Cauzele conexate T‑458/09 și T‑171/10
Slovak Telekom a.s.
împotriva
Comisiei Europene
„Concurență — Procedură administrativă — Decizie de solicitare de informații — Caracterul necesar al informațiilor solicitate — Principiul bunei administrări — Obligația de motivare — Proporționalitate”
Sumarul hotărârii
1. Concurență — Procedură administrativă — Solicitare de informații — Prerogative ale Comisiei — Prerogativa de a solicita informații referitoare la o perioadă anterioară aderării la Uniune a statului vizat
[art. 82 CE; art. 102 TFUE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 18 alin. (1) și (3)]
2. Concurență — Procedură administrativă — Solicitare de informații — Prerogative ale Comisiei — Prerogativa de a solicita informații referitoare la o perioadă anterioară aderării la Uniune a statului vizat — Informații relevante
[art. 82 CE; art. 102 TFUE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 18 alin. (1)]
3. Concurență — Procedură administrativă — Solicitare de informații — Prerogative ale Comisiei — Prerogativa de a solicita informații referitoare la o perioadă anterioară aderării la Uniune a statului vizat — Încălcarea principiului bunei administrări — Inexistență
[art. 82 CE; art. 102 TFUE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 18 alin. (1)]
4. Concurență — Procedură administrativă — Solicitare de informații — Indicare a temeiurilor juridice și a scopului solicitării — Conținut
[art. 81 CE și 82 CE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 18 alin. (3)]
5. Concurență — Procedură administrativă — Solicitare de informații — Modalități
(art. 81 CE și 82 CE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 18)
1. În cadrul unei proceduri privind o încălcare a normelor de concurență ale Uniunii, pentru a păstra efectul util al articolului 18 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1/2003, Comisia are dreptul să oblige o întreprindere să furnizeze toate informațiile necesare privind faptele de care aceasta poate avea cunoștință și să îi comunice, dacă este cazul, documentele aferente care sunt în posesia sa, chiar dacă acestea pot fi utilizate la stabilirea, în privința sa ori împotriva altei întreprinderi, a existenței unui comportament anticoncurențial.
Noțiunea de informații necesare trebuie interpretată în funcție de finalitățile în vederea cărora au fost conferite Comisiei competențele de investigare în cauză. Este îndeplinită cerința unei corelări între solicitarea de informații și încălcarea prezumată în condițiile în care, în acest stadiu al procedurii, se poate considera în mod legitim că există un raport între solicitarea respectivă și încălcarea prezumată, în sensul că se poate presupune în mod rezonabil de către Comisie că documentul o va ajuta să determine existența încălcării pretinse. În plus, poate fi solicitată de Comisie numai comunicarea unor informații susceptibile să îi permită să verifice prezumțiile privind săvârșirea încălcării ce justifică desfășurarea investigației și care sunt indicate în solicitarea de informații. Pe de altă parte, având în vedere competența largă de investigare și de verificare a Comisiei, ea este cea care trebuie să aprecieze necesitatea informațiilor pe care le solicită întreprinderilor vizate. În plus, întreprinderea care face obiectul unei măsuri de investigare este supusă unei obligații de colaborare activă, care implică faptul că ține la dispoziția Comisiei toate informațiile referitoare la obiectul investigației.
Având în vedere textul articolului 18 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1/2003, finalitatea acestuia și principiile citate anterior, competențele de investigare care sunt prevăzute de această dispoziție nu sunt subordonate decât cerinței necesității informațiilor solicitate, apreciată de Comisie, pentru a verifica prezumțiile existenței unei încălcări care justifică desfășurarea investigației și în special identificarea abuzului de poziție dominantă interzis de articolul 82 CE și de articolul 102 TFUE. Astfel, orice interpretare a articolului 18 alineatul (1) citat anterior care s‑ar finaliza cu a interzice Comisiei, din principiu, să solicite unei întreprinderi informații referitoare la o perioadă în care normele de concurență ale Uniunii nu îi erau aplicabile, în condițiile în care astfel de informații ar fi necesare pentru a se identifica o eventuală încălcare a normelor respective din momentul în care i‑ar fi aplicabile, ar fi susceptibilă să lipsească această dispoziție de efect util și ar fi contrară obligației Comisiei de a examina cu atenție și cu imparțialitate toate elementele relevante ale cauzei. În consecință, nu se poate susține că, din principiu, Comisia nu poate să se întemeieze pe informații care au legătură cu comportamentul întreprinderii anterior aderării statului membru în care este stabilită pentru a aprecia compatibilitatea cu normele de concurență ale Uniunii a practicilor acesteia ulterioare aderării menționate.
