HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a noua)
25 ianuarie 2024(*)
„Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru – Directiva 98/83/CE – Calitatea apei destinate consumului uman – Articolul 4 alineatul (1) – Obligația statelor membre de a lua măsurile necesare pentru a asigura salubritatea și puritatea apei destinate consumului uman – Partea B din anexa I – Depășirea valorilor‑limită pentru concentrațiile de trihalometani din apa potabilă – Articolul 8 alineatul (2) – Obligația statelor membre de a întreprinde cât mai curând posibil măsurile de remediere necesare pentru a restabili calitatea apei și de a acorda prioritate aplicării acestora”
În cauza C‑481/22,
având ca obiect o acțiune în constatarea neîndeplinirii obligațiilor formulată în temeiul articolului 258 TFUE, introdusă la 18 iulie 2022,
Comisia Europeană, reprezentată de L. Armati și E. Sanfrutos Cano, în calitate de agenți,
reclamantă,
împotriva
Irlandei, reprezentată de M. Browne, Chief State Solicitor, A. Joyce și M. Tierney, în calitate de agenți, asistați de C. Donnelly, SC, și de D. Fennelly, BL,
pârâtă,
CURTEA (Camera a noua),
compusă din domnul J.‑C. Bonichot, îndeplinind funcția de președinte de cameră, domnul S. Rodin (raportor) și doamna L. S. Rossi, judecători,
avocat general: A. Rantos,
grefier: A. Calot Escobar,
având în vedere procedura scrisă,
având în vedere decizia de judecare a cauzei fără concluzii, luată după ascultarea avocatului general,
pronunță prezenta
Hotărâre
1 Prin cererea introductivă, Comisia Europeană solicită Curții să constate că:
– prin neadoptarea măsurilor necesare pentru ca apa destinată consumului uman să îndeplinească cerința minimă privind concentrațiile de trihalometani (denumiți în continuare „THM”) din aceasta, în conformitate cu parametrii valorici care figurează în partea B din anexa I la Directiva 98/83/CE a Consiliului din 3 noiembrie 1998 privind calitatea apei destinate consumului uman (JO 1998, L 330, p. 32, Ediție specială 15/vol. 4, p. 255), în douăzeci și una de zone publice de distribuție a apei, și anume Schull, Drimoleague, Glenties‑Ardara, Roundwood, Caragh Lake PWS 022A, Kilkenny City (Radestown) WS, Granard, Gowna, Staleen, Drumcondrath, Grangemore, Lough Talt Regional Water Supply, Ring/Helvick, Aughrim/Annacurra, Bray Direct, Greystones, Kilmacanogue, Newtown Newcastle, Enniskerry Public Supply, Wicklow Regional Public Supply și Ballymagroarty (Irlanda), precum și în nouă grupuri de aprovizionare cu apă cu caracter privat, și anume Crossdowney, Townawilly, Cloonluane (Renvyle), Lettergesh/Mullaghgloss, Bonane, Parke, Nephin Valley GWS, Curramore (Ballinrobe) și Keash (Irlanda), și
– prin faptul că nu s‑a asigurat că se iau cât mai curând posibil măsurile de remediere necesare pentru a restabili calitatea apei destinate consumului uman în zonele publice de distribuție a apei și în grupurile de aprovizionare cu apă cu caracter privat menționate mai sus și prin faptul că nu a acordat prioritate aplicării acestor măsuri, ținând seama printre altele de măsura în care a fost depășit parametrul valoric în cauză și de pericolul potențial pentru sănătatea umană,
Irlanda nu și‑a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 4 alineatul (1) din Directiva 98/83, coroborat cu partea B din anexa I la aceasta, și al articolului 8 alineatul (2) din această directivă.
I. Cadrul juridic
A. Dreptul Uniunii
2 Considerentul (29) al Directivei 98/83 enunța:
„[Î]ntrucât statele membre trebuie să fie autorizate, în anumite condiții, să acorde derogări de la prezenta directivă; întrucât, în plus, este necesar să se instituie un cadru de reglementare adecvat pentru astfel de derogări, cu condiția ca acestea să nu reprezinte un pericol potențial pentru sănătatea umană și dacă alimentarea cu apă destinată consumului uman în sectorul vizat nu poate fi menținută în alt mod prin orice alte mijloace rezonabile”.
3 Articolul 4 alineatul (1) din această directivă prevedea:
„Fără a aduce atingere obligațiilor care le revin în temeiul altor dispoziții comunitare, statele membre iau măsurile necesare pentru a asigura salubritatea și puritatea apei destinate consumului uman. În sensul cerințelor minime din prezenta directivă, apa destinată consumului uman este salubră și pură dacă:
(a) nu conține microorganisme, paraziți și orice alte substanțe care, prin numărul sau concentrația lor, constituie un pericol potențial pentru sănătatea umană
și
(b) [este] în conformitate cu cerințele minime prevăzute la anexa I părțile A și B,
și dacă, în conformitate cu dispozițiile relevante ale articolelor 5-8 și ale articolului 10 și cu tratatul, statele membre iau toate celelalte măsuri necesare pentru a se asigura că apa destinată consumului uman îndeplinește cerințele prezentei directive.”
4 Articolul 8 alineatul (2) din directiva menționată prevedea:
„În cazul în care, în ciuda măsurilor luate pentru a îndeplini obligațiile impuse la articolul 4 alineatul (1), apa destinată consumului uman nu respectă parametrii valorici stabiliți în conformitate cu articolul 5 și sub rezerva dispozițiilor articolului 6 alineatul (2), statul membru în cauză se asigură că se întreprind cât mai curând posibil măsurile de remediere necesare pentru a restabili calitatea apei și acordă prioritate aplicării acestora, luând în considerare, între altele, măsura în care parametrul valoric în cauză a fost depășit, precum și pericolul potențial pentru sănătatea umană.”
5 Potrivit articolului 9 din Directiva 98/83, intitulat „Derogări”:
„(1) Statele membre pot prevedea derogări de la parametrii valorici stabiliți la anexa I partea B sau stabiliți în conformitate cu articolul 5 alineatul (3), până la o valoare maximă pe care acestea o stabilesc, în măsura în care nicio astfel de derogare nu constituie un pericol potențial pentru sănătatea umană și în cazul în care alimentarea cu apă destinată consumului uman în zona vizată nu poate fi menținută prin niciun fel de mijloace rezonabile. Derogările sunt cât mai limitate în timp posibil și nu depășesc trei ani, la încheierea acestei perioade fiind întocmit un bilanț pentru a determina dacă s‑a înregistrat un progres suficient. În cazul în care un stat membru intenționează să acorde o a doua derogare, acesta transmite Comisiei bilanțul întocmit, împreună cu motivele care justifică decizia de a acorda o a doua derogare. Nicio astfel de a doua derogare nu depășește trei ani.
(2) În cazuri excepționale, un stat membru poate solicita Comisiei o a treia derogare pentru o perioadă de cel mult trei ani. Comisia hotărăște cu privire la această solicitare în termen de trei luni.
(3) Orice derogare acordată în conformitate cu alineatul (1) sau (2) trebuie să cuprindă următoarele informații:
(a) motivele derogării;
(b) parametrul în cauză, rezultatele pertinente ale controalelor anterioare și valoarea maximă permisă în temeiul derogării;
(c) zona geografică, cantitatea de apă distribuită în fiecare zi, populația vizată și existența unor eventuale repercusiuni asupra întreprinderilor de producție alimentară în cauză;
(d) un program de control corespunzător, care să prevadă, după caz, controale mai frecvente;
(e) un rezumat al planului de măsuri de remediere necesare, care să cuprindă un calendar al lucrărilor și o estimare a costurilor, precum și dispoziții în materie de bilanț;
(f) durata necesară a derogării.
(4) Dacă autoritățile competente consideră că nerespectarea parametrului valoric în cauză este nesemnificativă și dacă măsurile întreprinse în conformitate cu articolul 8 alineatul (2) permit remedierea situației în termen de cel mult 30 de zile, cerințele prevăzute la alineatul (3) nu trebuie aplicate.
În acest caz, autoritățile competente sau alte instanțe interesate stabilesc doar valoarea maximă permisă pentru parametrul în cauză și intervalul de timp acordat pentru remedierea situației.
(5) Nu se mai poate recurge la dispozițiile alineatului (4) în cazul în care același parametru valoric aplicabil unei distribuții date a apei nu a fost respectat pe o perioadă mai lungă de 30 de zile cumulate pe parcursul ultimelor 12 luni.
(6) Orice stat membru care recurge la derogările prevăzute de prezentul articol se asigură că populația afectată de o astfel de derogare este informată rapid și în mod corespunzător cu privire la derogare și la condițiile care o reglementează. În plus, dacă este necesar, statul membru se asigură că se oferă consiliere unor grupuri de populație specifice pentru care derogarea ar putea prezenta un risc deosebit.
Aceste obligații nu se aplică situației menționate la alineatul (4), cu excepția cazului în care autoritățile competente decid altfel.
(7) Cu excepția derogărilor acordate în conformitate cu alineatul (4), statele membre informează Comisia, în termen de două luni, cu privire la orice derogare privind o distribuție de peste 1 000 [metri cubi (m3)] pe zi în medie sau care deservește peste 5 000 de persoane și îi comunică informațiile menționate la alineatul (3).
(8) Prezentul articol nu se aplică apei destinate consumului uman oferite spre vânzare în sticle sau recipiente.”
6 Articolul 14 din aceeași directivă, intitulat „Termenul-limită pentru conformare”, prevedea:
„Statele membre iau măsurile necesare pentru a asigura conformitatea calității apei destinate consumului uman cu dispozițiile prezentei directive în termen de cinci ani de la intrarea în vigoare a acesteia, fără a aduce atingere notelor 2, 4 și 10 din anexa I partea B.”
7 Articolul 15 din Directiva 98/83, intitulat „Situații excepționale”, prevedea la alineatele (1) și (2):
„(1) În situații excepționale și pentru zone geografice delimitate, statele membre pot înainta o cerere specială Comisiei pentru a obține o prelungire a termenului prevăzut la articolul 14. Perioada suplimentară nu depășește trei ani; la încheierea acestei perioade, are loc o reexaminare, ale cărei rezultate se înaintează Comisiei, care poate, pe baza reexaminării, să autorizeze o a doua prelungire a termenului cu până la trei ani. Prezenta dispoziție nu se aplică apei destinate consumului uman, oferite spre vânzare în sticle sau recipiente.
