere a ofertelor acestora și, apoi, dacă furnizează ofertanților care au depus o ofertă admisibilă și care fac în acest sens o cerere expresă caracteristicile și avantajele relative ale ofertei reținute, precum și numele ofertantului câștigător într‑un termen de 15 zile calendaristice de la primirea unei cereri scrise (a se vedea în acest sens Hotărârea din 9 septembrie 2010, Evropaïki Dynamiki/OEDT, T‑63/06, EU:T:2010:368, punctul 111 și jurisprudența citată, și Hotărârea din 12 decembrie 2012, Evropaïki Dynamiki/EFSA, T‑457/07, EU:T:2012:671, punctul 45).
27 Acest mod de a proceda este conform cu finalitatea obligației de motivare consacrate la articolul 296 al doilea paragraf TFUE, potrivit căreia raționamentul autorului actului trebuie prezentat în mod clar și neechivoc, astfel încât, pe de o parte, să se dea posibilitatea persoanelor interesate să ia cunoștință de temeiurile măsurii luate pentru a‑și valorifica drepturile și, pe de altă parte, să permită instanței să își exercite controlul (Hotărârile Evropaïki Dynamiki/OEDT, punctul 26 de mai sus, EU:T:2010:368, punctul 112 și jurisprudența citată, și Evropaïki Dynamiki/EFSA, punctul 26 de mai sus, EU:T:2012:671, punctul 46 și jurisprudența citată).
28 Trebuie de asemenea să se amintească faptul că cerința motivării trebuie să fie apreciată în funcție de împrejurările cauzei, în special de conținutul actului, de natura motivelor invocate și de interesul de a primi explicații pe care îl pot avea destinatarii sau alte persoane vizate în mod direct și individual de acest act (a se vedea Hotărârea din 2 aprilie 1998, Comisia/Sytraval și Brink’s Franța, C‑367/95 P, EU:C:1998:154, punctul 63 și jurisprudența citată, și Hotărârea Evropaïki Dynamiki/Comisia, punctul 24 de mai sus, EU:T:2008:324, punctul 49).
29 Astfel, pentru a stabili dacă, în speță, OP a îndeplinit obligația de motivare, trebuie analizată decizia atacată, care cuprinde decizia de respingere a ofertelor reclamantei. Este necesar să se examineze de asemenea scrisoarea din 27 iulie 2011, adresată reclamantei, în termenul prevăzut la articolul 149 alineatul (3) din normele de aplicare, ca răspuns la cererea sa expresă din 25 iulie 2011 vizând obținerea unor informații suplimentare privind decizia atacată.
30 În speță, prin scrisoarea din 22 iulie 2011, OP a indicat reclamantei motivele pentru care ofertele sale fuseseră respinse, și anume faptul că acestea erau anormal de mici. OP informa de asemenea reclamanta cu privire la dreptul său de a obține informații suplimentare privind motivele acestei respingeri.
31 Astfel cum s‑a arătat la punctul 10 de mai sus, în urma unei cereri de explicații prezentate de reclamantă, OP, prin scrisoarea din 27 iulie 2011, a informat‑o pe aceasta din urmă că ofertele sale nu puteau fi comparate cu oferte prezentate în cadrul unor proceduri de cerere de ofertă anterioare și că, în orice caz, anumite comparații pe care reclamanta le efectua erau eronate. Pe de altă parte, OP a transmis reclamantei un extras din raportul de evaluare care conținea motivele pentru care ofertele sale fuseseră considerate anormal de mici din cauza prețului lor.
32 În acest extras din raportul de evaluare se arăta că explicațiile oferite la 29 iunie 2011 nu înlăturaseră îndoielile privind prețurile propuse în ofertele reclamantei.
33 Pentru a ajunge la această concluzie, în primul rând, erau citate sau redate după cum urmează patru informații transmise de reclamantă, în numele și pe seama consorțiului.
„1. «Consorțiul nostru a reușit să își optimizeze și să își echilibreze activitățile din Luxemburg și activitățile „(near [shore]/off shore)” din România»;
2. «Proximitatea personalului: personalul propus va fi situat fie în Luxemburg (intra/extra[‑muros], pentru a asigura o proximitate care este absolut esențială pentru acest proiect), fie în România (extra‑muros)»;
3. [Consorțiul] a calculat el însuși un tarif zilnic minim pentru Luxemburg de 138 de euro;
4. «Cheltuieli generale realiste: cheltuielile generale ale consorțiului nostru sunt incluse (administrarea, costurile privind infrastructura, cheltuielile de deplasare și de subzistență pentru persoanele care se află „near shore/off shore”, cheltuielile de administrare a întreprinderii, cheltuielile instalațiilor, costurile infrastructurii generale etc.).»”
34 În al doilea rând, în acest extras din raportul de evaluare se arăta că, în ceea ce privește punctele 1 și 2 („AD 1 + 2”) (a se vedea punctul 33 de mai sus), activitățile „(near [shore]/off shore)” din România nu erau menționate în ofertele reclamantei și că toate resursele umane propuse erau stabilite în Luxemburg. Se adăuga că, în partea din ofertele menționate privind calitatea tehnică a resurselor umane propuse, se preciza că „[t]oți candidații tehnici propuși [îndeplineau] condițiile privind o durată minimă de trei ani de studii universitare și de experiență” și că „[a]ceștia [lucrau], toți, de asemenea la o distanță de [OP] care poate fi parcursă cu mașina”.
