ORDONANȚA TRIBUNALULUI
(Camera de recursuri)
6 mai 2010
Cauza T‑100/08 P
Georgi Kerelov
împotriva
Comisiei Europene
„Recurs — Funcție publică — Recrutare — Concurs general — Refuz al directorului EPSO de a‑i comunica unui candidat informațiile și documentele referitoare la testul de acces — Recurs în parte vădit inadmisibil și în parte vădit nefondat”
Obiectul: Recurs formulat împotriva Ordonanței Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera a doua) din 12 decembrie 2007, Kerelov/Comisia (F‑110/07, nepublicată în Repertoriu), având ca obiect anularea acestei ordonanțe
Decizia: Respinge recursul. Domnul Georgi Kerelov suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Europeană în cadrul prezentei proceduri.
Sumarul ordonanței
1. Procedură — Cerere de sesizare a instanței — Cerințe de formă
[Statutul Curții de Justiție, art. 21 primul paragraf și anexa I art. 7 alin. (1); Regulamentul de procedură al Tribunalului de Primă Instanță, art. 44 alin. (1) lit. (c)]
2. Procedură — Decizie adoptată prin ordonanță motivată — Contestație — Condiții — Obligația de a contesta aprecierea acestor condiții efectuată de Tribunalul Funcției Publice
(Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 76)
3. Procedură — Decizie adoptată prin ordonanță motivată — Posibilitatea de a se pronunța fără procedură orală
(Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 76)
4. Recurs — Motive — Neidentificarea erorii de drept invocate — Inadmisibilitate
[art. 225 A CE; Statutul Curții de Justiție, anexa I art. 11 alin. (1); Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 138 alin. (1) primul paragraf lit. (c)]
1. Expunerea sumară a motivelor invocate de reclamant trebuie să fie suficient de clară și de precisă pentru a‑i permite pârâtului să își pregătească apărarea, iar Tribunalului, să se pronunțe asupra acțiunii, dacă este cazul, fără să se bazeze pe alte informații. În vederea garantării securității juridice și a bunei administrări a justiției, este necesar, pentru ca o acțiune să fie admisibilă, ca elementele esențiale de fapt și de drept pe care aceasta se întemeiază să rezulte, cel puțin în mod sumar, dar coerent și comprehensibil, din chiar textul cererii introductive.
Neîndeplinirea condițiilor stabilite la articolul 44 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul de procedură al Tribunalului de Primă Instanță atrage inadmisibilitatea cererii introductive. Prin definiție, pentru a stabili dacă cererea introductivă îndeplinește respectivele condiții, Tribunalul Funcției Publice nu are nevoie să examineze niciun alt document, astfel încât acesta se poate considera suficient de lămurit numai pe baza lecturii cererii introductive.
(a se vedea punctele 16 și 17)
Trimitere la:
Tribunal: 14 decembrie 2005, Honeywell/Comisia, T‑209/01, Rec., p. II‑5527, punctele 55 și 56 și jurisprudența citată; 22 iunie 2009, Nijs/Curtea de Conturi, T‑371/08 P, RepFP, p. I‑B‑1‑47 și II‑B‑1‑271, punctul 22
2. Aplicarea, în sine, a procedurii prevăzute la articolul 76 din Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice nu aduce atingere dreptului la o protecție jurisdicțională adecvată și efectivă, din moment ce această dispoziție nu este aplicabilă decât în privința cauzelor în care Tribunalul Funcției Publice este în mod vădit necompetent pentru a examina acțiunea sau anumite capete de cerere ale acesteia sau atunci când acțiunea este, în tot sau în parte, în mod vădit inadmisibilă sau în mod vădit nefondată. În consecință, dacă un recurent consideră că Tribunalul Funcției Publice nu a aplicat corect acest articol, trebuie să conteste aprecierea de către prima instanță a condițiilor de care depinde aplicarea acestei dispoziții.
Atunci când un recurent se limitează să critice faptul că Tribunalul Funcției Publice s‑a pronunțat prin ordonanță motivată, fără a contesta modul în care Tribunalul Funcției Publice a apreciat condițiile de aplicare a articolului 76 din regulamentul său de procedură, motivele invocate de respectivul recurent trebuie respinse ca vădit nefondate.
(a se vedea punctele 25 și 26)
Trimitere la:
Curte: 3 iunie 2005, Killinger/Germania și alții, C‑396/03 P, Rec., p. II‑4967, punctul 9; 19 februarie 2009, Gorostiaga Atxalandabaso/Parlamentul European, C‑308/07 P, Rep., p. I‑1059, punctul 36
3. Reiese din chiar textul articolului 76 din Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice că organizarea unei ședințe nu reprezintă nicidecum un drept al reclamanților de la care nu s‑ar putea deroga. Aplicarea dispozițiilor Regulamentului de procedură al Tribunalului Funcției Publice referitoare la incidentele de procedură, printre care se numără articolul 76, nu garantează desfășurarea unei faze orale, instanța putând să se pronunțe în urma unei proceduri exclusiv scrise.
(a se vedea punctul 31)
Trimitere la:
Curte: 8 iulie 1999, Goldstein/Comisia, C‑199/98 P, nepublicată în Recueil, punctul 18;
Tribunal: 8 septembrie 2008, Kerstens/Comisia, T‑222/07 P, RepFP, p. I‑B‑1‑37 și II‑B‑1‑267, punctele 33 și 36 și jurisprudența citată
4. Din articolul 225 A CE și din articolul 11 alineatul (1) din anexa I la Statutul Curții, precum și din articolul 138 alineatul 1 primul paragraf litera (c) din Regulamentul de procedură al Tribunalului rezultă că un recurs trebuie să indice cu precizie elementele criticate din hotărârea a cărei anulare se solicită, precum și argumentele juridice care susțin în mod concret această cerere.
Nu îndeplinește această condiție recursul care nu cuprinde nicio argumentare prin care să se urmărească în mod precis identificarea erorii de drept care ar vicia hotărârea sau ordonanța în cauză.
În plus, afirmațiile care sunt prea generale și imprecise pentru a putea face obiectul unei aprecieri juridice trebuie considerate ca fiind vădit inadmisibile.
(a se vedea punctele 38 și 39)
Trimitere la:
Curte: 17 septembrie 1996, San Marco/Comisia, C‑19/95 P, Rec., p. I‑4435, punctul 37; 8 iulie 1999, Hercules Chemicals/Comisia, C‑51/92 P, Rec., p. I‑4235, punctul 113; 1 februarie 2001, Area Cova și alții/Consiliul, C‑300/99 P și C‑388/99 P, Rec., p. I‑983, punctul 37; 12 decembrie 2006, Autosalone Ispra/Comisia, C‑129/06 P, nepublicată în Recueil, punctele 31 și 32; 29 noiembrie 2007, Weber/Comisia, C‑107/07 P, nepublicată în Repertoriu, punctul 24;
Tribunal: 12 martie 2008, Rossi Ferreras/Comisia, T‑107/07 P, RepFP, p. I‑B‑1‑5 și II‑B‑1‑31, punctul 27