(2) Cererea, motivată corespunzător, expune dificultățile întâmpinate și cuprinde cel puțin toate informațiile indicate la articolul 9 alineatul (3).”
8 Anexa I la această directivă, intitulată „Parametri și parametri valorici”, cuprindea o parte B, intitulată la rândul său „Parametri chimici”, care avea următorul cuprins:
„Parametri
| Parametru valoric | Unitate | Note |
[…] | […] | […] | […] |
Total [THM] | 100 | [microgram/litru (μg/l)] | Suma concentrațiilor compușilor specificați; Nota 10 |
[…] | […] | […] | […] |
[…]
Nota 10: Dacă este posibil, statele membre trebuie să depună eforturi pentru a atinge o valoare mai scăzută, fără însă a afecta operațiunea de dezinfecție.
Compușii specificați sunt: cloroform, bromoform, dibromoclormetan, bromdiclormetan.
În cazul apei menționate la articolul 6 alineatul (1) literele (a), (b) și (d), valoarea trebuie atinsă în termen de 10 ani calendaristici de la data intrării în vigoare a prezentei directive. Parametrul valoric pentru total trihalometani este 150 μg/l în cursul perioadei cuprinse între cinci și 10 ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive.
Statele membre se asigură că se iau toate măsurile corespunzătoare pentru a reduce cât mai mult posibil concentrația de trihalometani din apa destinată consumului uman în cursul perioadei necesare pentru a se conforma parametrului valoric.
La punerea în aplicare a măsurilor destinate respectării valorii menționate, statele membre trebuie să acorde prioritate în mod progresiv cazurilor în care concentrațiile trihalometanilor din apa destinată consumului uman sunt cele mai ridicate.”
B. Dreptul irlandez
9 Directiva 98/83 a fost transpusă inițial în dreptul irlandez de European Communities (Drinking Water) Regulations 2000 [Regulamentul Comunităților Europene din 2000 (apa potabilă), S.I. n°439/2000], în prezent înlocuit de European Union (Drinking Water) Regulations 2014 [Regulamentul Uniunii Europene din 2014 (apa potabilă), S.I. n°122/2014], astfel cum a fost modificat (denumit în continuare „Regulamentul din 2014 privind apa potabilă”).
10 Articolul 4 din Regulamentul din 2014 privind apa potabilă are următorul cuprins:
„1. Sub rezerva oricărei derogări acordate în temeiul articolului 11, un furnizor de apă se asigură că apa este salubră și curată și că îndeplinește cerințele prezentului regulament.
2. În sensul alineatului 1, apa este considerată salubră și curată dacă
a) nu conține microorganisme, paraziți și substanțe care, ca număr sau concentrație, constituie un pericol potențial pentru sănătatea umană și
b) aceasta respectă standardele de calitate specificate în tabelele A și B din partea 1 a anexei.”
11 Potrivit articolului 10 alineatul 4 din Regulamentul din 2014 privind apa potabilă:
„Sub rezerva articolului 9 și a alineatelor 5 și 8, în cazul în care se constată, în urma unui control efectuat în sensul prezentului regulament, că calitatea apei destinate consumului uman nu este conformă cu parametrii valorici menționați în partea 1 a anexei, autoritatea de control trebuie, sub rezerva derogărilor în vigoare în temeiul prezentului regulament
a) să se asigure că furnizorul de apă ia cât mai curând posibil măsurile de remediere necesare pentru a restabili calitatea apei și, în acest scop, poate adresa furnizorului de apă în cauză orice instrucțiuni pe care le consideră adecvate;
b) să acorde prioritate măsurilor de punere în aplicare, ținând seama, printre altele, de măsura în care parametrul valoric în cauză a fost depășit și de pericolul potențial pentru sănătatea umană;
c) în lipsa unei prevederi contrare în orientările menționate la alineatul 8, să oblige furnizorul de apă, în termen de 14 de zile de la primirea rezultatelor controlului, să elaboreze, în termen de 60 de zile, un program de acțiune, să îl prezinte spre aprobare autorității de control și să îl pună în aplicare pentru îmbunătățirea calității apei, pentru a asigura respectarea prezentului regulament cât mai curând posibil și cel târziu [în termen de unu sau doi ani, după caz].”
II. Procedura precontencioasă
12 De la 1 ianuarie 2014, Irish Water, o societate publică de distribuție a apei, își asumă prestarea de servicii publice de gestionare a apelor pe teritoriul irlandez și, sub supravegherea Environmental Protection Agency (Agenția pentru Protecția Mediului, Irlanda) (denumită în continuare „EPA”), se asigură că calitatea apei potabile respectă standardele stabilite de Directiva 98/83, precum și de dispozițiile naționale care au transpus‑o în ordinea juridică irlandeză. De la această dată, Irish Water i s‑a încredințat responsabilitatea distribuției apei potabile în zone din cadrul a 34 consilii municipale și consilii de comitate. Pe lângă rețelele publice de distribuție a apei exploatate de Irish Water, cooperative private denumite „Group Water Schemes” (grupuri de aprovizionare cu apă) furnizează de asemenea servicii de distribuție a apei potabile într‑o serie de zone rurale.
13 La 3 decembrie 2014 și la 23 ianuarie 2015, serviciile Comisiei au solicitat autorităților irlandeze să le furnizeze informații cu privire la punerea în aplicare a Directivei 98/83 în acest stat membru. Autoritățile irlandeze au răspuns acestor solicitări la 9 ianuarie și, respectiv, la 19 martie 2015, furnizând informații detaliate cu privire la amploarea depășirii limitei admisibile pentru concentrațiile de THM din apa potabilă din Irlanda, informațiile furnizate publicului și măsurile de remediere instituite.
14 În urma examinării informațiilor comunicate de autoritățile irlandeze la 9 ianuarie și la 19 martie 2015, serviciile Comisiei le‑au precizat, la 11 mai 2015, că situația, astfel cum era descrisă, nu era conformă cu cerințele care decurg din articolele 4 și 8 din Directiva 98/83, precum și din partea B din anexa I la aceasta. Autoritățile irlandeze au reacționat la această constatare prin scrisoarea din 28 septembrie 2015 și problema a fost abordată cu ocazia unei reuniuni, la 1 decembrie 2015, între aceste autorități și serviciile Comisiei.
15 Autoritățile irlandeze au trimis un prim raport intermediar la 7 martie 2016, completat la 29 aprilie 2016. În ceea ce privește grupurile de aprovizionare cu apă cu caracter privat a căror stare era considerată preocupantă, aceste autorități au furnizat rapoarte specifice.
16 În urma unei noi cereri a serviciilor Comisiei, trimisă autorităților irlandeze la 9 august 2016, acestea din urmă au transmis, prin scrisoarea din 30 august 2016, un al doilea raport intermediar, precum și rapoarte separate pentru grupurile de aprovizionare cu apă cu caracter privat. La 18 noiembrie 2016, autoritățile irlandeze au trimis un al treilea raport intermediar.
17 În urma examinării acestor trei rapoarte intermediare, Comisia a considerat că în pofida anumitor progrese, mai multe rețele de distribuție a apei nu păreau încă să fie conforme cu cerințele Directivei 98/83. În consecință, la 20 iulie 2018 această instituție a adresat Irlandei o scrisoare de punere în întârziere, în care ea constata că acest stat membru nu își îndeplinise obligațiile care îi reveneau în temeiul articolului 4 din Directiva 98/83, coroborat cu partea B din anexa I la aceasta, și al articolului 8 din această directivă în ceea ce privește 73 de zone publice de distribuție a apei, care acoperă o populație de 481 218 locuitori, și 24 de grupuri de aprovizionare cu apă cu caracter privat, care acoperă 22 989 locuitori.
18 La 19 octombrie 2018, Irlanda a răspuns la această scrisoare de punere în întârziere detaliind progresele deja realizate și arătând că până la sfârșitul anului 2021 se va atinge conformitatea totală a situației sale în raport cu cerințele Directivei 98/83.
19 La 14 mai 2020, Comisia a adresat Irlandei un aviz motivat în care considera că, prin faptul că nu a adoptat măsurile necesare pentru ca apa destinată consumului uman să îndeplinească cerința minimă referitoare la prezența THM în aceasta, în conformitate cu parametrii valorici care figurează în partea B din anexa I la Directiva 98/83, în 31 de zone publice de distribuție a apei, acoperind o populație de 284 527 de locuitori, și în 13 grupuri de aprovizionare cu apă cu caracter privat, acoperind 9 701 de locuitori, pe care le identifica, și pentru ca măsurile de remediere necesare să fie luate cât mai rapid posibil pentru a restabili calitatea apei destinate consumului uman în aceste zone publice de distribuție a apei și în aceste grupuri de aprovizionare cu apă cu caracter privat și că, prin faptul că nu a acordat prioritate aplicării lor, ținând seama printre altele de măsura în care a fost depășit parametrul valoric în cauză și de pericolul potențial pentru sănătatea umană, Irlanda nu și‑a îndeplinit obligațiile care îi reveneau în temeiul articolului 4 alineatul (1) din Directiva 98/83, coroborat cu partea B din anexa I la aceasta, și al articolului 8 alineatul (2) din această directivă.
20 Prin acest aviz motivat, Comisia solicita de asemenea Irlandei să se conformeze obligațiilor sale în termen de patru luni de la trimiterea acestuia, cel târziu până la 15 septembrie 2020.
21 Irlanda a răspuns la acest aviz motivat la 18 septembrie 2020 și a transmis Comisiei informații suplimentare la 2 martie 2021. La 18 iunie 2021, ca răspuns la o cerere a serviciilor acesteia din urmă, autoritățile irlandeze au trimis rezultatele activităților lor de monitorizare referitoare la anul 2020.