35 În ceea ce privește punctele 2 și 3 („AD 2 + 3”) (a se vedea punctul 33 de mai sus), se arăta că unele dintre prețurile propuse de consorțiu pe zi‑om extra‑muros, respectiv „INF‑SYS‑TRAI− 105 euro” și „INF‑SYS‑END‑USE‑SUP− 105 euro”, erau inferioare tarifului zilnic minim din Luxemburg, astfel cum fusese calculat de reclamantă în răspunsul din 29 iunie 2011.
36 În ceea ce privește punctul 4 („AD 4”), se preciza că comitetul de evaluare „avea îndoieli că un ANA‑PROG înalt calificat [ar accepta] să lucreze pentru acest salariu minim” și că, contrar afirmațiilor reclamantei, în răspunsul din 29 iunie 2011, cheltuielile generale nu puteau fi incluse în prețul pe zi‑om.
37 Extrasul din raportul de evaluare cuprindea de asemenea două observații generale prin care comitetul de evaluare își exprima îndoielile cu privire la faptul că angajații „PRO‑MAN” și „TEC‑CONS”, înalt calificați, erau dispuși să lucreze pentru 200 și, respectiv, pentru 210 euro pe zi‑om extra‑muros.
38 În sfârșit, extrasul din raportul de evaluare cuprindea concluzii potrivit cărora explicațiile oferite la 29 iunie 2011, privind locul prestării serviciilor, precum și localizarea personalului, erau contrare ofertelor reclamantelor și, în consecință, nu puteau fi acceptate.
39 Trebuie să se constate că, având în vedere decizia atacată și scrisoarea OP din 27 iulie 2011, reclamanta putea să identifice motivele precise ale deciziei de respingere a ofertelor sale. Astfel, OP a justificat în mod clar decizia de a respinge aceste oferte, pe de o parte, prin indicarea explicațiilor pe care le considera noi în raport cu aceste oferte și a contradicțiilor despre care aprecia că existau între ofertele respective și explicațiile oferite la 29 iunie 2011 și, pe de altă parte, prin invocarea pretinsului caracter anormal de mic al acelorași oferte din cauza prețului lor.
40 OP a considerat astfel că ofertele reclamantei erau bazate pe un personal localizat în Luxemburg și care lucra în totalitate la o distanță de OP care poate fi parcursă cu mașina, iar nu pe un personal localizat în România și pe prestații furnizate în acest stat membru. OP a dedus de aici că ofertele respective erau anormal de mici, întrucât, pe de o parte, pentru anumite profiluri, tarifele menționate erau mai mici decât tariful zilnic minim din Luxemburg, astfel cum fusese calculat de reclamantă în răspunsul din 29 iunie 2011, și, pe de altă parte, pentru anumite alte profiluri, nu era realist din punct de vedere economic să se considere că personalul propus în aceste oferte ar accepta să lucreze, în Luxemburg, la tariful propus.
41 Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se considere că, în scrisorile sale, precum și în extrasul din raportul de evaluare anexat la scrisoarea din 27 iulie 2011, OP a motivat corespunzător cerințelor legale respingerea ofertelor reclamantei. Trebuie să se concluzioneze că acesta a îndeplinit cerințele prevăzute la articolul 100 alineatul (2) din regulamentul financiar și la articolul 149 din normele de aplicare.
42 În primul rând, această concluzie nu este repusă în discuție de argumentația reclamantei potrivit căreia faptul că aceasta putea să fie informată cu privire la caracteristicile și avantajele relative ale ofertelor reținute era lipsit de pertinență, întrucât respingerea ofertelor sale nu era întemeiată pe o comparație a acestora cu ofertele reținute.
43 Este necesar să se constate că, în decizia atacată, OP a indicat efectiv posibilitatea reclamantei de a fi informată cu privire la caracteristicile și avantajele relative ale ofertelor reținute. Dacă reclamanta nu era interesată de comunicarea acestor informații, ea nu era, evident, obligată să le solicite. Totuși, potrivit articolului 100 alineatul (2) din regulamentul financiar și articolului 149 alineatul (3) din normele de aplicare, OP avea obligația să îi indice această posibilitate.
44 În al doilea rând, caracterul suficient motivat al respingerii ofertelor reclamantei nu este repus în discuție de argumentația reclamantei potrivit căreia decizia atacată a încălcat o cerință esențială prevăzută la articolul 147 alineatul (3) din normele de aplicare. Potrivit reclamantei, deși decizia la care se referă această dispoziție trebuie să menționeze numai motivele neconformității unei oferte cu criteriile de selecție sau faptul că o ofertă nu este cea mai bună, ținând seama de criteriile de atribuire, o dispoziție particulară este prevăzută în cazul respingerii unei oferte din cauza caracterului său anormal de mic. Prin urmare, în speță, decizia atacată ar fi încălcat această cerință esențială.
45 Această critică trebuie să fie respinsă ca nefondată, fără să fie necesară pronunțarea cu privire la admisibilitatea sa, care este contestată de Comisie. Astfel, articolul 147 din normele de aplicare privește, după cum indică titlul său, rezultatul evaluării. Alineatele (1) și (2) ale acestui articol vizează procesul‑verbal de evaluare, în timp ce alineatul (3) al acestui articol vizează decizia adoptată de autoritatea contractantă. Deși articolul 147 alineatul (3) din normele de aplicare precizează mențiunile care trebuie să figureze în această decizie, respectiva dispoziție nu prevede că acestea trebuie să fie precizate în scrisoarea prin care se comunică conținutul acestei decizii ofertanților respinși. Comunicarea dintre autoritatea contractantă și ofertanți, în special cei care au fost respinși, precum și conținutul acestei comunicări sunt, astfel, reglementate de articolul 149 din normele de aplicare. Prin urmare, articolul 147 din normele de aplicare este lipsit de pertinență în scopul determinării conținutului obligației de motivare care revine autorității contractante față de un ofertant respins în privința scrisorii prin care i se aduce la cunoștință conținutul deciziei autorității contractante.