(a se vedea punctele 41‑45 și 52)
2. În cadrul unei proceduri privind constatarea unei încălcări a articolului 82 CE sau a articolului 102 TFUE, informații și documente anterioare datei aderării la Uniune a unui stat nu pot fi considerate ca fiind, din principiu, lipsite de relevanță în vederea aprecierii de către Comisie a unui eventual abuz de poziție dominantă săvârșit de o întreprindere stabilită în acest stat, pentru motivul că la baza constatării unor asemenea încălcări nu se pot afla decât date obiective și ulterioare încălcării.
În special, informațiile și documentele, chiar dacă sunt anterioare perioadei încălcării, care ar fi susceptibile să stabilească existența unei strategii de excludere a unei întreprinderi pot ajuta Comisia să determine gravitatea încălcării eventuale și, prin urmare, pot fi considerate necesare pentru a permite Comisiei să îndeplinească misiunile care îi sunt încredințate prin Regulamentul nr. 1/2003, în sensul articolului 18 alineatul (1) din acest regulament. Așadar, împrejurarea că noțiunea de abuz de poziție dominantă are un conținut obiectiv și nu implică intenția de a prejudicia nu conduce la concluzia că intenția de a recurge la practici străine de concurența bazată pe merite este lipsită de relevanță în toate ipotezele, aceasta putând fi întotdeauna luată în considerare în susținerea unei concluzii potrivit căreia întreprinderea în cauză a comis un abuz de poziție dominantă, chiar dacă o astfel de concluzie ar trebui să se întemeieze în primul rând pe constatarea obiectivă a unei manifestări efective a comportamentului abuziv. Comisia este, așadar, îndreptățită să examineze documentația internă a întreprinderilor vizate, întrucât această documentație este susceptibilă să demonstreze că excluderea concurenței era urmărită sau, dimpotrivă, sugerează o explicație diferită a practicilor examinate.
(a se vedea punctele 60‑62)
3. Comisia nu încalcă principiul bunei administrări în cazul în care, pentru a dovedi o încălcare a articolului 82 CE după aderarea unui stat la Uniune, încearcă să obțină informații cu privire la comportamentul pe piață al unei întreprinderi stabilite în acest stat la un moment în care nu era obligată să respecte această dispoziție. Astfel, tocmai având în vedere obligația Comisiei de a examina, cu atenție și cu imparțialitate, toate elementele pertinente ale cauzei, Comisia trebuie să pregătească o decizie cu toată diligența necesară și să ia decizia respectivă pe baza tuturor datelor care pot avea un efect asupra acesteia. Comisia dispune în acest scop de prerogativa de a solicita întreprinderilor toate informațiile necesare, conform articolului 18 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1/2003. Or, informațiile și documentele, chiar dacă sunt anterioare aderării unui stat la Uniune și perioadei încălcării, se pot dovedi necesare pentru a permite Comisiei să îndeplinească în mod imparțial și echitabil misiunile care îi sunt încredințate prin regulamentul menționat.
(a se vedea punctele 70‑72)
4. Articolul 18 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1/2003 definește elementele esențiale pentru motivarea unei decizii de solicitare de informații. Astfel, această dispoziție prevede că Comisia indică temeiul juridic și scopul cererii, precizează informațiile solicitate și stabilește termenul în care acestea trebuie furnizate. Dispoziția menționată precizează, pe de altă parte, că Comisia indică de asemenea sancțiunile prevăzute la articolul 23, că indică sau aplică sancțiunile prevăzute la articolul 24 și că indică de asemenea și dreptul de a ataca decizia la Curtea de Justiție. În această privință, Comisia nu este obligată să comunice destinatarului unei astfel de decizii toate informațiile de care dispune cu privire la presupusele încălcări și nici să procedeze la o calificare juridică riguroasă a acestor încălcări, ci trebuie să indice în mod clar faptele prezumate pe care intenționează să le investigheze.
(a se vedea punctele 76 și 77)
5. Solicitările de informații adresate de Comisie unei întreprinderi, în cadrul unei proceduri în materia concurenței, trebuie să respecte principiul proporționalității și obligația impusă unei întreprinderi de a furniza o informație nu trebuie să reprezinte pentru aceasta din urmă o sarcină disproporționată în raport cu necesitățile investigației. În plus, cerința privind protecția împotriva intervențiilor arbitrare sau disproporționate ale puterii publice în sfera activității private a oricărei persoane, fizică sau juridică, este recunoscută ca principiu general de drept al Uniunii.
În această privință, Comisia poate, în temeiul articolului 18 din Regulamentul nr. 1/2003, să solicite informații unei întreprinderi printr‑o simplă cerere sau printr‑o decizie, fără ca această dispoziție să subordoneze unei simple cereri prealabile adoptarea unei decizii. Prin urmare, nu se poate considera că, doar prin faptul că a adoptat o decizie fără să fi adresat o astfel de cerere prealabilă unei întreprinderi, Comisia a încălcat principiul proporționalității.
(a se vedea punctele 81 și 90)