22 În răspunsul său la avizul motivat, Irlanda a afirmat că a realizat în mod durabil respectarea cerințelor care decurg din Directiva 98/83 în 15 dintre cele 30 de zone publice de distribuție a apei și în 3 dintre cele 13 grupuri de aprovizionare cu apă cu caracter privat menționate în acest aviz.
23 Prin scrisoarea din 2 martie 2021, Irlanda a informat Comisia cu privire la punerea în conformitate a două alte zone publice de distribuție a apei.
24 La 19 mai 2021, Comisia a adresat Irlandei o cerere tehnică pentru ca aceasta să îi furnizeze datele de monitorizare a concentrațiilor de THM aferente anului 2020 pentru toate zonele publice de distribuție a apei care fac obiectul procedurii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor.
25 La 18 iunie 2021, Irlanda a furnizat date pentru majoritatea acestor zone de distribuție. În schimb, Comisia nu a primit deloc date de monitorizare sau numai date incomplete pentru trei zone publice de distribuție a apei care fac obiectul avizului motivat.
26 Întrucât a considerat nesatisfăcătoare răspunsurile și informațiile furnizate de Irlanda, Comisia a decis să introducă prezenta acțiune în constatarea neîndeplinirii obligațiilor.
III. Cu privire la acțiune
27 În susținerea acțiunii formulate, Comisia invocă două motive, întemeiate, primul, pe încălcarea articolului 4 alineatul (1) din Directiva 98/83 coroborat cu partea B din anexa I la aceasta, întrucât Irlanda nu a adoptat măsurile necesare pentru ca apa destinată consumului uman să îndeplinească cerința minimă privind prezența în aceasta a concentrațiilor de THM, în conformitate cu parametrii valorici care figurează în această anexă I partea B, în ceea ce privește calitatea apei destinate consumului uman în 21 de zone publice de distribuție a apei și în nouă grupuri de aprovizionare cu apă cu caracter privat, iar al doilea, pe încălcarea articolului 8 alineatul (2) din Directiva 98/83, întrucât Irlanda nu a adoptat cât mai rapid posibil măsurile de remediere necesare pentru a restabili calitatea apei destinate consumului uman în aceste zone publice de distribuție a apei și în aceste grupuri de aprovizionare cu apă cu caracter privat, ținând seama în special de gravitatea depășirii parametrului valoric în cauză și de pericolul potențial pentru sănătatea umană.
28 Cu titlu introductiv, trebuie amintit că THM sunt compuși chimici care se formează prin reacție între dezinfectanții pe bază de clor și materia organică prezentă în apă, cum ar fi bacteriile și resturile vegetale. Aceștia sunt adesea prezenți în apa potabilă, în special în sistemele de tratare a apei care utilizează clorul pentru a elimina bacteriile și contaminanții.
29 THM reprezintă un motiv de preocupare pentru sănătatea umană și pentru mediu, deoarece o expunere prelungită la niveluri ridicate ale acestor compuși chimici în apa potabilă poate prezenta riscuri precum cancerul, în special cancerul vezicii și cancerul de colon, și poate cauza probleme gastrointestinale, precum și iritații ale pielii. În plus, după ce au fost evacuați în mediu, THM pot fi toxici pentru fauna acvatică, pot perturba ecosistemele de apă dulce și pot contribui la formarea unor zone moarte în oceane, favorizând creșterea excesivă a algelor.
30 Pentru a reduce concentrațiile de THM din apa potabilă, în conformitate cu Directiva 98/83, autoritățile de reglementare a apei și întreprinderile de tratare a apei potabile trebuie să utilizeze metode alternative de dezinfectare, să reducă cantitatea de materie organică din apa brută și să optimizeze procesele de tratare pentru a minimiza formarea acestor compuși.
A. Cu privire la admisibilitatea acțiunii privind trei zone publice de distribuție a apei
1. Argumentația părților
31 Irlanda afirmă că acțiunea formulată de Comisie este inadmisibilă în ceea ce privește zonele publice de distribuție a apei Drimoleague, Ring/Helvick și Grangemore.
32 Acest stat membru susține în memoriul său în apărare că „punctul de referință esențial pentru a stabili dacă o aprovizionare publică cu apă respectă sau nu parametrii valorici stabiliți pentru THM este lista acțiunilor de remediere a EPA”. Statul membru amintit afirmă că cele trei zone publice de distribuție a apei în cauză nu au fost incluse în lista acțiunilor de remediere „deoarece nu mai existau”. Irlanda recunoaște că, în astfel de situații, Comisia depinde în mare măsură de informațiile furnizate de statul membru în cauză, dar contestă faptul că ea nu și‑a respectat, în speță, obligația de informare.
33 Comisia susține că Irlanda a săvârșit o greșeală prin faptul că nu a informat‑o în mod special cu privire la declasarea acestor trei zone publice de distribuție a apei, prin faptul că nu a furnizat datele care permit să se dovedească conformitatea noilor rețele de distribuție a apei cu obligațiile care decurg din Directiva 98/83 și, în ceea ce privește zonele publice de distribuție a apei Ring/Helvick și Grangemore, prin faptul că nu a motivat retragerea unei „zone de distribuție a apei neconforme” de pe lista acțiunilor de remediere.
34 Potrivit Comisiei, Irlanda nu a informat‑o că zona publică de distribuție a apei Drimoleague era în prezent legată de rețeaua de distribuție a apei din Skibbereen (Irlanda). În consecință, la momentul la care a depus cererea introductivă, această instituție nu dispunea de nicio informație care i‑ar fi permis să concluzioneze că problema calității apei potabile în zona publică de distribuție a apei Drimoleague fusese rezolvată. Irlanda ar fi furnizat numai în cadrul memoriului în apărare date de monitorizare care indicau că rețeaua de distribuție a apei din Skibbereen respecta parametrii valorici stabiliți pentru THM. Aceste informații ar fi fost comunicate prea târziu pentru a fi luate în considerare în aprecierea temeiniciei acțiunii în ceea ce privește zona publică de distribuție a apei Drimoleague.
35 Irlanda susține că, deși Comisia afirmă că nu a fost informată că zona publică de distribuție a apei Drimoleague era deservită în prezent de o altă rețea de distribuție a apei, această instituție recunoaște totuși că retragerea unei astfel de zone de pe lista de acțiuni de remediere ar fi trebuit să îi pară a fi un indicator al conformității. Or, în speță, deși autoritățile irlandeze au furnizat Comisiei, la 18 iunie 2021, rezultate ale monitorizării care indicau o depășire, în această zonă publică de distribuție a apei, a parametrului valoric referitor la THM constatat la 21 iulie 2020, totuși rețeaua publică de distribuție a apei din Drimoleague nu mai exista la data stabilită în avizul motivat, și anume 15 septembrie 2020.
36 În ceea ce privește zonele publice de distribuție a apei Ring/Helvick și Grangemore, Irlanda arată în memoriul în apărare că nici acestea nu mai existau la aceeași dată, astfel cum reieșea din informațiile furnizate de acest stat membru ca răspuns la avizul motivat.
37 În opinia Comisiei, simpla mențiune, în răspunsul la avizul motivat, că aceste două zone publice de distribuție a apei fuseseră retrase „de pe lista acțiunilor de remediere a EPA privind THM” nu îi permitea să concluzioneze că acestea respectau în prezent cerințele stabilite de Directiva 98/83. În pofida schimbării produse aparent înainte de trimiterea avizului motivat, Irlanda nu ar fi informat‑o că zonele publice de distribuție a apei Ring/Helvick și Grangemore erau legate în prezent de rețelele de distribuție a apei din Dungarvan și din Boyle (Irlanda). În plus, în cazul în care aceste informații au fost furnizate, ele nu ar fi fost însoțite de nicio informație care să permită Comisiei să concluzioneze că locuitorii din zonele de distribuție a apei Ring/Helvick și Grangemore erau racordați în prezent la o rețea de distribuție a apei care respectă parametrii valorici în cauză. În consecință, la momentul la care a depus cererea introductivă, Comisia nu ar fi dispus de nicio informație care să îi permită să considere că problema calității apei potabile în zonele publice de distribuție a apei Ring/Helvick și Grangemore fusese rezolvată.
38 Comisia subliniază de asemenea faptul că Curtea a înlăturat deja un argument întemeiat pe faptul că desființarea unui sistem public de alimentare cu apă neconform și racordarea zonei deservite anterior de acesta la o nouă zonă publică de distribuție a apei ar fi suficiente pentru a pune capăt unei proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor referitoare la o aprovizionare cu apă neconformă, fără a fi necesar nici să se informeze Comisia cu privire la schimbare și nici să se furnizeze date referitoare la nivelurile concentrațiilor de THM în noua zonă de distribuție a apei. O reorganizare administrativă nu ar face inoperantă procedura de constatare a neîndeplinirii obligațiilor și, deși ar putea fi vorba efectiv despre o soluție utilă în vederea unei puneri în conformitate, statului membru în cauză i‑ar reveni sarcina de a furniza informații clare care să explice schimbarea administrativă, de exemplu desființarea unei rețele de alimentare cu apă și racordarea zonei vizate la o altă rețea de aprovizionare, precum și date care permit să se concluzioneze că schimbarea a rezolvat problema, cu alte cuvinte că noua aprovizionare este conformă cu parametrii valorici stabiliți de Directiva 98/83.
39 Comisia consideră că a furnizat suficiente dovezi privind încălcarea. În plus, ea ar fi adresat o cerere de informații suplimentare după răspunsul Irlandei la avizul motivat și înainte de a sesiza Curtea, ceea ce nu era însă obligată să facă în temeiul articolului 258 TFUE.
2. Aprecierea Curții
40 Irlanda susține în esență că prezenta acțiune este inadmisibilă în ceea ce privește zonele publice de distribuție a apei Drimoleague, Ring/Helvick și Grangemore, în principal, pentru motivul că, la data expirării termenului stabilit în avizul motivat, și anume 15 septembrie 2020, cele trei zone în cauză nu mai erau incluse în lista acțiunilor de remediere a EPA, întrucât ele nu mai existau. Mai precis, zona publică de aprovizionare cu apă Drimoleague a fost conectată la rețeaua de distribuție din Skibbereen, zona Ring/Helvick a fost conectată la rețeaua Dungarvan, iar zona publică de distribuție a apei Grangemore a fost regrupată cu cea din Boyle.