46 Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, prezentul motiv trebuie respins.
Cu privire la motivul întemeiat pe încălcarea procedurii aplicabile
47 Prin intermediul acestui motiv, reclamanta invocă, în esență, încălcarea procedurii prevăzute la articolul 139 alineatul (1) din normele de aplicare și, mai general, încălcarea acestui articol în măsura în care contestă temeinicia respingerii ofertelor sale pentru motivul că ar fi fost anormal de mici.
48 Comisia contestă argumentația reclamantei.
49 Potrivit articolului 139 alineatul (1) din normele de aplicare, dacă, pentru un anumit contract, ofertele par să fie anormal de mici, înainte de a respinge ofertele în cauză numai din acest motiv, autoritatea contractantă solicită în scris detalii privind elementele constitutive ale ofertei pe care le consideră relevante și verifică aceste elemente constitutive, după audierea părților, ținând cont de explicațiile primite.
50 În primul rând, în cazul în care Tribunalul consideră că motivarea respingerii ofertelor sale poate fi identificată în scrisoarea din 27 iulie 2011, reclamanta ține să sublinieze că motivul acestei respingeri, reținut de OP în această scrisoare, era caracterul anormal de mic al prețurilor propuse. Or, motivarea pe care ar fi adăugat‑o referindu‑se la raportul de evaluare al comitetului de evaluare nu ar prezenta nicio legătură cu acest motiv și ar fi lipsită de pertinență. În această privință, reclamanta citează concluzia acestui raport potrivit căreia „informațiile furnizate de consorțiu în răspunsul său, privind locul prestării serviciilor, precum și localizarea personalului, [erau] contrare oferte[lor] și, în consecință, [nu ar fi putut] fi acceptate”.
51 Trebuie să se constate că, prin acest prim motiv, reclamanta susține, în esență, că motivarea respingerii ofertelor sale care figura în raportul de evaluare nu are legătură cu motivul de respingere menționat în decizia atacată.
52 Această critică trebuie să fie respinsă.
53 Astfel, este necesar să se considere că, în măsura în care reclamanta ar intenționa să susțină că ofertele sale au fost respinse din alt motiv decât cel al caracterului anormal de mic al prețului lor, examinarea acestei critici se înscrie în motivul întemeiat pe utilizarea unui temei juridic eronat al deciziei atacate.
54 Pe de altă parte, trebuie să se amintească faptul că s‑a concluzionat deja, în cadrul examinării primului motiv, că OP a furnizat o motivare suficient de detaliată a motivului de respingere a ofertelor reclamantei. Astfel, OP a expus motivele precise pentru care explicațiile oferite la 29 iunie 2011 nu înlăturaseră îndoielile privind prețurile propuse în ofertele menționate și a indicat motivele pentru care se considerase că acestea erau anormal de mici din cauza respectivelor prețuri (a se vedea punctele 39-46 de mai sus).
55 În sfârșit, concluzia menționată în extrasul din raportul de evaluare și citată de reclamantă trebuie să fie interpretată în contextul său (a se vedea punctele 32-38 de mai sus). Extrasul începe cu afirmația potrivit căreia, după ce a analizat răspunsul din 29 iunie 2011, comitetul de evaluare a ajuns la concluzia că ofertele reclamantei trebuiau să fie respinse din cauza prețului anormal de mic. Urmează apoi o analiză a explicațiilor oferite la 29 iunie 2011, privind prețurile considerate de autoritatea contractantă ca fiind anormal de mici, această analiză subliniind incoerențe între explicațiile menționate și ofertele reclamantei, punând la îndoială realismul economic al prețurilor propuse pentru anumite profile și contestând includerea anumitor costuri în aceste prețuri. Extrasul se încheie cu concluzia citată de reclamantă, rezumând motivele pentru care explicațiile oferite la 29 iunie 2011 nu puteau fi luate în considerare din cauza incoerenței lor cu conținutul ofertelor reclamantei. Prin urmare, contrar susținerilor reclamantei, această concluzie nu era lipsită de pertinență în ceea ce privește motivul respingerii ofertelor sale, în speță prețul lor anormal de mic, iar motivarea pe care OP a adăugat‑o, referindu‑se la raportul de evaluare al comitetului de evaluare, nu era fără legătură cu motivul menționat.
56 În al doilea rând, neluarea în considerare, de către comitetul de evaluare, a justificării avansate de reclamantă în răspunsul din 29 iunie 2011 ar fi constituit o încălcare a articolului 139 din normele de aplicare și a jurisprudenței. Reclamanta susține că, din cauza neluării în considerare a explicațiilor sale, nu a avut loc un schimb de opinii adecvat, ci, mai degrabă, un monolog al OP. Deși reclamanta admite că autoritatea contractantă nu are obligația să continue un dialog fără sfârșit cu un ofertant, ea susține că aceasta ar fi trebuit să îi permită ofertantului să își justifice oferta.
57 Cu titlu introductiv, trebuie să se amintească faptul că, potrivit dispozițiilor articolului 139 alineatul (1) din normele de aplicare, autoritatea contractantă are obligația de a permite ofertantului să explice, chiar să justifice caracteristicile ofertei sale înainte de a o respinge, dacă aceasta apreciază că o ofertă este anormal de mică. De asemenea, obligația de verificare a caracterului serios al unei oferte rezultă din existența prealabilă a îndoielilor referitoare la fiabilitatea acesteia, având în vedere și că obiectivul principal al acestui articol este de a nu permite respingerea unui ofertant din cadrul procedurii fără să i se fi acordat posibilitatea să justifice conținutul ofertei sale care ar părea anormal de mică (Hotărârea din 11 mai 2010, PC‑Ware Information Technologies/Comisia, T‑121/08, EU:T:2010:183, punctul 72 și jurisprudența citată).
58 Rezultă de aici că, în speță, în măsura în care OP avea îndoieli cu privire la fiabilitatea ofertelor reclamantei, avea obligația să îi dea posibilitatea să justifice conținutul ofertelor sale pe care le considera anormal de mici.
59 În speță, OP și‑a îndeplinit această obligație.
60 În replică, argumentația reclamantei este fără îndoială ambiguă în această privință, întrucât admite că i‑a fost oferită posibilitatea să dea explicații cu privire la conținutul ofertelor sale, dar lasă să se subînțeleagă în același timp contrariul. Ca răspuns la o întrebare a Tribunalului în ședință, reclamanta a indicat că îi fusese adresată o singură scrisoare prin care i se cereau explicații, ceea ce ar fi fost insuficient pentru a considera că procedura prevăzută la articolul 139 din normele de aplicare fusese respectată.
61 Cu toate acestea, trebuie să se constate că, conform articolului 139 alineatul (1) din normele de aplicare, OP a dat reclamantei posibilitatea să explice conținutul ofertelor sale. Astfel, prin scrisoarea din 27 iunie 2011, OP a adresat reclamantei, în calitate de reprezentant al consorțiului, o cerere de informații în care îi solicita să explice modalitățile de calcul al prețului pe zi‑om în ofertele sale (a se vedea punctul 6 de mai sus). Reclamanta a dat curs acestei cereri prin răspunsul din 29 iunie 2011.
62 Pe de altă parte, în măsura în care reclamanta susține că OP i‑a adresat decizia atacată fără să îi permită să ofere explicații mai detaliate și mai complete pentru a răspunde la preocupările acestuia, este suficient să se constate că, în replică, reclamanta admite că OP nu avea obligația să angajeze un dialog fără sfârșit cu consorțiul.
63 În sfârșit, în măsura în care reclamanta regretă neluarea în considerare a explicațiilor oferite la 29 iunie 2011, reiese din extrasul din raportul de evaluare, comunicat reclamantei, că OP a luat în considerare aceste explicații, întrucât le‑a examinat și le‑a confruntat cu ofertele reclamantei, înainte de a le respinge (a se vedea punctele 31-38 de mai sus).
64 În consecință, reclamanta nu a demonstrat existența unei încălcări a procedurii prevăzute la articolul 139 din normele de aplicare.
65 În al treilea rând, reclamanta consideră nefondată justificarea de către OP a neluării în considerare a explicațiilor oferite la 29 iunie 2011 și susține că OP le‑a înțeles uneori greșit.
66 În această privință, reclamanta a confirmat în ședință, ca răspuns la o întrebare a Tribunalului, că, prin intermediul acestei critici, ea invoca o eroare din partea autorității contractante în aprecierea explicațiilor oferite la 29 iunie 2011 și în respingerea ofertelor sale întrucât acestea ar fi fost anormal de mici în sensul articolului 139 din normele de aplicare.
67 În primul rând, trebuie să se considere că reclamanta nu poate susține că OP a săvârșit o eroare întrucât s‑ar fi limitat să declare că prețurile propuse în oferte prezentate în cadrul unor proceduri de cerere de ofertă anterioare erau lipsite de pertinență, fără altă explicație, pentru simplul motiv că cererile de ofertă erau independente unele de altele.
68 Astfel, OP a precizat, desigur, că evaluările erau independente pentru fiecare cerere de ofertă și că, în consecință, anumite comparații efectuate de reclamantă cu un alt contract erau lipsite de pertinență. Dar OP a adăugat că respectivele comparații erau, în plus, eronate și a indicat motivele acestei afirmații. Pe de o parte, potrivit OP, prețurile intra‑muros nu erau identice în ofertele reclamantei și în cele prezentate cu patru ani înainte. Pe de altă parte, contrar afirmațiilor reclamantei din răspunsul din 29 iunie 2011, ofertele sale nu ar fi cuprins prețuri inferioare celor indicate în ofertele precedente, citate de reclamantă, numai pentru profilurile extra‑muros.
69 Pe de altă parte, OP a apreciat în mod întemeiat că o comparație a prețurilor propuse în ofertele reclamantei cu prețurile propuse în cadrul altor proceduri de cerere de ofertă era lipsită de pertinență. Astfel, contrar susținerii reclamantei potrivit căreia niciun precedent nu este lipsit de pertinență atunci când este vorba despre „același contract”, conținutul unei oferte trebuie să fie examinat în contextul cererii de ofertă la care răspunde.