41 Cu titlu introductiv, trebuie subliniat, pe de o parte, că, potrivit unei jurisprudențe constante privind sarcina probei în cadrul unei proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor în temeiul articolului 258 TFUE, Comisiei îi revine sarcina de a stabili existența pretinsei neîndepliniri a obligațiilor. Această instituție este cea care trebuie să prezinte Curții elementele necesare pentru ca aceasta să verifice existența neîndeplinirii obligațiilor, fără a se putea întemeia pe vreo prezumție [Hotărârea din 5 martie 2020, Comisia/Cipru (Colectarea și tratarea apelor urbane reziduale), C‑248/19, EU:C:2020:171, punctul 20 și jurisprudența citată].
42 Numai în cazul în care Comisia a furnizat suficiente elemente care evidențiază anumite fapte produse pe teritoriul statului membru pârât, sarcina de a contesta în mod temeinic și detaliat datele astfel prezentate și consecințele care decurg din acestea îi revine statului membru respectiv [Hotărârea din 5 martie 2020, Comisia/Cipru (Colectarea și tratarea apelor urbane reziduale), C‑248/19, EU:C:2020:171, punctul 21 și jurisprudența citată].
43 Pe de altă parte, întrucât existența unei neîndepliniri a obligațiilor trebuie apreciată în funcție de situația din statul membru în cauză astfel cum se prezenta aceasta la momentul expirării termenului stabilit în avizul motivat, modificările legislative sau normative intervenite ulterior nu pot fi luate în considerare de Curte (Hotărârea din 17 decembrie 2020, Comisia/Grecia, C‑849/19, EU:C:2020:1047, punctul 56 și jurisprudența citată).
44 Rezultă de aici în speță că trebuie să se aprecieze existența neîndeplinirii invocate a obligațiilor în raport cu situația existentă în Irlanda la momentul expirării termenului stabilit în avizul motivat, fără a ține seama de actele prin care acest stat membru a decis să efectueze modificările menționate la punctul 37 din prezenta hotărâre, fără a informa Comisia despre acest lucru și fără a o ține la curent cu nivelul poluării cu THM în noile zone de distribuție a apei potabile.
45 În speță, nu se contestă că depășirile parametrilor valorici care fac obiectul prezentei acțiuni, inclusiv în cele trei zone publice de distribuție a apei pentru care admisibilitatea acesteia este contestată, sunt stabilite pe baza datelor furnizate de Irlanda Comisiei, care nu au fost puse în discuție de acest stat membru nici în cursul fazei precontencioase, nici în fața Curții.
46 În această privință, potrivit unei jurisprudențe constante, Comisia, care nu dispune de competențe proprii de investigare, depinde în mare măsură de elementele furnizate de statul membru în cauză (a se vedea în acest sens Hotărârea din 26 aprilie 2005, Comisia/Irlanda, C‑494/01, EU:C:2005:250, punctul 43). Rezultă că, dacă Irlanda nu a informat Comisia cu privire la modificările menționate la punctul 36 din prezenta hotărâre și nu i‑a comunicat nicio informație care să permită să se stabilească faptul că, în prezent, calitatea apei potabile distribuite persoanelor care erau racordate anterior la zonele publice de distribuție a apei Drimoleague, Ring/Helvick și Grangemore este conformă cu parametrii valorici stabiliți prin Directiva 98/83 în ceea ce privește concentrațiile de THM, Comisia nu avea posibilitatea de a ști dacă o astfel de punere în conformitate intervenise înainte de data expirării termenului stabilit în avizul motivat.
47 În sfârșit, trebuie să se observe că Curtea a înlăturat deja un argument prin care se urmărea respingerea unei acțiuni în constatarea neîndeplinirii obligațiilor privind anumite aglomerări pentru motivul că, în urma unei reorganizări administrative teritoriale, acestea nu mai existau. Astfel, nu se poate concluziona numai în temeiul unor schimbări administrative care țin de ordinea internă irlandeză, intervenite după punerea în întârziere adresată de Comisie și care au ca efect desființarea unui sistem public de aprovizionare cu apă neconform cu pragurile stabilite de Directiva 98/83 și racordarea zonei deservite anterior de acesta la o nouă zonă publică de distribuție a apei, că procedura de constatare a neîndeplinirii obligațiilor în temeiul unei aprovizionări cu apă neconforme este, numai pentru acest motiv, lipsită de obiect [a se vedea prin analogie Hotărârea din 6 octombrie 2021, Comisia/Italia (Sistem de colectare și tratare a apelor urbane reziduale), C‑668/19, EU:C:2021:815, punctele 40 și 41].
48 Astfel, dacă o asemenea reorganizare administrativă teritorială poate să permită în mod efectiv să se respecte valorile‑limită stabilite de Directiva 98/83, Irlandei îi revine sarcina de a‑i preciza Comisiei în ce anume a constat în mod concret această schimbare administrativă, precizându‑i de exemplu că un asemenea sistem de aprovizionare cu apă a făcut obiectul unei desființări și că zona în cauză a fost racordată la un astfel de alt sistem de aprovizionare, precum și date care evidențiază faptul că schimbarea respectivă a rezolvat problema poluării apei cu THM, cu alte cuvinte că noua rețea de aprovizionare cu apă potabilă este conformă cu valorile‑limită prevăzute de Directiva 98/83.
49 În aceste condiții, prezenta acțiune în constatarea neîndeplinirii obligațiilor este admisibilă, inclusiv în ceea ce privește zonele publice de distribuție a apei Drimoleague, Ring/Helvick și Grangemore.
B. Cu privire la fond
1. Cu privire la prima critică
50 Prin intermediul primei critici, Comisia reproșează Irlandei o neîndeplinire a obligațiilor care îi revin în temeiul articolului 4 alineatul (1) din Directiva 98/83 în 21 de zone publice de distribuție a apei și în nouă grupuri de aprovizionare cu apă cu caracter privat, în care parametrul valoric referitor la nivelul maxim admisibil al concentrațiilor de THM din apa potabilă, specificat în partea B din anexa I la această directivă, este depășit.
51 Irlanda contestă această neîndeplinire a obligațiilor negând existența unei obligații de rezultat impuse de Directiva 98/83 și caracterul suficient al probelor privind pretinsa neîndeplinire a obligațiilor prezentate de Comisie. Acest stat membru invocă un anumit număr de factori specifici de natură să justifice depășirea acestor valori‑limită.
a) Cu privire la obligația de rezultat
1) Argumentația părților
52 Comisia amintește în cererea introductivă că articolul 4 alineatul (1) din Directiva 98/83 impune statelor membre o obligație de rezultat, și anume aceea de a asigura salubritatea și puritatea apei destinate consumului uman.
53 În memoriul în apărare, Irlanda răspunde că obligația fundamentală care revine statelor membre în temeiul acestei dispoziții este o obligație „de a lua măsurile necesare” pentru a asigura salubritatea și puritatea apei. Ea arată că această dispoziție trebuie interpretată în lumina termenilor, a contextului și a scopului său, ceea ce ar trebui să conducă la concluzia că dispoziția menționată nu creează o obligație de rezultat în sarcina statelor membre. Chiar în această situație, o astfel de obligație nu ar fi, în orice caz, absolută sau necondiționată.
54 Comisia arată că interpretarea sugerată de Irlanda este contrară tratatelor, Directivei 98/83 înseși și jurisprudenței privind respectarea parametrilor valorici. În temeiul articolului 288 al treilea paragraf TFUE, o directivă este obligatorie pentru statele membre cu privire la rezultatul care trebuie atins, iar în speță, articolul 4 alineatul (1) din Directiva 98/83 le‑ar impune să se asigure că concentrațiile de THM din apa potabilă nu depășesc parametrul valoric de 100 μg/l. Statului membru în cauză i‑ar reveni sarcina să decidă măsurile necesare pentru a ajunge la acest rezultat, în schimb neavând de ales decât să atingă acest rezultat.
55 De altfel, Curtea ar fi interpretat deja articolul 4 din Directiva 98/83 în sensul că este obligatoriu pentru statele membre în ceea ce privește nivelul de calitate a apelor care trebuie atins. Potrivit Comisiei, acest lucru reiese din Hotărârea din 31 ianuarie 2008, Comisia/Franța (C‑147/07, EU:C:2008:67), care privea o neîndeplinire a obligației ce decurge din această dispoziție ca urmare a depășirilor limitei admisibile a concentrațiilor de nitrați și de pesticide din apa potabilă.
56 Comisia subliniază că Irlanda nu contestă faptul că concentrațiile de THM din apa potabilă depășeau parametrul valoric de 100 μg/l pentru siturile menționate în avizul motivat. Dimpotrivă, ea ar fi recunoscut întotdeauna existența unei probleme privind nivelurile acceptabile de concentrație a THM.
57 În memoriul în duplică, Irlanda arată, cu titlu subsidiar, că obligația instituită în sarcina statelor membre prin articolul 4 alineatul (1) din Directiva 98/83 ar putea fi considerată ca fiind parțial o obligație de mijloace și parțial o obligație de rezultat.
58 Irlanda susține că o interpretare a acestei dispoziții în sensul că ar impune o obligație absolută și necondiționată nu ar ține seama de situația reală din Irlanda. Astfel, în acest stat calitatea apei potabile nu ar fi constantă, ci ar fluctua în funcție de o serie largă de factori de mediu, geografici și fizici care afectează nivelurile concentrațiilor de THM și care fac foarte dificilă respectarea parametrilor valorici stabiliți de Directiva 98/83 în anumite situri, chiar și atunci când sunt luate toate măsurile necesare.
59 Potrivit Irlandei, în pofida unui număr limitat de cazuri de depășire a nivelurilor concentrației de THM din apa potabilă, au fost luate măsurile necesare pentru a se asigura salubritatea și puritatea acesteia, în conformitate cu obligația care îi revine în temeiul articolului 4 alineatul (1) din această directivă. Ar rezulta că, la data expirării termenului de punere în conformitate stabilit în avizul motivat, acest stat membru își îndeplinea obligațiile care îi revin în temeiul acestei dispoziții și, prin extensie, obligațiile care îi revin în temeiul tratatelor.