70 În al doilea rând, reclamanta susține că comitetul de evaluare și‑a întemeiat în mod eronat afirmația, potrivit căreia informația furnizată nu înlătura îndoielile cu privire la prețurile propuse, pe considerentul că toate resursele umane propuse de consorțiu trebuiau să fie localizate în Luxemburg. Astfel, în pofida faptului că nu ar fi existat nici vreo obligație, nici vreun angajament ca personalul să se afle la Luxemburg, comitetul de evaluare ar fi presupus că personalul propus de consorțiu ar locui acolo. Comitetul de evaluare ar fi continuat procedura respingând explicațiile oferite la 29 iunie 2011, în care reclamanta ar fi precizat că unele dintre persoanele pe care le angaja la Luxemburg ar putea fi eventual trimise în România, dacă este cazul cu fracțiune de normă. Personalul de proximitate ar fi fost propus în ofertele reclamantei numai pentru nevoile de execuție directă a proiectului.
71 Pentru acest motiv, afirmația comitetului de evaluare, figurând cu referința „AD 2 + 3” (a se vedea punctul 35 de mai sus), potrivit căreia „unele dintre prețurile propuse de [consorțiu] pe zi‑om extra‑muros – INF‑SYS‑TRAI− 105 euro și INF‑SYS‑END‑USE‑SUP− 105 euro [erau] inferioare tarifului zilnic minim din Luxemburg, astfel cum îl calculase [reclamanta] în răspunsul [din 29 iunie 2011]”, și afirmația similară, menționată cu referința „AD 4” (a se vedea punctul 36 de mai sus), nu ar fi pertinente în speță, întrucât, chiar dacă salariile erau relativ scăzute pentru Luxemburg, ar fi fost necesar să fie puse în balanță cu salariile din România, sensibil inferioare.
72 Trebuie arătat că comitetul de evaluare a apreciat că prețurile propuse în ofertele reclamantei pentru remunerarea resurselor umane erau prea mici pentru persoane care lucrau în Luxemburg. Pe de o parte, comitetul a observat că, pentru unele dintre profilurile propuse, prețurile erau inferioare salariului minim din Luxemburg, astfel cum este calculat de reclamantă în răspunsul din 29 iunie 2011. Pe de altă parte, comitetul a exprimat îndoieli cu privire la faptul că, pentru alte profiluri propuse, angajați înalt calificați ar fi dispuși să lucreze pentru prețurile indicate.
73 În această privință, trebuie să se constate că reclamanta nu contestă faptul că prețurile indicate în ofertele sale puteau fi considerate, în cele două cazuri, ca fiind prea mici pentru personalul care lucrează în Luxemburg.
74 În schimb, reclamanta repune în discuție aprecierea comitetului de evaluare potrivit căreia ofertele sale ar fi fost modificate dacă explicațiile oferite la 29 iunie 2011 ar fi fost luate în considerare. Potrivit reclamantei, autoritatea contractantă a considerat în mod eronat că era obligatoriu să prezinte în oferte ansamblul personalului care putea fi implicat în executarea contractului și că explicațiile furnizate de reclamantă constituiau o modificare a ofertelor sale.
75 Potrivit reclamantei, obligația de a prezenta în oferte ansamblul personalului care putea fi implicat în executarea contractului nu era, totuși, atât de clară cum părea să creadă Comisia.
76 Pe de o parte, reclamanta arată că, desigur, la punctul 4.3.3.4 („Executarea proiectului”), „caietul de sarcini [prevedea] că numai resursele umane propuse de ofertantul câștigător în cadrul ofertei sale [erau] autorizate să execute sarcinile solicitate”. Totuși, acest punct ar fi vizat executarea unui proiect științific în temeiul contractului‑cadru, în special comenzile sau contractele atribuite în funcție de considerații de timp și de mijloace. În consecință, ar exista o îndoială cu privire la aspectul dacă acest punct din caietul de sarcini viza oferta ofertantului pentru contractul‑cadru sau oferta contractantului pentru un proiect specific.
77 În plus, reclamanta arată că, având în vedere clauza 1.4.2 din contractul‑cadru, potrivit căreia contractantul trebuia să prezinte o propunere la cererea autorității contractante pentru o comandă sau un contract precis, respectiva propunere trebuind să includă, printre altele, curriculum vitae al persoanelor propuse pentru executarea contractului și o declarație privind disponibilitatea acestora, singura interpretare plauzibilă a punctului 4.3.3.4 din caietul de sarcini era că el se referea la această comandă sau la acest contract precis. Prin urmare, autoritatea contractantă ar fi procedat la o interpretare eronată a acestei dispoziții și nu ar fi trebuit să considere că explicațiile oferite la 29 iunie 2011 nu puteau fi acceptate.
78 Pe de altă parte, reclamanta arată că, în orice caz, chiar dacă Tribunalul ar considera că această obligație viza contractul‑cadru, ea nu putea fi considerată o obligație generală. Astfel, subpunctul 3 („Resurse umane și înlocuiri”) al punctului 4.3.3.4 din caietul de sarcini ar fi vizat numai proiectele care integrau considerații de timp și de mijloace, iar nu proiectele forfetare.
79 Prin urmare, explicațiile furnizate la 29 iunie 2011, privind localizarea prestării de servicii extra‑muros, nu ar fi fost contrare obligației de a furniza numai personal prezentat în ofertele reclamantei, întrucât o astfel de obligație, dacă se presupune că ar fi existat, nu ar fi fost valabilă decât pentru proiectele prevăzute în funcție de considerații de timp și de mijloace, care ar constitui, potrivit administrației, numai o mică parte din proiecte și din această cauză nu s‑ar dovedi determinante pentru stabilirea prețului global. În consecință, reclamanta afirmă că ar fi putut să furnizeze serviciile oferite la prețurile propuse în ofertele sale, compensând prețurile mai ridicate, pentru proiectele de acest tip cu personalul prezentat în oferte, cu prețurile inferioare, pentru proiectele forfetare, aceste din urmă prețuri fiind datorate condițiilor favorabile din România. Prin urmare, explicațiile oferite la 29 iunie 2011 nu ar fi determinat o modificare a ofertelor sale.
80 Trebuie să se observe că comitetul de evaluare nu s‑a referit la curriculum vitae al persoanelor propuse în ofertele reclamantei, ci a subliniat lipsa oricărei mențiuni a unei activități a consorțiului în România în aceste oferte.
81 În plus, comitetul a subliniat că toate resursele umane propuse în ofertele reclamantei erau localizate în Luxemburg și că reclamanta, în numele și pe seama consorțiului, precizase că persoanele propuse lucrau toate la o distanță de OP care poate fi parcursă cu mașina. Or, reclamanta nu contestă sinceritatea acestor afirmații și admite că ofertele sale nu menționau prestarea de servicii în România.
82 În consecință, contrar afirmațiilor reclamantei, explicațiile oferite la 29 iunie 2011 constituiau o modificare a ofertelor sale și nu puteau fi reținute.
83 Astfel, fără să fie necesar să se pronunțe cu privire la aspectul dacă, astfel cum susține reclamanta, un ofertant avea dreptul să modifice, cu ocazia încheierii contractului‑cadru, curriculum vitae al persoanelor propuse, este suficient să se constate că ofertele reclamantei precizau că toate persoanele propuse lucrau la o distanță de OP care poate fi parcursă cu mașina, al cărui sediu este la Luxemburg. Or, nici anunțul de participare, nici caietul de sarcini nu impuneau reclamantei să formuleze, în ofertele sale, o astfel de propunere privind localizarea personalului consorțiului. În consecință, trebuie să se considere că această propunere face parte din ofertele reclamantei.
84 Or, trebuie subliniat că, potrivit punctului 1.10 din caietul de sarcini („Perioada de valabilitate a ofertei”), o ofertă trebuia să rămână valabilă nouă luni după data‑limită de depunere și, în această perioadă, ofertanții trebuiau să mențină toate condițiile ofertei lor. În plus, trebuie arătat, astfel cum a procedat Comisia, că, potrivit punctului 1.9 din caietul de sarcini („Condiții generale de depunere a unei oferte”), „[d]epunerea unei oferte cre[a] o obligație pentru ofertant în timpul executării contractului, dacă acesta dev[enea] ofertant câștigător”. În sfârșit, trebuie să se arate că, în temeiul punctului 2.7.2 in fine din caietul de sarcini („Evaluarea criteriilor tehnice de atribuire”), „dacă oferta unui ofertant [depășea] cerințele minime descrise în specificațiile tehnice, acesta rămân[ea] supus obligației create de această ofertă pe toată durata executării contractului, dacă dev[enea] câștigătorul ei”.
85 Prin urmare, reclamanta nu putea, fără să modifice termenii ofertelor sale, să modifice propunerea care figura în acestea privind localizarea personalului consorțiului.
86 Or, trebuie să se considere că persoane care lucrează în România nu pot fi considerate persoane care se află la o distanță care poate fi parcursă cu mașina și într‑o situație de proximitate față de Luxemburg.
87 În consecință, OP a apreciat în mod întemeiat că explicațiile oferite la 29 iunie 2011, potrivit cărora personalul propus nu ar fi localizat în mod necesar la o distanță de OP care poate fi parcursă cu mașina, ci ar fi situat și în România constituiau o modificare a ofertelor reclamantei. OP a dedus de aici în mod întemeiat că nu putea să rețină aceste explicații, reclamanta necontestând faptul că o modificare a ofertelor sale nu putea fi acceptată, în acest stadiu, de autoritatea contractantă, conform articolului 99 din regulamentul financiar și articolului 148 din normele de aplicare, care interzic modificarea termenilor ofertei inițiale (a se vedea în acest sens Hotărârea din 25 octombrie 2012, Astrim și Elyo Italia/Comisia, T‑216/09, EU:T:2012:574, punctul 95).
88 În sfârșit, este necesar să se arate că prețurile menționate în ofertele reclamantei pentru remunerarea resurselor umane trebuiau să fie corelate cu propunerea privind localizarea acestora, care figura de asemenea în aceste oferte. Cu toate acestea, reclamanta a susținut ca unică explicație pentru aceste prețuri numai faptul că, în timp ce anumiți angajați ar urma să lucreze în Luxemburg, alții ar lucra în România. În plus, trebuie amintit că reclamanta nu contestă faptul că prețurile indicate în ofertele sale puteau fi considerate ca fiind anormal de mici pentru personalul care lucra în Luxemburg.
89 Prin urmare, explicațiile furnizate la 29 iunie 2011 nu puteau permite ca OP să aibă îndoieli cu privire la prețurile propuse în ofertele reclamantei și pe care le considera anormal de mici.
90 Rezultă de aici că argumentația reclamantei prin care repune în discuție temeinicia respingerii ofertelor sale din cauza caracterului anormal de mic al prețurilor lor trebuie să fie respinsă.