2) Aprecierea Curții
60 Conform articolului 4 alineatul (1) din Directiva 98/83 coroborat cu partea B din anexa I la aceasta, statele membre au obligația de a respecta parametrul valoric de 100 μg/l referitor la nivelul maxim total admisibil al concentrației de THM din apa potabilă.
61 Irlanda susține că articolul 4 alineatul (1) din această directivă nu creează o obligație de rezultat în ceea ce privește nedepășirea acestei valori‑limită.
62 În această privință, trebuie amintit că, în temeiul articolului 288 al treilea paragraf TFUE, o directivă este obligatorie pentru fiecare stat membru destinatar cu privire la rezultatul care trebuie atins, lăsând autorităților naționale competența în ceea ce privește forma și mijloacele pentru atingerea acestuia.
63 În prezenta cauză, acest rezultat constă, pentru statele membre, în a se asigura că apa de distribuție destinată consumului uman respectă un anumit număr de parametri esențiali de calitate și de salubritate, printre care cel în discuție în prezenta acțiune, și anume un nivel maxim al concentrațiilor de THM din apa potabilă. Astfel, aceste state sunt obligate să procedeze așa încât aceste concentrații să nu depășească, în total, 100 μg/l.
64 Astfel, articolul 4 alineatul (1) din Directiva 98/83 prevede că statele membre iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că apa destinată consumului uman îndeplinește cerințele stabilite de aceasta.
65 Astfel, Curtea a statuat deja, în special în Hotărârea din 31 ianuarie 2008, Comisia/Franța (C‑147/07, EU:C:2008:67), că articolul 4 din Directiva 98/83 este obligatoriu pentru statele membre în ceea ce privește standardele minime de calitate pe care trebuie să le îndeplinească apa destinată consumului uman. În același sens, în Hotărârea din 14 noiembrie 2002, Comisia/Irlanda (C‑316/00, EU:C:2002:657), Curtea a statuat că Directiva 80/778/CEE a Consiliului din 15 iulie 1980 privind calitatea apei destinate consumului uman (JO 1980, L 229, p. 11), pe care Directiva 98/83 a înlocuit‑o, nu impune o simplă obligație de diligență, ci o obligație de rezultat. Situația este aceeași în ceea ce privește obligația stabilită în sarcina statelor membre în temeiul articolului 4 alineatul (1) din Directiva 98/83.
66 Rezultă că argumentația Irlandei potrivit căreia această dispoziție de drept al Uniunii nu prevede o obligație de rezultat trebuie înlăturată.
b) Cu privire la elementele de probă
1) Argumentația părților
67 Irlanda reproșează Comisiei că se întemeiază pe prezumția potrivit căreia, întrucât calitatea apei potabile în cele 21 de zone publice de distribuție a apei și în cele nouă grupuri de aprovizionare cu apă cu caracter privat enumerate în anexa la cererea sa introductivă nu ar fi conformă cu pragul maxim de concentrații de THM, și anume de 100 μg/l, acest stat membru nu și‑a îndeplinit în mod evident obligațiile care îi revin în temeiul articolului 4 alineatul (1) din Directiva 98/83.
68 Statul membru menționat consideră că, în măsura în care obligația care decurge din articolul 4 alineatul (1) din Directiva 98/83 este o obligație de a lua măsurile necesare în scopul obținerii unui rezultat și în măsura în care din Directiva 98/83 reiese că, chiar și atunci când sunt luate astfel de măsuri, uneori respectarea parametrilor valorici stabiliți în conformitate cu articolul 5 din aceasta se poate dovedi imposibilă, nu este suficient ca Comisia să invoce o astfel de prezumție. În speță, dimpotrivă, acesteia din urmă i‑ar fi revenit sarcina de a dovedi, prin intermediul unor elemente de probă suficiente, că, în ceea ce privește rețelele de distribuție identificate în anexa la cererea sa introductivă, Irlanda nu a luat măsurile necesare pentru a asigura salubritatea și puritatea apei destinate consumului uman, ceea ce această instituție nu ar fi reușit să demonstreze.
69 Comisia amintește că depășirea unui parametru valoric are un caracter factual și obiectiv și că datele furnizate de Irlanda, care nu au fost repuse în discuție de aceasta, sunt elocvente în această privință.
70 Cu toate acestea, ar fi adevărat că Comisia trebuie să furnizeze Curții informațiile necesare pentru a permite acesteia să stabilească existența neîndeplinirii obligațiilor pe care ea o reproșează statelor membre. Acestea din urmă ar fi însă obligate să faciliteze îndeplinirea misiunii Comisiei și, în ceea ce privește verificarea aplicării corecte în practică a dispozițiilor naționale destinate să asigure punerea în aplicare efectivă a unei directive, ar trebui să se țină seama de faptul că această instituție, care nu dispune de competențe proprii de investigare în materie, depinde în mare măsură de elementele furnizate de statul membru în cauză.
71 Irlanda susține în memoriul său în duplică că faptul că măsurile adoptate de un stat membru nu produc efecte și nu permit garantarea conformității cu obligațiile care îi revin în temeiul unei directive decât după un anumit timp nu înseamnă că măsurile respective nu au fost luate.
2) Aprecierea Curții
72 Irlanda susține că Comisia nu reușește să dovedească, prin intermediul unor probe suficiente, că acest stat membru nu a luat măsurile necesare pentru a asigura salubritatea și puritatea apei destinate consumului uman în fiecare dintre rețelele de distribuție a apei potabile identificate în cererea sa introductivă.
73 Sub acest aspect, trebuie amintit că, în cadrul unei proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, formulate în temeiul articolului 258 TFUE, Comisia are sarcina de a dovedi existența pretinsei neîndepliniri a obligațiilor. Această instituție este cea care trebuie să prezinte Curții elementele necesare pentru ca aceasta să verifice existența neîndeplinirii obligațiilor, fără a se putea întemeia pe o simplă prezumție (a se vedea în acest sens Hotărârea din 26 aprilie 2005, Comisia/Irlanda, C‑494/01, EU:C:2005:250, punctul 41 și jurisprudența citată).
74 Cu toate acestea, statele membre sunt obligate, în temeiul articolului 4 alineatul (3) TUE, să îi faciliteze Comisiei îndeplinirea misiunii sale, care constă printre altele, potrivit articolului 17 alineatul (1) TUE, în a veghea la aplicarea dispozițiilor tratatului, precum și a dispozițiilor adoptate de instituții în temeiul acestuia (Hotărârea din 26 aprilie 2005, Comisia/Irlanda, C‑494/01, EU:C:2005:250, punctul 42 și jurisprudența citată).
75 În această perspectivă, trebuie să se țină cont de faptul că, pentru a verifica aplicarea corectă în practică a dispozițiilor naționale destinate să asigure punerea în aplicare efectivă a unei directive, Comisia, care nu dispune de competențe proprii de investigare în materie, se bazează în mare măsură pe elementele furnizate de eventuali petenți, precum și de statul membru în cauză (Hotărârea din 26 aprilie 2005, Comisia/Irlanda, C‑494/01, EU:C:2005:250, punctul 43 și jurisprudența citată).
76 Rezultă în special că, în cazul în care Comisia a furnizat suficiente elemente care să evidențieze anumite fapte petrecute pe teritoriul statului membru pârât, sarcina de a contesta în mod temeinic și detaliat datele astfel prezentate și consecințele care decurg din acestea îi revine acestui stat membru (Hotărârea din 26 aprilie 2005, Comisia/Irlanda, C‑494/01, EU:C:2005:250, punctul 44 și jurisprudența citată).
77 În astfel de circumstanțe, autoritățile naționale sunt cele care trebuie în primul rând să procedeze la verificările necesare la fața locului, în spiritul unei cooperări loiale, în conformitate cu obligația fiecărui stat membru de a facilita misiunea generală a Comisiei (Hotărârea din 26 aprilie 2005, Comisia/Irlanda, C‑494/01, EU:C:2005:250, punctul 45 și jurisprudența citată).
78 Astfel, în cazul în care Comisia invocă plângeri detaliate care evidențiază neîndeplinirea repetată a dispozițiilor unei directive, sarcina de a contesta în mod concret faptele invocate în aceste plângeri revine statului membru în cauză (Hotărârea din 26 aprilie 2005, Comisia/Irlanda, C‑494/01, EU:C:2005:250, punctul 46 și jurisprudența citată).
79 În speță, trebuie să se țină seama de faptul că datele furnizate chiar de Irlanda referitoare la respectarea – sau la depășirea – parametrilor valorici stabiliți în Directiva 98/83 și în special în partea B din anexa I la aceasta, în ceea ce privește concentrațiile de THM din apa destinată consumului uman, sunt date științifice care nu au fost puse în discuție de acest stat membru în faza precontencioasă și care constituie astfel elemente de fapt obiective.
80 În ceea ce privește, pe de altă parte, proba făcută de Comisie, că acest stat membru a adoptat măsurile necesare pentru a asigura salubritatea și puritatea apei destinate consumului uman, în conformitate cu obligațiile care îi revin în temeiul Directivei 98/83, deși statele membre au, în temeiul articolului 288 TFUE și al jurisprudenței constante a Curții, „competența în ceea ce privește forma și mijloacele” de a pune în aplicare această directivă, le revine obligația de a atinge rezultatul definit de aceasta. Astfel, deși Irlanda este liberă să își definească mijloacele de punere în aplicare a directivei menționate în ordinea sa juridică internă, ținând seama de particularitățile acesteia din urmă, ea trebuie totuși să respecte toate dispozițiile ei și, prin urmare, să se asigure că concentrațiile de THM din apa potabilă nu depășesc 100 μg/l pe întreg teritoriul său.