91 Această concluzie nu este infirmată de argumentația reclamantei prin care aceasta afirmă că, întrucât explicațiile nu privesc ofertele sale, nu puteau determina modificarea lor. Potrivit reclamantei, autoritatea contractantă a săvârșit o eroare întrucât a adăugat un criteriu de selecție la criteriile de atribuire, iar documentul care îndeplinea respectivul criteriu nu putea fi considerat ca făcând parte din oferte.
92 În această privință, reclamanta citează articolul 138 alineatul (2), articolul 137 alineatul (1), precum și articolul 137 alineatul (2) litera (a) din normele de aplicare. Pe de altă parte, reclamanta invocă o jurisprudență potrivit căreia sunt excluse dintre „criteriile de atribuire” acele criterii care nu au în vedere identificarea ofertei celei mai avantajoase din punct de vedere economic, ci sunt fundamental asociate cu evaluarea capacității ofertanților de a executa contractul în discuție (Hotărârea din 24 ianuarie 2008, Lianakis și alții, C‑532/06, EU:C:2008:40, punctele 29 și 30).
93 Este necesar să se arate că, prin această argumentație, reclamanta consideră, în esență, că comitetul de evaluare a adăugat, cu ocazia evaluării ofertelor, un criteriu privind valoarea tehnică a echipelor, care ar fi constituit un criteriu de selecție, acest lucru având ca rezultat că nu se poate considera că documentul care îndeplinește acest criteriu face parte dintre oferte și că nu ar fi putut să le modifice.
94 Trebuie să se considere că această critică a fost prezentată, pentru prima dată, în stadiul replicii, totuși fără ca aceasta să rezulte din elementele de drept sau de fapt apărute în cursul procedurii și fără a constitui o dezvoltare a unui motiv invocat în cererea introductivă. Prin urmare, aceasta trebuie respinsă ca inadmisibilă în temeiul articolului 48 alineatul (2) din Regulamentul de procedură.
95 Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, prezentul motiv trebuie respins.
Cu privire la motivul întemeiat pe un abuz de putere sau pe utilizarea unui temei juridic eronat
96 Reclamanta susține mai întâi că decizia de respingere a ofertelor sale nu putea fi întemeiată pe articolul 139 din normele de aplicare și că, în consecință, aceasta se bazează pe un temei juridic eronat. Aceasta susține apoi că, în scopul respingerii ofertelor sale, OP a denaturat procedura prevăzută de aceeași dispoziție.
97 Comisia contestă temeinicia argumentației reclamantei.
98 În primul rând, reclamanta arată că articolul 139 din normele de aplicare prevede numai situația respingerii unei oferte care pare anormal de mică și că, în consecință, nu poate fi utilizat în scopul excluderii unui ofertant pentru motivul că nu a descris în mod complet funcționarea consorțiului în materie de resurse umane.
99 Or, potrivit reclamantei, ofertele sale au fost respinse pentru unicul motiv că nu erau suficient de complete și de detaliate, întrucât acestea nu ar fi făcut trimitere la o parte din societate care angaja mână de lucru în România. În analiza răspunsului reclamantei din 29 iunie 2011, comitetul de evaluare ar fi indicat că „activitățile sus‑menționate «externalizate în România» [nu erau] menționate în [ofertele reclamantei]”. Această omisiune din ofertele reclamantei ar fi lăsat comitetului de evaluare o marjă suficientă pentru a aprecia dacă prețurile propuse în ofertele menționate erau anormal de mici. Potrivit reclamantei, singurul motiv posibil de respingere a ofertelor sale ar fi fost, dacă era cazul, o respingere având în vedere criteriile de atribuire.
100 În replică, reclamanta observă că criteriile de atribuire includeau valoarea tehnică, precum și prețul și că, referitor la acesta din urmă, ofertele sale erau într‑adevăr mai bune decât alte oferte. Cu toate acestea, întrucât raportul de evaluare nu a inclus clasamentul prețurilor, reclamanta nu ar fi fost în măsură să știe dacă ofertele sale ar fi prezentat cel mai bun raport calitate‑preț. Reclamanta afirmă, în consecință, că singurul mod licit de respingere a ofertelor sale ar fi constat în aplicarea criteriilor enunțate în anunțul de participare, inclusiv evaluarea ansamblului calității răspunsurilor date de consorțiu, în legătură cu care aceasta recunoaște că ofertele sale ar fi putut obține o clasificare inferioară celei a ofertelor celorlalți ofertanți, ținând seama de lipsa de claritate privind funcționarea consorțiului în materie de resurse umane. În orice caz, criteriile de atribuire privind resursele umane nu ar fi putut fi reținute drept criterii de atribuire, ceea ce ar fi condus la o repunere în discuție a legalității respingerii potențiale a ofertei consorțiului.
101 Pe de altă parte, potrivit reclamantei, având în vedere explicațiile oferite la 29 iunie 2011, în special în legătură cu condițiile economice ale furnizării de servicii, ofertele sale nu puteau fi calificate drept anormal de mici.
102 Trebuie să se constate mai întâi că, contrar susținerilor reclamantei, comitetul de evaluare nu a examinat un criteriu de atribuire referitor la resursele umane atunci când a confruntat informațiile privind localizarea personalului propus de consorțiu și prețurile indicate. În acest stadiu al procedurii, comitetul de evaluare s‑a limitat să verifice corelarea prețurilor indicate în ofertele reclamantei pentru remunerarea resurselor umane, explicațiile reclamantei, potrivit cărora aceste prețuri erau legate de localizarea resurselor umane, și propunerile privind această localizare din ofertele menționate.