81 Întrucât această obligație nu fusese încă respectată de Irlanda, atunci când termenul pe care Comisia i l‑a acordat în avizul motivat, la mai mult de 17 ani de la data la care statele membre erau obligate să asigure conformitatea situației lor cu cerințele Directivei 98/83, s‑a scurs, trebuie să se considere că, atunci când s‑a întemeiat pe măsurătorile parametrice furnizate de Irlanda care atestă depășirea valorii‑limită a THM în apa potabilă în toate zonele publice de distribuție a apei și în toate grupurile de aprovizionare cu apă cu caracter privat vizate prin prezenta acțiune, Comisia a prezentat suficiente probe în susținerea pretinsei neîndepliniri a obligațiilor. De aici rezultă că depășirile constatate astfel trebuie considerate ca fiind persistente, fără a exista o obligație a Comisiei de a furniza dovezi suplimentare în această privință.
c) Cu privire la „factorii specifici și particulari”
1) Argumentația părților
82 Irlanda susține că trebuie luați în considerare factori specifici și distinctivi de natură geografică și de mediu, și anume în special natura surselor sale de apă, prezența turbei, a pantelor topografice line și a precipitațiilor superioare mediei, în măsura în care aceștia au ca efect complicarea gravă în anumite cazuri a obiectivului ca concentrațiile de THM din apa potabilă să fie conforme limitelor prevăzute de Directiva 98/83, în special atunci când este vorba despre menținerea simultană a unui proces de dezinfectare eficient. Măsurile de remediere necesare ar avea o asemenea amploare încât ar implica soluții structurale, precum punerea în aplicare a unor stații de epurare noi sau îmbunătățite considerabil, care ar necesita, prin natura lor, investiții importante de timp și de capital.
83 Comisia arată, în memoriul său în replică, că Directiva 98/83 are ea însăși în vedere că un stat membru poate să nu fie în măsură să respecte pe deplin obligațiile care sunt enunțate în aceasta și prevede un cadru specific pentru posibile derogări. Această directivă ar permite de asemenea ca un stat membru să beneficieze, în cazuri excepționale, de o prelungire a termenului de transpunere. Potrivit Comisiei, Irlanda nu a utilizat niciuna dintre aceste opțiuni.
84 Potrivit Comisiei, Irlanda este conștientă de aproape 20 de ani de problema neconformității și, de facto, a beneficiat de mult mai mult timp decât ceea ce i‑ar fi fost acordat în cadrul uneia dintre aceste derogări formale, indiferent care ar fi aceasta. Nici factorii geologici, nici cerințele care decurg din normele în materie de amenajare a teritoriului și/sau de mediu, menționați de Irlanda, nu pot fi invocați în mod util pentru a justifica această neconformitate de lungă durată.
85 Irlanda subliniază în această privință că, în ansamblu, apa potabilă distribuită în acest stat membru răspunde în mare măsură cerințelor Directivei 98/83 și că prezenta procedură privește situația sa la un moment precis, și anume la expirarea termenului de conformare stabilit în avizul motivat.
86 În plus, chiar dacă interpretarea dată de Comisie articolului 4 alineatul (1) din Directiva 98/83 ar fi exactă, iar derogările prevăzute de această directivă ar fi exhaustive, nu este mai puțin adevărat că Curtea ar fi statuat deja că împrejurări exterioare care nu pot fi controlate de statele membre și care fac imposibilă sau anormal de dificilă respectarea de către acestea a obligațiilor care le revin în temeiul unei directive, chiar dacă au fost depuse toate diligențele necesare, pot justifica existența unei situații care, în orice altă împrejurare, ar constitui o neîndeplinire a obligațiilor care le revin în temeiul dreptului Uniunii.
2) Aprecierea Curții
87 Astfel cum reiese din cuprinsul punctului 82 din prezenta hotărâre, Irlanda invocă existența unui anumit număr de factori geografici, geologici și de mediu, chiar normativi, care ar face deosebit de dificil de atins în anumite cazuri obiectivul care urmărește ca nivelurile concentrațiilor de THM din apa potabilă să fie conforme cu limitele prevăzute de Directiva 98/83. În plus, potrivit acestui stat membru, existența acestor factori necesită punerea în aplicare a unor soluții structurale care implică timp și mijloace financiare considerabile.
88 Or, din Directiva 98/83, în special din considerentul (29) și din articolul 9, reiese că aceasta permite unui stat membru care nu este în măsură să respecte pe deplin obligațiile enunțate în cuprinsul său să prevadă derogări de la parametrii valorici stabiliți în partea B din anexa I la această directivă. În plus, articolul 15 din directiva menționată prevede posibilitatea unui stat membru, în cazuri excepționale, de a solicita o prelungire a termenului de transpunere.
89 În speță, Irlanda nu a utilizat aceste posibilități.
90 Pe de altă parte, procedura prevăzută la articolul 258 TFUE se întemeiază pe constatarea obiectivă a nerespectării de către un stat membru a obligațiilor impuse prin Tratatul FUE sau printr‑un act de drept derivat (a se vedea în acest sens Hotărârea din 1 martie 1983, Comisia/Belgia, 301/81, EU:C:1983:51, punctul 8, și Hotărârea din 4 martie 2010, Comisia/Italia, C‑297/08, EU:C:2010:115, punctul 81).
91 În cazul în care, precum în speță, s‑a efectuat o astfel de constatare, faptul că neîndeplinirea obligațiilor rezultă din voința statului membru căruia îi este imputabilă, din neglijența sa ori din dificultățile tehnice cu care acesta ar fi fost confruntat este lipsit de relevanță (Hotărârea din 1 octombrie 1998, Comisia/Spania, C‑71/97, EU:C:1998:455, punctul 15, și Hotărârea din 4 martie 2010, Comisia/Italia, C‑297/08, EU:C:2010:115, punctul 82).
92 În orice caz, un stat membru care întâmpină dificultăți insurmontabile momentan, care îl împiedică să se conformeze obligațiilor ce rezultă din dreptul Uniunii, nu poate invoca o situație de forță majoră decât pentru perioada necesară pentru remedierea acestor dificultăți (a se vedea în acest sens Hotărârea din 13 decembrie 2001, Comisia/Franța, C‑1/00, EU:C:2001:687, punctul 131).
93 Or, trebuie constatat în această privință că nici factorii geografici, geologici sau de mediu, nici cerințele care decurg din normele în materie de amenajare a teritoriului și/sau de mediu invocate de Irlanda nu pot constitui situații de forță majoră care ar justifica faptul că acest stat membru nu se conformează, la aproape 17 ani de la data stabilită conform articolului 14 din Directiva 98/83, obligațiilor care îi revin în temeiul acesteia, chiar dacă avea posibilitatea de a prevedea derogări provizorii în temeiul articolului 9 din această directivă. Astfel, nu este vorba nicidecum despre evenimente imprevizibile pentru o scurtă perioadă cu impact de durată limitată, întrucât nu se contestă că Irlanda nu a „menținut un proces de dezinfectare eficace și riguros” pentru un număr semnificativ de zone publice de distribuție a apei și de grupuri de aprovizionare cu apă cu caracter privat de la intrarea în vigoare a Directivei 98/83 și, în orice caz, că aceasta era situația la expirarea termenului pentru conformare stabilit prin avizul motivat.
94 Rezultă că Irlanda nu poate invoca în mod util argumente legate de particularitățile geografice, geologice sau de mediu ale teritoriului său ori de normele în materie de amenajare a teritoriului și/sau de mediu pentru a justifica existența unei neîndepliniri persistente a obligațiilor care îi revin în temeiul Directivei 98/83, cu atât mai mult cu cât, pe de o parte, depășirea valorii‑limită a concentrațiilor de THM în apa destinată consumului uman a fost constatată pentru o perioadă considerabilă și, pe de altă parte, Irlanda nu a făcut uz de posibilitățile de derogare prevăzute de această directivă.
95 În aceste condiții, trebuie să se constate că, prin neadoptarea măsurilor necesare pentru ca apa destinată consumului uman să îndeplinească cerința minimă privind concentrațiile de THM din aceasta, în conformitate cu parametrii valorici care figurează în partea B din anexa I la Directiva 98/83, în 21 de zone publice de distribuție a apei, și anume Schull, Drimoleague, Glenties‑Ardara, Roundwood, Caragh Lake PWS 022A, Kilkenny City (Radestown) WS, Granard, Gowna, Staleen, Drumcondrath, Grangemore, Lough Talt Regional Water Supply, Ring/Helvick, Aughrim/Annacurra, Bray Direct, Greystones, Kilmacanogue, Newtown Newcastle, Enniskerry Public Supply, Wicklow Regional Public Supply și Ballymagroarty, precum și în nouă grupuri de aprovizionare cu apă cu caracter privat, și anume Crossdowney, Townawilly, Cloonluane (Renvyle), Lettergesh/Mullaghgloss, Bonane, Parke, Nephin Valley GWS, Curramore (Ballinrobe) și Keash, Irlanda nu și‑a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 4 alineatul (1) din Directiva 98/83.
2. Cu privire la a doua critică
96 Prin intermediul celei de a doua critici, Comisia susține că, prin faptul că nu s‑a asigurat ca măsurile de remediere necesare să fie luate cât mai rapid posibil pentru a restabili calitatea apei destinate consumului uman în zonele publice de distribuție a apei și în grupurile de aprovizionare cu apă cu caracter privat menționate la punctul precedent și prin faptul că nu a acordat prioritate aplicării acestor măsuri, ținând seama printre altele de măsura în care a fost depășit parametrul valoric în cauză și de pericolul potențial pentru sănătatea umană, Irlanda nu și‑a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 8 alineatul (2) din Directiva 98/83.
a) Argumentația părților
97 Comisia amintește în cererea introductivă că, în temeiul articolului 8 alineatul (2) din Directiva 98/83, dacă apa destinată consumului uman nu respectă parametrii valorici stabiliți în ceea ce privește valoarea totală a concentrațiilor de THM prevăzută în partea B din anexa I la această directivă, statul membru în cauză este obligat să adopte „cât mai curând posibil” măsurile de remediere necesare „pentru a restabili calitatea” acestei ape, ținând seama printre altele de măsura în care parametrul valoric în cauză a fost depășit și de pericolul potențial pentru sănătatea umană.
98 În speță, nerespectarea parametrului valoric stabilit pentru THM ar constitui, prin definiție, un pericol potențial pentru sănătatea umană, în măsura în care o apă care nu îndeplinește această cerință minimă nu poate fi considerată ca fiind pură și salubră.
99 Or, Irlanda ar recunoaște ea însăși că numărul de cazuri de depășire a nivelurilor admisibile de concentrații de THM constatate pe teritoriul său este ridicat în raport cu celelalte state membre. În plus, deși statele membre ar dispune de o anumită marjă de apreciere pentru stabilirea măsurilor care trebuie adoptate, acestea ar trebui să permită, în orice caz, ca perioada de depășire a valorilor‑limită să fie cât mai scurtă cu putință. Cu toate acestea, în speță, nu ar exista nicio îndoială, ținând seama în special de elementele care dovedesc existența unor depășiri timp de aproape 20 de ani, că Irlanda nu și‑a îndeplinit această obligație. Astfel, în timp ce Irlanda era obligată să se conformeze parametrilor valorici începând cu 26 decembrie 2003 și, în pofida schimburilor regulate cu Comisia cu privire la această neconformitate începând cu anul 2013, situația nu este încă conformă, deși au trecut încă zece ani. În special, înființarea Irish Water în 2013 nu ar face decât să demonstreze că Irlandei i‑a luat ceva timp până să acționeze, dat fiind că la acel moment data transpunerii Directivei 98/83 era deja depășită de zece ani.
100 Comisia remarcă de asemenea că apa potabilă este consumată zilnic și că pentru consumator nu există nicio altă soluție disponibilă cu ușurință în cazul în care apa distribuită nu corespunde normelor minime privind puritatea și salubritatea definite de Directiva 98/83. În consecință, interpretarea termenilor „cât mai curând posibil” ar trebui să fie relativ strictă.
101 Irlanda susține că Comisia nu a demonstrat că ea nu a adoptat măsurile necesare pentru a restabili calitatea apei destinate consumului uman și afirmă că cererea introductivă este întemeiată pe prezumții. Astfel, Comisia nu ar furniza niciun exemplu precis de măsuri de remediere și/sau de aplicare care ar fi trebuit să fie adoptate, dar care nu au fost adoptate de acest stat membru. Acesta din urmă precizează în această privință că au fost realizate progrese semnificative, conformitatea pe termen lung fiind atinsă în toate cele 73 de zone publice de distribuție a apei citate în scrisoarea de punere în întârziere, cu excepția a 15 dintre ele.
102 Irlanda susține de asemenea că simplul fapt că se constată depășiri ale nivelurilor de THM, chiar și pe o perioadă îndelungată, nu înseamnă totuși că nu au fost luate măsurile de remediere și/sau de aplicare necesare. În plus, într‑un număr mare de cazuri care fac obiectul prezentei acțiuni, acest stat membru a fost constrâns să adapteze în timp măsurile considerate necesare pentru a asigura conformitatea pe termen lung a apei potabile cu cerințele Directivei 98/83, fără a lua în considerare faptul că punerea în aplicare a unor soluții cu caracter structural va necesita de asemenea timp.
103 Irlanda nu contestă că termenii „cât mai curând posibil” utilizați la articolul 8 alineatul (2) din Directiva 98/83 înseamnă că măsurile de remediere necesare trebuie luate într‑un termen cât mai scurt posibil. Cu toate acestea, aprecierea acestui criteriu nu poate fi efectuată independent de situația concretă care prevalează în statul membru în cauză. Pentru a se aprecia dacă măsurile de remediere necesare au fost luate „cât mai curând posibil”, în sensul articolului 8 alineatul (2) din Directiva 98/83. ar trebui să se țină seama în special de situația rețelei de distribuție a apei în cauză, ceea ce Comisia nu ar fi făcut în speță.
104 Comisia amintește că, la fel ca în cazul procedurii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor în general, sarcina de a furniza o listă de măsuri ipotetice care ar fi putut fi luate pentru fiecare zonă de distribuție a apei neconformă nu revine Comisiei. Pe de altă parte, contrar celor susținute de Irlanda, ea nu s‑ar fi întemeiat pe nicio prezumție. Ea subliniază că nu numai că a constatat depășiri ale parametrilor valorici stabiliți pentru THM, ci și că aceste depășiri persistau cel puțin din anul 2012 și că datele invocate de Irlanda ca fiind cele la care ar fi reușit să respecte, pe termen lung, parametrii valorici referitori la concentrațiile de THM au fost întârziate în majoritatea cazurilor în mai multe rânduri, pentru toate zonele publice de distribuție a apei vizate de prezenta acțiune.
b) Aprecierea Curții
105 În conformitate cu articolul 8 alineatul (2) din Directiva 98/83, în cazul în care parametrul valoric stabilit pentru concentrațiile de THM din apa potabilă a fost depășit, statul membru în cauză este obligat să adopte „cât mai curând posibil” măsurile de remediere necesare și să le acorde prioritate pentru a reduce nivelul acestor concentrații la limita stabilită în partea B din anexa I la această directivă, ținând seama în special de măsura în care parametrul valoric în cauză a fost depășit și de pericolul potențial pentru sănătatea umană.
106 Mai întâi, Irlanda susține că Comisia nu a demonstrat că ea nu a adoptat măsurile de remediere necesare și că pretinsa neîndeplinire a obligațiilor în această privință este întemeiată pe prezumții. Comisia nu ar furniza niciun exemplu precis de măsuri de remediere și/sau de aplicare care ar fi trebuit să fie luate de acest stat membru.
107 În această privință, trebuie amintit că, într‑o procedură de constatare a neîndeplinirii obligațiilor în temeiul articolului 258 TFUE, Comisiei îi revine sarcina de a stabili existența pretinsei neîndepliniri a obligațiilor și, prin urmare, de a face dovada că un stat membru nu a respectat o obligație prevăzută de o dispoziție de drept al Uniunii, fără a se putea întemeia pe vreo prezumție [Hotărârea din 10 noiembrie 2020, Comisia/Italia (Valorile-limită – PM10), C‑644/18, EU:C:2020:895, punctul 83]. Cu toate acestea, în speță, nu se poate considera că Comisia se întemeiază pe o simplă prezumție potrivit căreia Irlanda nu a adoptat măsurile de remediere necesare, în sensul articolului 8 alineatul (2) din Directiva 98/83, din moment ce depășirile valorilor‑limită de o amploare și de o durată semnificative, cum este cazul în cadrul prezentei cauze, constituie în sine un element de probă că Irlanda nu a luat asemenea măsuri [a se vedea prin analogie Hotărârea din 4 martie 2021, Comisia/Regatul Unit (Valori‑limită‑NO2), C‑664/18, EU:C:2021:171, punctul 135].
108 Or, potrivit unei jurisprudențe constante, deși statele membre dispun de o anumită marjă de manevră pentru stabilirea măsurilor de remediere care trebuie adoptate, acestea trebuie să permită ca perioada de depășire a valorilor‑limită să fie cât mai scurtă cu putință [a se vedea în acest sens Hotărârea din 10 noiembrie 2020, Comisia/Italia (Valori‑limită – PM10), C‑644/18, EU:C:2020:895, punctul 136 și jurisprudența citată].
109 În plus, din dosarul de care dispune Curtea reiese că datele de conformare estimate inițial au fost reportate de Irlanda cu ocazia fiecărui nou raport intermediar, astfel încât calendarul măsurilor de remediere preconizate a suferit de asemenea întârzieri semnificative, astfel încât depășirile valorilor‑limită ale concentrațiilor de THM persistă cel puțin din anul 2012.
110 Astfel, cu ocazia publicării primului raport intermediar, Irlanda a recunoscut deja existența unor întârzieri în lucrările de modernizare în privința a 19 rețele de distribuție dintr‑un total de 81. Al treilea raport intermediar a subliniat de asemenea întârzieri în privința a 23 de rețele de distribuție dintr‑un total de 73. În răspunsul la scrisoarea de punere în întârziere, Irlanda amânase data unei puneri în conformitate a situației sale pentru anul 2021, iar în răspunsul la avizul motivat, această dată a fost din nou amânată, de data aceasta până în anul 2023.
111 De asemenea, contrar celor susținute de Irlanda, o neîndeplinire a obligațiilor poate rămâne persistentă în pofida unei eventuale tendințe parțiale în scădere a nivelurilor de depășire evidențiate de datele colectate, din care nu rezultă însă că acest stat membru se conformează valorilor‑limită pe care este ținut să le respecte [a se vedea în acest sens Hotărârea din 22 februarie 2018, Comisia/Polonia, C‑336/16, EU:C:2018:94, punctul 65, precum și Hotărârea din 30 aprilie 2020, Comisia/România (Depășirea valorilor‑limită pentru PM10), C‑638/18, EU:C:2020:334, punctul 70]. Or, această situație se regăsește în speță.
112 Astfel, din dosarul de care dispune Curtea și din elementele de fapt amintite în cadrul examinării primului motiv reiese că Irlanda în mod vădit nu a adoptat în timp util măsurile adecvate care să permită să se asigure că perioada de depășire a valorilor‑limită ale concentrațiilor de THM este cât mai scurtă cu putință în zonele publice de distribuție a apei și în grupurile de aprovizionare cu apă cu caracter privat vizate de prezenta acțiune. Astfel, după cum s‑a subliniat la punctul 109 din prezenta hotărâre, depășirea acestor valori‑limită rămâne sistematică și persistentă cel puțin din anul 2012 în zonele și grupurile menționate, în pofida obligației care revine acestui stat membru de a lua toate măsurile adecvate și eficiente și de a acorda prioritate aplicării lor, pentru a se conforma cerinței potrivit căreia perioada de depășire trebuie să fie cât mai scurtă cu putință [a se vedea prin analogie Hotărârea din 10 noiembrie 2020, Comisia/Italia (Valori‑limită – PM10), C‑644/18, EU:C:2020:895, punctul 146 și jurisprudența citată].
113 Astfel, deși Irlanda era obligată, până la 26 decembrie 2003 cel târziu, conform articolului 14 din Directiva 98/83, să ia măsurile necesare pentru a garanta conformitatea calității apei destinate consumului uman cu această directivă, acest stat membru nu a asigurat, până la expirarea termenului acordat de Comisie în avizul său motivat, și anume 17 ani mai târziu, această punere în conformitate, chiar după ce au fost inițiate schimburi regulate cu Comisia cu privire la această neconformitate începând cu anul 2013.