103 În continuare, reclamanta afirmă în mod eronat că ofertele sale ar fi omis, în fapt, anumite informații, întrucât consorțiul nu ar fi descris în mod complet funcționarea sa în materie de resurse umane.
104 Astfel, trebuie să se considere că nimic nu putea indica sau lăsa să se presupună de către autoritatea contractantă că din ofertele reclamantei lipsea o informație. În schimb, aceasta a considerat în mod întemeiat că, atunci când reclamanta a fost întrebată, în calitate de reprezentant al consorțiului, despre prețul ofertelor sale, aceasta a modificat informația privind localizarea resurselor umane, deși respectiva informație fusese introdusă în ofertele sale fără să existe o obligație în acest sens potrivit termenilor cererii de ofertă sau ai caietului de sarcini (a se vedea punctul 83 de mai sus). Prin urmare, explicațiile oferite la 29 iunie 2011 nu au completat ofertele reclamantei, ci le‑au modificat (a se vedea punctele 82-87 de mai sus).
105 Întrucât comitetul de evaluare nu a putut lua în considerare informațiile transmise de reclamantă, pentru consorțiu, fără a accepta o modificare a ofertelor reclamantei, aceste informații nu au permis să se răspundă la întrebările autorității contractante cu privire la prețurile indicate pe zi‑om. Întrucât aceste întrebări nu au primit un răspuns, ofertele au fost respinse din cauza caracterului anormal de mic al prețului lor. În această privință, trebuie amintit că reclamanta nu a demonstrat că OP a săvârșit o eroare prin respingerea ofertelor sale pentru acest motiv (a se vedea punctele 90 și 95 de mai sus).
106 Rezultă de aici că trebuie să fie respinsă ca lipsită de pertinență argumentația reclamantei potrivit căreia nu a fost în măsură să afle dacă ofertele sale prezentau cel mai bun raport calitate‑preț și potrivit căreia singurul mod licit, dacă era cazul, de a‑i respinge ofertele ar fi constat în aplicarea criteriilor enunțate în anunțul de participare, inclusiv evaluarea în ansamblu a calității răspunsurilor consorțiului.
107 În consecință, întrucât ofertele reclamantei nu au fost respinse pentru un alt motiv decât cel al caracterului anormal de mic din cauza prețurilor lor, decizia atacată nu este bazată pe un temei juridic eronat, iar critica reclamantei trebuie să fie respinsă.
108 În al doilea rând, reclamanta arată că examinarea unui preț anormal de mic nu poate fi utilizată pentru a exclude un ofertant pentru lipsa de pertinență a ofertei sale. Prin urmare, în speță, OP ar fi denaturat procedura prevăzută la articolul 139 din normele de aplicare cu scopul de a respinge ofertele reclamantei după ce aceasta a demonstrat că ofertele sale nu erau anormal de mici.
109 Această argumentație nu poate fi admisă.
110 Trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, noțiunea de abuz de putere se referă la situația în care o autoritate administrativă își utilizează competențele în alt scop decât cel în vederea căruia i‑au fost încredințate. O decizie este afectată de un abuz de putere numai dacă rezultă, pe baza unor indicii obiective, pertinente și concordante, că aceasta a fost adoptată cu un astfel de scop (Hotărârea din 13 noiembrie 1990, Fedesa și alții, C‑331/88, EU:C:1990:391, punctul 24, și Hotărârea din 10 mai 2005, Italia/Comisia, C‑400/99, EU:C:2005:275, punctul 38). În cazul pluralității scopurilor urmărite, chiar dacă la motivele valabile se adaugă un motiv nejustificat, decizia nu va fi totuși afectată de un abuz de putere, cu condiția să nu sacrifice scopul esențial (Hotărârea din 21 decembrie 1954, Italia/Înalta Autoritate, 2/54, EU:C:1954:8, p. 73, 103, Hotărârea din 21 septembrie 2005, EDP/Comisia, T‑87/05, EU:T:2005:333, punctul 87, și Hotărârea Evropaïki Dynamiki/Comisia, punctul 20 de mai sus, EU:T:2011:731, punctul 109).
111 În speță, este suficient să se arate că reclamanta nu a prezentat niciun element pertinent care să îi susțină afirmația potrivit căreia OP denaturase procedura prevăzută la articolul 139 din normele de aplicare cu scopul de a respinge ofertele reclamantei.
112 În cazul în care reclamanta urmărește, prin intermediul acestei critici, să invoce un abuz de putere din cauza utilizării unui temei juridic eronat pentru respingerea ofertelor sale, este suficient să se amintească faptul că aceasta nu a putut demonstra săvârșirea unei astfel de erori de către autoritatea contractantă (a se vedea punctul 107 de mai sus).
113 În sfârșit, trebuie să se constate că reclamanta nu a prezentat niciun element de natură să demonstreze că OP și‑ar fi utilizat competența în alte scopuri, în speță, decât cel de a determina ofertele care trebuiau să fie reținute.
114 Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, prezentul motiv trebuie să fie respins, precum și acțiunea în ansamblul său.
Cu privire la cheltuielile de judecată
115 Potrivit articolului 87 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată.
116 În speță, întrucât reclamanta a căzut în pretenții, se impune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor efectuate în procedura măsurilor provizorii, conform concluziilor formulate de Comisie.
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera a noua)
declară și hotărăște:
1) Respinge acțiunea.
2) Obligă Computer Resources International (Luxembourg) SA la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor aferente procedurii măsurilor provizorii.
Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 5 noiembrie 2014.
Semnături