114 Or, o astfel de situație demonstrează prin ea însăși, fără a fi necesar să se examineze mai detaliat conținutul măsurilor adoptate de Irlanda în diferitele zone publice de distribuție a apei și în grupurile de aprovizionare cu apă cu caracter privat vizate de prezenta acțiune, că acest stat membru nu a pus în executare măsuri adecvate și eficiente și nici nu a acordat prioritate aplicării lor, pentru a pune capăt depășirii valorilor‑limită de concentrații de THM „cât mai curând posibil”, în sensul articolului 8 din Directiva 98/83 [a se vedea prin analogie Hotărârea din 10 noiembrie 2020, Comisia/Italia (Valori‑limită – PM10), C‑644/18, EU:C:2020:895, punctul 147 și jurisprudența citată].
115 În ceea ce privește argumentul invocat de Irlanda potrivit căruia este indispensabil ca statul membru în cauză să dispună de termene suficient de lungi pentru ca astfel de măsuri să își producă efectele, trebuie să se constate că, în speță, acest stat membru a beneficiat de facto, astfel cum reiese în special din cuprinsul punctelor 93, 109 și 110 din prezenta hotărâre, de un termen deosebit de lung pentru a asigura o punere în conformitate a situației sale cu cerințele Directivei 98/83, ținând seama de termenele prevăzute în acest scop de aceasta, care erau aplicabile tuturor statelor membre [a se vedea prin analogie Hotărârea din 10 noiembrie 2020, Comisia/Italia (Valori‑limită – PM10), C‑644/18, EU:C:2020:895, punctul 148 și jurisprudența citată].
116 Pe de altă parte, în ceea ce privește argumentul Irlandei potrivit căruia termenele de punere în conformitate pe care le‑a anunțat sunt adaptate la amploarea transformărilor structurale necesare pentru a pune capăt depășirilor valorilor‑limită ale concentrațiilor de THM din apa potabilă, ținând seama în special de dificultățile legate de amenajarea teritoriului, de prezența turbăriilor și a pantelor topografice line, de precipitații care depășesc media anuală a celorlalte state membre; de natura corpurilor de apă irlandeze, bogate intrinsec în materii organice, precum și de miza socioeconomică și bugetară a investițiilor care trebuie realizate, trebuie amintit că Curtea a statuat deja, ca răspuns la argumente similare, că statul membru în cauză trebuie să dovedească faptul că dificultățile pe care le invocă pentru a pune capăt depășirilor valorilor‑limită ar fi de natură să excludă faptul că o punere în conformitate ar fi putut avea loc în termene mai puțin lungi [a se vedea în acest sens Hotărârea din 10 noiembrie 2020, Comisia/Italia (Valori‑limită – PM10), C‑644/18, EU:C:2020:895, punctul 151 și jurisprudența citată], ceea ce Irlanda nu reușește să dovedească în cadrul prezentei acțiuni.
117 În orice caz, dificultățile structurale legate de miza socioeconomică și bugetară a investițiilor de anvergură care trebuie realizate sau de situația topografică nu au, în sine, un caracter excepțional și, prin urmare, nu sunt de natură să justifice depășiri persistente ale parametrului valoric al concentrațiilor de THM în apa potabilă timp de mai mult de 10 ani [a se vedea prin analogie Hotărârea din 10 noiembrie 2020, Comisia/Italia (Valori‑limită – PM10), C‑644/18, EU:C:2020:895, punctul 152 și jurisprudența citată].
118 Rezultă din cele ce precedă că niciunul dintre argumentele invocate de Irlanda nu este de natură să repună în discuție constatarea potrivit căreia acest stat membru nu și‑a îndeplinit obligația de a asigura că perioada de depășire a acestor valori‑limită este cât mai scurtă cu putință prin adoptarea, cât mai curând posibil, a măsurilor necesare pentru restabilirea unei calități a apei potabile conforme cu prevederile Directivei 98/83.
119 În ceea ce privește reproșul adresat de statul membru menționat Comisiei, potrivit căruia aceasta din urmă nu i‑a furnizat exemple precise de măsuri de remediere și/sau de aplicare pe care ar fi trebuit să le adopte, trebuie amintit că acestei instituții nu îi revine sarcina de a furniza o listă de măsuri ipotetice care ar fi putut fi luate pentru fiecare zonă publică de distribuție a apei sau grup privat de aprovizionare cu apă neconform. Astfel, o asemenea practică ar fi în contradicție cu suveranitatea de care beneficiază statele membre în ceea ce privește alegerea mijloacelor referitoare la punerea în aplicare a unei directive pe teritoriul lor în termenul stabilit de legiuitorul Uniunii Europene. În consecință, sarcina de a stabili cât mai curând posibil măsurile pe care le considera adecvate pentru a asigura o punere în conformitate a situației sale în ceea ce privește valorile‑limită ale concentrațiilor de THM stabilite de Directiva 98/83 și de a informa Comisia cu privire la aceste măsuri, precum și cu privire la evoluția acestei puneri în conformitate îi revenea, dimpotrivă, Irlandei.
120 Acest lucru este cu atât mai important având în vedere riscurile pentru sănătatea umană și pentru mediu pe care le prezintă o concentrație ridicată de THM în apa potabilă, astfel cum au fost amintite la punctul 29 din prezenta hotărâre. Acesta este motivul pentru care, astfel cum reiese în mod expres din articolul 5 alineatul (2) din Directiva 98/83, partea B din anexa I la aceasta definește pragul concentrației de THM pe litru dincolo de care nu se poate garanta că apa potabilă este „pură și salubră”, statele membre fiind de altfel libere să stabilească norme mai stricte. Rezultă din acestea că, având în vedere persistența sa, depășirea parametrilor valorici referitori la concentrațiile de THM din apa potabilă în zonele publice de distribuție a apei și în grupurile de aprovizionare cu apă cu caracter privat vizate de prezenta acțiune putea prezenta un risc potențial pentru sănătatea umană.
121 Rezultă că a doua critică invocată de Comisie trebuie admisă.
122 Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, trebuie să se constate că Irlanda:
– prin neadoptarea măsurilor necesare pentru ca apa destinată consumului uman să îndeplinească cerința minimă privind concentrațiile de THM din aceasta, în conformitate cu parametrii valorici care figurează în partea B din anexa I la Directiva 98/83, în 21 de zone publice de distribuție a apei, și anume Schull, Drimoleague, Glenties‑Ardara, Roundwood, Caragh Lake PWS 022A, Kilkenny City (Radestown) WS, Granard, Gowna, Staleen, Drumcondrath, Grangemore, Lough Talt Regional Water Supply, Ring/Helvick, Aughrim/Annacurra, Bray Direct, Greystones, Kilmacanogue, Newtown Newcastle, Enniskerry Public Supply, Wicklow Regional Public Supply și Ballymagroarty, precum și în nouă grupuri de aprovizionare cu apă cu caracter privat, și anume Crossdowney, Townawilly, Cloonluane (Renvyle), Lettergesh/Mullaghgloss, Bonane, Parke, Nephin Valley GWS, Curramore (Ballinrobe) și Keash, și
– prin faptul că nu s‑a asigurat că sunt luate măsurile de remediere necesare cât mai curând posibil pentru a restabili calitatea apei destinate consumului uman în zonele publice de distribuție a apei și în grupurile de alimentare cu apă cu caracter privat menționate mai sus și prin faptul că nu a acordat prioritate aplicării acestor măsuri, ținând seama printre altele de măsura în care a fost depășit parametrul valoric în cauză și de pericolul potențial pentru sănătatea umană,
nu și‑a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 4 alineatul (1) din Directiva 98/83, coroborat cu partea B din anexa I la aceasta, și al articolului 8 alineatul (2) din această directivă.
Cu privire la cheltuielile de judecată
123 Potrivit articolului 138 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată.
124 Întrucât Comisia a solicitat obligarea Irlandei la plata cheltuielilor de judecată, iar aceasta a căzut în pretenții, se impune obligarea acesteia să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Comisie.
Pentru aceste motive, Curtea (Camera a noua) declară și hotărăște:
1) Irlanda
– prin neadoptarea măsurilor necesare pentru ca apa destinată consumului uman să îndeplinească cerința minimă privind concentrațiile de trihalometani din aceasta, în conformitate cu parametrii valorici care figurează în partea B din anexa I la Directiva 98/83/CE a Consiliului din 3 noiembrie 1998 privind calitatea apei destinate consumului uman, în 21 de zone publice de distribuție a apei, și anume Schull, Drimoleague, Glenties‑Ardara, Roundwood, Caragh Lake PWS 022A, Kilkenny City (Radestown) WS, Granard, Gowna, Staleen, Drumcondrath, Grangemore, Lough Talt Regional Water Supply, Ring/Helvick, Aughrim/Annacurra, Bray Direct, Greystones, Kilmacanogue, Newtown Newcastle, Enniskerry Public Supply, Wicklow Regional Public Supply și Ballymagroarty (Irlanda), precum și în nouă grupuri de aprovizionare cu apă cu caracter privat, și anume Crossdowney, Townawilly, Cloonluane (Renvyle), Lettergesh/Mullaghgloss, Bonane, Parke, Nephin Valley GWS, Curramore (Ballinrobe) și Keash (Irlanda), și
– prin faptul că nu s‑a asigurat că se iau cât mai curând posibil măsurile de remediere necesare pentru a restabili calitatea apei destinate consumului uman în zonele publice de distribuție a apei și în grupurile de alimentare cu apă cu caracter privat menționate mai sus și prin faptul că nu a acordat prioritate aplicării acestor măsuri, ținând seama, printre altele, de măsura în care a fost depășit parametrul valoric în cauză și de pericolul potențial pentru sănătatea umană,
nu și‑a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 4 alineatul (1) din Directiva 98/83, coroborat cu partea B din anexa I la aceasta, și al articolului 8 alineatul (2) din această directivă.
2) Obligă Irlanda la plata cheltuielilor de judecată.
Semnături